Gazeta Transilvaniei, iunie 1895 (Anul 58, nr. 121-144)

1895-06-10 / nr. 129

Fag. 2 nei culturale a Europei. Oraşul Hamburg­este festiv şi splendid împodobit. împăratul merse după amecil la Kiel, unde toţi admi- t ralii şi comandanţii străini i s’au presentat în mod oficial, pe naia „Mars“. Oficierii francezi au fost invitaţi din partea oficieri­lor germani la o petrecere în Waldwiese. Vorbind despre sărbarea de la Kiel, ziarul rusesc „Journal de St. Petersburg“, zice, că aci e vorba despre un eveniment epocal nu numai pentru G­ermania, ci, din punct de vedere comercial, şi pentru tote statele, cari iau parte la circulaţiunea generală. „Novosti“ d­ice, că participarea tuturor pu­terilor la sărbarea de la Kiel dă dovadă despre înalta stimă faţă cu Germania şi monarcul ei. „Nowoje Wremja“ dice, că canalul din marea nord-estică, afară de însămnatatea s­a militară, are şi o însămnătate pacînică, economică. vBirsenja Wjedomosti“ combate suspicionarea, că canalul ar fi construit pentru scopuri agresive. * Lui „Pol. Corr.“ i­ se telegrafiază din Paris, că în cercurile bine informate se vorbesce, că raporturile dintre Francia şi Rusia, cari au e­şit şi mai mult la ivălă acum după decorarea preşedintelui Republicei din partea Ţarului, nu peste mult vor primi o espresiune şi mai vădită de apropiere între cele două mari puteri.—„ Gezatta del Popollo“ din Turin primeste din isvor autentic spirea, că alianţa franco-rusă s’a încheiat îndată după păşirea pe tron a Ţarului Ni­­colae. Alianţa are caracter de defensivă şi stipulăză amănunţit cooperarea celor două armate, în cas, când unul din cele două state ar fi atacat. Afară de acesta Francia se obligă a sprijini politica orientală a Ru­siei. In schimb Rusia promite, că va spri­jini din toate puterile politica colonială a Franciei, fiul de răsboiu a luat disposițiuni în pri­vinţa mobilisării trupelor pedestre, şi încă în măsură, că decă disposițiunea aceasta sar fi întâmplat în forma unei ordinaţiuni pu­blice, cu drept cuvânt ar fi produs sensaţi din străinătate. Disposițiunea a apărut în forma lui „Armee Verordnungsblatt“, şi a fost trimisă numai oficerilor din statul major. Esenţa ei este următorea: Efectivul companiilor de răsboiu (Feld­­kompagnie) ale celor 102 regimente de li­nie şi a celor 4 regimente de vânători din Tirol, se sporesce dela 220 la 270, aseme­nea şi efectivul companiilor batalioanelor de reservă. Afară de acesta la staţiunile co­­mandelor de întregire, un batalion va consta din 4 companii: oficerii acestui batalion se numesc acum; oficerii din ac­tivitate se încunosciinţază despre transfe­rarea lor la cas de mobilisare. Pentru sporirea efectivului batalioane­­lor de răsboiu, este normativă tot acestă disposiţiune. In urma aceasta numărul efectivului de la cele 424 batalioane de liniă şi vână­tori se sporesce cu 84.000 oameni provăcţuţi cu puşci, efectivul celor 106 batalioane de întregire, se sporesce cu 21,200 omeni. Efectivul „ Marsch-Bataillonelor“ face deja 114,480 oameni, or sporul de la batalioa­­nele de vânători e de 18,520. La­olaltă doar efectivul armatei noastre în cas de răsboiu se sporesce cu 234,000 oameni înarmați. Materialul de indivizii necesar pentru acestă sporire se ia din prisosul atât al re­­servelor, cât şi al reservei de întregire, cr materialul de omeni pentru nouele „Marsch- Bataillone“ să ia din clasa primă a glota­­şilor (Aufgebot). Aceştia vor fi instruiţi în răstimp de 8 săptămâni, adecă 6 săptămâni după mobilisare vor fi trimişi în urma armatei regulate. Acesta e causa sporirei mari a efectivului oficerilor de stat major întâm­plată în anii din urmă. Cu mult mai mare grijă i-a causat ministeriului de răsboiu armarea şi echipa­rea cadrelor none. Până acum s’a reservat spre acest scop puşca Werndl, dar se poate prevede, că în cas de răsboiu puşca acesta ar fi spre mare defavor pedestrimei. Nici că se poate închipui, ca la o companie să se afle 50 de omeni, cari să puşce cu altă armă şi cu alte cartuşe. Din pricina acesta doar, au trebuit să se comande puşei nouă cu repetiţie. Puscile acestea îndatâ­ ce vor fi gata, se vor aşeeta în „Augmentazions- Magasine“, unde actualmente se află nu­mai atâtea pusei, câte sunt de lipsă com­paniilor batalioanelor de întregire. Cu puscile comandate de nou se vor,­arma la tot caşul, mai întâi, companiile de răsboiu (Feldkompagnien) — și pentru acesta e necesară prima rată din cele 20,000,000, ce-o cere ministrul de răsboiu. Pălmuire în parlamentul italian. In şedinţa dela 19 Iunie a parlamen­tului italian s’a întâmplat un scandal rar în feliul său. Se discuta asupra respunsului la me­sagiu. Mai mulţi deputaţi din stânga ex­­tremă au cerut să se facă o modificare în partea textului referitor la amnestiarea per­­soanele osândite prin tribunalele militare, şi declarară, că parlamentul este chi­mat a restabili funcţiunile parlamentare în ţară. După o scurtă discuţiune însă ei şi-au re­tras propunerea. Ministrul-preşedinte Crispi declara, că deci nu s’ar fi retras amandamentul, gu­vernul ar fi fost silit a înainta camerei ru­­garea, să nu-l aprobe. Dreptul de amnestie este o prerogativă a regelui, pe care el îl exercită pe lângă resposabilitatea guvernu­lui. Dacă va veni timpul, ca să se facă regelui un raport cu privire la amnestie... Costa, deputat socialist, întrerupe pe ministru-preşedinte şi dice: Cu privire la dreptate! (Mare nelinişte). Rompollini, socialist, strigă: Acesta este apărarea crimelor voastre. Preşedintele cere linişte. Crispi: (continuând):... atunci guver­nul nu se va gândi numai la acei condu­cători, faţă de cari vă interesaţi d-voastre, ci şi la aceia, cari sufer într’adev’ir. Guvernul va face obiect de discuţie toate acele regu­lamente în favorul părăsiţilor şi sărmanilor, cari vor fi aflaţi de omeni corespunzători şi vrednici. Intr’acestea se nasce un schimb de cuvinte forte viu între Billi de Andreis şi alţi deputaţi. Lucrul ajunge la fapte şi se produce un sgomot grozav. Preşedintele suspendă şedinţa. După o pausă de crece minute preşe­dintele redeschide şedinţa şi-şi esprimă re­gretele asupra celor petrecute. „Se va face anchetă pentru a­ se constata, cine portă răspunderea pentru cele întâmplate şi se vor aplica pedepse corespunctătoare“. Camera apoi primi, prin ridicare, proiectul de răspuns. * Despre incidentul de mai sus o tele­gramă din Roma spune următorele: Crispi vorbind de amnestie i­ se fă­cură imputări pentru victimele din Sicilia, la ceea ce el observa, că se va îngriji de săraci. — Da, a­ le uşura sartea prin lanţuri, cătuşî şi esecuţiunî, zise De Andreis. Casale îi strigă: taci, porc sălbatec! — Tu ești! (Tss ) voce. — De mine vorbesc!? întreba de Andreis. — Așa el răspunse Casale. — Vino numai începe, decă vrei câ­teva palmi. Casale iritat la culme trece la stânga și într’un moment îl împresura o grupă de oameni înfuriați. Laurenzana (guvernamental) se urcă de­asupra băncilor cătră De Andreis şi p’un pumn îl culca la pământ. Dar şi pe el îl apuca Mussi de spate şi-l isbesce de uşe. Radicalul Engel trage marchisului Lenk­ două palme sdravene, apoi s’a închis şedinţa. Pentru­ ce trebue 20,000,000. „Magyar Hírlap“ primesce din cercurile de­­legaţiunilor din Viena următorea desluşire asupra imprejurărei, că de ce ministrul comun cere încă 20,000,000 fl. pentru scopuri militare. Comunicăm aici informaţiunile fetei unguresc!: Puterea armată a Austro-Ungariei este atât de bagatelă faţă cu aceea a marilor puteri, încât a trebuit să se porte grija unei sporiri. Budgetul armatei însă este atât de îngreunat prin cheltuelî cu ridicarea bara­­celor şi magaziilor din Galiţia, cu fortăreţa Przmisl, cu procurarea de nouă pusc­i şi proiectile­­ încât nu s’a putut reflecta nici măcar la înfiinţarea de corpuri nouă în cadre. Din causa acesta deja în 1887 s’a dispus sporirea trupelor în ast­fel de formă, că la cas de mobilisare, să se alăture fiă­cărui regiment câte două companii nouă numite „Abnormale Kompagnie“. Puţin timp înainte de acesta ministe­­ r este identică cu cea a podului din Grüthal, şi peste care este condus atât drumul ţării, cât şi linia ferată Kiel-Eckernförd. La finea canalului, lângă Hoh­enau, se află în veci­nătate cu golful Kiel un zăgaz duplu şi un anteport, tocmai aşa ca la obârşia lui din Brunsbüttel. Prin deschiderea acestui canal Ger­mania păşesce într’o moştenire, ce mult timp i-a fost denegată, şi se poate simţi, ca şi când şi-ar fi reaflat o comoră ascunsă veacuri de-a rândul. Moştenirea şi comoara este aurul baltic, ce pe timpul „Hanzei“*) curgea din abundenţă, când marea estică era marea lumei, în care se scurgeau marile căi comerciale de est şi vest. Aurul acesta a dispărut, când Mongolii au tăiat calea comercială asiatică, ce ducea peste Rusia spre marea estică, când Anglia a răpit de la Hanza căile şi drepturile comerciale, şi când Dania a ridicat vămile golfului. „Marea ostică“ de odinioră a devenit arăși o apă de rând. împrejurările estra-ordinare, cari au făcut’o să înflorescă, nu s’au mai repe­tat, nu s’au mai putut repeta în altă formă. . . pănă când nu s’a putut ajunge la mare.­­ In prajma ei peninsula tot păzia, ca un bălaur, și unde curentul îşi rupe drum săl­batec înainte multe vifore se nasc în de­cursul anului, îmbogăţind mormântul mării cu nenumărate victime. Marea însa­şi a înce­put să devină tot mai părăsită, chiar şi he­ringii pribegiau în apele nordice, şi ast­fel acum canalul, ce se deschide este chiămat a câştiga lumei un mare drum maritim pentru comerciu. Liberată de cătuşile apăsătore ale vechiului drum lung şi periculos, popora­­ţiunea Balticei poate să se întindă liber şi productele sale să şi­ le schimbe cu marfă brută străină. înaintea ei stau deschise porturile mărei­ nordice, constituind o piață escelentă pentru esportul de cereale. Dar nici însămnătatea strategică a ca­nalului nu poate fi ignorată, ba dară din punct de vedere curat politic, în aceasta zace cea mai mare valoare a canalului. Pănă acum puterea maritimă germană era îm­părțită în două. Ceea ce avea Germania în marea nordică, era mai mult sau mai puţin isolat, închis. Dacă Dania se alia cu con­trarul Germaniei, Copenhaga devenia cel mai puternic rac­im al flotei, şi imperiul ar fi pierdut nespus de mult. Prin deschiderea acestui canal însă, Germania devine cu to­tul neatârnătore de capriţiile Daniei şi îi este posibil, ca să păşască pe amândouă mările în timpul cel mai scurt cu puteri armate îndoite. Afară de acesta prin noul canal, lito­ralul Germaniei a devenit tocmai aşa de unitar, ca cel al Angliei, cu deosebirea, că Germania, ca putere maritimă tînără, nu dispune de forţele Angliei pe acest teren. Din toate punctele de vedere deci, Germanii la Bismarck au motive temeinice de a se bucura de acestă nouă operă a ge­niului lor naţional. Intre salvele de tunuri ei văd un viitor strălucit, şi îşi închipuesc multe bune şi frumoase, aducându-şî aminte de cuvintele, ce le-a esprimat împăratul Wilhelm I în Iunie 1887, când cu ocazia aşezării pietri fundamentale a uriaşei con­­strucţiunî, dând cu ciocanul în piatră, a cris: Spre onoarea Germaniei unite, Spre binele progresului ei Spre semn de putere şi forţă a ei! T. H. P. *) O corporaţiune de neguţători din veacul XllI-iea. Corporaţiunea era formată din mari comercianţi ai oraşelor : Lübeck, Hamburg, Brema etc. G­AZETA TRANSILVANIEI Nr. 129—1895 SC8RILE O1 LEI. 9 — 9 (21) Iunie. O apariţiune durerosă. Din Clusiu ni­ se scrie : Onorată Redacţiune! Pe 19 i. c. a fost convocată la Oluşiu adunarea des­părţământului Asociaţiunei transilvane, însă neinfăţişăndu-se nici presidentul, nici cassarul, afară de acea fiind numai câţi­va membrii de faţă şi şi aceia numai din loc, adunarea s’a amânat pe timp mai potrivit, încă nede­terminat. — Coresp. —o — „Ofițeri români din armata comună transferați“. Sub acest titlu „Hazánk“ re­produce o serie a „Gazetei“ în următorul mod semnificativ: „După cum se raportează din Olusiu, ministru comun de resboiu Krieg­hammer se sfiește cu un zel lăudabil să nâbuşască liniştea Ligei române, care a în­ceput să aibă aderenţi chiar şi în sinul ofi­cerilor militari. După cum cu durere se plânge „Gazeta“ din Braşov, chiar şi pe puţinii oficeri români, cari se mai află în garnisoana de la Oluşiu, ministrul de resboiu pe încetul îi transfereaza pe toţi. Chiar şi în zilele acestea pe locotenentul Cuparencu, care se afla în c­misia 12-a de artilerie din Ciusiu, l’a transferat la Graz, ceea ce forte corect s’a făcut“. — După interpretările fetei unguresci, aici am ave de-a face aşa­­deră cu pornirea unei sistematice prigoniri în contra tinerimei noastre din armata comuna. —o— Unde-i patria lor. Cetim în foile de acil, că contele Zichy, care în societatea mai multor sătași după locul de unde s’au urnit Ungurii, a întreprins cunoscuta expedițiă după căutarea „patriei străbune“, a adresat următorea telegramă lui Banffy: „Din capi­tala patriei străvechi a Maghiarilor, din ora­şul şi acel numit „Maghiar“ de lângă ma­rea Caspică, rogă expediţia maghiară să interpreteze regelui nostru apostolic oma­giile ei. Guvernului nostru îi trimite o salu­tare. — Eugen Zichy“. — o — Luptă crâncenă între Români şi Turci. In teritoriul Macedoniei, după cum i­ se te­­legrafiază din Sofia fetei „Budapesti Hír­lap“, s-a întâmplat o luptă crâncenă ,între câţi­va Români şi Turci din causa unei fete de român. Turcii au omorât atât pe fată cât şi pe doi fraţi ai ei. In lupta aceasta Turcii au mai omorît și 4 gendarmi. ro— Aniversarea morței lui Carnot. Pro­gramul oficial al ceremoniei comemorative a primei aniversări a morței fostului pre­ședinte al Republicii francase, Carnot, s’a stabilit definitiv. Acestă ceremoniă va avea loc Luni, 12 (24) Iunie. Ea va con­sista în o visită, pe care o vor face, la mormântul fostului preşedinte al Republi­­cei, d. Felix Faure, birourile Camerelor şi miniştri. Ministrul de ixterne a făcut cu­noscut membrilor corpului diplomatic ora acestei ceremonii, care va fi între 9 şi 10 de diminaţă. După acestă oră, pănă sara, populaţia parisiană va fi admisă să visiteze mormântul lui Carnot. Ceremonia reli­­giosă, organisată prin îngrijirea d-nei Car­not, va avea loc în aceeaşi cale la 11 ore, la biserica Madeleine. Membrii cabinetului vor asista. In tot timpul celei de 24 iunie, ofițerii trupelor de mare şi de uscat vor purta doliu la sabiă. Drapelele monumen­telor publice şi ale vaselor flotei vor fi de asemenea cernite. —o— Guvernul român ia acordat estra­­darea individului Nikitai Todorik, condam­nat în Budapesta pentru­ falsificaţii de acte publice. I —o — 1

Next