Gazeta Transilvaniei, iulie 1895 (Anul 58, nr. 145-169)
1895-07-22 / nr. 162
Luat’a România angajamente? Braşov, 21 Iulie v. 1895 Făcuse sensaţiă anul trecut, când fostul ministru de esterne, contele Kalnoky, a declarat în delegaţiunile austro-ungare, că România a fost cel dintâiu stat, care s’a apropiat de tripla alianţă. In Viena şi în Pesta s’a interpretat acesta declarare aşa, că ar esista un tratat între România şi puterile centrale şi «fiarele îşî esprimau bucuria, că acum întâia ora se confirmă din parte competentă esistenţa unei astfel de învoeli. Şi în România s’au comentat foarte mult vorbele contelui Kalnoky şi guvernul cu ocasiunea discusiunei privitoare la cestiunea română a şi fost întrebat în cameră de d-l deputat Ionel Grădişteanu, deci este adevărat, că România a intrat în tripla alianţă? D-l ministru Tache Ionescu a răspuns atunci în numele guvernului, că contele Kalnoky a ajis numai că România s’a apropiat, nu însă că a intrat în tripla alianţă, şi a adaus, că acesta apropiare s’a petrecut la 1888, când d. Ion Brătianu a fost la Gastein şi că, dăcă d. Grădişteanu voesce să aibă esplicaţiuni mai lămurite de ceea ce se va fi petrecut în momentul apropiării României, se se adreseze la aceea, cari cunosc secretele de p’atunci (adecă la corifeii partidei, liberale ce era la putere în 1883). Din declararea acesta şi cele anterioare ale guvernului român actual resultă deja, că nu s’a încheiat un tratat de alianţă formal între România şi puterile centrale. S’au stipulat însă totuşi oare-cari condiţiunî, când cu „apropierea“ României de tripla alianţă, la 1883? Asupra acestei cestiunî răspunsul ministrului, din Decemvre anul trecut, n’a dat nici o desluşire. Acum vine o fata din Viena şi pune din nou în discusiune interesanta cestiune, publicând o convorbire, ce ş ţice, că a avut-o un redactor al său ca un bărbat de stat, care cunosce bine stările politice din Balcani, şi despre care se presupune, că ar fi Român. La întrebarea, deca România a luat asupră şi îndatoriri stipulate faţă cu tripla alianţă, căci un tratat de alianţă formal nu se va fi încheiat, bărbatul de stat amintit să fi răspuns repeţit: „Pote că totuşi!“ şi să fi adaus : „Dăcă sunt întru câtva informat, România a luat asuprăşi faţă cu tripla alianţă îndatoriri obligătore... Tripla alianţă are în sine un caracter defensiv şi pe defensivă se va fi basat şi apropierea României. Tripla alianţă, Austro-Ungaria mai întâi, ar lua în apărare România, daca aceasta ar fi atacată. România la rândul său va fi luat asupră sî de a deveni incomodă Rusiei, în cas când aceasta ar ataca Austro- Ungaria“. Interesant este modul cum comenteaza foile din Viena şi Pesta pretinsa aserţiune a bărbatului de stat. Firesc, că ele văd în planurile orientale ale Rusiei cel mai mare pericul pentru România şi ţin că acesta îşî poate asigura esistenţa şi independenţa sa numai răzimându-se pe puterile centrale. Aceste puteri însă n’au putut să ofere scutul lor României fără o contra-îndatorire a acesteia. Bismark, care a atras pe regele Carol şi pe ministrul Brătianu în sfera puterilor centrale, n’a făcut’o acesta în mod desinteresat. Armata română şi fortificaţiunile construite de curând în România, cari pot servi numai de-a împedeca o invasiune ruseasca în peninsula balcanică, — stie aceste foi, — sunt de-o valoare nu neînsemnată pentru tripla alianţă. Se mai reamintesce cu acesta ocasiune şi discursul memorabil al lui Bismark din 1888 în care vorbind de tripla alianţă a cris, că „Germania a încheiat şi cu alţii asemeni tratate“. Intre „ceilalţi“ se crede, că a înţeles şi România. „In credinţa acesta — zice »N. Pester Journal“ — ne întăresce şi împrejurarea, că armata noastra este dislocată cu faţa îndreptată contra celei rusescî, nu însă contra fruntariilor române, precum şi faptul, că fortificarea păsurilor ardelene, argitată în fiecare an de unii deputaţi, nu s’a făcut; numai deca în cas de răsboiu suntem pe deplin siguri de România, se poate justifica acea dislocare şi aceasta între lăsare“. Combinaţiunilor de felul acesta le va da un iutrement şi mai mare visita ce-o face unele aceste Regele Carol monarchului nostru la Ischl, cu ocasiunea călătoriei sale la Ragaz. Se anunţă, că pe timpul petrecerei Regelui şi a Reginei României la curtea impératesca din Ischl va veni acolo şi ministrul de externe contele Goluchowski şi probabil, că va veni şi cancelarul Germaniei Hohenlohe, care petrece la Aussee nu departe de acolo. Desigur, că întrevederile aceste, cu tote că Regele Carol nu va fi acompaniat de vreun ministru, vor avea o mare importanţă politică in vederea gravelor evenimente, ce se pregătesc în Balcani. Cestiunea pretinselor angajamentele le-ar fi luat România faţă cu tripla alianţă, va rămâne însă şi după aceste întrevederi tot aşa de întunecosă, până ce se va resolva de sine în momentul, când ţara va fi chiămată a se pronunţa într’un fel sau altul. De aceea noi credem, că ceea ce se scrie adî despre aceste angajamente sunt numai conjecturi, cari plac pentru moment mai bine partisanilor triplei alianţe. Blasiu pefilele de 27 şi 28 August 1895, Stilul nou, pe lângă urmatoarea Programă: Marţi în 27 August. Şedinţa, cu următorea ordine de zi: 1) Deschiderea şedinţei prin presidiu la 10 ore a. m. în localul, ce se va designa spre acest scop; 2) Raport general despre activitatea comitetului în decursul anului 1894, dimpreună cu adusele aceluia; 3) Alegerea comisiunilor de câte 3 membri, și anume: a) pentru esaminarea raportului general pro 1894; b) pentru esaminarea raţiociniului pro 1894 şi a proiectului de budget pro 1896; c) pentru esaminarea propunerilor comitetului, referitoare la modificarea statutelor; şi d) pentru incassarea taxelor dela membrii vechi şi dela cei, cari se vor înscrie din nou; 41 Insinuarea propunerilor şi a eventualelor interpelări; 5) Raportul comisiunii pentru înscrierea membrilor; şi 6) Cetirea eventualelor disertaţiunî insinuate la timp. Mercur, în 28 August. Şedinţa 11, cu următorea ordine de (fi :: 1) Deschiderea şedinţei la 10 ore a. m.; 2) Verificarea procesului verbal din şedinţa I.; 3) Rapoartele comisiunilor emise în şedinţa I.; 4) Cetirea eventualelor disertaţiunî; 5) Alegerea comitetului şi a funcţionarilor Asociaţiunii pe noul period de 3 ani 1896—1898; 6) Definerea locului pentru proxima adunare generală a Asociaţiunii ; 7) Disposiţiuni pentru autenticarea procesului verbal din şedinţa II şi 8) încheierea şedinţelor adunării generale. Se observă, că eventualele disertaţiuni au să fie presentate presidiului Asociaţiunii în scris cu 8 zile înainte de adunarea generală. Sibiiu, din şedinţa comitetului Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, ţinută la 29 Iuliu 1895. Dr. N. Puşcariu, Zacharia Boiu, v.preşed. secret. Păreri maghiare despre congresul naţionalităţilor. „Magyarország“ publică două convorbiri, ce le-a avut un colaborator al său cu doi funcţionari înalţi din ministeriul unguresc asupra Congresului naţionalităţilor. Reproducem aceste convorbiri de actualitate, fiind-că din ele vorbesc aşa oficând glasurile miniştrilor unguresci. Unul dintre intervievaţi a fost consilierul ministerial Dr. Bezerédy Victor. La întrebarea, dăcă ministrul de interne a luat oare-pari disposiţiunî în cestiunea Congresului, el a răspuns: Ministerial, ca autoritate oficiosă pănă acum n’a ajuns în posiţiune, de a se ocupa cu Congresul, de oare ce pănă acum Congresul nu este însciinţat nici la căpitănatul suprem al Budapestei, nici la ministeriu. Acesta însă nu eschide, ca ministerial să nu urmărăscă cu atenţiune lucrurile şi mişcările referitoare la Congres. Guvernul maghiar a scitit deja — înainte de-a apără apelul pentru Congres în foile române — că este plănuită o astfel de adunare din parte română, şi numai desprefiua tinerei lui n’a avut data positivă. La întrebarea mea, că permite-va guvernul să se ţină Congresul, consilierul ministerial mi-a răspuns: — Acfi, când încă nu cunoscem forma anunţării şi ordinea de a fi a adunărei, nu pot să-ţi dau răspuns positiv la aceasta întrebare. Acesta de-altmintrelea atârnă dela multe incidente, ce se pot ivi şi cari pot schimba forte esenţial situaţiunea. Apelul însuşi încă nu da motiv de întrevenire. La tot caşul situațiunea o ingreuneaza puțin conferența interparlamentară din Bruxella. Convocatorii Congresului n’au alt scop, decât a face „causa celebră“ înainte de conferența din Bruxella. La aceasta insă noi nu prea voim să le dăm ocasiune. Deci aşadară ordinea de a fi nu va fi cam cum08a, atunci abia cred, că se vor opune ţinerei Congresului, chiar şi numai de aceea, ca scopurile tăinuite ale convocatorilor să fie zădărnicite tocmai prin permiterea însăşi. Domnii aceştia se află acum în cea mai mare încurcătură. Avem informaţiuni, că nici ei înşişi nu stiu, că ce să facă în aceasta situaţiune nesigură. Călătoresc, se sfătuesc, însă chiar împrejurarea, că pănă acum n'au putut să-şi stabilască programul, este semn sigur, că cea mai multă bâtae de cap li-o causază Congresul tocmai convocatorilor. La întrebarea, că ce legătură este între conferenţa din Bruxella şi Congresul din Budapesta, consilierul ministerial mi-a răspuns următorele: Noi am invitat naţiunile europene, să-şi ţină anul viitor congresul de pace în Budapesta. Acesta vnsă nu e pe plăcerea Românilor, şi cu tot preţul vor s’o împiedece. Guvernul maghiar însă a făcut paşii de lipsă, ca invitarea la Budapesta să afle primire binevoitoare în Bruxella. Este şi asigurată din partea celor mai multe naţiuni primirea invitării noastre, însă delegaţii francesi şi intransigenţii italieni sunt încă tot pe partea Românilor. Şi fiindcă asupra locului viitoarei conferenţe interparlamentare decide majoritatea, or de altă parte încă se fac invitări, n’ar fi imposibil, ca să se decidă alt loc pentru conferenţa interparlamentară viitoare. Imediat înaintea Conferenţei s’arîntâmpla ceva în Budapesta, pe delegaţii valahi ar bucina uşor, în lume. Acesta însă nu e în interesul nostru. Diplomaţia nostră, dar mai ales paşii şi zelul, ce l’a desvoltat în privinţa aceasta deputatul Dionisiu Pásmándy, garanteză ce-i drept primirea învitărei maghiare, însă având în vedere că — ceea ce nu se poate nega—Românii au la disposiţie cu mult mai multe foi străine pentru a-şi face opinie în Europa, decât noi, nu e imposibil, ca elementele francese-italiene-valahe să zadarnicească eventual invitarea nostră, şi astfel conferenţa să se ţină anul viitor pe un teren neutral. * Convorbirea cu funcţionarul din preşedinţia ministeriului s’a învârtit tot în ju- Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. Adunarea generală a „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, conform §§. 14 şi 21 din statutele Asociaţiunii, se convocă în opidul ,Gazeta"" iese în la care ii Adonamente jem Austro-Ungaria: Pe un an 12 fi., pe şăse luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi strănătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tate oficiele poştale din întru şi din afară şi la dej. coleoteri. ilMnamentul pentru Brava? admin intraţi unea. piaţa mare. Târgul Inului Nr. 80 etagiu I., pe un an 10 fr., pe şăse luni 5 fr., pe trei luni 2 fi. 50 er. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Un esemplar 5 cr. ▼. a. sau 16 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt _____a se plăti înainte. Reacţiu Ataunitnfrui, li TiDOgrafia: Bmov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori neiunoite nu se primesc. — Manuscript© nu se retrimet, INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Hesse, A. Oppdiks Nachfolger, Anton Oppenk, J. Dannecter, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe o colonă 6 cr. şi SOcr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 5-a o semă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 162—Anul LVIIL Brașov, Vineri-Sâmbată 22 Iulie (3 August) 1895.