Gazeta Transilvaniei, iulie 1895 (Anul 58, nr. 145-169)

1895-07-22 / nr. 162

Luat’a România angajamente? Braşov, 21 Iulie v. 1895 Făcuse sensaţiă anul trecut, când fostul ministru de esterne, con­tele Kalnoky, a declarat în delega­­ţiunile austro-ungare, că România a fost cel dintâiu stat, care s’a apro­piat de tripla alianţă. In Viena şi în Pesta s’a interpretat acesta de­clarare aşa, că ar esista un tratat între România şi puterile centrale şi «fiarele îşî esprimau bucuria, că acum întâia ora se confirmă din parte competentă esistenţa unei ast­fel de învoeli. Şi în România s’au comentat foarte mult vorbele contelui Kalnoky şi guvernul cu ocasiunea discusiunei privitoare la cestiunea română a şi fost întrebat în cameră de d-l de­putat Ionel Grădişteanu, deci este adevărat, că România a intrat în tripla alianţă? D-l ministru Tache Ionescu a răspuns atunci în numele guvernu­lui, că contele Kalnoky a ajis numai că România s’a apropiat, nu însă că a intrat în tripla alianţă, şi a adaus, că acesta apropiare s’a petrecut la 1888, când d. Ion Brătianu a fost la Gastein şi că, dăcă d. Grădiş­teanu voesce să aibă esplicaţiuni mai lămurite de ceea ce se va fi petrecut în momentul apropiării Ro­mâniei, se se adreseze la aceea, cari cunosc secretele de p’atunci (adecă la corifeii partidei, liberale ce era la putere în 1883). Din declararea acesta şi cele anterioare ale guvernului român ac­tual resultă deja, că nu s’a încheiat un tratat de alianţă formal între România şi puterile centrale. S’au stipulat însă totuşi oare-cari condiţiunî, când cu „apropierea“ României de tripla alianţă, la 1883? Asupra acestei cestiunî răspunsul ministrului, din Decemvre anul tre­cut, n’a dat nici o desluşire. Acum vine o fata din Viena şi pune din nou în discusiune intere­santa cestiune, publicând o convor­bire, ce ş ţice, că a avut-o un redac­tor al său ca un bărbat de stat, care cunosce bine stările politice din Balcani, şi despre care se presupune, că ar fi Român. La întrebarea, deca România a luat asupră şi îndatoriri stipulate faţă cu tripla alianţă, căci un tratat de alianţă formal nu se va fi încheiat, bărbatul de stat amintit să fi răs­puns repeţit: „Pote că totuşi!“ şi să fi adaus : „Dăcă sunt întru câtva informat, România a luat asuprăşi faţă cu tripla alianţă îndatoriri obli­­gătore... Tripla alianţă are în sine un caracter defensiv şi pe defensivă se va fi basat şi apropierea Româ­niei. Tripla alianţă, Austro-Ungaria mai întâi, ar lua în apărare Româ­nia, daca aceasta ar fi atacată. Ro­mânia la rândul său va fi luat asu­­pră sî de a deveni incomodă Rusiei, în cas când aceasta ar ataca Austro- Ungaria“. Interesant este modul cum co­­menteaza foile din Viena şi Pesta pre­tinsa aserţiune a bărbatului de stat. Fi­­resc­, că ele văd în planurile orien­tale ale Rusiei cel mai mare peri­­cul pentru România şi ţin că acesta îşî poate asigura esistenţa şi inde­pendenţa sa numai răzimându-se pe puterile centrale. Aceste puteri însă n’au putut să ofere scutul lor Ro­mâniei fără o contra-îndatorire a acesteia. Bismark, care a atras pe regele Carol şi pe ministrul Bră­tianu în sfera puterilor centrale, n’a făcut’o acesta în mod desinteresat. Armata română şi fortificaţiunile construite de curând în România, cari pot servi numai de-a împedeca o invasiune ruseasca în peninsula balcanică, — stie aceste foi, — sunt de-o valoare nu neînsemnată pen­tru tripla alianţă. Se mai reamintesce cu acesta ocasiune şi discursul memorabil al lui Bism­ark din 1888 în care vor­bind de tripla alianţă a cris, că „Ger­mania a încheiat şi cu alţii asemeni tratate“. Intre „ceilalţi“ se crede, că a înţeles şi România. „In credinţa acesta — zice »N. Pester Journal“ — ne întăresce şi împrejurarea, că armata noastra este dislocată cu faţa îndreptată contra celei rusescî, nu însă contra fruntariilor române, pre­cum şi faptul, că fortificarea păsu­rilor ardelene, argitată în fie­care an de unii deputaţi, nu s’a făcut; numai deca în cas de răsboiu sun­tem pe deplin siguri de România, se poate justifica acea dislocare şi aceasta între lăsare“. Combinaţiunilor de felul acesta le va da un iutrement şi mai mare visita ce-o face unele aceste Re­gele Carol monarchului nostru la Ischl, cu ocasiunea călătoriei sale la Ragaz. Se anunţă, că pe timpul petre­­cerei Regelui şi a Reginei Româ­niei la curtea impératesca din Ischl va veni acolo şi ministrul de ex­­terne contele Goluchowski şi pro­babil, că va veni şi cancelarul Ger­maniei Hohenlohe, care petrece la Aussee nu departe de acolo. De­sigur, că întrevederile aceste, cu tote că Regele Carol nu va fi acompaniat de vreun ministru, vor avea o mare importanţă politică in ve­derea gravelor evenimente, ce se pregătesc în Balcani. Cestiunea pretinselor angaja­mentele le-ar fi luat România faţă cu tripla alianţă, va rămâne însă şi după aceste întrevederi tot aşa de întunecosă, până ce se va resolva de sine în momentul, când ţara va fi chiămată a se pronunţa într’un fel sau altul. De aceea noi credem, că ceea ce se scrie adî despre aceste angajamente sunt numai conjecturi, cari plac pentru moment mai bine partisanilor triplei alianţe. Blasiu pe­­filele de 27 şi 28 August 1895, Stilul nou, pe lângă urmatoarea Programă: Marţi în 27 August. Şedinţa­­, cu următorea ordine de z­i: 1) Deschiderea şedinţei prin pre­­sidiu la 10 ore a. m. în localul, ce se va designa spre acest scop; 2) Raport general despre acti­vitatea comitetului în decursul anului 1894, dimpreună cu adusele aceluia; 3) Alegerea comisiunilor de câte 3 membri, și anume: a) pentru esaminarea raportului general pro 1894; b) pentru esaminarea raţioci­­niului pro 1894 şi a proiectului de budget pro 1896; c) pentru esaminarea propune­rilor comitetului, referitoare la modi­ficarea statutelor; şi d) pentru incassarea taxelor dela membrii vechi şi dela cei, cari se vor înscrie din nou; 41 Insinuarea propunerilor şi a eventualelor interpelări; 5) Raportul comisiunii pentru înscrierea membrilor; şi 6) Cetirea eventualelor diserta­­ţiunî insinuate la timp. Mercur, în 28 August. Şedinţa 11, cu următorea ordine de (fi :: 1) Deschiderea şedinţei la 10 ore a. m.; 2) Verificarea procesului verbal din şedinţa I.; 3) Rapoartele comisiunilor e­mise în şedinţa I.; 4) Cetirea eventualelor diserta­­ţiunî; 5) Alegerea comitetului şi a funcţionarilor Asociaţiunii pe noul period de 3 ani 1896—1898; 6) Definerea locului pentru pro­xima adunare generală a Asocia­ţiunii ; 7) Disposiţiuni pentru autenti­­carea procesului verbal din şedinţa II şi 8) încheierea şedinţelor adunării generale. Se observă, că eventualele di­­sertaţiuni au să fie presentate pre­­sidiului Asociaţiunii în scris cu 8 zile înainte de adunarea generală. Sibiiu, din şedinţa comitetului Asociaţiunii transilvane pentru lite­ratura română şi cultura poporului român, ţinută la 29 Iuliu 1895. Dr. N­. Puşcariu, Zacharia Boiu, v.­preşed. secret. Păreri maghiare despre congresul naţionalităţilor. „Magyarország“ publică două convor­biri, ce le-a avut un colaborator al său cu doi funcţionari înalţi din ministeriul un­guresc asupra Congresului naţionalităţilor. Reproducem aceste convorbiri de actuali­tate, fiind-că din ele vorbesc aşa oficând glasurile miniştrilor unguresci. Unul dintre intervievaţi a fost con­silierul ministerial Dr. Bezerédy Victor. La întrebarea, dăcă ministrul de interne a luat oare-pari disposiţiunî în cestiunea Congresului, el a răspuns: Ministerial, ca autoritate oficiosă pănă acum n’a ajuns în posiţiune, de a­ se ocupa cu Congresul, de oare­ ce pănă acum Con­gresul nu este însciinţat nici la căpită­natul suprem al Budapestei, nici la ministeriu. Acesta însă nu eschide, ca ministerial să nu urmărăscă cu atenţiune lucrurile şi miş­cările referitoare la Congres. Guvernul ma­ghiar a scitit deja — înainte de-a apără apelul pentru Congres în foile române — că este plănuită o astfel de adunare din parte ro­mână, şi numai despre­­fiua tinerei lui n’a avut data positivă. La întrebarea mea, că permite-va gu­vernul să se ţină Congresul, consilierul mi­nisterial mi-a răspuns: — Acfi, când încă nu cunoscem forma anunţării şi ordinea de a fi a adunărei, nu pot să-ţi dau răspuns positiv la aceasta în­trebare. Acesta de-altmintrelea atârnă dela multe incidente, ce se pot ivi şi cari pot schimba forte esenţial situaţiunea. Apelul însu­şi încă nu da motiv de întrevenire. La tot caşul situațiunea o ingreuneaza puțin conferența interparlamentară din Bruxella. Convocatorii Congresului n’au alt scop, decât a face „causa­ celebră“ înainte de conferența din Bruxella. La aceasta insă noi nu prea voim să le dăm ocasiune. Deci aşa­dară ordinea de a fi nu va fi cam cum­08a, atunci abia cred, că se vor opune ţinerei Congresului, chiar şi numai de aceea, ca scopurile tăinuite ale convo­catorilor să fie zădărnicite tocmai prin per­miterea însă­şi. Domnii aceştia se află acum în cea mai mare încurcătură. Avem infor­­maţiuni, că nici ei înşi­şi nu stiu, că ce să facă în aceasta situaţiune nesigură. Călă­toresc, se sfătuesc, însă chiar împrejurarea, că pănă acum n'au putut să-şi stabilască programul, este semn sigur, că cea mai multă bâtae de cap li-o causază Congresul tocmai convocatorilor. La întrebarea, că ce legătură este în­tre conferenţa din Bruxella şi Congresul din Budapesta, consilierul ministerial mi-a răspuns următorele: Noi am invitat naţiunile europene, să-şi ţină anul viitor congresul de pace în Budapesta. Acesta vnsă nu e pe plăcerea Românilor, şi cu tot preţul vor s’o împie­dece. Guvernul maghiar însă a făcut paşii de lipsă, ca invitarea la Budapesta să afle primire binevoitoare în Bruxella. Este şi asigurată din partea celor mai multe na­ţiuni primirea invitării noastre, însă dele­gaţii francesi şi intransigenţii italieni sunt încă tot pe partea Românilor. Şi fiind­că asupra locului viitoarei conferenţe interpar­lamentare decide majoritatea, or de altă parte încă se fac invitări,­­ n’ar fi impo­sibil, ca să se decidă alt loc pentru con­ferenţa interparlamentară viitoare. Imediat înaintea Conferenţei s’ar­­întâmpla ceva în Budapesta, pe delegaţii valahi ar bucina uşor, în lume. Acesta însă nu e în inte­resul nostru. Diplomaţia nostră, dar mai ales paşii şi zelul, ce l’a desvoltat în pri­vinţa aceasta deputatul Dionisiu Pásmándy, garanteză ce-i drept primirea învitărei ma­ghiare, însă având în vedere că — ceea­ ce nu se poate nega—Românii au la disposiţie cu mult mai multe foi străine pentru a-şi face opinie în Europa, decât noi, nu e im­posibil, ca elementele francese-italiene-va­­lahe să zadarnicească eventual invitarea nostră, şi ast­fel conferenţa să se ţină anul viitor pe un teren neutral. * Convorbirea cu funcţionarul din pre­şedinţia ministeriului s’a învârtit tot în ju- Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. Adunarea generală a „Asocia­­ţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, conform §§. 14 şi 21 din statutele Asociaţiunii, se convocă în opidul ,Gazeta"" iese în la­ care ii Adonamente jem Austro-Ungaria: Pe un an 12 fi., pe şăse luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străn­ătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tate oficiele poştale din întru şi din afară şi la dej. coleoteri. ilM­namentul pentru Brava? adm­in intraţi une­a. piaţa mare. Târgul Inului Nr. 80 etagiu I., pe un an 10 fr., pe şăse luni 5 fr., pe trei luni 2 fi. 50 er. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Un esemplar 5 cr. ▼. a. sau 16 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt _____a se plăti înainte. Re­acţiu Ataunitnfrui, li TiDOgrafia: Bmov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nei­unoite nu se p­rimesc. — Manuscript© nu se retrimet, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov şi la ur­­ma­toarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Hesse, A. Oppdiks Nachfolger, Anton Oppen­k, J. Dannecter, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe o colonă 6 cr. şi SOcr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 5-a o sem­ă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 162—Anul LVIIL Brașov, Vineri-Sâmbată 22 Iulie (3 August) 1895.

Next