Gazeta Transilvaniei, septembrie 1895 (Anul 58, nr. 194-217)

1895-09-01 / nr. 194

No. 194—1895 Cele petrecute cu conscienţiositate cu iubire de adever, este dator şi d-sa se ’şi lămurască procederea sa în public; se sî-o lămurască din punct de vedere principial şi nu numai cu povestiri despre ce a ejis unul şi altul în comisiune, severşind noue indiscreţiuni nepermise, şi producând nisce pretinse fapte, cari n’au nici o importanţă pentru judecarea cestiunei puse. Cestiunea a fost şi este: Dacă a putut fi permis şi a putut fi consult, ca d-l Blaga şi soţul său din comisiune se anunţe „vot separat“ în adunare, pentru că la votare, care s’a făcut în totă ordinea, n’au isbutit cu candidatul lor Bogdan Duică, ca se’l facă membru ordinar în comitet ? Decă a fost permis şi consult, ca d-lor s’anunţe votul separat cu toate că aceeaşi comisiune, cu concursul lor, a propus pe acelaşi Bogdan Duică, ca membru suplent în comitet, aşadară fără ca dânşii se fi protestat ? Decă a fost permis şi consult, ca d-lor se pună cestiunea înaintea adunărei aşa, că „nu d. Lebu, ci d. Duică“, se facă paralele între aceste două persoane în favorul candidatului lor, când trebuia se lase la chibzuirea adunărei, ca deca voia cu orice preţ se-l aibă pe d. Duică ca membru ordinar, se decidă ca pe cine se ştergă din listă spre a-i face loc? Decă a fost permis şi cuviincios, ca d-l Bogdan Duică însuşî se sprijinescă votul separat înaintea adunărei, se se recomande pe sine însuşî, spuind, că d-sa face literatură, or d. Lebu se ocupă de problema cum se rngraşe mai bine pământul? Decă a fost permis şi tolerabil din partea dumnealor, ca candidatul de advocat August Nicula se vină şi se anunţe adunării, că „votul separat“ se face in numele grupului de 16, care pretinde se se ţină seama de candidatul lui, şi apoi se ameninţe, că dacă nu se va satisface de bună voie pretensiunei grupiştilor, ei vor impune pretensiunea lor cu forţa şi eventual vor presenta o altă listă? Aceste şi alte apariţiuni de feliul acesta au fost şi sunt de resolvat aici in mod principial, şi forte puţin importa ce a z‘s Stan ori Bran în comisiune. Aicî puteau să se și bată între ei cei 9 membri, aceasta nu privea pe adunare, ci numai și numai resultatul hotărîrilor comisiunei. Der d-l Blaga, care — în trecut frățis — nu documenteaza nici cel mai mic respect pentru meritele câștigate prin munca stăruitoare de anî de zile, trăesce cu idea fixă, că d-l Bogdan Duică nu trebue se aibă merite, că el se impune ca omul providenţial al Associaţiunei, care „scie şi poate lucra în aşa fel, ca prin lucrarea lui se se realizeze adevăratul scop al Associaţiunei“. Forte bine. Acesta este credința personală a d-lui Blaga și în privința aceasta adevărat că-i stă în voiă să creada ce va voi. Dar nu-i stă nicidecum în voiă să impună cu de-a silă aceasta credință și altora, mai ales când nu poate să o și justifice cum se cuvine prin dovecji convingătoare. D-l Blaga s’a convins însu-șî de imposibilitatea unei asemeni încercări, deore-ce mărturisesce, că în timp de două ore întregi n’a putut capacita, împreună cu colegul său, majoritatea din comisiune, care a crecut, că e de ajuns deca d. Duică va fi propus deocamdată ca membru suplent. De ce atunci au voit d-lor cu tot preţul se-şi reînoiască încercarea în adunare, riscând de-a produce cea mai mare zarvă şi încurcătură pentru o „chestie“ personală? Căci oricum vom lua lucrul, tot personală rămâne „chestia“ d-lui Duică şi tot de la apreciarea individuală aternă judecarea ei. Noi de pildă şi acum suntem de părere, că d-1 Alexandru Lebu a dat pe terenul economic dovecji, că scie şi poate lucra în aşa fel, ca prin lucrarea lui să se realiseze adevăratul scop al Asociaţiunei, pe când d-1 Bogdan Duică n’a datpănă acum asemeni dovecjî pe terenul literar. Cu celelalte nimicuri safevate în mod indiscret de d-l Blaga nu ne mai ocupăm. Observăm numai, că afirmarea d-sale cu „amenințarea“ cade eo ipso prin faptul, că aceeași comisie a ales și propus pe d-l Bogdan Duică ca membru suplent. A făcut-o poate aceasta comisiunea ca să fie pace, dar d-lor vreocâţiva (nu toţi cei 16), cari veniseră cu planul de a alege pe d-l Bogdan secretar I şi redactor al foii Asociaţiunei, nu s’au mulţămit şi au voit răsboiu, însă când au vefitt efectul procederei lor îngâmfate, s’au retras de bună voiă. Acesta e adevăratul adevăr. Pentru ceea ce am scris noi în urma acesta luăm totă răspunderea, dar nu dăm voie nimănui de a trage la îndoieala buna nostră credință şi imparțialitatea nostră cu simple bârfeli băbesci şi fără a putea produce nici un argument solid și logic. Cât pentru declarația d-lui Bogdan Duică, ea vorbesce numai în favorul nostru, de-orece d-sa însuşi recunosce, că cei subscrişi la propunerile presentate de densul, nu s’au privit ca grup separat, şi că prin urmare d-sa şi cu soţii d-sale mai sus amintiţi au abusat de acele subscrieri, când au presentat înaintea adunării pe cei 16 ca „pe grupul tinerimei“, care s’ar fi angajat într’o „chestie“ personală. D-l Duică e mai precaut și a lăsat, ca d-l Blaga să-i scotă castanele arse din spuză, dar nici unul nici altul nu ne-au putut convinge, decât despre retăcita și înfumurata lor procedere, care nu poate fi nicidecum compatibilă cu demnitatea tinerimei, sub firma căreia s’a severșit. Cu aceasta am încheiat și noi aceasta discuțiă, pe care, repetăm, domnii din cestiune făceau mai bine ca, solindu-se cu musca pe căciulă, să nu o provoace. GAZETA TRANSILVANIEI. SOIRILE OBLEI. 9 — El August Uşa casei lui Horia. Sub acest titlu publică „Erdélyi Híradó“ urmatoarea scrie caracteristică: „Protopopul gr. or. din Câmpeni, care după cum se scie nu este mare amic al Maghiarilor, se dusese cu câtevafile înainte la Vidra de sus. In comuna aceasta se află casa nascerei lui Nicolae Horia, unul dintre conducătorii revoluţiunei, ce s’a petrecut înainte cu 110 ani. Este o casă simplă dela sate, ai cărei păreţi au început să se dărâme, ultraiştii însă privesc acest loc ca un sanctuar, şi cu grămada peregrinază la el. Protopopul din Câmpeni încă a cercetat acest loc şi, pentru ca să scutescă uşa acelei case de nimicire, o lua din ţiţiul şi o puse pe cal, apoi o acoperi umplându-şi căruţa cu lemne şi pleca spre casă, declarând, că locul acelei uşi este în biserică, şi că el va dărui-o pentru biserică, ca să fie păzită ca o moşie, precum odinioră creştinii au păzit crucea cea sântă. Cineva însă a denunţat acest lucru gendarmeriei, care a cerut dela fisolgăbirăul din Câmpeni îndrumări în privinţa celor ce are de făcut cu acest protopop cu rele intenţiuni. Fisolgăbirăul Vlasza János, care şi el este Român, a luat cele mai aspre măsuri, uşa casei lui Horia a dus’o în locuinţa fisolgăbirăuscă şi a tras la răspundere pe protopopul, care a mărturisit, că el a adus acea uşă rea, ca s’o folosesea la grajd, dar n’a avut nici o intenţiune aţîţătoare cu ea. Fisolgăbirăul continuă cu energia cercetarea, şi peste câteva zile vor fi ascultaţi martorii, cari au aucjit declaraţiunea protopopului din Câmpeni.“ — Va săjică şoviniştii maghiari ar fi găsit şi aici materiă la un proces pentru „agitare“ ! Suntem curioşi de-apoi, care este adevărata stare a lucrului ? —— Majestatea Sa la Cluşiu. După cum anunţă foile ungureşci, cu ocasiunea venirei Majestăţii Sale la Cluşiu privaţilor peste tot nu se vor da audienţe. Primite în audienţă vor fi numai deputaţiunile, al căror număr însă e forte mare. —p— Proces de pressă. Foile din Cluşiu spun, că la 25 Septemvre n. c. se va pertracta înaintea curţii cu juraţi de-acolo un proces de pressă pentru vătămare de onoare, intentat de Borosnyai Gábor şi Bala Zombor contra domnului August A. Nicora. ro— Retragerea fişpanului Maurer „Magyarország“ scrie: „Mihail Maurer, fişpanul comitatului Braşov, după cum din isvor sigur suntem informaţi, cât de curând se va retrage în pensiune. Retragerea fişpanului mai ales din partea Maghiarilor din Braşov e privită cu mare linişte, deoarece Maurer a fost mai mare duşman al tendinţelor maghiare (sic!), decât cel mai ultraisteas „verde“. —o — Decorat. Inspectorul r. de scule al comitatului Braşov, Carol Kakujai, „ca recunostinţă pentru meritele câştigate pe terenul învăţământului“, a fost decorat cu crucea de cavaler al ordinului Francisc Iosif. — o — B. Aplicarea multiplă. Nu există mijloc mai bun, care se poate aplica la diferite caşuri, ca Molls Franzbrantwein care alină durerile, întăresce nervii şi muşchi întrebuinţându-se ca adaos băi etc. O butelie 90 or. se poate procura Zilnicia prin poşte de la farmacistul A. Moli liferantu, curţei din Viena Tuchlauben 9. In depourile din provincie se se cera espresa preparatele lui Moli provocate cu marca de contravenție și subscriere. Procesul pentru „agitare“ al țăranilor români din Vinerea. Deva, 9 Septemvre 1895. (Coresp. part a „Gaz. Trans.“) (F i n el Şi acest proces criminal pentru agitație, semena ca ou ou ou, cu celelalte procese de asemenea natură, și s’a sfirșit, ca toate celelalte procese pentru agitare. — S’a condamnat un țăran, ca să se înfrice și alții, cari ar cuteza să fiă Români și să simtă românesce. E foarte caracteristic, că și în procesul acesta, procurorul n’a putut afla decât doi martori, anume, pe cei doi gendarmi, cari patrulau prin satele de lângă Vinerea şi cari înşişi figureaza ca denunţianţi. — Dintre aceştia unul nu scie nici o boltă românesce. Adecă judecat „pentru agitare“ fără nici un martor acceptabil! Curios lucru! Se dai în judecată pe cineva, că agiteză o mulţime de oameni şi în public, şi tu să nu ai alţi martori, decât pe generoşii domni denunţiatori! E caracteristic şi faptul, că telegrama inhibată s’a fost espedat la Cluşiu când acusaţii încă nu erau judecaţi, adecă când sentenţa condamnatoare de la Cluşiu încă nu era ridicată la valoare de drept, şi prin urmare fapta acusaţilor încă nu era decretată ca faptă ponibilă. Mai caracteristic însă este genera unui proces de agitare. Procesele acestea de comun se pun în curgere la porunci venite de sus. De sine se înţelege deră, că basa acestor procese este a se căuta la cei ce vor să facă capital politic din ele, — prin urmare procesele aceste nu-şi au isvorul în convicţiuni juridice de sine stătătore, ci în porunca de sus, şi se forţază numai când politicii au trebuinţe de ele. Cu alte cuvinte „agitatorii“ se ivesc numai când cei de sus au trebuinţă de ei. Pentru aceea, mulţi din cei îndrumaţi se întrec, care de care, să descopere şi să facă cât mai mulţi agitatori! Apărătorul în procesul lui Ioan Herlea, a marcat foarte nimerit caracteristica proceselor pentru agitare, arătând în ce posiţie genanta, ba chiar penibila ajung în aceste procese atât procurorii, îndrumaţi de sus, cât şi judecătorii, fire ar ei oricât de independenţi şi imparţiali, când stiu, ce menire şi urmări au acele procese. — Dar acusaţii, c zise apărătorul, cu ce inimă se asocră pe banca acusaţilor, când seiu din capul locului, care este scopul şi sfîrşitul sigur al processelor pentru agitare. Un teatru formal e o asemenea pertractare finală. Se cetesce actul de acusaţiune, făcut la propunerea procurorului, accentuându-se pasagere grave, iar când se cetesc „motivele“ actului formal se revoltă toţi de unele espresiunî. — Maghiarii, pentru cele ce-i ating pe ei; or Românii, pentru cele ce direct, sau indirect sună la adresa lor, şi aşa la primul act, procuror, jurji, acusaţi, apărători şi publicul de faţă primesc diverse impresiuni, devin toți într’un mod sau altul nervoși și iritați. Apoi urmeaza lupta — la ascultarea martorilor — între procuror și apărător. Ajuns la vorbirea de acasă, procurorul — ori cât se încercă a se sptăpâni, — nu poate să nu se foloseascâ de unele espresiunî, ce lovesc mai departe decât în acusaţî, aşa ca să se audă şi în afară şi pănă sus... Nervositatea mai ales în pulbri, — care la asemenea procese nu poate lipsi, — ajunge la culme, când apărătorul atinge coarde foarte sensibile şi are curagiul a reflecta la toate, arătând şi dovedind micimea acusei şi scopul, ce se urmăresce cu asemenea procese. Procurorul sare în sus iritat, pretinzând îndrumarea la ordine sau amuţirea apărătorului, — preşedintele în perplesitate, jujii uitându-se unii la alţii, publicul devenind neliniştit, cr acusaţii uitându-se cu mirare, că ce se întâmplă în giurul lor. In fine se liniştesc toate, tribunalul se retrage, ca se aducă sentinţa. Domne nu mă lăsa, ca în aşa posiţiune şi disposiţiune să fiiu nevoit a judeca cândva asupra cuiva! Trece un pătrar de oră, când preşedintele enunţă : Ioane, scaunul te judecă vinovat pentru telegrama ce ai trimis’o la Cluşiu şi pentru că ai spus vorbe vătămătore despre Ungurii şi poliţia din Cluşiu ; pentru acesta te pedepsesce cu închisoare de trei luni s. c. l., or pe voi Petru Vaideian şi loan Dragotiel scaunul vă mântuesce, fiindcă nu este nici un martor, care să vă fi aufiit agitând, ară unicul martor, cârciumarul, dice, că atunci aţi fost morţi de beţi ! Puteţi merge! Sărman guvern, rău trebue să-ţî stee acţiile, când cu asemenea processe vrei să-ţi cârpesci politica de stat! C. DIVERSE. Cum se fac novelele în America. O pertractare ţinută la o parte ca juraţi din America ne descopere secretul fabricării novelelor în noul continent. O scriitoare (poetă?) ajunse înaintea judecătorilor, de bună sumă că pentru vre-o datorie neplătită, unde spuse următorele: Am scris o novelă din care am vândut 100.000 exemplare, pentru care am căpătat 1000 dolari. Am tipărit o altă carte, în 50.000 esemplare, care mi-a adus venit de 250 dolari. Din aceasta sumă nu m’am putut susţinea; fui silită ca să întru la o fabrică de novele pre lângă o plată săptămânală de 40 dolari; aici îmi pun în mână scheletul sec al unei istorii şi mai sed, eră eu sunt silită a face dintr’ensa o novelă, și încă tot la 14 Zile să fie gata. Pagina 8 Proprietar: Da». Aurel ftfluregianu. Redactor responsabil: Gregoriu Maîos».