Gazeta Transilvaniei, septembrie 1895 (Anul 58, nr. 194-217)
1895-09-19 / nr. 207
Pagina guvernul ungar, că a isbutit să introducă în amintita cp căsetoria civilă obligătore şi matricolele de stat. Vorbind apoi despre ţinuta autorităţilor confesionale în acesta cestiune, pice, cu o neruşinare şi cu un cinism uimitor, următorele: „Episcopii catolici n’au putut să nu ameninţe pe credincioşii lor. Dacă episcopii ameninţă, că pe astfel de părechi, cari fără de a se cununa la biserică se vor mulţămi singur numai cu căsătoria civilă, nu le va accepta ca naşi la alte căsătorii şi le va privi, ca trăind în concubinagiu — acesta e o ameninţare nevinovată şi nedăunăciosă. O astfel de ameninţare poate influinţa numai asupra spiritelor mărginite, de-ore-ce nu poate strica nimica actului şi valorei civile faptul, că biserica nu vre s’o recunoscă. Statul şi cu acesta întrâgă lumea civilisată (? ?) recunosce şi respectă valabilitatea unei astfel de căsătorii. Mulţumită pentru graţiare. Foile din Budapesta spun, că ministrul-preşedinte Bánffy prin hârtia sa cu nr. 3177 a făcut cunoscut d-lui Dr. Lucaciu şi soţi, că adresa lor de mulţumită pentru graţiare, înaintată Majestăţii Sale prin ministrul unguresc de justiţia, „a fost primită în mod graţios de Majestatea Sail. Textul adresei este următorul: Majestatea Vostră Ces. Reg. Apostolică! Prea înalte stăpâne! Prin actul Preaînalt de graţie M. V. C. R. A. V’aţi îndurat prea graţios a ne reda libertatea. Ajungând în posesiunea acestui tesaur scump al vieţii, primul nostru cuget, cel dintâiu simţământ a fost şi este espresiunea omagială a recunoscinţei şi mulţămitei noastre adânce. Ca fiii poporului român, cari din tradiţiunile preţiose ale părinţilor şi străbunilor noştri ţinem cu neînfrântă credinţă la virtuţile nealterate de alipire, fidelitate şi iubire cătră înaltul Tron şi glorioasa Casă domnitare, venim cu cea mai adâncă umilinţă la treptele înaltului Tron Al. M. V. C. şi R. A., ca împreună cu simţămintele aceste vii şi sincere de lealitate să dăm espresiune omagială adânc simţitei nostre recunoscinţă şi mulţumită pentru preaînalta graţie dobândită. Rugăm cu umilinţă pe M. V. să binevoiţi a primi prea graţios acestă espresiune omagială a mulţumitei nostre. Al. M. V. C. R. A. cei mai umiliţi supuşi, Budapesta, 20 Sept. 1895. Dr. Ioan Raţiu, Dr. V. Lucaciu. luliu Coroianu. Dr. Mihali. Gh. Domide. Dr. Aurel Suciu. Rubin PatUa. Dr. Bar dann. D. Comşa. triumf faţă cu colegele sale germane şi engleze. Scopul acestui pod este de a lega provincia Dobrogea direct cu România şi în acelaşi timp a lega pe acesta cu Marea Nagră prin portul de Constanţa. Afară de importanţa sa politică şi strategică, el este chimat din punctul de vedere economic a ameliora forte mult condiţiunile generale de comerciu maritim al României în timpul iernei, când ghiaţa face navigaţia pe Dunăre imposibilă. Acest pod este singurul, care trece Dunărea, în jos de Neoplanta, el este situat la 280 kilometri dela gura fluviului. In acastă parte Dunărea este formată de două braţe: Danubiu şi Borcea, separate printr’o câmpie submersibilă lată de 12 kilometri. Lărgimea apei este de 620 metri şi adîncimea de 10 metri. In timpul primăverei apele se suie la 7 metri deasupra etagiului. Curentul atinge viteza de 2 metri la secundă şi debitul total se ridică la 26.000 metri cubi. Astfel antreprisa cuprinde 2 poduri, unul peste Dunăre şi altul peste canalul Borcea. Ţinând samă de importanţa fluvială comercială, ’i s’a dat podului o înălţime de 30 metri de asupra maselor ape. In acelaşi timp s’au adoptat (dela un stâlp (pilă) la altul), patru deschizături laterale de 140 metri şi o deschizătură centrală de 190 metri. Superstructura se compune din 2 putre cantilere de 240 m. lungime, care se repausază fleoare pe 2 pile şi pe extremităţile cărora se rafimă 3 putre semi-parabolice de 90 m. lungime. Efortul maximal pentru pod este adoptat considerând un tren de 3 locomotive cu tender (cântărind 23 tone) şi un număr nedefinit de vagoane cu 2 vise şi de 8 tone. După alte detailuri tehnice vorbesce de intrarea principală compusă de un arc de triumf, care se află la Cernavoda. Etă câteva cifre pentru a pute cunoste mai bine importanţa acestor lucrări. Trecerea de la Petesci la Cernavoda (Borcea insula submersibilă şi Dunărea) a cerut: 16500 tonne de oţel, 16600 metri cubi de zidărie, 91000 metri lungime de pari pentru viaduct, 300.000 metri cubi de testament. Preţul total al podului se urcă la 34 milioane de franci. săptămâni mai târziu archiepiscopul Dr. Victor Mihályi aduse din nou cestiunea înnaintea ministrului-preşedinte Banffy, având acum în fapt intenţiunea de a aşterne petiţia de graţiare, şeful cabinetului declara, că guvernul ungar nu va procede pe basa unei petiţiuni la Majestate aşternută din altă parte, sau pe basa unei intervenţiunî streine privitore la graţiarea condamnaţilor, ci el însu.şî va lua iniţiativa îndată ce vasosi timpul potrivit. Acesta este starea faptică. Cred, că graţia a produs o impresiune favorabilă asupra cercurilor române dătătore de ton; dară că amnestia ar fi de-a se mulţumi intervenţiunei vreunui factor stătător afară de guvernul ungar, o astfel de aserțiune, după împărtăşirile de mai sus, e de-a se privi de falsă. Lucarețî, 24 Septemvre 1895. . Iosif Gall. Câteva date asupra construcției podului de peste Dunăre. Marele ziar Frances „Illustration* a publicat un important articol technic ornat cu fotografia acestui gigantic pod. Articulul este datorit d-lui Poiano, inginer de mine. Eu tragem câteva pasagii din Or’ensul. Construcţia podului peste un fluviu ca Dunărea a presentat enorme dificultăţi şi a cerut mulţi ani de lucru. In 1885 guvernul român a deschis un concurs internaţional pentru stabilirea unui pod de drum de fer la Cernavoda. Resultatele însă n’au fost satisfacctate. Direcţia generală a drumurilor de fer române a fost în urmă însărcinată să elaboreze ea însăşi proiectul. Lucrările au fost conduse de distinsul inginer-șef d-l A. Saligny. Sistemul adoptat a fost cel al cantilerei (cu console). Acest sistem a fost preferit cu ocasiunea facerii podului după Birth of Forth în Scoția. Execuția s-a făcut de companiile francese Fives-Lille şi Crensot. Nu putem decât felicita industria francesă de acest GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 207—1891. In cestiunea graţierei Memorandiştilor, „ Pester Lloyd“ de el comunică o declaraţia a d-lui Iosif Gáli, membru în camera magnaţilor, referitoare la graţiarea osândiţilor în procesul Memorandului. Declaraţia este următorea: „Aflu de lipsă a aduce la cunoscinţă publică premisele graţierei condamnaţilor in procesul Memorandului, ca să se convingă fiă-cine, că gradarea s’a discutat deja cu mult înainte de-a fi măcar vorba de visita regelui Carol la Ischl. Infiurinţa politică bună a unei astfel de măsuri am accentuat-o deja anul trecut încă pe timpul ministeriului lui Wekerle, înaintea ministrului de justiţie Desideriu Szilágyi, care în principiu nu era contra cestiunei, dar care observă, că încă nu află de sosit timpul pentru graţiare. De asemenea am amintit despre aceasta cestiune şi ministrului preşedinte Bánffy îndată după păşirea lui la guvern. In luna Maia a. c. când din incidentul pertractărilor proiectelor bisericesci-politice întreg episcopatul era adunat în Budapesta, s’a schiţat împreună cu episcopii gr. ort. şi gr. cat. o petiţie la Majestate în cestiunea graţierei. După ce petiţia a fost subscrisă, se încredinţa archiepiscopului Dr. Victor Mihályi aşternerea ei. Dr. Victor Mihályi desbătu cestiunea şi cu ministrul preşedinte Bánffy, care declară, că d-l archiepiscop, decă află de bine, să aştârne nemijlocit petiţia de graţiare, după ce guvernul de present nu are de gând să se ocupe cu cestiunea graţierei. Când după câteva Presa streină despre România. Un articol al lui „Fremdenblatt“ asupra inaugurării podului de la Cernavoda demonstrază marea însemnătate a acestei opere, care face Bucureştii, şi exportul graurilor românesci independente de Statul, care se află la îmbucătura Sulinei. Pentru Austro-Ungaria, Zi°e numita fotă, noua operă semnifică o sporire a concurenţei românesci, dar avantagiile şi prejudiţiile se vor compensa. Fiind date relaţiunile comerciale, cari animeză cele două ţări, putem considera ori-ce crescere a bogăţiei române ca fiindu-ne favorabilă. Considerăm întot-d’auna cu bunăvoinţă şi cu un interes îndoit starea prosperă a ţării situată la graniţele noastre de Sud-Est şi urmărim mai cu deosebire cu atenţiune progresele României, care se apropie de noi din punctul de vedere politic. Descriind apoi frumoasa operă tehnică datorită în mod exclusiv inginerilor români şi cu care România se poate glorifica, „Fremdenblatt“, relevază, că acesta este unul din numeroasele succese românesci obţinute de la urcarea pe tron a Regelui Carol I. * " Altădată stat vasal, fără cultură independentă, fără autoritate în Europa, România e acuma liberă, în posesiunea unei armate, care a dat dovadă de puterea sa şi dotată de numerose instituţiuni de învăţământ. Drumuri de fer străbat ţara făcând astfel cu putinţă utilizarea bogăţiilor pământului, şi esistenţa morală şi materială a agricultorilor va fi ridicată. Inteligenţa noţiunei se desvolta din ce în ce mai mult, ordinea domnesce peste tot şi dinastia formază un centru solid, garantând cu toate luptele pasiunilor politice, o desvoltare, care justifică cele mai frumoase speranţe. România a devenit un factor însemnat printre braţele Europei, şi începe să concureze la munca culturei universale. Acostă să datoreze înţelepciunei, energiei şi zelului neobosit al Regelui Carol I, şi lucrarea sa luminată a contribuit în mod puternic a aduce ţara la nivelul, în care se află acum. Dobrogea câştigată de curând, e acuma unită în mod solid cu vechile părţi ale ţărei. Serbările strălucite de la Dunărea de jos sunt dovada cea mai frumoasa. SUISELE OSLEI, 18 (80) Septemvre. Mulţămita monarchului. Foia oficială publică Sâmbăta trecută un ordin pe armată al monarchului nostru, in care acesta esprimându-se în terminii cei mai călduroşi asupra prestaţiunilor corpurilor de armată 8, 14, 7 şi 12, la manevrele din ăst an, mulţumesce generalităţii, oficierilor şi tuturor trupelor, cari s’au distins în mod extra-ordinar la aceste deprinderi de arme. —o— Solemnitate şcolară. Joia trecută s’a făcut deschiderea solemnă a anului şcolar la seminarul archidiecesan din Sibiiu, cu care ocasiune noul director seminarial, d-l Dr. R. Roşea, cum cetim în „Telegraful Rom“, a comunicat elevilor printr’o vorbire bine nimerită, că veteranul director şi prof. Ioan Hannia, după o muncă bogată de aproape o jumătete de veac, s’a retras în pensiune. La acesta d-l Hannia, care încă era de faţă, a profitat de ocasiune, ca să-şi ia adio dela elevi printr’o vorbire pătrun- zătoare. La eşirea din sală nu se mai isprăviau uralele de „să trăască“ la adresa d-sale. —o— Decoraţiuni. Cu ocasiunea înaugurărei grandiosului pod dela Cernavoda, M. S. Regele Carol al României a conferit următorele decoraţiuni: Steaua României. Mari ofiţeri d-nii : G. I. Duca, Anghel Saligny. Comandori d-nii: Emil Miciescu, Eug. Lantrac, Ernest Gaertner, Adolf Greiner. Ofiţeri d-nii: Artur Flachet, Jean Baptiste Pradel. Cavaleri d-nii: N. Davidescu, St. Georgia, Al. Davidescu, P. Zahariadi, I. Paola, Ion I. C. Brăţianu, N. P. Stefănescu, Vintila I. C. Brătianu, Leon Pilet. Corona României. Mare cordon d-nii: C. Olănescu ministrul lucrărilor publice. Mare cruce: dl Edmond Duval. Comandori d-nii: I. Baiulescu, N. Herjeu, Rodier. Ofițeri d-nii: B. Helman, Gustave Rochebois, D. C. Iarca, Antonio Monterumbe. Cavaleri d-nii: Gr. Casimir, Romulus Baiulescu, A. F. Bădescu, Anghel Dimitrescu, I. Sofia, V. Cristescu, G. Levideanu, Dimitrie Tine, Camille Dehnert, Silberberg, Marin Gugiulmo, Gallopin. Serviciul credincios. Medalie de aur d-nii Iules Bezaneou, Zenobie Constantinescu, Gustave Chastrain, Georges Callu, Armand Sergent, Ioseph Doyen. Medalie de argint d-nii: August Eniu, Niculai Budeanu, Spiru Teodorescu, Stefan Simionescu, August Brun, Nicolae Alexandrescu, Gheorge Grigoriu, loan Zihil, Constantin Vodislav, Petre Vasiliu, Louis Lefèvre, V. Domenico. ro — Depărtarea ostaşilor de la Huedin. Sâmbătă au plecat din gara orăşelului Huedin cinci-Zeci şi două de trenuri pline cu ostaşi, cari au fost acolo la manevre. Din causa asta toate trenurile de persoane au sosit cu întâmlărî. Cestiunea maturisanţilor din Blaşiu. Eră numele celor 14 maturisanţi din Blaşiu, cărora ministrul Wlassics, cum am amintit în numărul de Sâmbătă, nu le permite să depună matura în Blaşiu, ci la alt gimnasiu: Tiberiu Bredicean, Victor Blaşan, Eugenia Ghebner, Eug. Lazar, V. Macaveiu I. Mateiu, B. Micu, Al. Moldovan, Eug. Pantea, I. Pascu, Y. Sassebesi, Eug. Şimonca, Oct. Teslovan şi T. Vasinca. Ceilalţi 19 sunt admişi la examenul verbal de maturitate, care se va ţine la 7 şi 8 Octomvre —6— Louis Pasteur, renumitul profesor frances şi descoperitorul serului contra turbărei, a murit Sâmbăta la 5 ore p. m. în Garches. El a fost unul dintre cei mai muncitori bărbaţi de sciinţă moderni, care prin invenţiunea serului său a produs o mare binefacere pentru omenime. Invăţăturile lui le profeseza astăzi medici distinşi ca Roux, Duelaux, Metschiuikoff, Chamberland, Babeş etc. —p — Vitilişti români în comitatul Sibiiului pentru anul 1896 sunt: 1) Esp. Sa Miron Romanul, metropolit Sibiiu (fi 1215). 2) Nic. Vidrighin, arendator, Răşinari. 3) Demetriu Vidrighin, arendator Reşinari. 4) Dr. Aurel Brote, director de bancă, Sibiiu. 5) Ioan Micu, neguţător, Sebeşul de jos. 6) Parteniu Cosma, director de bancă, Sibiiu. 7) Ioan Măniţiu, proprietar, Poiana. 8) Dr. Octavian Russu, advocat, Sibiiu. 9) Dr. Şt. Păcurariu, advocat, Sibiiu. 10) I. Hannia, protopresbiter, Sibiiu. 11) Ioan de Preda, advocat, Sibiiu. 12) Onoriu Tilea, inginer, Sibiiu. 13) Hie Pop, notar, Poiana. 14) Al. Lebu, proprietar, Sibiiu. 15) loan Vidrighin, proprietar, Rășinari. 16) Parteniu Morar, proprietar, Săsciori. 17) Zacharia Boiu, protopresbiter, Sibiiu. 18) Simeon Cârpinișan, măcelar, Câlnic. 19) loan Juga, proprietar, Apoldul-mic. 20) loan Răcuciu, negustor, Săliște. 21) loan Baiu, birtaș.