Gazeta Transilvaniei, octombrie 1895 (Anul 58, nr. 218-241)

1895-10-14 / nr. 229

Seiacţim Admiaistr­aţiunea, i­ Tipografia: Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scriaorî nefraficate nu se primesc. — Manuscript» na ao rek­timet. INSERATE se primesc la Admi­­ntetraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri Se anundiurî: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Hesse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppilik, J. Danneber, în Budapesta : A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucur­esci: Agence Havas, Suc­­cursale de traumanie, în Ham­­burg,: Karolyi & Liebmann. Preţul Insorţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Re­clame pe pagina a 3-a o scria 10 cr. seu 30 bani. Nr. 229.—Anul LVI II. . /. W.. \ . (OU­ME1B JD371 DUMINECA -ă=3) „Gazeta"' iese în flă­care ii. Abonamente pentru Austro-Dnearia. Pe un an 12 fl., pe șese luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. N-rii de Duminecâ 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătati: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei lunî 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. iund­amentul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe şaao luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul In casă. P­e un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau la bani. Atât abonamen­tele căt şi incerţiuniie sunt a se plăti înainte. Braşov, Sâmbătă-Duminecă, 14 (26) Octomvre 1895. ""~X" ,,Au pus degetul pe legea jidovescu“... Au reuşit în cele din urmă gu­vernul unguresc cu partida lui a duce la sfîrşit reformele lor biseri­­cesci-politice. In septemâna acesta camera magnaţilor a primit şi proiectul de­­ lege privitor la libera esercitare a religiunei, pe care l’a fost respins în mai multe rendurî. Ministru-pre­­şedinte Banffy a făcut ce a făcut şi şi-a câştigat o majoritate de 7 vo­turi. In timpul din urmă el a pro­pus se fiă nobilitaţî mai mulţi Un­guri şi noii baroni au votat firesce pentru guvern. Cearta s’a învertit mai cu sămă împrejurul a doi paragraf!. Intr’unul se cere se se lase li­bertate fiă­ căruia, deca vrea, se se țină de-o confesiune, or decá nu se potu fi și fără confesiune, fără lege.­­ Acesta este paragraful așa cjis al S' neconfesionalității. In celălalt paragraf se dispune ca cineva se fiă liber de a trece, déca voleace, nu numai dela o con­fesiune creştină la alta, ci şi dela religiunea creştină la religiunea ji­dovescu. Oposiţiunea, în sînul căreia se aflau toţi episcopii, afară de epis­copii unguri reformaţi şi unitari, s’a pus cu peptul se împiedece primirea acestor paragrafi, dar n’a reușit. Au învins așa­ deră amicii ne­­confesionalismului și ai jidovismului. Contele Ferdinand Zichy (jise) că deca se va primi paragraful, ca­­ cel odată botezat se potă trece în mod legal la religiunea jidoveasca, Ungaria va înceta de-a mai fi un stat creștinesc.­­ Guvernamentalii au primit înse acest paragraf, cum au primit toate legile, ce li­ s’au propus, începând dela legea căsătoriei civile. Lor nu le este de creştinism, ci le stă gân- • dul numai la aceea, cum se pot­ fi mai tari cu ajutorul Jidovilor, cari au capitalurile cele mari, şi cum se potă maghiarisa mai bine şi mai iute prin înfrângerea puterii şi a in­­fluinţei confesiunilor creştine nema­ghiare. Simte acum şi poporul tot mai mult cele ce ni le-au pregătit stăpâ­­nitorii­­filei cu reformele lor, de cari el n’a avut nicî-o trebuinţă. Un amic al fetei noastre, de la Târnave, ne dă o iconă despre mo­dul cum cugetă poporul faţă cu nă­­pastea nouelor reforme, scriindu-ne între altele: pilele acestea am eşit la câmp. In drumul meu am întâlnit câţi­va ţărani şi ţărance, care mă întâmpinară cu drag şi stând cu ei de vorbă îmi puseră di­ferite întrebări. Intre altele un „însurățel“ mă întrebă, că de unde vine de avem acum „o altă lege ?“ N’am apucat să-i răspund pentru a-1 lămuri, când o țărancă îmi luâ vorba din gură cjicând: „Da tu nu spii, mă, c& gober­­nul a pus degetul pe legea jidovescu ?“ M’au întrebat ,apoi, dacă e adevărat ceea­ ce li-a spus primarul satului, că cu­nuniile se vor face în viitor la d-l „no­­tarăş“, că cei născuţi, cununaţi, morţi etc., nu vor mai fi puşi „la potrocol“ de „dom­nul părinte“, ci tot de notarul şi mă ru­gară se le istorisesc cum trebue să se în­cheie după „legea nouă“ cununiile. Cu bunăvoinţa, cu care mi-au pus aceste întrebări, ni-am dat şi eu lămuririle, ce im­ le cereau. Când tocmai le spuneam cum de aci încolo vestirile celor ce vor să-şi lege viaţă unul de altul se săvârşesc printr-un afiş pus pe o tablă de la primă­ria, audit de­odată pe una dintre femei eficând: „Vai de mine, d-le, dar­ nu suntem de lingere!*) Eră o nimerită caracterisare a stărilor create de legile aşa numite bisericescî-politice, cu carî oblăduirea unguréscá a ţinut „se fericéascá“ ţara şi poporul! „Au pus degetul pe legea jido­véascá“, c­ice poporul şi are dreptate, pentru­ că cine nu-şi aduce aminte de sincera mărturisire a celor de la *) Alusiune la tablele, ce se pun pe la porţile locuinţelor celor bolnavi de tifus. „Alianţa israelită“, că ei au influin­­ţat puternic, ca reformele se fie pri­mite, deo orece între ele era pusă şi recepţiunea Evreilor. Ori ce ar fi avut de gând înse Ungurii şi ori cât ar fi înfluinţat asupra lor Jidovii, fapt este, că le­gile s’au adus, cum s’au adus. Acum este la rândul nostru, ca având în vedere interesele neamului şi bisericei noastre, se facem tot ce putem pentru ca se înlăturăm ur­mările rele, ce le pot avea acele legi pentru desvoltarea limbei, a culturei noastre naţionale şi pentru apărarea legei noastre strămoşesce. Preoţimei noastre, care este ne­mijlocit mai mult lovită prin nouele legi bisericesco-politice, ni se nasce o nouă şi mare îndatorire faţă cu po­porul şi faţă cu propriele ei interese. Mai mult ca odinioră, preoţii noştri trebue se stea acum cu crucea în fruntea poporului şi se fiă apă­rătorii lui şi a drepturilor sale, ca printr’asta poporul să se sim­tă din nou şi mai mult atras de ei, zădăr­­nicindu-se ast­fel planurile duşmane, de a-l înstrăina de preoţimea lui. FOILETONUL „GAZ TRANS.“ Fata săracului, cea isteţă. A fost odată ca nici-odată, etc. A fost odată un moş şi o femeiă. Ei erau atât de săraci, în cât n’aveau după­ ce bea apă. Nici tu, casă, nici tu, masă, nimic, nimic, dară nimic n’aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de diminaţa pănă sara târdiu, alături cu muierea, de-i trecea nă­­duşelele, şi ca se dea şi ei în spor, ba. Se ţinea, vecji, norocul după dânşii ca pulberea după câni, cum se dice. Umblau cu tărăbuţele de colo pănă colo, şi ca se se statornicască şi ei la un­­ loc, nu găseau. Căci cine era să-i primască pe ei doi calici, cu lueta de copii după dânşii. Adecă uitasem să vă spuiu. Aveau aceşti omeni o spuză de copii. Din aceşti copii, cei mai mari erau numai fete, ară băeţii erau mărunţei şi stau pe lângă dânşii ca ulceluşele. Să nu va fi dus Dumnezeu vr’odată să fiţi faţă când venea omul dela muncă, că v’aţi fi luat câmpii. Eşiau toţi afară înaintea lui, jigăriţi şi hărtăniţi, ca nisce netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi, mă rog, le­şinaţi de feme, şi tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de feme! Tatăl lor se zăpăcea și nu scia cătră care să se întorcă mai întâi, și le da totă agonisala lui dintr’o 4. Dâră de unde să le ajungă, ce bruma le aducea el? Abia puneau p’o măsea. Bietul tat’seu și biata mă-sa de multe ori se culcau nemâncați. Li­ se rupea inima de milă, dâră n’aveau încotro. Și ca să-şi liniştască copiii, ei le făgăduia, că a doua zi are să le aducă mai mult. Ast­fel, mai cu şosele, mai cu mamele, adormeau şi bieţii copii, cu nădejde, că a doua 4i are să fie mai bine. Dintre toţi copiii, fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată. Ea ră­mânea cu surorile şi fraţii cei mai mici, când se duceau părinţii la muncă, vedea de dânşii, îi muştruluia şi îi povăţuia să fiă mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pănă într’atât părinţii. Dâră, bate toba la urechea surdului. Adecă, de! ce se diel ? Ar fi fost şi ei, poate, mai în­găduitori, şi mai cu răbdare, dară burta le da ghies şi îi făcea de multe­ ori să fiă ne­înțelegători. Intr’acestea Boerului, pe moşia căruia se aflau aceşti omeni, ca şi urgisiți de Dum­­nezeu, i­ se făcu milă de ei, şi într’o zi când veni omul să se roage pentru sălaş, el îi zise: — Omule, te vei harnic, muncești de te spetesc!, și doi în teiu te ve4, că nu poți lega. Etă eu mă îndur și-ți dau un petec de loc, să fiu de veci al tău. Du-te de-ți alege petecul, ce-ți va plăca, și apu­­că-te numai de cât să-ți faci un bordeiu. — Bogdaprosti, cucoane, și Dumnedeu se primască. De unde dai să isvorâscă. Răspunse bietul om, se duse de-și alese un petec de loc, și pănă sara groapa pentru bordeiu o și dete gata. Nepastea lui. Cum se brodi, ca locul, ce-și alesese, se fiă alături cu al unui ță­ran bogat și mândru de nu-i ajungea cine­va cu prăjina la nas. Pestre nóapte, nu știu cum se făcu, nu sciu cum se drese, că o vită d’ale bogatului căzu în gropă şi muri. A doua zi de diminaţă bogatul vă- zându-şi vita mortă, sări cu gura mare asu­pra săracului, îl luâ de pept şi cu el tîrîş se duse la curtea boerului să le facă ju­decată. Boerul se mira, când îi vădu­ şi-i în­treba ce caută? Ţăranul cel bogat zise: — Boerule, acest prăpădit de om, ve­netic în satul nostru, n’ar mai avea parte de el! după ce ţi-ai făcut pomană de i-ai dat un petec de loc! el tocmai lângă mine şi-a ales să-şi facă bordeiu. Una la mână. Bagă de samă, că după ce e sărac, apoi e şi cu nasul pe sus. Al doilea, gropa ce şi-a făcut pentru bordeiu, după ce că e mare forte, apoi n’a avut grije să o acopere peste noapte cu ceva, numai ca să-mi facă mie pagubă, şi mi-a căzut o vită într’ânsa de şi-a rupt junghetura. Judecă d-ta acum, nu e dator să mi-o plătescă? El zici­ că n’are cu ce. Şi ce-mi pasă mie de asta? — Boerule, răspunse şi săracul umili­t Revista septemânei. VI­assics şi şcolele poporale. Mi­nistrul de culte şi instrucţie publică Wlassics, a dat un ordin tuturor ins­pectorilor de şcole, în care îi pro­vocă, se controleze şi se inspecţioneze in modul cel mai strict instrucţiunea în şco­lele poporale. Porunca acesta şi-o mo­­tiveza şovinistul ministru cu diferite date. Intre altele ei fice şi urmato­­rele: In anul scolastic 1896/94 din­tre 7200 şcole poporale cu limbă de instrucţiune nemaghiarâ, în 2199 limba maghiară seu că s’a preles fără succes, seu că nu s'a preles de loc. Uşor poate înţelege ori şi cine, că şi acest nou neas al ministrului Wlassics este în­dreptat singur şi numai în potriva scălelor naţionalităţilor, şi mai ales în potriva scălelor poporale române. La situaţia politică în România, ziarul „Pester Lloydi” primesce din Bucuresci o corespondenţă de ur­mătorul cuprins: „Grupul junimiştilor nici nu-i uimit şi nici supărat pentru chiă­­marea liberalilor la guvern. Toţi ţin ca lucru ce se potrivesce la situaţiune, că liberalii iau în mâni puterea, că conduc alegerile şi for­­mază un guvern stabil şi durabil în faţa încurcăturilor dintre popoare, ce ameninţă să isbucnească la primă­vară. In timpul din urmă, cum se stie, parlamentul român n’a avut partid liberal, deoare­ce acesta pără­sise înainte cu o jumătate de an parlamentul. Cu toate acestea însă ministrul-preşedinte Sturdza nu se teme, că nu va avea majoritatea, pen­tru­ că guvernul, care conduce ale­gerile, tot­deuna a fost în stare de a-şî asigura majoritatea. „De la Sturdza se aşteptă, ca el să continue politica internă a Ro­mâniei în spiritul reformator a fos­tului ministru Carp, şi ca să nu se depărteze în politica esternă de modul de conducere a antecesorului său, Al. Lahovary. „Cabinetul are multe de isprăvit în Dobrogea. In provincia acesta adecă, care se ţine de România dela a. 1878, s’au ivit nisce întâmplări, cari dovedesc, că de ani de file şi-au întins peste ţeriştra aceea pansla­­viştii mrejele lor, au format comi­tete şi centre de resvrătiri şi de conspiraţiunî îndreptate contra sta­tului român. Toate firele acestei or­­ganisări s’au concentrat la consula­tul rusesc dintr’un oraş dobrogean aşezat lângă Dunăre. Prefecţii şi funcţionarii­­ români, mirare, n’au băgat în seamn lucrurile acestea, pe care le vedeau chiar şi străinii. Acum însă nu mai pot merge lucrurile şi mai departe astfel. Pentru­ ce ridică România fortăreţe, pentru­ ce între­­buinţază milioane pentru armată, deci nu e domn în ţară, şi decá nu se poate apăra în casa ei contra duşmanului!“

Next