Gazeta Transilvaniei, iunie 1896 (Anul 59, nr. 120-143)

1896-06-01 / nr. 120

Maciiméi. Alsúi? intim, si Tipcsrííi Brașov, piața atare Hr. 30. Scrisori neimac&t­e mi primesc. — Manusaripta nu »* retriraet, INSERATE a» primesc la Adm!­­nistrsțiune in Brașov și la ur­­mâtorele Birouri da timnaclurl: în Viemi: .îi. Dukes, Heinrich Schaieh, Rudolf Mos­se, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Bannever, în Budapesta: A. Y. Goldbergerg, Eckstein Benned; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inecrţiunilor: o seria garmond pe e ’colonă 6 or. şi 30cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. H,eclame pe pagina a 8-a o «oria 10 er. aéu 30 bani. Nr. 120. Braşov, Sâmbătă, 1 (13) Iunie * ..Gazeta'“ iese în l-care ii. ASonamente centru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl.. pe şese luni 6 îl., pe trei luni 3­­. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe ?ós© luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate pâclete poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Apnaampaiu­l nonim Braşov administration©a, piaţa -nare, Târgul Inului Nr. 30­­l etagiu I., pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 ar. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar al cr. v. a. seu 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Clerul şi drepturile cetăţenesc­. Prin proiectul de lege privitor la jurisdicţiunea Curiei în afaceri electorale se pregătesce o mare lo­vitură pentru clerul catolic, în spe­cial înse pentru „partida poporală“, în contra căreia vre se se îngrădască falsul liberalism de la putere prin acest proiect. Se tracteza în anumită mesură de­­schiderea clerului dela mişcările electorale sau, cu alte cuvinte, de despoiarea lui de drepturile politice cetăţenesce. Sunt câte­va septemân­ de când se discută în camera ungară acest proiect de lege, dar abia alaltăeri, cu ocasiunea începerei desbaterilor pe paragraf­, a eşit la ivelă într’o lumină mai clară tendinţa agresivă, ce se urmeaza prin el faţă cu clerul în genere, în special înse faţă cu clerul catolic din tabera lui Zichy. In §. 3 al proiectului se află un punct, prin care alegerea unui de­putat se declară anulată, dacă se constată, că deputatul: a) „în decursul celor trei luni pre­­mergătoare alegerei a făcut în localul des­tinat pentru săvârşirea ritualelor religiose, ori în adunări cu caracter religios, decla­­raţiuni cu tendinţă de-a influinţa resultatul alegerei“ ; b) „că în scopul, de-a câştiga votul unuia, ori mai multor alegători, sau a în­dupleca pe cine­va de-a nu vota pentru anumit candidat, du­ a se absţine de la vo­tare, a promis a împărtăşi pe cine­va cu graţii bisericesci, seu a ameninţat, cu apli­carea disciplinei bisericesci, cu subtragerea graţiilor, ori cu pedeapsa din lumea cea­laltă“ ; c) „că a folosit la adunarea deputa­ţilor, sau la conducturi electorale obiecte sfinte bisericesci, sau astfel de obiecte, cari sunt destinate la esecutarea ritualelor bi­­sericescî“ ; d) „sau că e părtaş la astfel de fapte, ori că anterior şi în mod espres a con­simţit cu ele“. Este grozav de la­ înţelesul acestor disposiţiuni ale noului pro­iect de lege. Orî­ cine cunosce mo­dul de acţiune urmat pănă aci de „partida poporală“ trebue se vadă, că aici nu se urmeza alt scop, de- I cât făurirea unui mijloc legal, prin care guvernul se pota zădărnici în­tărirea nouei partide catolice, putând despoia de mandate pe deputaţii sei şi fără a mai recurge la volnicii şi brutalităţi, ca cele de la Stomfa, Neutra etc. La disposiţiunile de mai sus, sunt a se adauge încă alte puncte, prin care se înăspresc şi mai mult măsu­rile cuprinse în noul proiect. Aşa, de exemplu, ajunge un singur mar­tir, care se adeveresc­, că s’a co­mis vre-unul din faptele prevâfiute mai sus, pentru ca făptuitorul, prin care în acest cas este a se înțelege preotul, se fiă pedepsit cu închisore de stat pană la un an, amendă pănă la 500 fl., precum și lipsirea lui de drepturile politice. Acestă pedeapsa o poate contrage preotul chiar şi în caşul, când s’ar restrânge esclusiv numai la împlini­rea unei datorințe creştinesc!, căcî în sensul disposițiunilor de mai sus, preotul poate fi pedepsit, de esemplu, chiar şi numai decâ ar fiice unui alegător, că e pecat a­­şa de votul seu în mod neconsciențios etc. Dar nu vom stărui a ne ocupa aici cu critica noului proiect de lege, care cuprinde în sine încă multe alte părți absurde, în parte chiar ridicule. Ajunge se spunem, că paragraful de mai sus a fost pri­mit și la desbaterea specială, va se fii că lucrul este isprăvit. Adevărat, că aicî s’a avut în vedere „partida poporală“, dar deci proiectul va deveni lege, prin el se va da o lovitură preoţimei întregi, căci o­eschide dela eserciarea unui principal drept cetăţenesc şi face irepo­sibilă aproape ori­ce acţiune, pe care interesele bisericei, ori ale cre­dincioşilor le-ar pretinde dela preo­tul lor pe acest teren. Caşul în sine este forte grav şi va trebui se contribue şi mai mult la înăsprirea luptei dintre stat şi biserică, căci aicî nu e în joc nu­mai interesul unor popoare nemaghiare, în al căror defavor a fost posibil a se aduce orî-câte leg! în cea mai mare armonia, dér e în joc şi inte­resul unui puternic cler unguresc, care aflî este atât de amărît şi în­­verşiunat de nedreptăţirile, ce li­ se fac, dér care însu­şi a cooperat de atâtea­ or! la nedreptăţi­rea altora, votând şi subscriind alături cu ad­versarii sei de astă­zi­ toate legile aduse pentru desnaţionalisarea po­­poarelor nemaghiare, al căror ajutor îl vânâză afin. Meetingul monstru din Prater. (Fine.) După primirea resoluţiunei pro­puse de redactorul Schreiber, luă cuvântul deputatul Dr. Patlai, care la intrarea sa în sala de adunare fu salutat cu aplause nesfîrşite. Pati­ai fu­se următorele: Ca ocasiunea banderiului festiv din Budapesta, împăratul îşi esprima dorinţa, ca legătura dintre ambele state să fie sus­ţinută, însă totodată accentua, că din ra­portul acesta reies datorinţe şi drepturi egale pentru amândouă părţile. Parlamen­tul austriac n’a conlucrat la încheierea pac­tului, care este esclusiv opera lui Beust, şi de aceea, daci voieşce cineva ca să fim aderenţii legăturei dintre Austria şi Un­garia, trebue să ne şi asigure, că dreptu­rile noastre vor fi respectate. Ce se ţine de stările financiare din ţară, liberarea de puterea bancherilor ar fi chiar aşa de lipsă, ca şi liberarea de pressa jidană. (Aplause). Ce priveşte pressa jido­­vesca, deja am ajuns departe, căci astăfii nu-i mai crede nimeni nimic, deşi o abo­­neza şi cetesce. (Ilaritate). Nu pot lăsa însă neamintite defăimările neruşinate, ce le aruncă presa jidano-maghiară asupra armatei noastre. Ca buni patrioţi avem da­­torinţa să luăm în apărare armata comună faţă de atacurile unor străini imigraţi onoarea nostră ne dicteză, ca să nu le per­mitem se se apropie de noi. (Aplause sgo­­motose). După o scurtă pausă luă cu­vântul deputatul Sch­eicher, şi satirisa în modul cel mai brilant însemnă­tatea politică şi economică a dua­lismului. Se sculă apoi Dr. Preda şi criticând aspru disolvarea adunărei, ce era se se ţină cu trei fiile mai înainte, declară, că întrega serbare milenară şi întreg mileniul sunt un curat şarlatanism. In fine se urcă la tribună Dr. Lueger, aclamat în modul cel mai entusiast de întreg publicul asistent, şi între mii de strigăte de „Hoch­“, el îşî începu cuvântarea, al cărui conţinut este următorul: A fost un timp, când omenii au su­ferit în tăcere aroganţa elicei dom­ai­­tare din Ungaria; au fost mulţi de aceia, cari strîngeau din pumni în buzunare, dar nu cutezau să iasă cu adevărul, să spună ceea ce simt şi gândesc. Eu am ridicat vă­­lul, ce zăcea peste stările din Ungaria şi am dat naştere la un vifor ne mai­pome­nit în parlament. Voiau să convoace statu­­tul parlamentar, pentru ca să mă împuşce, dar s’a întâmplat altmintrelea, şi sper, că duşmanii mei vor fi aceia, cari în curând vor fi puşcaţi în parlament. (Aplause fre­netice). Nimeni nu poate fi silit la aceea, ca să iubască Ungaria, şi d­oar şi decă vor fi disolvate o sută de adunări, totuşi se vor ţine altele mii, în cari se va proclama protestul contra elicei domnitoare din Ungaria. (Aprobări şi aplause sgomotoase). Chlumecky (Ilaritate mare), în calitatea sa de preşe­dinte al delegaţiunei poate lăuda pe Ma­ghiari cât îi place, căci nu-i mai ajută ni­mic (Strigăte: Aşa este!) Noi Austriacă de treid­eci de ani încape suntem asupriţi de cătră Maghiari (Un asistent strigă: Noi Nemaghiarii vă vom ajuta să scăpaţi de ei! Aplause viforoase), dar le vom trage soceta cu ei (Aplause). Cu atât mai laşă este, între popoarele nemaghiare asuprite din Ungaria, ţinuta Germanilor, cari poarta jugul Jidano-Maghiarilor. Tradarea aceasta­ ­ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Schiţe generale din cultura şi educaţiunea Romanilor. (Firi­d) Precum la Greci, aşa şi la Romani pudiciţia era considerată de un ce sânt. Cuvintele lui Cato : „Mai mult mă deobligă, şi mai mult iubesc roşaţa, decât palidita­tea feţii, căci roşaţa este semnul virtuţii“, — toţi Romanii le priviau de cel mai sub­lim lucru ; pentru aceea era strict oprit la Romani ori­ce conversaţiune inconveniente în presenţa tinerilor. Censorul Cato a di­­mis pe Manliu din senat, pentru­ că acesta îşi permise a-şi săruta soţia în presenţa fetei sale. Beutura de vin a fost în genere o­­prită tuturor femeilor şi tinerilor mai mici de 80 de ani. Ultimul cuget al educaţiunei pentru părinţi era, ca pruncilor binecrescuţi la timpul său să li­ se dea ca soţii fete tot asemenea bine crescute; apoi de aceste Roma nu suferea lipsă, pentru­ că deşi pă­rinţii manifestau faţă de pruncii săi o ţi­nută plină de gingăşie, suavitate şi iubire, însă tot­odată erau stricţi şi serveri faţă de copilele lor, nu numai intelectualminte, ci şi sentimentalminte erau cât se poate de bine instruite şi crescute, ca şi ele mai târfiiu să fie apte a da fiilor săi tot­ ase­­menea educaţiune bună. Romanii au dat vieţii omenesci 90 de ani, cari i-au împărţit în vârste de câte 15 ani. Pănă la anul 16 dura copilăria, şi pruncul se numia poer; de aci pănă la 46 ani era tinereţa, şi mai departe apoi bătrâneţa. In etate de 46 ani bărbatul să numia senior, dar pentru aceea totuşi era obligat la servicii de stat şi militare pănă inclusive la anul 60, când cu numele senex era absolvat dela ori­ce serviciu public. In prima etate a educaţiunei, cât timp pruncii erau sub imediata conducere a părinţilor lor, băieţii din familii mai înalte, precum erau familiile curate (nobile) (oficiali de magistrat) purtau la gât aşa numita bulla aurea (un fel de medallion) şi toga praetexta — un vestmânt lung cu tivitură de catifea purpurie; era ceilalţi de rang mai inferior purtau acest vestmânt fără purpură. Când însă băiatul era de 15 ani, trebuia să de­pună acest vestmânt pentru­ ca mai târdiu, după­ ce să făcea demn de primirea lui, de nou să-l pota purta, ca semnul celei mai înalte demnităţi, ei demn de acesta să făcea numai prin virtute şi cultură, prin no­bleţă şi pudiciţie. Când pruncul era de 15 ani, se îmbrăca cu veşmântul aşa numit toga virilis, cu care ocasiune i­ se tăia pă­rul cel lung ce-l avea pănă atunci. Aceasta ceremonie însemna, că de aici înainte ur­­meaza epoca de nobilă însă severă disci­plină. Și totuși abia era vre-o serbare, ce pruncul să o aștepte mai cu mare bucurie, de cum era fiina, când tânărul se desbrăca de toga praetexta. Pentru­ ce? Pentru­ că de aci înainte el se considera de bărbat, de cetăţen, care se bucura de o libertate şi independenţă mai mare, ca pănă aci, şi faptele lui erau împreunate cu o responsabilitate mai se- I veră, decât mai înainte. Actul acesta decurgea în modul ur­mător : tînărul aduce jertfă în casa părin­­teasca fieilor, oferindu-și bulla cea aurită Larilor și, concomitat de părinți, con­sângeni și amici, mergea spre For (lo­cul legislațiunei) unde un pretor îi presenta toga virilis, care — după ce să admonia ca cu demnitate să o poarte în toate împregiu­­rările — o primia între ceremonii solemne. Gu­demn era sau nu de purtarea acestui vestmânt, o dovedea sub decursul anului de probă (tirocinium), în care timp era obligat la eserciţii gimnastice mai dure, la cercetarea societăţilor de bărbaţi, la asis­tarea pertractărilor juridice, ca prin aceasta să se iniţieze în vieţa publică. Acesta să întâmpla de multe ori prin conducerea părinţilor, sau vre­unui bărbat confidenţial. Cu espirarea anului de probă încă nu se termina tot­odată şi timpul in­­strucţiunei, ci numai raportul dintre în­văţători şi învăţăcei să schimba încât­va, încât adecă de aci încolo alegerea retorilor şi a filosofilor, ce trebuia să-i studieze tineruî, depindea dela libera sa voie, eră

Next