Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)
1896-10-01 / nr. 216
Pagina 2, aclamaţiuul sgomotese din partea publicului şi plăoii foarte mult Ţarului. Când părechea imperială se coborî de pe tribună mulţimea erupse din nou în strigăte frenetice de: „ Vive le Czar! Vive la Czarine! Vive la Bussie! Vive la France! Vive le Präsident“ Ţarul chiăma la sine pe generalul Billot şi-şi esprima mulţumirea sa pentru ţinuta trupelor. întors la cartierul său Ţarul îl chiămâ înc’odată la sine pe ministrul de resbel şi-i predete portretul său împodobit cu diamante, care se poate purta ca decoraţiune la gât. După finirea revistei se dete un dejun la care fură invitate aproape 400 de persoane, între cari ataşaţii militari străini, ambasadorul Mohrenblaim, comandanţii de corp şi generalii de diviziune şi brigadă. Cătră sfîrşitul dejunului preşedintele Faure rosti următorul toast : „Majestatea Vostră staţi să ne părăsiţi după o visită, care va lăsa amintiri neşterse în analele celor două ţări „ale noastre. Ca şi surâsul unei prevestiri „norocoase, va rămâne legată cu visita „aceasta amintirea presenţei graţiose a „Maj. Sale împărătesei. La Paris Majestăţile Voastre au fost aclamate de naţiunea Intrego, la Cherbourg şi la Charlon. Ele au fost primite de ceea ce „ţine mai mult de inima Franciei: armata şi marina sa. Armata francesă săniută aci pe Majestatea Vostră. Din „causa deselor aniversări ale gloriosului „lor trecut, marinarii şi soldaţii francesi „schimbă cu fraţii lor din Rusia dovedil „de cordialitate şi urări. Aflî în numele „armatei şi marinei francese, rog pe Maiestatea Vostra să primescă, pentru armatele sale de uscat şi de mare, afir„marea solemnă a amiciţiei noastre nestrămutate. Bou pentru armata şi marina rusască! Ridic paharul meu în donarea Majestăţilor Lor împăratul şi „Impărătăsa!“ împăratul Nicolae ciocni păharul său cu păharul preşedintelui şi răspunse următorele: „In portal Cherbourg la sosirea nostră am putut admira escadra francesă; „aflî în ajun de a părăsi frumoasa d-vostră „ţară ne-am desfătat cu spectacolul militar cel mai impunător, asistând la re„vista trupelor francese pe terenul obicî„nuit al eserciţiilor lor. Francia poate fi „mândră de armata sa. Aveţi dreptate „să fuceţi, domnule preşedinte, că cele „două ţări sunt legate printr’o amiciţie „nestrămutată, precum şi între armatele „noastre esistă un sentiment adânc de „confraternitate de arme. Ridic paharul „meu în onoarea armatelor d-vostre de „uscat şi de mare! Beu în sănătatea „Preşedintelui Republicei francese!“. După dejun părechea imperială rusâscă pleca spre Darmstadt. împăratul îşi lua rămas bun de la preşedintele Faure stringându-i cu căldură mâna şi îmbrăţişindu-i fetele cele mai bine meritate, — şi afiî Ibsen e primul dramaturg contimporan. Gerhard Hauptmann a scris piese teatrale, cari au fost fluierate. In loc de descurajare însă el scrise „Die Weber“ („Ţesătorii“ în traducerea rom. în biblioteca „Şaraga“), cari au fost aproape de a produce revoluţiuni sociale. După aceea a scris „Hainele“ (luată în repertoarul teatrului din Braşov), care e ceva cu totul nou în istoria dramei. In timpul din urmă a scris o tragedie în 11 acte: „Elorian Geyer“, care a fost de duşmani şi mai mult fluerată ca celelalte, ei de prietini, a căror număr cresce pe fii 00 merge, ridicată la culme. El acum nu numai în Germania, ci pretutindeni a fost primită cu cel mai mare interes scriea ca Gerhard Hauptmann lucră la „tragedia lui Christos“. Am putea să mai amintim şi pe alţii, ca Zola, Strindberg şi ca punct de culminare pe criticul Bleibtreu, dar credem, că din pildele aduse reese destul de evident, cât avem să stimăm pe „caracterele artistice“, căci un soțitor de talent nu se sparie de glotă ! Era Haas aceasta frică e vădită mai ales în actul ultim, pe care un soțitor talentat nu l’ar fi scris de loc. Publicului îi place să vadă scene fioroase când vine la tragedii și de multe ori își parfumeză unele domne batistele mai mult ca de obicei. Haas ne-a arătat astfel de scene. Insă cei mai mulţi din public doresc un sfirşit bun la piesă. Imi aduc aminte de o glumă publicată în eminentele „Fliegende Blätter“. La sfîrşitul unui roman de foileton scrie autorul: „La început creziusem să las pe eroul romanului să se împuşce, er pe eroina să merga la mănăstire, la dorința publicului însă am hotărât să fac ca ambii să se casătoreasca!“ Cam esagerat, dar foarte analog cu piesa noastra. Actul ultim e destinat întreg pentru împăcări, ba ce e mai mult. Să legă și 2 căsătorii! „Săracii da ei, ce bine că e așa“ au fiit îndărătul meu pe 2 bătrâne când cortina păriii. Alte defecte ale piesei sunt: lipsa de originalitate şi puţină tehnică dramatică. Cei ce vor fi văfiut piesa: „Schuldig“ de Voss şi „Der Dornenweg“ de Philippi, vor fi constatat multă asămănare. In „Schuldig“, e condamnat pe nedrept un ucenic de prăvălie, că ar fi omorît pe stăpânul său. El zace mult timp închisoare, pănă când adevăratul asasin, un alt upenic fugit în America fiind pe patul de moarte își recunosce prima. Thomas Lear (osînditul pe nedrept) se intoarce acasă, unde nevastă-sa se căsătorise cu un cârciumar, care o maltrata. Pe acesta Leer îl omoră văriând chinurile nevestii-saie, devenind astfel ucigaş. Am atras deja atenţiunea cetitorilor la un punct de asămănare între cele două piese. Astfel de asămănări sunt mai multe, cari provin poate şi din faptul, că Leer precum şi Ziegler au fost jucaţi tot de d-1 Naher. In „Der Dornenweg“ un contabil e făcut responsabil pe un furt şi întemniţat. Furtul a fost comis din partea fiiului mai mic al nngustorului jefuit, cu soiinţa mamei. Numai când contabilul şi-a făcut cei 12 ani de închisoare să află prima prin cercetările fiiului celui mai mare al negustorului, care e advocat. Dojana ce o aruncă acum contabilul în faţa mamii semănă foarte mult cu cuvintele lui Ziegler adresate procurorului, apoi stăruinţele advocatului tînăr drept şi logodit încă au multe puncte, cari coincid şi chiar şi persoana im Mr. Smith semănă cu a unui consul din „Dornenweg“ (Calea de spini). Dacă am cunoasce şi alte piese de ăst spin poate am mai putea constata asemanări şi o spunem asta fără de a ne fi frică de păcat, căci taata piesa arată foarte puţină independenţă. Că „technica dramatică“ încă îi lipsesce, arată mai bine deslegământul foarte puţin probabil. Ziegler şi Cari locuiesc de ani în aceeaşi temniţă şi nu se cunosc. Alta dbiecte le-am arătat mai sus, or în minuţiosităţi nu voim să intrăm. Observăm numai, că în piesă obvin şi monologuri, ca la vre o opasiune când vom vorbi despre monolog să ne putem interceni la piesa nostră. Am arătat mai nainte, că subiectul piesei nu e original, spunând totodată, că acesta nu e un defect, când prelucrarea e bună. Cu părere de rău am trebuit însă să constatăm în decursul analizei, câ prelucrarea lui Haas e defectuosă. Ce mai rămâne deci de lăudat la presă ? Nimic! Sex. Til. GAZETA TRANSILVANIEI Mișcări electorale. Manifestul „partidei poporale“. Intre manifestele cătră alegători ale diferitelor partide unguresci, cel mai înverșiunat este, fără Indocla, manifestul „partidei poporale“. In acest manifest se provocă alegătorii la luptă pe moarte şi viaţă în contra celor cu „liberalismul“ pe căciură, „oare de 22 de ani, de când sunt la putere, au distrus aşeftămintele noastre de stat, au turburat poporul, ni-au vătămat constiinţa, ni-au turburat pacea, au împovorat ţara cu datorii, oi pe cetăţeni cu dări, în timp ce statul a fost degradat din partea lor la un mijloc pentru ajungerea scopurilor lor“... „Ce le pasă?“ — fiice manifestul — „în mâna lor (a „liberalilor“) este puterea, baionetele gendarmilor, încuartirarea puterei armate; în mâna lor este punga, cu care cumpără şi mimesc, în timp ce poporul este sărac, or pânea, pe care acesta şi-o câştigă cu sudoarea feței sale, ei i-o sechestrează. Acesta este guvernul liberal şi dominațiunea lui da partid, care nu respectează nimic, care se pune în serviciul banului, a pompei, a stricăciunei morale şi patria (dieta) o consideră drept marfă, vinde anticipando cercările şi pe alegători, or drepturile constituționale ale poporului le confiscă“... După aceasta întroducere, manifestul espune programul „partidei poporale“, din care însemnăm următoarele: „Susţinerea integră a constituţiei milenare a statului ungar“; împuţinarea censului şi o nouă arondare mai drepte a cercurilor electorale; susţinerea integră, garantarea şi desvoltarea drepturilor autonome ale poporului mai ales în comune şi comitate; dreptul de întrunire în adunări şi reuniuni să nu mai fie dependent de arbitriul guvernului, ci se se reguleze prin lege; faţă cu naţionalităţile — se fuce în manifest — „partida poporală vre să fie dreapt“ şi a anunţat în programul său, că pretensiunile lor, întrucât consună cu unitatea statului maghiar şi cu caracterul lui naţional le va apreţia, dorind ca ele să aibă parte de-o traptare dreaptá şi dómná“ etc. etc. Cu alte cuvinte, „nessze semmit fogd meg jól“, — ei vor „apreţia“ pretensiunile nóastre, dăcă şi întru cât vor permite postulatele — maghiarisărei! celebranţî plecară în procesiune la gimnasiu, mergând in frunte tinerimea şcolară cu stindardele. Aci, în faţa unui public foarte număros de dame şi bărbaţi, d-nii protopopi I. Petrie şi V. Voina cu d-l diacon I. Prişcu, ca preoţi celebranţî, la cari se mai adause şi dl protopop din cetate B. Baiulescu, oficială sânţirea apei, după care urma un discurs festiv, rostit de dl Aurel Ciortea, unul dintre noii profesori veniţi în toamna acesta la Braşov, care prin discursul său de er, a dat o probă prea frumoasă de seriositatea ideilor şi de superiositatea aptitudinelor sale spirituale. D-sa vorbi despre ajutorul de sine, o temă filosofică, lucrată cu multă pătrundere şi cunoscinţă de causă, pe care publicul a ascultat’o cu deosebită atenţiune, or la urmă a aplaudat’o sgomotos. Vom publica în proximii numeri acest valoros discurs, asupra căruia atragem de pe acum atenţiunea cetitorilor noştri. Serbarea s’a încheiat prin stropirea cu apă sânţită a salei şi a publicului present. Tot cu opasiunea asta am avut plăcerea de-a auzii şi corul studenţilor cântând pentru întâia oră câteva piese sub conducerea noului profesor de cântări, d-1 Timoteiu Popovicî. Corul a fost dirigiat cu foarte frumos succes. Publicul şi-a şi manifestat mulţămirea sa felicitând cu căldură pe d-1 Popovicî, ca şi pe d-1 Ciortea. SOIRILE DSLEI. — 80 Septemvre. Serbare şcolară. El s’a serbat fiina S.lei Sofii, patrona şcolelor române din loc, printr’un serviciu divin oficiat în biserica S-lui Nicolae, la care s’a făcut pomenirea fericiţilor întemeiători şi bine-făcători ai acestor şcole. Au asistat, pe lângă corpul profesoral cu întrega tinerimea şcolară, număroşi fruntaşi ai inteligenţei române din loc şi popor în număr mare, aşa că abia aveau loc în biserică. După terminarea rugăciunilor, preoţii dor AA. U. RR. Principele Ferdinand şi Principesa Maria al României, precum şi A. S. R. Principele ereditar de Saxa- Coburg-Gheta şi A. S. I. Marele Duce rusesc Boris Vladimirovici, a sosit alaltăeri sora în Bucurescî, descinftând la Castelul Cotroceni. înalţii ospeţi au plecat ieri la Câmpulung şi de acolo în munţi pentru a lua parte la o mare vânătore de urşi. Vânătorea va dura trei fiile şi în acest timp vânătorii vor dormi sub corturi şi vor lua atât dejunul cât şi prân fiul în pădure. Ro— Uirilişti români în comitatul Făgăraşului sunt următorii: Ioan cav. de Puşcariu (Bran), Dr. Ioan Şenchea (Făgăraş), Nicolau Garoiu advocat (Zârneştî), Dr. Iancu Meţian (Zârneştî), Nicolae Chiorniţa (Cuciulata), Nicolae Şerban preot (Voila), Nicolae Manoiu jun. (Bran), Moise Moşoiu (Tohanul nou), Traian Meţianu protopop (Zârneşti), Dr. Andreia Micu (Făgăraş), Iosif Puşcariu advocat (Braşov), Dr. Nicolae Motoc adv. (Făgăraş), Dumitru Chişerean preot (Făgăraş), George Vasu proprietar (Voila), Oni Garbocea comerciant (Bran), Petru Leluţiu proprietar (Beşimbac), Nicolau Penciu jude de trib. pens. (Veneţia), Spiridon Mardan preot (Sâmbăta sup.), Iuliu Ban protopop (Făgăraş), Iacob Zorea preot (Vlădeni), Ion Pop preot (Sâmbăta sup.) şi Teodor Vulcan comerciant (Zârneştî). Cu toţii 21. ro— „Liga română“. Erl, Duminecă, a apărut nr. 2 al organului „Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor“, care de aici încolo va apăre regulat în fiecare Duminecă sub direcţia comitetului central esecutiv al Ligei. Nr. 2 are un cuprins bogat şi interesant, ce se referă tot numai la cestiunea naţională. Articolul de fond „După visita împărătescă“ conţine o remarcabilă apreciare a situaţiunei. In foileton, sub rubrica „Săptămâna literară“, vedem un tractat de O. R. Motru asupra „Enciclopediei române“, publicată la iniţiativa Asociaţiunei transilvane, şi „Un străin despre capitala României“, du încă o escursiune în masse la expo- Siţie. „Kolozsvár“ anunţă, că din comitatul Târnavei mici a plecat la exposiţia din Budapesta o cetă de 648 persoane, în cea mai mare parte plugari din Dicio-St.-Mărtin și împrejurime. După cum era proiectat, ei au trebuit să sosescă la Budapesta încă era, în 11 Octomvre. Cei ce au mânat acesta turmă cuvântătore la marele târg milenar sunt: fişpanul Sándor János, patru fisolgăbirăi și 30—40 notari. — Mai trebuia și vre-o câtă de gendermi bine înarmaţi, pentru ca siluirea, ce se face asupra bieţilor omeni să fie mai evidentă. Da-altmintrelea observăm, că după cum ni se asigură din mai multe părţi, schite foilor ungureşci în ceea ce privesce numărul oamenilor duşi la exposiţie, mai ales când e vorba de Români, sunt întotdeauna exagerate, cu scop de a-şî face „patrioţii“ reclam pe conta nostră. Nr. 216—1896. —p— O carte ungureasca despre Români. „A román nemzetiségi törekvések története és jelenlegi állopota“. (Istoria instiinţelor naţionale române şi starea lor actuală. Sub acest titlu a apărut la Budapesta un mare volum, ce cuprinde nu mai puţin ca 801 pagine şi al căreia autor este d-l Jancso Benedek, cunoscut cetitorilor noştri din scrierile sale anteriore despre „Dacoromânism şi politica culturală maghiară“, apoi aceea întitulată „Lupta nostra de libertate şi insuinţele daco-române“. Două scopuri e se autorul, că a avut scriind acestă carte: de-o parte să facă cunoscut publicului unguresc, cum scriu Românii mai ales, în ce privesce faptele privitoare la istoria Maghiarilor, insuindu-se totodată „a restabili adeverul“ în singuratice caşuri; de altă parte scopul i-a fost să arate istoricul desvoltarei instiinţelor de naţionalitate ale Românilor, pentru ca astfel să se potă înţelege mai uşor starea de faţă a acestor instinţe. Nu trebue să uităm, că d-l Janoso scrie şi acum despre Români tot numai cu scop de a justifica inştiinţele naţionale maghiare contrare celor române. Preţul unui volum 8 fi. —o— Confiscare de tipărituri slovace. In 9 o. se făcu o perchisiţiă poliţiană în tipografia „Sf. Gellert“ din Budapesta, şi cu acastă opasiune judele încinsitor ordona să