Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)

1896-10-01 / nr. 216

Pagina 2, aclamaţiuul sgomotese din partea publicu­lui şi plăoii foarte mult Ţarului. Când părechea imperială se coborî de pe tribună mulţimea erupse din nou în strigăte frenetice de: „ Vive le Czar! Vive la Czarine! Vive la Bussie! Vive la France! Vive le Präsident­­“ Ţarul chiăma la sine pe generalul Billot şi-şi esprima mulţumi­rea sa pentru ţinuta trupelor. întors la cartierul său Ţarul îl chiămâ înc’odată la sine pe ministrul de resbel şi-i predete portretul său împodobit cu diamante, care se poate purta ca decoraţiune la gât. După finirea revistei se dete un dejun la care fură invitate aproape 400 de per­soane, între cari ataşaţii militari străini, ambasadorul Mohrenblaim, comandanţii de corp şi generalii de diviziune şi brigadă. Cătră sfîrşitul dejunului preşedintele Faure rosti următorul toast : „Majestatea Vostră staţi să ne pă­răsiţi după o visită, care va lăsa amin­­­tiri neşterse în analele celor două ţări „ale noastre. Ca şi surâsul unei prevestiri „norocoase, va rămâne legată cu visita „aceasta amintirea presenţei graţiose a „Maj. Sale împărătesei. La Paris Majes­­­tăţile Voastre au fost aclamate de na­ţiunea Intrego, la Cherbourg şi la Cha­­rlon. Ele au fost primite de ceea ce „ţine mai mult de inima Franciei: ar­­­mata şi marina sa. Armata francesă să­niută aci pe Majestatea Vostră. Din „causa deselor aniversări ale gloriosului „lor trecut, marinarii şi soldaţii francesi „schimbă cu fraţii lor din Rusia dovedil „de cordialitate şi urări. Aflî în numele „armatei şi marinei francese, rog pe Ma­iestatea Vostra să primescă, pentru ar­­­matele sale de uscat şi de mare, afir­­„marea solemnă a amiciţiei noastre ne­strămutate. Bou pentru armata şi ma­rina rusască! Ridic paharul meu în donarea Majestăţilor Lor împăratul şi „Impărătăsa!“ împăratul Nicolae ciocni păharul său cu păharul preşedintelui şi răspunse ur­­mătorele: „In portal Cherbourg la sosirea nos­­­tră am putut admira escadra francesă; „aflî în ajun de a părăsi frumoasa d-vostră „ţară ne-am desfătat cu spectacolul mi­­­litar cel mai impunător, asistând la re­­„vista trupelor francese pe terenul obicî­­„nuit al eserciţiilor lor. Francia poate fi „mândră de armata sa. Aveţi dreptate „să fu­ceţi, domnule preşedinte, că cele „două ţări sunt legate printr’o amiciţie „nestrămutată, precum şi între armatele „noastre esistă un sentiment adânc de „confraternitate de arme. Ridic paharul „meu în onoarea armatelor d-vostre de „uscat şi de mare! Beu în sănătatea „Preşedintelui Republicei francese!“. După dejun părechea imperială ru­­sâscă pleca spre Darmstadt. împăratul îşi lua rămas bun de la preşedintele Faure stringându-i cu căldură mâna şi îmbră­­ţişindu-i­ fetele cele mai bine meritate, — şi afiî Ibsen e primul dramaturg contimporan. Gerhard Hauptmann a scris piese teatrale, cari au fost fluierate. In loc de descurajare însă el scrise „Die Weber“ („Ţesătorii“ în traducerea rom. în biblio­teca „Şaraga“), cari au fost aproape de a produce revoluţiuni sociale. După aceea a scris „Hainele“ (luată în repertoarul tea­trului din Braşov), care e ceva cu totul nou în istoria dramei. In timpul din urmă a scris o tragedie în 11 acte: „Elorian Geyer“, care a fost de duşmani şi mai mult fluerată ca celelalte, ei de prietini, a căror număr cresce pe fii 00 merge, ridi­cată la culme. El acum nu numai în Ger­mania, ci pretutindeni a fost primită cu cel mai mare interes scriea ca Gerhard Hauptmann lucră la „tragedia lui Chris­tos“. Am putea să mai amintim şi pe alţii, ca Zola, Strindberg şi ca punct de culmi­­nare pe criticul Bleibtreu, dar credem, că din pildele aduse reese destul de evident, cât avem să stimăm pe „caracterele artis­tice“, căci un soțitor de talent nu se spa­­rie de glotă ! Er­­a Haas aceasta frică e vădită mai ales în actul ultim, pe care un soțitor ta­lentat nu l’ar fi scris de loc. Publicului îi place să vad­ă scene fioroase când vine la tragedii și de multe ori își parfumeză unele domne batistele mai mult ca de obicei­. Haas ne-a arătat astfel de scene. Insă cei mai mulţi din public doresc un sfirşit bun la piesă. Imi aduc aminte de o glumă pu­blicată în eminentele „Fliegende Blätter“. La sfîrşitul unui roman de foileton scrie autorul: „La început creziusem să las pe eroul romanului să se împuşce, er pe eroina să merga la mănăstire, la dorința publicu­lui însă am hotărât să fac ca ambii să se casătoreasca!“ Cam esagerat, dar foarte ana­log cu piesa noastra. Actul ultim e destinat întreg pentru împăcări, ba ce e mai mult. Să legă și 2 căsătorii! „Săracii da ei, ce bine că e așa“ au fiit îndărătul meu pe 2 bătrâne când cortina păriii. Alte defecte ale piesei sunt: lipsa de originalitate şi puţină tehnică dramatică. Cei ce vor fi văfiut piesa: „Schuldig“ de Voss şi „Der Dornenweg“ de Philippi, vor fi constatat multă asămănare. In „Schuldig“, e condamnat pe nedrept un ucenic de prăvălie, că ar fi om­orît pe stă­pânul său. El zace mult timp în­chisoare, pănă când adevăratul asasin, un alt upenic fugit în America fiind pe patul de moarte își re­­cunosce prima. Thomas Lear (osînditul pe ne­drept) se intoarce acasă, unde nevastă-sa se căsătorise cu un cârciumar, care o maltrata. Pe acesta Leer îl om­oră văriând chinurile nevestii-saie, devenind astfel ucigaş. Am atras deja atenţiunea cetitorilor la un punct de asămănare între cele două piese. Astfel de asămănări sunt mai multe, cari provin poate şi din faptul, că Leer precum şi Ziegler au fost jucaţi tot de d-1 Naher. In „Der Dornenweg“ un contabil e făcut responsabil pe un furt şi întemniţat. Furtul a fost comis din partea fiiului mai mic al nngustorului jefuit, cu soiinţa ma­mei. Numai când contabilul şi-a făcut cei 12 ani de închisoare să află prima prin cer­cetările fiiului celui mai mare al negusto­rului, care e advocat. Dojana ce o aruncă acum contabilul în faţa mamii semănă foarte mult cu cuvintele lui Ziegler adresate pro­curorului, apoi stăruinţele advocatului tînăr drept şi­­ logodit încă au multe puncte, cari coincid şi chiar şi persoana im Mr. Smith semănă cu a unui consul din „Dor­nenweg“ (Calea de spini). Dacă am cunoasce şi alte piese de ăst spin poate am mai putea constata asema­­nări şi o spunem asta fără de a ne fi frică de păcat, căci taata piesa arată foarte puţină independenţă. Că „technica dramatică“ încă îi lip­­sesce, arată mai bine deslegământul foarte puţin probabil. Ziegler şi Cari locuiesc de ani în aceeaşi temniţă şi nu se cunosc. Alta dbiecte le-am arătat mai sus, or în minuţiosităţi nu voim să intrăm. Observăm numai, că în piesă obvin şi monologuri, ca la vre­ o opasiune când vom vorbi despre monolog să ne putem interce­ni la piesa nostră. Am arătat mai nainte, că subiectul piesei nu e original, spunând tot­odată, că acesta nu e un defect, când prelucrarea e bună. Cu părere de rău am trebuit însă să constatăm în decursul analizei, câ prelu­­crarea lui Haas e defectuosă. Ce mai rămâne deci de lăudat la presă ? Nimic! Sex. Til. GAZETA TRANSILVANIEI Mișcări electorale. Manifestul „partidei poporale“. Intre manifestele cătră alegători ale diferitelor par­tide unguresci, cel mai înverșiunat este, fără Indocla, manifestul „partidei popo­rale“. In acest manifest se provocă ale­gătorii la luptă pe moarte şi viaţă în con­tra celor cu „liberalismul“ pe căciură, „oare de 22 de ani, de când sunt la pu­tere, au distrus aşeftămintele noastre de stat, au turburat poporul, ni-au vătămat con­­stiinţa, ni-au turburat pacea, au împovorat ţara cu datorii, oi pe cetăţeni cu dări, în timp ce statul a fost degradat din partea lor la un mijloc pentru ajungerea scopu­rilor lor“... „Ce le pasă?“ — fiice mani­festul — „în mâna lor (a „liberalilor“) este puterea, baionetele gendarmilor, încuartira­­rea puterei armate; în mâna lor este punga, cu care cumpără şi mim­esc, în timp ce poporul este sărac, or pânea, pe care acesta şi-o câştigă cu sudoarea feței sale, ei i-o sechestrează. Acesta este guvernul liberal şi dominațiunea lui da partid, care nu respectează nimic, care se pune în ser­viciul banului, a pompei, a stricăciunei morale şi patria (dieta) o consideră drept marfă, vinde anticipando cercările şi pe alegători, or drepturile constituționale ale poporului le confiscă“... După aceasta întroducere, manifestul espune programul „partidei poporale“, din care însemnăm următoarele: „Susţinerea in­tegră a constituţiei milenare a statului un­gar“; împuţinarea censului şi o nouă aron­dare mai drepte a cercurilor electorale; susţinerea integră, garantarea şi desvolta­­rea drepturilor autonome ale poporului mai ales în comune şi comitate; dreptul de în­trunire în adunări şi reuniuni să nu mai fie dependent de arbitriul guvernului, ci se se reguleze prin lege; faţă cu naţiona­lităţile — se fu­ce în manifest — „partida poporală vre să fie dreapt“ şi a anunţat în programul său, că pretensiunile lor, întru­cât consună cu unitatea statului maghiar şi cu caracterul lui naţional le va apreţia, do­rind ca ele să aibă parte de-o traptare dreaptá şi dómná“ etc. etc. Cu alte cuvinte, „nessze semmit fogd meg jól“, — ei vor „apreţia“ pretensiunile nóastre, dăcă şi în­tru cât vor permite postulatele — maghia­­risărei! celebranţî plecară în procesiune la gimnasiu, mergând in frunte tinerimea şcolară cu stindardele. Aci, în faţa unui public foarte număros de dame şi bărbaţi, d-nii proto­popi I. Petrie şi V. Voina cu d-l diacon I. Prişcu, ca preoţi celebranţî, la cari se mai adause şi dl protopop din cetate B. Baiu­­lescu, oficială sânţirea apei, după care urma un discurs festiv, rostit de dl Aurel Ciortea, unul dintre noii profesori veniţi în toamna acesta la Braşov, care prin discursul său de er, a dat o probă prea frumoasă de se­­riositatea ideilor şi de superiositatea ap­­titudinelor sale spirituale. D-sa vorbi despre ajutorul de sine, o temă filosofică, lucrată cu multă pătrun­dere şi cunoscinţă de causă, pe care pu­blicul a ascultat’o cu deosebită atenţiune, or la urmă a aplaudat’o sgomotos. Vom publica în proximii numeri acest valoros discurs, asupra căruia atragem de pe acum atenţiunea cetitorilor noştri. Serbarea s’a încheiat prin stropirea cu apă sânţită a salei şi a publicului present. Tot cu opa­­siunea asta am avut plăcerea de-a auzii şi corul studenţilor cântând pentru întâia­ oră câte­va piese sub conducerea noului pro­fesor de cântări, d-1 Timoteiu Popovicî. Corul a fost dirigiat cu foarte frumos suc­­ces. Publicul şi-a şi manifestat mulţămirea sa felicitând cu căldură pe d-1 Popovicî, ca şi pe d-1 Ciortea. SOIRILE DSLEI. — 80 Septemvre. Serbare şcolară. E­l s’a serbat fiina S.lei Sofii, patrona şcolelor române din loc, printr’un serviciu divin oficiat în biserica S-lui Nicolae, la care s’a făcut pomenirea feri­ciţilor întemeiători şi bine-făcători ai acestor şcole. Au asistat, pe lângă corpul profesoral cu întrega tineri­mea şcolară, număroşi fruntaşi ai inteligenţei române din loc şi popor în număr mare, aşa că abia aveau loc în bise­rică. După terminarea rugăciunilor, preoţii d­or AA. U­. RR. Principele Ferdinand şi Principesa Maria al României, precum şi A. S. R. Principele ereditar de Saxa- Coburg-Gheta şi A. S. I. Marele Duce ru­­sesc Boris Vladimirovici, a sosit alaltăeri sora în Bucurescî, descinftând la Castelul Cotroceni. înalţii ospeţi au plecat ieri la Câmpulung şi de acolo în munţi pentru a lua parte la o mare vânătore de urşi. Vânătorea va dura trei fiile şi în acest timp vânătorii vor dormi sub corturi şi vor lua atât dejunul cât şi prân fiul în pădure. Ro— Uirilişti români în comitatul Făgă­raşului sunt următorii: Ioan cav. de Puş­­cariu (Bran), Dr. Ioan Şenchea (Făgăraş), Nicolau Garoiu advocat (Zârneştî), Dr. Iancu Meţian (Zârneştî), Nicolae Chiorniţa (Cuciu­­lata), Nicolae Şerban preot (Voila), Nicolae Manoiu jun. (Bran), Moise Moşoiu (Tohanul nou), Traian Meţianu protopop (Zârneşti), Dr. Andreia Micu (Făgăraş), Iosif Puşcariu advocat (Braşov), Dr. Nicolae Motoc adv. (Făgăraş), Dumitru Chişerean preot (Făgă­raş), George Vasu proprietar (Voila), Oni Garbocea comerciant (Bran), Petru Leluţiu proprietar (Beşimbac), Nicolau Penciu jude de trib. pens. (Veneţia), Spiridon Mardan preot (Sâmbăta sup.), Iuliu Ban protopop (Făgăraş), Iacob Zorea preot (Vlădeni), Ion Pop preot (Sâmbăta sup.) şi Teodor Vulcan comerciant (Zârneştî). Cu toţii 21. ro— „Liga română“. Erl, Duminecă, a apă­rut nr. 2 al organului „Ligei pentru uni­tatea culturală a tuturor Românilor“, care de aici încolo va apăre regulat în fie­care Duminecă sub direcţia comitetului central esecutiv al Ligei. Nr. 2 are un cuprins bo­gat şi interesant, ce se referă tot numai la cestiunea naţională. Articolul de fond „După visita împărătescă“ conţine o remarcabilă apreciare a situaţiunei. In foileton, sub ru­brica „Săptămâna literară“, vedem un trac­tat de O. R. Motru asupra „Enciclopediei române“, publicată la iniţiativa Asociaţiu­­nei transilvane, şi „Un străin despre capi­tala României“, du încă o escursiune în masse la expo- Siţie. „Kolozsvár“ anunţă, că din comitatul Târnavei mici a plecat la exposiţia din Budapesta o cetă de 648 persoane, în cea mai mare parte plugari din Dicio-St.-Măr­­tin și împrejurime. După cum era proiec­­tat, ei au trebuit să sosescă la Budapesta încă era, în 11 Octomvre­­. Cei ce au mâ­nat acesta turmă cuvântătore la marele târg milenar sunt: fişpanul Sándor János, patru fisolgăbirăi și 30—40 notari. — Mai trebuia și vre-o câtă de gendermi bine înarmaţi, pentru ca siluirea, ce se face asu­pra bieţilor omeni să fie mai evidentă. Da-altmintrelea observăm, că după cum ni­ se asigură din mai multe părţi, sch­ite foilor ungureşci în ceea ce privesce numă­rul oamenilor duşi la exposiţie, mai ales când e vorba de Români, sunt întotdeauna exagerate, cu scop de a-şî face „patrioţii“ reclam pe conta nostră. Nr. 216—1896. —p— O carte ungureasca despre Români. „A román nemzetiségi törekvések története és jelenlegi állopota“. (Istoria instiinţelor naţionale române şi starea lor actuală.­ Sub acest titlu a apărut la Budapesta un mare volum, ce cuprinde nu mai puţin ca 801 pagine şi al căreia autor este d-l Jancso Benedek, cunoscut cetitorilor noştri din scrierile sale anteriore despre „Daco­­românism şi politica culturală maghiară“, apoi aceea întitulată „Lupta nostra de li­bertate şi insuinţele daco-române“. Două scopuri e se autorul, că a avut scriind acestă carte: de-o parte să facă cunoscut publicului unguresc, cum scriu Românii mai ales, în ce privesce faptele privitoare la istoria Maghiarilor, insuindu-se tot­odată „a restabili adeverul“ în singuratice caşuri; de altă parte scopul i-a fost să arate isto­­ricul desvoltarei instiinţelor de naţionali­tate ale Românilor, pentru ca astfel să se potă înţelege mai uşor starea de faţă a acestor instinţe. Nu trebue să uităm, că d-l Janoso scrie şi acum despre Români tot numai cu scop de a justifica inştiinţele naţionale maghiare contrare celor române. Preţul unui volum 8 fi. —o— Confiscare de tipărituri slovace. In 9 o. se făcu o perchisiţiă poliţiană în tipo­grafia „Sf. Gellert“ din Budapesta, şi cu acastă opasiune judele încinsitor ordona să

Next