Gazeta Transilvaniei, decembrie 1896 (Anul 59, nr. 265-286)

1896-12-01 / nr. 265

Micimea. Ateiniatraţinisa, si Tipiwrsaa Braşov, piaţa as&?9 Nr. 33=­aorisorf naftiwaoats* au ss primesc. — Manr­apripts aa sc ra­trimet. ItiiaEfIATE se primesc la Adm!­­nifitraţlwr?8 în Braşov şi la ur­­m&toarele Blrosii’î do aminoluri: în Viena: M. Dukes,­­Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppelms Nachfolger, Anton Opren­k , J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Gold­berg­erg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­curgale de Roumanie; In Ham­burg: Kareig* & Liebmann­, Prețul Insertiuțiilor: o seria garmond pe e poloana 8 cr, 92 30cr. timbru pentm o publi­­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a I-a o seriă 10 cr. sau 30 bani. Jaseta­ 1 iese în Să­ care ai. AtaMite reutrn Austro-Uagana: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 f1. pe an. Min România si străinătate: Pe tin an 40 franci, pe ?eso lunî 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 0 franci. Se prenumără la toate ofteiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Am­Mtîl îsntra Brasov adminiatratiunea, piața wiaro, Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu duații in casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 8 fl., pe trei luni I 3 fl. _Un esemplar 5 cr. v. a. seu 1'j bani. Atât abonamen­tele cât și incerţi unite sunt a se plăti înainta. Nr. 265.—Anul LIX. Brașov, Duminecă 1 (13) Decemvre 1996. Adresele unguresc!. Vineri s’a început desbaterea asupra adresei, ce să­ o dea camera ungară ca răspuns la discursul tro­nului. Toate partidele vin cu câte-un proiect de adresă deosebit. Proiec­tul partidei de la, putere nu face nici o amintire de relele de căpetenia, ce bântue aceste ţări, între cari cel mai mare este, fără îndoială, nemulţu­mirea naţionalităţilor nemaghiare. Proiectul majorităţii face act de preamărire a serbărilor milenare, vorbesce de „contopirea sentimen­telor şi inştiinţelor regelui şi naţiu­ne!“, atinge şi situaţiunea din afară, vorbesce apoi de budget, de pactul economic cu Austria, „care trebue se se reînoaacă pănă la tinea anu­lui viitor.“ înşiră apoi de-a rândul tote proiectele de lege amintite în discursul tronului, arătând însem­nătatea lor. Intre aceste vorbesce şi de paşii, ce voesce a-i face guver­nul pentru „crearea autonomiei bi­sericesc­ catolice“ şi pentru îmbu­nătăţirea stărei materiale a preoţilor, „care“, orice, „la catolicii de ambele rituri se va pute face cu conlucra­rea episcopatului pe temeiul regula­rii congruei“, pre când privitor la în­tregirea venitelor preoţilor celorlalte religiuni recepte, „pe lângă susţinerea intactă a drepturilor bisericelor au­tonome“, se aşteptă proiectele de lege puse în vedere de guvern. Asta e tot ce cuprinde proiec­tul de adresă al partidei guverna­mentale, care se sfîrşesce cu o apo­­teosă a „spiritului comun liberal“, ce unesce pe toţi mamelucii cu gu­vernul. De-aci va vedèa ori şi cine, că aşa cţ­işti părinţi ai patriei, cari pe temeiul aşa­­zisului constituţio­nalism au ajuns se aibă pânea şi cuţitul în mână, nici habar nu au de ceea ce doare pe majoritatea ade­vărată a ţărei, şi nici prin gând nu le trece se îndrepteze miseriile, re­lele şi păcatele, de cari aievea este bântuită poporaţiunea statului. Las, că pentru partida stăpâni­re! nici că există o cestiune a na­ţionalităţilor, cu toate că marele ma­­meluc săcuesc, Bekszics, îşi sparge capul de atâta timp cu ea, dar nici măcar de libertatea alegerilor şi de vre-o reformă a celor două legi elec­torale din Ardeal şi Ţera ungurescu nu se face pomenire în proiectul ei de adresă. Acesta ne arată clar şi învede­rat cu ce gând se purta „liberalii“ evreo-maghiarî din tabăra lui Banffy faţă cu naţiunile nemaghiare. Dor să trecem mai departe şi se vedem, ce vor şi ce promit se facă Ungurii din oposiţie, în proiectele lor de adresă. Aici trebue se spunem, că acei oposiţiă maghiară din dietă nu poate face nimic pentru o schimbare în ţeră in vre-o privinţă sau alta, pen­­tru­ că e prea mică la număr şi afară de acesta e prea desbinată în dife­rite partide şi fracţiuni, aşa că acum parte dintr’însa a început a-şî ajuta cu passivitatea politică faţă cu des­­baterile majorităţii. Inse, ce nu este acuî, poate fi mâne şi aşa fie­care partidă oposi­­ţională maghiară susţine, că cu ea şi numai cu ea este opiniunea pu­blică din ţară, sau, mai bine ,­is, opiniunea publică a „naţiunii“, căci „ţară“ şi „naţiune“, precum dove­­desce praxa, nu e tot una în Un­garia. Se poate deci se se întorcă odată rata şi cei ce acei stau sus îngâm­faţi de mărirea lor, se se vadă ca mâne şi căciuţî şi umiliţi. Se vedem acum, la ce ne-am putea aştepta, într’un asemenea cas din partea Ungurilor, cari astăciî sunt în oposiţiă. Dintre partidele oposiţionale mai întâiu şi-a presentat proiectul său de adresă partida lui Apponyi, numită naţională. Nu vrea se scie nici acesta adresă nimic de-o cestiune a naţio­nalităţilor, dar cel puţin se ocupă de unul din relele de căpetenia, de abusurile, nedreptăţile şi corupţiunea la alegeri. Spune, că în alegerile de deputaţi săvârşite în luna Noemvre a. c. nu pot vedea espresiunea voin­ţei naţionale; spune, că majoritatea alegătorilor a fost împedecată a-şi executa dreptul electoral şi declară în fine, că printr’asta se ameninţă şi se sgudue chiar constituţiunea; în fine proiectul de adresă cere, ca cei ce deţin actv puterea şi au să­vârşit acele atentate, să fie destituiţi de Majestatea Sa din posturile lor de consiliari ai săi şi să fie dat gu­vernul ţării unor bărbaţi, cari „să fie pătrunşi de spiritul constituţio­nal“ şi „să respecteze libertatea vo­inţei naţionale“. Mai cere apoi proiectul lui Ap­ponyi, ca pentru înconjurarea nea­junsurilor de pănă acum, guvernul să fie avisat de Majestatea Sa de a presenta proiectele despre reforma alegerilor, şi aceste să se discute mai întâiu de toate de cătră dietă. Cum înţelege partida „naţio­nală“ aceasta reformă, nu se spune în adresă, dar se reamintesc aşa nu­mitele garanţii ale libertăţii, cură­ţeniei alegerilor, pe cari le-a fost cerut de la guvern şi de la dietă Ap­ponyi la începutul anului. ■ Se înţelege însă, şi acesta este punctul, ce ne intereseza pe noi — că toate aceste măsuri, reforme şi garanţe le pretinde proiectul de adresă apponyist numai cu conside­rarea intereselor poporului maghiar şi fără de nici o privire la intere­sele popoarelor nemaghiare. Aceste nu esistă nici pentru „naţionalul“ şi „înţeleptul“ conte Apponyi, de­cât numai ca „foitaş“ pentru um­plutura ungureasca. Libertatea alege­­în­or o reclamă deci nu pentru ca să aibă un cuvânt şi un drept în aceasta ţară şi Românul, Slovacul etc., ci pentru ca opiniunea publică a „naţiunii“ să aducă pe Apponyi la cârmă, alegând tot adoratori şi credincioşi de ai lui. Cu tote aceste trebue să con­statăm, că proiectul de adresă a partidei lui Apponyi face cel pu­­ţin un pas, deşi numai pe jumătate, spre îndreptarea relelor. Mai puţin decât atâta găsim în proiectul de adresă al partidei lui Kossuth. Aceasta partidă — stim prea bine — că s’a distins pănă acuma numai prin aceea, că a com­bătut pactul dualist şi a ameninţat mereu cu ruperea Ungariei de că­tră Austria. Şi de rândul acesta proiectul de adresă al Kossuthiştilor e pătruns de intrasigenţa şi de şovinismul lor obicinuit, cu toate aceste, par­că de astă-dată espectorările lor sunt lip­site de bruscheţa de mai ’nainte şi adresa trece mai uşor şi mai neted peste întrebările de drept public. Deja în cuvintele cele dintâiu de avorbire: „înălţate împărate şi Rege apostolic!“ Adresa kossuth-istă se pune pe un teren mai conciliant, recunoscând în persoana regelui şi pe împăratul Austriei. Dar probele de stil kossuth-iste pe noi puţin ne privesc. Ceea ce ne intereseza este, că nici acest proiect nu vrea să scie nici cu un cuvânt de esistenţa naţionalităţilor nemaghiare în stat. Se mărginesce numai a constata, că guvernul nu s’a gândit la „îmbunătăţirea legilor elec­torale“ şi la „reforma camerei mag­naţilor“. Vorbesce adresa kossuth­­istă şi de­ o „estindere a dreptului de alegere în măsură mare“, şi acesta însă o cere numai „pănă la acea mar­gine, care promovăză înflorirea gintei maghiare şi caracterul naţional al sta­tului.“ Mai cere şi votarea secretă obli­gatoria şi asigurarea curăţeniei şi li­bertăţii alegerilor. In fine vorbesce de corupţiunea cu bani la alegeri, oricând, că votul cumpărat pe bani nu însamnă încrederea poporului, ci batjocorirea şi vânetarea acestei în­crederi, şi că patria în timpuri grele nu se pote răzima cu siguranţă pe nisce legiuitori, cari ajung în sfatul naţiunii prin mituire cu bani. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Pomenele Românilor. (.Reflecţiunî). De sub polo, Meseşului Săugian, Dec. 1896. Din incidentul, că anonimul „Manase“ în nr. 239 al „Gazetei“ propusese — în preajma deschiderei Sinodului archidiecesan la Blasiu — între alte multe obiecte inte­resante de a se pertracta în sinod şi şter­gerea pomenelor pentru morţi, şi înlocuirea acelora prin reuniuni de binefacere, ce ar fi de a se înfiinţa prin darurile creştinilor, cari ar dori să facă pomană, — un stima­bil corespondent vine în nr. 243 al „Ga­zetei“ de Duminecă, şi, sub numele „Doc­torul Tanase“,­­ ca un fisiolog şi psicholog expert, esplicând „comandarea Românilor“ din punct de vedere psichiologic, nu-i atri­­bue sens moral, ca şi cum acelea ar fi des­tinate ca o milă pentru iertarea păcatelor celor morţi, ci fiind­că Romanii cei vechi erau mari psicfiologî, ca nu cumva sub im­­presiunea jalei celei mari să sufere sto­­machul, şi ca organul ce e motorul prin­cipal al vieţei, să nu încete a funcţiona, s’au îngrijit bunii străbuni, ca familiarii mortului să aibă ocupaţiune continuă sub durata îngropăciunei, — să se mişce, alerge îngrijască de rândul celor trebuincioase pe seama comândărei. Cu tote că acestă esplicare a însăm­­nâtăţei comândărei creştine e lucru cam nou şi încâtva paradox, ba mirosă cât de colo, că amatorul pe concepte transceden­­tale nu pune prea atare de pond, totuşi, dacă doctorul Tanase nu făcea propunerea cu­­riosă, ca Ven, sinod archidiecesan să aducă caterisire numai asupra pomenilor servite cu vinars, lăsându-le celea cu vin în „in­tegrum“, nu mai făceam şi eu vorbă des­pre „pomana Românului“ în colonele pre­ţuitei „Gazete“. Astfel însă fiind-că cele spuse de stimatul „Doctor“ nu-mi convin, neţinând cont, că are Sinodul archidiece­san fâcut la pomana nostră obiect de des­­batere ori ba (precum apare însă din ce­lea străcurate prin gazetele noastre din si­nul Sinodului, peste pomenele noastre au trecut şi părinţi la ordinea zilei), în celea următore să-mî fie iertat şi mie cu permi­siunea Onorat. Redacţiune­a „Gazetei“, ca unui preot, a­ mă declara cu privire la „po­menele“, respective comandările noastre. A priori am să constat, că pomenele sunt înăscute cu firea Românului, care seim cu toţii, că e ospital nu numai faţă de fraţii săi de-o viţă şi lege, ci şi faţă de străini; apoi cum nu-şi va arăta el, ospi­talitatea sa atunci, când chiar consciinţa religiunei sale supte dela lagăn păn’ la mor­mânt, îi şoptesce şi-i spune, că fericirea cea vecinică din rain o dobândim mai vîr­­tos prin împărţire de milă între săraci. Şi apoi ore când e timpul suprem pentru îndeplinirea faptelor carităţii creş­tine, dacă nu atunci, când după credinţa nostră sufletul unui răposat iubit al nostru trece înaintea judecăţii înfricoşate a lui Dumnezeu, pentru luarea răsplăţii ori pe­depsei vecenice?! Prin distribuirea darurilor între să­raci, ce-s bine primite înaintea lui Dum­nedeu, — quasi împăcăm, — omenesce vor­bind, — măria lui Dumnedeu cea pe drep­tul pornită asupra nostră pentru păcatele noastre; drept aceea pomenele se pot reduce nu la originea păgână, precum afirmă d-l Dr., ci la originea naturei omeneşci; căci omul dela începutul vieţii sale sociale, consciu fiind despre vătămarea majestăţii supreme divine prin păcatele sale făcute în contul ordinei sociale, a fost tot­deodată consciu şi despre aceea, că el ca păcătos, ce­ e, este vrednic de pedepsa lui Dumne­deu ; de aceea omul s’a şi silit la toate nea­murile, — fiă­ care după conceptul său re­ligios, — a împăca măria lui Dumnedeu, parte prin jertfa, parte prin fapte de ace­lea, ce consciinţa lui îi şoptea a fi bine­­plăcute înaintea lui Dumnezeu. Se consultăm în acâstă privinţă acea carte, ce la toate neamurile civilisate e ve­nerată şi încunjurată de o aureolă sântă, acâstă carte e „Biblia“. La înţelepciunea lui Sirach c. 7 v. 35 se cetesce „şi dela cel mort să nu oprescî darul“; oră la cartea II. a Machabeilor se cetesce la c. 12 v. 43—46, că Iuda Ma­­cbabeul a trimis în Ierusalim 2000 de drachme de argint, să aducă jertfă pentru păcatul jidovilor celor ce murise în bătaie, și

Next