Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)

1899-01-01 / nr. 1

Pagina 2. --------------------------------------------------------------­ celor mai viforoase scene, el n’a mai putut lucra nimic în direcţia resolvării cestiunilor, ce ’i stau înainte. Astfel au ajuns lucrurile pănă la starea desolată de azil, când la dorinţa mo­­narchului s’au început tractările de com­­promis între guvern şi partide, pentru a­ se garanta pactul şi a­ se sana starea parla­mentară putredă. Nu putem soli, în ce chip se va re­­solva crisa mare ce bântui dincoace de Laita. Fapt însă este şi rămâne, că acesta crisă îşi are sorgintea nu numai în neîn­ţelegerile dintre Maghiari, ci mai ales în ilegala hegemonie maghiară, care şi-a pus de ţintă călcarea principiului de egală în­dreptăţire a popoarelor nemaghiare, din care a isvorît cu inevitabilă necesitate a­­duşmănirea elementului de la putere cu toate aceste popoare. Guvernul şi cu partidele ce­­ combet acii, pot să se împace. împăcarea acesta însă nu va duce cu nimic înainte binele şi fericirea ţării, câtă vreme elementul stă­­pânitor bruscheza, nedreptăţesce şi prigo­­nesce pe cei de alt neam, cari fac majo­ritatea acestor ţări. Crisa e mult mai mere de cum şi-o închipuesc eu­ din fruntea afacerilor, şi ea nu se va pute resolva, decât prin o ra­dicală îndreptare a relelor, ce de atâţia ani bântue fără curmare. ,,-­-----------­O voce germană despre Ro­mânii Macedoneni. D-l Goltz, inspec­torul fortifieaţiilor şi corpului de pioneri din Berlin, care a petrecut 12 ani în Turcia, având misiunea să reorganiseze armata turcasc“, publică în revista berlinesă „Bei­lage zur Allgemeinen Zeitung” un articol, în care vorbesce şi despre Românii din Ma­cedonia. „Cuţo-vlahii — dice d-l Goltz — sunt un popor pa­cinic, inteligent şi nu sunt atât de nemulţămiţi, cum s’a susţinut despre ei adese­ori. Ei doresc­ o situaţie mai liberă, care să corăspundă inteligenţei lor reale şi gândirii lor progresiste, oi pentru inde­pendenţa lor religiosă ei pretind a ave un metropolit român şi au un lice­u, au şcoli poporale bune şi biblioteci; cei cu dare de mână sprijinesc interesele culturale, mul­ţi dintre aceştia au trăit la studii în Atena, ori în străinătate“... D-l Goltz socotesce numărul Româ­nilor din Macedonia la BOC—600,000, îngrijiri asupra viitorului. Comit. Solnoc-Dobâca, finea anului 1898. Stimată Redacţiune ! Nu pot lăsa oca­­siunea binevenită, fără să Vă poftesc din inimă. An nou fericit, darul şi binecuvân­tarea ceresca în lupta pentru binele nemu­­lui românesc ! Arare­ori s’a simţit la noi mai tare lipsa de a sta la pază şi a veni în ajutorul poporului nostru cu cuvântul şi cu fapta, ca în aceste timpuri grele, când mai pe toate terenele începe a scăpăta cu paşi re­pedi, aşa că în ochii omului pesimist toate apar ca niste pericule ameninţătore în cel mai apropiat viitor. Se poate, că vederile mele vor fi ta­xate ca temeri neîntemeiate ale pesimis­mului. M’aşi bucura din inimă, deci acum, când sunt şi eu înaintat în zile, mi-ar li­­curi încă rudele de speranţă într’un viitor mai bun, dar judecând lucrurile după cele ce se petrec în jurul nostru, trebue să măr­turisesc cu sinceritate, că mă îngrozesc de viitor. Poporul a sărăcit şi pe­noi ce merge se cufundă în datorii pe la multele insti­tute de bani, înaintea cărora acul nu mai are creditul, ce-l avea în deceniile trecute. Deşi acel nu se mai dau împrumuturi, de­cât pe lângă multe formalităţi greoaie, rari comune vei afla, unde cea mai mare parte a moşiilor să nu fie cufundate în datorii, a căror urmare este licitaţiunea şi vinderea averilor strămoşesci. Scualele confesionale nu numai că sunt ameninţate, ci nu în puţine locuri sunt chiar închise, copiii îndrumaţi să meargă în sculele de stat, sau comunale, părinţii ese­cuaţi pentru restanţe de pe mai mulţi ani de câte 15 or. de fie­care copil în favorul fondului de pensiune al învăţătorilor; în­văţătorii înşi­şi sunt intimidaţi prin cele mai necruţătore mijloace, daţi afară din scoala, cum s’a întâmplat în Feleacul să­sesc, in Chetaru etc., oi celor-ce primesc ajutoare dela stat, li­ se denega ajutoarele cu îndrumarea, că unde esistă școlă de stat seu comunală, să m­ergă acolo. încercările amagitoare printre popor, de a-1 face să nu și trimită copiii la școala confesională, ci la cea de stat ori comu­nală,—căci aci se îngrijesce statul de sala­­rizarea învăţătorilor,­­ apoi îndemnările, ca să se declare pentru contribuiri în fa­vorul şcelei de stat, au început să afle ră­sunet chiar şi printre unii preoţi, pentru a căror corumpere şi demoralizare încă se lucrează cu mari aparate, ameninţaţi fiind, că de vor lucra în contra şcelei de stat, nu vor primi ajutoare dela guvern. . . . Aceste ajutore nici cu ocasiunea tre­cută nu s’au împărţit după propunerile fă­cute de Consistore, ci după recomandările vice-spanilor, solgăbirăilor, ba chiar şi a notarilor, cari încă dinainte au avisat pe preoţi, că la recomandarea lor vor primi ajutorine, ce au să le ridice dela Ordina­riate. Unde trebuesc lovituri mai mari de­cât acestea şi pentru Consistare ? Nici cu bisericile nu stăm mai bine. De mai mulţi ani nu s’a cerut echivalentul îndatinat, ci a rămas în restanţă, or acum de­odată se cere de pe câte 8—10 ani, ameninţând averile bisericesci şi bisericile însă­şi cu execuţiuni. Se poate uşor prevedea şi aci intenţiunea ascunsă. Aşa stăm noi pe aici, în comitatul Solnoc-Dobâca. Ingrijitor este cu deose­bire, că în sânul clerului însu­şi au început să se manifeste corupţiunea şi destrămarea. Am informaţiuni positive, că în mai multe comune din diecesa Gherlei, ca de esem-­­ plu în Szász­-Nyires, Chetiu-Bozieş, Câţb­ău, Stoiana, Arpaştin, înşi­şi preoţii, între cari doi sunt administratori protopopesci, au lucrat pe sub mână cu câți­va din sat, ca seu să se închidă seoala confesională, seu să se ridice scolă de stat, punându li-se în prevedere, că seu vor primi câte 100 fl. ajutor (Ananiă Hossu din tractul Buzei l’a și primit deja), seu vor căpăta câte 100 fl. ca „remunerațiune“ pentru catechisare în seala de stat. Cam aşa o păţim şi cu învăţătorii. Unii slabi de înger se lasă ademeniţi a trece la scólele de stat, a­ se pune în co­respondenţă de-a dreptul cu inspectorii reg., cu colgăbirăii etc. Când vecim cu ochii acostă dureroasa stare de decadenţă, că eu nu fără oare­care îngrijire trebue să intrăm în anul nou. Dee-vă Dumnezeu putere şi tărie, ca să continuaţi şi în noul an şi în­tot­deuna cu aceeaşi bărbăţie lupta pentru deşteptarea, luminarea şi însufleţirea poporului întru apărarea bunurilor sale naţionale, cu care aţi urmat-o şi pănă acum, căci de­ocamdată cel puţin în aceasta găsim mângăerea! GAZETA TRANSILVANIEI. * * * Deschiderea camerei irancese. La 10 Ianuarie n. s’a deschis în Paris ca­mera francesâ prin preşedintele de etate Boysse. In discursul de deschidere Boysse a provocat pe deputaţi să pună capăt sfâ­şierilor dureroase şi periculose, şi alături de viteza armată francesă să se reîntorcă cu toţii la ordine. Din discursul de deschidere este remarcabil şi pasagiul, care făcând alusiune la Anglia, vorbesce despre puterea, care faţă de Francia s’a purtat cu atâta înfumurare, încât Francia Jeannei d’Arc numai cu dispreț poate protesta în con­tra ei. SUIRILE DILEI. — 31 Decemvre. Nemesis. Din Sângeorgiul de Mureș ni­ se scrie: „Eri, în 9 Ianuarie n., am fost martori unui trist și caracteristic spectacul. Fostul paroch gr. or. de aici, cu numele Ion Runcan, despre a cărui conduită în mai multe rânduri s’a scris în fața D-voas­tră, încă din August an. tr. a fost pentru tot-deuna destituit din postul său prin sen­tință consistorială. In un lung şir de ani se constatase în sarcina numitului preot abusuri grele în oficiu, purtare necuviin­­cioasa faţă da superiori etc. etc., aşa că prin purtarea sa comuna bisericeasca a fost total ruinată. Pentru faptele sale fusese în tot timpul suspendat de la oficiu. Serviţii nu făcea, dar cu toate acestea folosia cu pute­rea beneficiile parochiei (porţia canonică, casa parochială etc). După mulţi ani în fine a urmat sus amintita sentinţă de des­tituire, care i­ s’a publicat vinovatului şi poporului prin delegatul protopopesc, pa­­rochul Ştefan Rusu din Nasna, cu adausul, că pentru parochiă s’a numit administrator, or fostul paroch Runcan are să predea şi să părăsască toate ale parochiei în timp de 15 ajile. Dar’ de unde să asculte Runcan!? In trei rânduri a mai fost provocat de co­mitetul parochial, însă el răspundea, că nu-i pasă. A cretjut, că va pute şede şi mai departe, ca de atâţia ani încoce, în casa şi pe moşia parochială cu puterea. A­st­fel în cjiua amintită poporul întreg cu ajutorul primăriei l’a dat afară din casa parochială — şi noi am avut durerosul as­pect de-a vedea în chipul acesta sfîrşitul unei renitenţe duse la estrem. — Mure­­şianulu. Nou organ pedagogic. Adunarea comitetului central al Reuniunei învăţăto­rilor români gr. cat. din archidiecesa Bla­­şiului, despre care vom publica raport amă­nunţit in numărul proxim, a hotărît între altele să e dea un nou organ pedagogic, care va apăra în Blaşiîi de 2 ori pe lună şi va costa 3 fl. pe an. Noul organ va fi redactat de un comitet şi va apare cu în­ceputul lui Februarie st. v. 1899. In locul felicitărilor de Anul nou. D-l Petru Nemeş, notar public r. în loc, a contribuit şi d-sa pentru „Cassa naţională“ , fl. ca rescumpărare pentru gratulaţiunile de anul nou. — Din Blasici primim tocmai la încheiarea fetei lista mai multor frun­taşi de-acolo, cari de­ asemenea au contri­buit în favorul fondului şcolarilor bolnavi anumite sume în locul felicitărilor de anul nou. Lista o vom publica. Pentru masa studenţilor români din Braşov au mai intrat următoarele su­me: Dela D­l Mazucchi fl. 5. In loc de fe­licitări de anul nou. Dela d-nii: L. Nastasi fl. 2, N. P. Petrescu fl. 1.50, C. Aisăr fl. 1.50, V. Oniţiu fl. 2. Suma fl. 12.­­ Banii intraţi se chitază cu mulţămiţi. Di­recţiunea scaldor medii gr. or. române. Comitetul naţional studenţesc din Iaşi a lansat un călduros manifest că­tră cetăţenii români, în care arată, că în urma însărcinărei, ca ’i s’a dat de cătră studenţimea română naţionalistă din Iaşi, a căutat să pătrundă în toate colţurile Mol­dovei, îndreptându-şi privirile în primul loc asupra comunelor rurale şi punându-se în raport direct cu sătenii români pentru a-i lumina şi deştepta în ei ambiţia naţională. Membrii comitetului au cutrierat vre­o 20 de sate mai ales din judeţul Iaşi şi Co­­vurlui, unde au aflat pe ţărani mult sub­jugaţi materialicesce Jidovismului, dar to­tuşi destul de însufleţiţi pentru aspiraţiu­­nile naţionale. Manifestul termină cu un apel sincer şi căldu­os cătră toţi cetăţenii români, ca uitând certele politice perso­nale, cari îi desbină, să se unască într’un singur partid: partidul naţional român, care să urmărescă înălţarea şi întregirea neamu­lui românesc şi a sfintelor lui datini. Martea unui general austriac. In Viena a fost condus la locul de vecinică odihnă generalul Scudier, care a lăsat în urmă-i esemple rare de virtute militară. Scudier s’a născut în Padua la 1827. In etate de 20 de ani a ajuns la rangul de locotenent. El a luat parte în ÎS­S la ase­diul dela Veneția, er în 1849, ca ofițer în statul major, a participat în lupte dela No­vara. In 1852 a fost transferat la Milano în regim, de infantarie 44, unde a avansat la 1859 ca colonel. După lupta dela Ma­genta, Scudier a luptat vitejesce în răs­­boiul dela 1866 și fu rănit în lupta dela Kölligrätz. El tocmai îşi conducea regi­mentul la un asalt, arătând cu drapelul în mână direcţia, când calul de sub el fu puşcat şi căciând primi o rană grea. Scă­pând din luptă, în anii următori a înaintat din rang în rang, pănă când la 1877 a fost numit brigadir. Scudier s’a retras peste un an în pensiune. El era soldat model și un rar esemplu de fidelitate militară. Oficerii pot juca. Multe din dansa­­toare se împăcaseră cu idea, că în carneva­­lul acesta nu vor juca cu oficeri, deore-ce se scia, că din causa doliului pentru împă­­rătusa-regină, oficerilor li­ s’a interejis dan­sul. Cu deosebire oficierilor corpului de ar­mată staţionat în Viena li­ s’a interdis strict de a­ se presenta în decursul acestui carna­val la petreceri, fie publice, fie private. Acum însă li­ s’a dat un nou ordin, prin care începând dela 15 Ianuarie încolo li­ se per­mite ofițerilor de­ a lua parte și de a dansa la petreceri, dar li­ se recomandă totuși, ca pe cât se poate să nu aseze de acestă per­misiune. Piatra m­ormentala a lui Romulus. Aproape de 150 de ani se fac săpături în Italia, dar mai ales în jurul Romei, pen­tru a­ se afla monumente vechi romane. O solie din Roma, după cum am arătat şi e­l, spune, că s’a făcut în urma săpăturilor o descoperire de mare însemnătate: s’a aflat piatra mormântală a lui Romulus, în­temeietorul legendar al Rome’. Monumen­tul a fost păstrat cu cea mai mare sfinţe­nie de cătră Romani pănă la finea impe­riului, deşi nu este absolut eschis, că el a împodobit odinioră mormântul întemeieto­rului cetăţii eterne. Despre sfîrşitul lui Ro­mulus nu vorbesce decât legenda cunos­cută din cartea lui Livius. După acastă le­gendă, la 716 pe câmpul Mars s’a născut deodată o mare furtună şi regele a dispă­rut, deii l-au răpit în ceruri. Oamenii mai sceptici însă învinovăţesc pe conducătorii senatului cu pierderea lui Romulus. Afla­rea pietrii mormântale a lui Romulus, a produs pretutindeni sensaţie în Italia şi acum mulţi istorici şi archeologi îşi bat capul, să afle cum a murit întemeiătorul imperiului roman. Predici. Duminecă, în 3 (15) Ian, va predica în biserica Satului Nicolae din Scheia părintele capelan militar Nicolau Fiseşanu. Un uriaşi. Din Londra se scrie ur­­mătorele: In stabilimentul Olympia, unde de present se află circul Larnum şi Bailey, se poate vedea un om înalt de 8 urme. Acesta este un egiptean cu numele Hassan Ali, născut în suburbiul El. Korufisch al ora­şului Cairo. Mărimea exactă a acestui uriaş e de 6 urme şi 11 policari. Când uriaşul stă lângă un om de rând, formază un ta­blou forte hazliu. Mâna uriaşului e lată de 12 policari. Picioarele nu apar de tot mari, cu toate că sunt de 26 policari de late. An­ e încă tânăr și poate că va mai crește. 3. Un mijloc de casă ieftin. Pentru regularea și conservarea unei mistuiri bune se recomandă cunoscutele prafuri Seidlitz ale lui Moli. Cutii ori­ginale 1 fl. bucate. Se poate căpăta tjil­ii0 prin postă de cătră farmacistul A Moll, diferentul curții din Viena Tuchlauben 9. In farmaciile din provinciă sS se cera preparatul lui Moll provedut cu marca de contravenție și subscriere. Nr. 1.—1899. i^uStăvnită publică. Pe sama bibliotecilor poporale, iniţiate în desp. I. (Braşov) al „Asociaţiunei“, s’au făcut în timpul din urmă următorele con­tribuiri : 1) Diletanţii români din Braşov, în urma producţiunei teatrale din 12 Nov. st. v. a. c. fl. 199.48 cf. 2) Domnii: Arseniu Vlaicu, director la şcola comercială, Valeriu Morariu can­didat de advocat, Vasile Goldiș, profesor gimnasial, au binevoit a­ se înscrie cu con­tribuiri succesive de 1 fl. lunar pe seama numitelor biblioteci. 3) D l Dr. Nicolae Popovici, advocat, în Bucuresci, fl. 2. 4) D-l Ion Susu, econom în Ghimbav, fl.­­­1.

Next