Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)
1899-01-15 / nr. 10
Nr. 10.—1899. 1 ţară şi merită totă atenţiunea guvernul. Căsetoriă civilă. Duminecă 10 Ian. s’a celebrat la primăria Bucurescilor cătoria civilă a d-lui Luca lonescu, prefec- judeţului Constanţa,cu d-sora Lucreţia remia Popa. Căsătoria religiosă se va da Dumineca viitoare, în biserica grecoentală din Viena. Povestea unei Corone de oţel. D. Coşbuc a terminat lucrarea sa asupra sborului neatârnărei, conform însărcinărei imite de la ministerul instrucţiunei parce. Acestă operă portă titlul Povestea ei Corone de oţel şi va fi tipărită în 1 000 de exemplare cu cheltuiala ministerui instrucţiunei. Expresia din calea Victoriei. Unul pe la orele 8 şi jumătatediminăţa, oaznică nenorocire s’a întâmplat în un an camerile atelierului de mozaicuri al lui Giordani, situat pe calea Victoriei Bucuresci, în clădirea din fund a imolului unde este Jockey Club. Un lucrăr din atelier, voind să disolve câră în rebentină, a pus’o pe foc. In contact cu ,cările, terebentina a făcut expresie. Ludul aprins s’a răspândit prin cameră și I vestmintele nenorocitului lucrător, care încunjurat de flăcări. D. Giordani, vend în ajutorul nenorocitului, fu cuprins el de flăcări, și vădând marele pericol care se găsea, a dat cu pumnul în festră a spart geamul și a sărit pe acolo. cădere — camera în care s’a întâmplat nnorocirea era la al doilea etaj — nenocitul și-a fracturat ambele piciore. Dani se alarma, vecinii au alergat în grabă au reuşit să stîngă focul. Cei doi nenobiţi, lucrătorul având arsuri oribile pet corpul, cu figura şi cu mânile arse în od oribil, ord. Giordani, pe lângă arsule suferite, cu picioarele rupte, au fost ansportaţi la spitalul Colţea. Italianul Iordani a şi încetat din viaţă, or celalalt ca în agonie. Crimă din beţie.—Un individ, anume etrache, servitor de meserie, a pus Marţina într’o cârciumă din şosaua Filantroia (Bucuresci) să-i cânte un lăutar. Bietul Lutar, anume Radu Dinu, cântând şi văend, că nu ia nici un ban, a voit să plece, beţivul l-a oprit; de aci a urmat o certă beţivul a pus mâna pe un cuţit şi a înunghiat pe bietul lăutar, care a fost dus str’o stare disperată la spitalul Filantroia. Criminalul a fost arestat. Filoxera în Serbia. Filoxera a făut forte mari stricăciuni în Serbia. După n raport oficial publicat de ministerul de gricultură sârbesc, resultă, că pănă la finele anului 1897 din 93.112 hectare 27, ce aveau înainte de filoxeră, 37.915 hect. 5 sunt atacate de filoxeră şi 36.226 hect.2 neatacate. Cu alte cuvinte 62.18°/o din ■ii sunt atacate şi 37.82°/0 neatacate. Mai mult de jumătate din întreaga suprafaţă este deja atacată. Pentru replantarea viilor, Sârbii au înfiinţat pănă acum 11 pepiniere, din care însă numai 2 sunt mai vechi, toate celelalte sunt înfiinţate dela 1893 Incoace. 2 Pentru orăşeni, funcţionari, etc. cari au cupaţiuni sedentare sunt prafurile Seidlitzle lui Moli cel mai bun remediu prin efecul lor la refularea mistuirei. O cutie fie poate căpăta zilnic prin poşte de cătră farmacistul A. Moli literantul curţii din Viena, luchlauben 9. In farmaciile din provincie să spară preparatul lui Moli prevădut cu marcă şi subscriere. Emilian Popovici a fost fiiul marelui comerciant şi fruntaş român din Haţeg, d-l Bucur Popovici. De el erau legate simpatiile multor Români ardeleni, din cari şi el făcea parte, şi în sînul cărora şi-a petrecut o mare parte din scurta sa viaţă, fără a înceta de a-i iubi şi a se interesa de sartea lor pănă în ultimul moment al vieţei. Printre numărul cel mare de prieteni şi cunoscuţi, cari au însoţit pănă la merment (în cimiteriul Bellu) rămăşiţele lui mortuare, am putut remarca pe d-l Saligny, directorul general al căilor ferate române, care a depus totodată şi o forte frumosă coronă pe mormântul decedatului; d-1 Blanescu, şeful serviciul de intreţinere; d-1 Beleş inginer-şef la lucrările nouă ; d-1 Pascu, inginer de mine; d-1 Giuciu inspector de mişcare; d-nii Godini şi Abramovici, şefi de divisie; d-1 inginer inspector Uie Radu, care de asemenea a depus o coronă în numele societăţii politechnice; d 1 major Siegiu, d-1 Poenarul, cassarul general al C. F. R. Boarsan, inginer-şef Opran, sub-şeful de serviciu şi alţi număroşi ingineri, amici şi cunoscuţi ai răposatului. Numărose cununi au fost depuse din partea personalului divisiei, a cincia şi a secţiei întâi din Galaţi, al cărei şef era defunctul şi care a asistat la înmormântare corporativ, apoi din partea altor amici şi membrii ai familiei. Mişcător a fost discursul, pe care l-a rostit la înmormântare d-l inginer şef Nicolae Galbea, storcând lacrimi din ochii tuturor asistenţilor. Eră acest discurs: „ Omul e o taină Viaţa lui un vis la Corespondenţa «Gaz Transilvaniei“. Bucuresci, 12 Ian. v. Duminecă petrecurăm la mormânt pe unul dintre cei mai harnici ingineri ai noştri. De mult regretatul Emilian Popovici, un bărbat abia de 39 ani, care prin zelul şi conscienţiositatea sa în oficiu, prin purtarea sa întotdeauna amabilă şi prevenitoare faţă de toţi, a câştigat stima şi simpatia generală nu numai a cameradilor săi iubiţi, şi a tuturor, cari îl cunosceau. GAZETA TRANSILVANIEI. Întristată adunare! Cine poate să ne dea o probă mai convingătoare despre realitatea profundei inspiraţiuni a bardului României ? Cine poate să ne înfăţişeze un esemplu mai frapant despre acest adevăr, decât corpul tău rece, amice Emilian, lângă care trişti asistăm? O taină a fost boia ta, iubite, îţi şoptesce a ta soţie; un vis a fost viaţa ta, camarade, îţi şoptim noi toţi, cari te deplângem. Tu, vrednic amploiat, dispari pe neaşteptate în florea vieţii tale. Dispari din mijlocul nostru sub casa morţii, precum dispare o gingaşă flore la suflarea de vânt. Şi noi, cari te-am iubit: soţie şi copii, părinţi şi fraţi, surori şi camarazi, în loc să-ţi aducem lauri şi cununi pentru iubirea ta fierbinte şi afecţiunea ta dulce, pentru frăţia ta fermecător© şi camaraderia ta sinceră, pentru zelul tău la muncă şi consciinţa ta curată în împlinirea datoriilor tale: ca soţ şi tată de familie, ca fiiu şi frate, ca ginere şi cumnat, ca amic şi camarad, ca om de societate şi funcţionar zelos; în loc să-ţi aducem, circ, lauri şi cununi pentru toate aceste însuşiri inherent© inimei tale dulci, suntem siliţi, în regrete şi suspine, cu scânduri şi doliu să te îmbrăcăm şi de trupul tău cu jale în veci să ne despărţim. Dulci suveniri! trist moment! Dulci şi plăcute suveniri ne laşi, iubite, dar nu ne cruţi pe nici unul şi de un trist şi străpungător moment. Prin moartea ta prea matură, suflet blând şi senin ce erai, soţia ta pierde un razim fără păreche, mama ta suferindă şi tatăl tău septuagenar o mângăere a bătrâneţelor lor, fraţii şi surorile tale un preţios odor şi copilaşii tăi fericirea lor. Administraţia Căilor ferate române perde un isvor de muncă şi un soldat credincios, camarazii din societatea politechnică un coleg sprijinitor şi societatea omenescă un om de bine şi plin de dreptate. In faţa acestei pierderi dureroase şi simţitore, fie un a permis mie, legat prin treite legături cu răposatul: de frăţie de serviciu, de camaraderie în societatea politechnică şi de proteşug îndelungat, să arăt, deşi profund emoţionat, cine a fost inginerul Em. Popovici. * Inginerul Em. Popovici a fost fiu al Haţegului de pe câmpia Sarmisegetusei, născut la 1869 din părinţi români cu posiţie împunătore în acel ţinut romantic şi frumos. Emilian Popovici din frageda copilărie, prin îngrijirile neobosite ale vrednicilor săi părinţi, primi o educaţiune solidă în casa parinteasca şi o instrucţiune elementară în orăşelul său natal. La etatea de 12 ani intra în şcoala reală din Sibiiu, pe care o absolvă cu succes strălucit la etatea de 19 ani (1878). Având o deosebită aplecare pentru sciinţele matematice, se înscrise la politechnicul din Viena, de unde obţinu absolutoriu în anul 1883. In basa acestui titlu fu primit cu drag chiar în acel an în corpul inginerilor constructori români ai liniei Bacău-Peatra, căci în spania lui mamă erau locuri reservate numai pentru fiii ei vitregi. Zelul și capacitatea lui fură recunoscute din primul an de serviciu, căci leafa de 260, cu care a fost primit în serviciu în 1883, fu sporită la 360 în anul următor 1884, când întră în serviciul regulat al podurilor, unde a lăsat plăcute suveniri şi unanime mulţumiri. La 1887 a întrat ca inginer asist în serviciul de întreţinere al C. F. R. cu reşedinţa în Rîmnicul Sărat. Vigilenţa neobosită şi activitatea conscienţiosă, ce a desvoltat-o în acest nou serviciu, au fost recunoscute în scurt timp, căci la 1890 ’i s’a dat pe propria sa răspundere întreţinerea liniei Răcăciune-Bacău şi la 1891 a fost numit şef de secţie pe linia Galaţi-Tecuci, pe care a întreţinut’o fără nici un accident pănă la sfîrşitul vieţii sale. In anul 1896 s’a căsătorit cu d-ra AlexandrinaBolonas din Bucurescî, care de atunci şi pănă ieri era soţia veselă şi mulţumită, şi de ieri, ca văduvă tînără şi în veci nemângăiată, plânge cu un copilaş de 2 ani şi V2 şi o copiliţă de 8 luni, pe al ei iubit soţ şi al lor adorator tată. Acesta fu omul, acesta fu funcţionarul, pe care moartea prea matură îl ridică ieri dintre noi. Tînăr, vesel şi disciplinat, soţ model, camarad loial, funcţionar drept şi bun. Nu cruţa nimic pentru a se achita de datoriile de om în societate, de soţ în casă şi de funcţionar în serviciu. Drumul de fier, la care servia cu demnitate, devenise afecţiunea lui. El nu se simţea, că trăesce liniştit, decât atunci, când vedea, că munca lui fără preget corăspunde interesului şi singuranţei instituţiunei mari, al cărei slugă credinciosă era. Modest şi cu humor totdeuna, înfrunta orice ostenel. Ca un soldat credincios, inginerul Em. Popovici a stat la postul său de onore pănă in ultimul moment, lucrând cu zel şi desinteresare de sine. Deşi un microb nevedut rodea din firul vieţii, totuşi camaradul Popovici a soitit să ne arate pănă în clipa agoniei de morte o faţă surferândă şi un humor atrăgător, ca şi când nimic nu l’ar fi minat. Ciuda şi neînduplecata moarte însă l’a pândit şi cu sabia fulgerătorei a tăiat firul vieţii fără cruţare, nerămânend nouă, cari îl deplângem, decât o amintire, care va fi neperitare. Administraţia C. F. R. a recunoscut inginerului Popovici meritele lui pănă era în viaţă, înaintându-l regulat şi gratificându-l în fiecere an, şi astăzi, înaintea corpului său rece, acestă Administraţie, prin presenţa Directorului ei general şi a şefului Serviciului de intreţinere, precum şi a numerosei delegaţiunî din alte ramuri de serviciu îi mulţămesce prin glasul emoţionat al unui camarad al lui,jicându-i: Primesc sufletul tău blând, regretate funcţionar, asigurarea că memoria ta va fi neuitată în administraţia, pe care cu demnitate o servi ai şi că amicii şi camaradii tăi vor şopti jalnic al tău nume totdeuna pe acest pământ, precum îţi şoptesc acum un adio intim la al teu mormânt! interatură. Un capitol din Contabilitatea duplă de I. C. Pavtu, prof. la şcola comercială superioră din loc. O broşură de 82 pagini 8° mare, în care se tracteaza principiile contabilităţii duple ilustrate cu diferite exemple, pe cari studiindu-le cu atenţiune, poate ori Pagina 3, şi cine să înveţe contabilitatea, adecă ţinerea socctelelor în economia proprie şi în afacerile comerciale. O recomandăm tuturora, cari au daraveri comerciale. Preţul 60 cf. -1- 6 cr. porto. — De vândare la Administraţia foii nostre, la librăria N. I. Ciurcu, Braşov, şi la Tipografia archidiecesană în Sibiiu. ULTIME SCIRI. Budapesta, 26 Ianuarie. Unii delegaţi ai oposiţiunei au declarat, în conferenţa pentru încheiarea compromisului, că în privinţa retragerii lui Banffy vor se li se dea garanţii sigure, căci nu se încred în sinceritatea lui. Formularea lui Szell privitoare la pact au fost primită de toţi. Viena, 25 ianuarie, ziarele de aici accentueza, că în s zilele proxime ministrul preşedinte Banffy îşî va da dimisiunea. „Neues Wiener Abendblatt“ este informat, că locul lui Banffy îl va ocupa Szell. Berlin, 25 ianuarie. Schimbul de idei dintre cabinete şi Rusia privitor la programul conferenţei de dezarmare va reclama timp mai îndelungat. Nu este eschis, ca programul se se modifice considerabil. Conferenţa nu se va întruni înainte de finele lui Martie, Berlin, 25 ianuarie. Cu tote des aminţirile oficioase, scirea despre dimisiunea cancelarului german, prinţul Hohenlohe, se susţine. „Börsen Curier“ scrie un articol de adio pentru Hohenlohe şi saluta pe Bülovy ca urmaşul lui. * » IV Eli SE. Primul debut al eâdelui frances. Gâdele frances Deibler din causa bătrâneţelor s’a retras în pensiune, lăsând ca moştenitor pe fiiul său, care Ifil0 16 aceste şi-a arătat pentru prima oră în public „sciinţa“. Jn Froyes adecă a decapitat pe un păcjitor de câmp, cu numele Damoiseau, care omorîse pe socru-său. Când tînărul Deibler strînse gâtul delicuentului în guillotină, acesta începu să se vaete, diând că-i string© forte tare. Deibler atunci cu o adevărată obrăzniciă galică îl mângăia astfel: Nici când nu te văeta amice, crede că toate aceste sunt numai formalități! Pentru un cocoș. Pe timpul revoluțiunei francese faimosul St. Just sosi într’o comună din apropierea Parisului și întră într’o cârciumă, unde voi să mănânce Când trecu pe lângă bucătărie vecin cum se frigea un cocoș în frigare. Cârciumarul îi aduse lui Just bucatele, dar cocoşul n’a fost între cele comandate. St. Just pretinse şi ceva friptură de galiţă, cârciumarul însă îi spuse, că n’are. „Dar cocoşul acela din frigare al cui e ?“, întrebă Just. Cârciumarul îi emise, că cocoşul nu e proprietatea lui, ci a unui chiriaş de al său şi că fără voia lui nu-i poate da. St. Just ceru prin cârciumar cocoşul de la chiriaş, acesta însă îi refuză cererea. Just trimise din nou la chiriaş să-i spună, că cere un representant al naţiunei şi pretinde pe plată să-i dee numaidecât cocoşul. Tremurând veni cârciumarul cu răspunsul, dând, că chiriaşul ca cetăţân voeşce să ţină pentru sine cocoşul şi că el nu scie de nici o lege, prin care un representant al poporului să aibă dreptul a lua proprietatea unui cetăţân liber, chiar şi decă i-ar plăti-o. La audul acestor vorbe St. Just mănios părăsi cârciuma, fără să mănânce ceva şi alergă în grabă la o municipalitate din apropiere, unde scrise repede o poruncă, după care proprietarul cocoşului a fost prins şi încă în aceea de decapitat, sub pretextul de conspiraţiune în contra representanţilor poporului.