Gazeta Transilvaniei, iunie 1899 (Anul 62, nr. 119-141)

1899-06-01 / nr. 119

Pagina 2. In fruntea acestei mişcări stau preoţii loan Albon de la Doştat, loan P. Popas, Presaca şi Michail Mărginean din Ungureni. Nu ne îndoim, că cererea acesta va fi ascultată, şi sinoade extraordinare vor începe să se ţină în fote locurile spre a se declara în pausa acesta atât de umilitoare pentru bise­rica unită“.. Legea despre judicatura Curiei a fost sancţionată. Foia oficială a anunţat Sâmbătă, că în colecţia de legi („országos törvénytár“) se va publica deja în 10 iunie acesta lege, care între legile promulgate din anul acesta portă numărul de articulat de lege XV, încheierea compromisului. Cu privire la încheierea compromisu­lui între guvernul ungar şi austriac anunţă „Gortsp. de Budapesta“ din Viena cu data de 10 iunie următorele: In conferenţa comună ministerială, care s’a ţinut actî aici în ministeriul de in­terne şi care a durat dela 11 ore a. m. pănă la 2 ore d. a. s’a stabilit o deplină înţelegere în privinţa cestiunilor pactului, ce erau încă pendente şi miniştrii de re­sort din ambele părţi se vor întruni mâne spre a revizui materialul respectiv. După conferenţă ministru-preşedinte unguresc Szell s’a dus la palat spre a ra­porta Majestăţii Sale despre înţelegerea stabilită. Astăcil d-l Szeli pleca la Buda­pesta, pe când ceilalţi miniştri unguri vor rămâne încă aici pentru scopul arătat. O publicare autentică asupra compro­misului nu se va face, înainte de ce m­i­­nistrul-preşedinte ungar va împărtăşi în mod oficial cuprinsul lui camerei deputa­ţilor. Toate combinaţiunile publicate de foi asupra compromisului se declară de ne­­exacte. Ministrul de externe conte Golu­­chowski a dat astă-sară un plonet în onoa­­rea miniştrilor unguresci. Adunarea despărţământului I al Asociaţiunei.­­ Braşov, 12 Iunie n. 1899. Adunarea generală a despărţământu­lui I (Braşov) al Asociaţiunei s’a ţinut erl în marea şi frumosă biserică română din Cernatul Săcelelor. A fost o adunare fru­mosă, cum rar s’a mai vădut la un despăr­ţământ al Asociaţiunei. Cu trenul dela 9 ore diminaţa au plecat din Braşov membrii comitetului, împreună cu o frumosă societate de domni şi şi câte­va dame din oraşul nostru. La gara din Cer­­natu ospeţii braşoveni au fost aşteptaţi de mai mulţi fraţi din Săcele, printre cari d-na Verzea, soţia d-lui preot Romul Verzea, şi d-ra Dogariu, care presentară d-lui preşe­dinte Bârseanu un frumos buchet de flori. De la gară ospeţii fură conduşi direct la bi­serică, unde cânta corul studenţilor români din Braşov sub conducerea d-lui profesor de musică Timotei Popovici, anume invitat pentru acest scop la Săcele. După serviciul divin, s’a oficiat un parastas solemn pentru odihna sufletelor decedaţilor presidenţi ai Asociaţiunei şi a membrilor de pe teritoriul despărţământu­lui nostru răposaţi în cursul anului. Pa­rastasul a fost oficiat de preoţii Alecse Ver­zea, Romul Verzea, I. Braju şi Pascu, or cântările le-a esecutat corul studenţilor. După terminarea parastasului, membrii co­mitetului au luat loc la masa decorată cu fiori, ce se afla în mijlocul bisericei. Preşedintele Andreia Bârseanu a des­chis adunarea printr-o cuvântare mai lungă şi forte potrivită, arătând în partea tuiuia motivele, cari au îndemnat pe comitet a alege pentru ţinerea adunărei aceasta co­mună frumosă, şi mulţumind Românilor săceleni pentru presentare în număr atât de considerabil, or în partea a doua a vor­­birei desfăşura în mod forte clar şi precis istoricul Asociaţiunei şi organisaţia ei, ter­minând prin declararea adunărei de des­chisă. D-l preot Romul Verzea, ca preşedin­tele agenturei Asociaţiunei, lua cuvântul şi printr’un discurs plin de cele mai frumoase sentimente pentru causă saluta de bună ve­nire comitetul şi pe ospeţi, asigurându-i de dragostea, ce li-o pastreza Românii să­celeni. După terminarea acestor discursuri, urmate ambele de aclamările vii ale publi­cului, s’a dat cetire diferitelor raporturi. In­­tâiă s’a cetit raportul general despre activi­tatea comitetului dela ultima adunare gene­rală încoce. Fiind secretarul comitetului, d-1 prof. Nicolae Bogdan, reţinut de-a putea lua parte la adunare din causă de bolă, cetirea s’a făcut prin d-1 cassar Cornel Aiser. Raportul a fost pe cât de lung, pe atât de bogat în înşirarea activităţii desfăşurate de comitet în cursul anului, a numeroaselor dovezi fie simpatic, cu care publicul urmăreşte, sus­ţine şi încurajeaza activitatea comitetului, mai ales în ce priveşte înfiinţarea de bi­blioteci poporale etc. Deşi lung, raportul comitetului, fiind de interes deosebit, a fost ascultat cu plăcere pănă la fine. A urmat un raport special asupra bi­bliotecilor, cetit prin vice-preşedintele Gr. Maior. Acest raport de asemenea a fost lung, mai ales fiind­că în el s’a desfăşurat şi un fel de program asupra modului de organisare, ce comitetul îl are în vedere faţă cu bibliotecile ambulante. Datele citate cu privire la folosirea bibliotecilor sunt forte interesante şi publicul a rămas în modul cel mai plăcut surprins de zelul, cu care sunt cetite de popor micile biblio­teci ambulante de pe teritoriul despărţă­mântului. In fine d-1 cassar Aisér a cetit rapor­tul despre starea cassei, din care am aflat, că și în privința membrilor despărţămân­tului stă bine.—Asupra tuturor acestor trei raporturi vom reveni. S’a ales o comisiune pentru înscrie­rea de membri noi, constatatoare din dnii: C. Aisér, Rom. Verzea și Bodeanu; er o altă comisiune pentru censurarea socoteli­lor din d-nii: Alexe Verzea, T. Frateş şi D. Iarca. Şedinţa s’a suspendat pentru câte­ va minute, or după redeschidere lua cuvântul d-l Dr. N. Mănoiu, care într’o vorbire mai lungă, dând poporului esplicațiuni asupra însemnătăţii culturei, termina esprimând recunoscinţă comitetului şi propunând, ca raportul despre activitatea acestuia să fie luat la cunoscinţă fără nici o discusiune. Adunarea unanim a primit propunerea. Comisiunea pentru înscrierea de mem­bri îşi făcu raportul, presentând lista mai multor membri noi parte ordinari, parte ajutători, împreună cu taxele; or comisiu­nea pentru censurarea socotelilor raporta, că a aflat in cea mai deplină ordine soco­telile și propuse a se da absolutoriu co­mitetului, ceea ce se și făcu. Terminate fiind lucrările, urma o es­­celentă disertaţiune a d-lui loan Lapedat. D-sa vorbi despre raporturile de atil ale Românilor săceleni în asemănare cu tre­cutul, relev­ând mai multe mijloace prac­tice pentru îmbunătăţirea situaţiunei de adl. Mai rar se întâmplă, ca o disertaţiune să producă atâta efect, ca disertaţiunea d-lui Lăpădat, care a fost lucrată forte bine şi cu multă cunoscinţă de causă. Spe­răm a putea publica în curând aceasta diser­taţiune, care a fost mult şi viu comentată în cursul cailei de orl. D-l preşedinte Andreia Bârseanu după aceasta încheia adunarea, esprimând în cu­vinte elogioase, bine meritate, mulţămită di­­sertatorului şi publicului participant. In general adunarea a fost frumoasa şi resultatele ei au mulţumit la culme pe toţi. Trecuse ora 1 d. a. Membrii corului cu dirigentul lor şi o parte din ospeţii braşoveni grăbiră să plece la Braşov, având aici de-a asista la înmormântarea tînărului profesor Iordan Popovici, din a căreia causă mulţi, mai ales dintre d-nii profesori, au fost re­ţinuţi de-a putea participa la adunare. Cei­lalţi dintre oispeţi, împreună cu fruntaşii din Săcele, se întruniră la o masă comună într'unul din restaurantele principale ale comunei. Erau 80—100 persoane, domni şi dame. Petrecerea a fost cât se poate de ve­selă, ospeţii bine serviţi, toastele nume­roase şi cari de cari mai însufleţite. Meritul prim la arangiarea primirei ospeţilor îl are agentura din Satulung, în frunte cu activul şi zelosul ei preşedinte, d-l preot Romul Verzea, care multă silinţă şi-a dat pentru buna reuşită a adunărei, ceea ce i-a şi succes în modul cel mai sa­tisfăcător e­rau prin munţii Balcani şi une­ori ajungeau şi prin Macedonia şi Pelopones. Instituţiunea vătafilor peste păstori şi a luciilor de plaiuri, cari aveau să decidă toate litigiile şi delictele iscate între ciobani când erau sus pe munte, s’a menţinut în vigoare pănă pe la anul 1852. Contribuţia, ce o plăteau ei cătră stat, se numea Quinquagesimă. Per­ceperea quinquagesimei este regulată prin decisiunile (art. XII din lege) camerei (dietei) transilvane ținute la Turda în anul 1548. După 25 oi să dea o oaie fătată cu mielul ei; după 50 oi, să dea o oaie fătată cu mielul ei şi o mioră de un an; după 75 de oi, câte 2 oi cu mieii lor şi o mioră, or după 100 de oi orăși câte 2 oi cu mieii lor și o mioră, unde însă nu se găsiau nici 20 de oi, acolo se plătea de fiă-care oare câte doi dinari. De­ asemenea și când nu­mărul lor era mai mare de 25, de 50, 75 și 100 pentru cele ce treceau peste acest număr se plătia câte 2 dinari de fiă-care oare mai mult.*) In aceste centre româneşc, neaoşe şi republice mai mult sau mai puţin autonome, erau marii cultivatori de vite, în special de oi, cari aveau turme numeroase şi stâni pro­prii, dar ţineau pe lângă ele şi ch­eiji în­tregi de vite cornute şi aveau şi herghelii de cai, pe cari îi cresceau în stare aproape sălbatică şi semi-sălbatică. Bogătaşii dintre Mocanii seceleni sau câte 2—5 — 10—20 mii de oi, sute de cai şi mai multe sute de capre, de vite cornute. Aşecţămintele şi instituţiunile lor păs­­torale sunt străvechi seculare. împăraţii Austriei intervin în favoarea Mocanilor în tratatele lor de pace cu Sultanii Turciei, în pacea dela Carlovitz şi Passarovitz 1718, în cea dela Adrianopol 1829, de sigur în urma altor aşezăminte mai vechi, cari se pot urmări şi sub George Racoţi I, princi­pele Transilvaniei şi Matei Basarab al Munteniei, ca ei să potă păşuna pe lângă o taxă minimă de cap de oie pe toate mo­şiile statului şi monăstiresci. Pretutindenea ei aveau trecerea liberă dintr’o ţeră într’alta şi pentru hrana oilor lor în călătorie le era deschis un drum de câte 15 stângini lărgime, numit drumul oi­lor, fără de nici o despăgubire cătră stă­pânii moşiilor, deci ei nu causau acestora pagube vădite. Cei mai mulţi dintre ei sunt proprie­tarii turmelor călătore şi mai puţin ai ce­lor băştinaşe, care le ţineau la satele şi pe hotarăle şi munţii lor proprii. Rassele de oi cultivate de Mocanii se­celeni, dar şi de cei dela Tulgheş, Ghimeş, Covasna, Brescu, Poiana Sărată etc., sunt ţigăi albe şi negre cam­­ din contigen­­tul turmelor şi stânilor, apoi puţine oi sto­­goşe sau stogomane şi mai puţine oi­­ur­­oane sau bârsane şi câte­va capre, cr tu­­ţuenii dela Răşinari, Selişte, Poiana etc. au numai oi ţuroane, albe, seine şi negre şi prea puţine ţigăi. Afară de oi, pe lângă fie­care turmă şi târlă se mai găsesc un număr oare­care de capre, câţi­va măgari ori catâri, pentru purtarea carabalicului şi a utensiliilor stânei, une­ori şi câţi­va cai petroşi de munte, apoi câni de oi în nu­măr mare, şi la stână mai sunt şi câţi­va porci pentru utilizarea rămăşiţelor laptelui şi ale mâncărilor. (Va urma.) *) „ex viginti quinque nvibus una ovis cum agnello danda erit, ex quinquaginta una ovis cum agnello et rniora“ etc. se dice în textul legei tran­silvane. C­AZETA TRANSILVANIEI. Nr. 119.—1899. Alegerile în România. Ca şi la alegerile colegiului I, au învins şi la ale­gerile colegiului II candidaţii partidului conservator. Ba în colegiul II au fost aleşi aproape cu desăvîrşire conservatori. In Bu­­curesci (judeţul Ilfov) cei înscrişi în lista conservatoare au primit câte 3500 voturi în temin­­mdiu, pe când candidaţii oposiţio­­nali n’au întrunit mai mult de 200 voturi. In Buzău a fost ales din partidul constitu­ţional (junimist) un deputat, er în Iaşi doi. In Prahova au fost aleşi 3 independenţi, în două judeţe (Tutova şi Gorj) s’a declarat bulotagiu. In toate celelalte judeţe au reeşit listele conservatoare. SCIRILE DILEL­ E­SO Maia. Fundaţiune. D-l loan Petro­viciu, vred­nicul paroch din Ciclova română, care în 30 August anul trecut şi-a serbat jubileul de 50 de ani al preoţiei sale, a întemeiat acum o fundaţiune din incidentul acestui jubileu. Fundaţiunea constă din 10 acţii de-ale societăţii comerciale române din Ca­ransebeş „Severineana“. Când capitalul va ajunge la suma de 1000 fi , interesele fun­­daţiunei se vor da ca ajutore tinerimei de la institutul teologic şi pedagogic. Fun­­daţiunea va purta numele în­te­mei­e­toru­lui său. Câmătăriă cu must. „Unirea“ din Blaşifi scrie: „Ni-a venit la cunoscinţă, că uşura, ce se practisază in Bănat cu bucate şi a dus la ruină materială şi morală mii de plugari, se deprinde acum cu must la paa­­lele munţilor noştri apuseni. Anume în co­muna Cr. un speculant jidan face acorduri cu micii economi, ca să-i dea pe tomnă un anumit cuant de must, pe care el îl plătesce acum cu 70 cr. feria. Economii noştri fiind lipsiţi şi scurt văclători, se di­­mit la atari tocmeli, cari în cele din urmă îi vor duce la sapă de lemn. Căci după ce în anii din urmă o parte însemnată a viiri­i din ţară a fost nimicită de filoxeră, eră cele rămase stricate de peronosporă, se poate prevedea, că preţul mustului va fi în tot caşul peste 1 fi. Şi când preţul mustu­lui ar fi la tomnă numai 1 fi­, considerând, că din Maia pănă în Novembre ar avea să dea venijetorul marfa în valoare de 1 fi, pentru 70 cr., ar fi cu 30 cr. mai mult, adecă după 70 cr. 6 cr. pe lună, cari com­­­putați în percente se vin peste 102a/n. Câne s’ar face must cât țăranii să potă replăti banii anticipați de speculant împreună cu interesele de 102°/0 după ei, acesta ar fi un rău relativ mic. Mai mare pericol îi ameninţă însă pe cei­ ce cu atâta uşurinţă îşi vând productul viei înainte de a­­ ave. La caşul când la tomnă via nu ar produce mustul deja vândut, atunci ei sunt obligaţi a plăti speculantului nu numai 70 cr. de fernă, ci pete şi 2 fl., după cum va fi adecă la tomnă preţul mustului în comuna res­pectivă, — care preţ speculanţii, pre­cum o pot deprima, aşa îl pot şi ridica, când voesc“.... Liberat. Din Seghedin primim seriea că în 10 iunie n. c. d-l loan Jurca, harni­cul preot din Dragomirescl, espirându-i terminul osîndei politice, a fost liberat din închisorea de stat de-acolo, reîntorcându-se în sînul familiei şi iubiţilor săi credincioşi pe cari îi va păstori, de­sigur, cu aceeaşi energia şi bărbăţie, ca şi pănă acum. Aju­­te-i Dumneczeu! Concert. Precum se vede din pro­gramul, ce l’am publicat în numărul trecut al fetei noastre privitor la festivităţile îm­preunate cu sfinţirea nouei biserici din ce­tatea Braşovului, se va da cu ocasiunea aceasta în onoarea Prea­ Sânţiei Sale Archie­­piscopului şi Metropolitului Ioan Meţiani şi un concert, pe care îl va arangia corn vocal al nouei biserici Duminecă în 6­­18 lume a. c. Atragem atenţiunea publiculu nostru românesc asupra acestui concert la care va da şi distinsa nostra cântăreţî braşovenă D-ştra Onoria T. Popovici, absol­venta conservatorului din Viena, valorosu său concurs. Venitul curat va fi împărţi bisericii şi mesei studenţilor de la Gimnasiu din loc. După concert urmază dans. Pre notări se pot face de Mercuri 2/14 Iunie în librăria d-lui Hiemesch. Târgul Grâului

Next