Gazeta Transilvaniei, iunie 1899 (Anul 62, nr. 119-141)
1899-06-11 / nr. 127
Lupta Şvabilor din Bănat. Lumea la noi se dedase se privască pe Germanii din Bănat şi Ungaria ca deja copleşit de povoiul paghiarisarii şi ca incapabili de a pai resista curentului forţei şi a municiilor celor dela putere. Cu bucurie vedem, că nu esteretutindeni aşa şi că în unele părţi Germanii căciuţi morţi dovedesc prin urtarea lor, că vină este încă conştinţa naţionalităţii în ei şi că n’au enunţat încă la dreptul limbei lor materne. O astfel de purtare bărbătască prin care şi-au manifestat esistenţi lor naţională, au documentat’ot timpul din urmă Şvabii din Biserica-Albă printr’o lupta energică î aperarea limbei materne. încă în 4 Apr’ilie a. c. scaunul şcolar din iserica-Albă a hotărît, cu patru ontra unui singur vot, ca limba Dnferenţelor înveţătoresc! şi a probelor verbale în şedinţele lui se ă limba germană, care, prin lege statut, este limba oficială şi de iministraţiă a comunei, şi acesta atât mai vîrtos, cu cât scaunul ,dar nu este, decât un organ de locialitate al adunării generale a presentanței. Aceasta hotărîre a fost anulată * cătră comisiunea administrativă comitatului Timiș. Contra acestei întărî scaunul şcolar a făcut relrs, presentându-l în 15 i. c. şi înatea representanţei orăşenesce. Representanţa comunală a priit cu mare majoritate motivele use de scaunul şcolar în favorul eptului limbei germane şi a sprint recursul, ba a decis se adreze chiar o deosebită representape în afacerea acesta ministeriu, de culte şi instrucţiune publică. Este de însemnat, că s’au aflat sînul corpului înveţătoresc şi de eia, care sedusî de uneltiu’ile de ighiarisare, au încercat a lua polă în contra limbei germane. Derestora li se spune verde în recurs amintit, că corpul înveţătoresc are nici un drept de amestec în priveste limba protocolară a comei — deoarece înveţătorii, ca acţionarî ce sunt, nu pot lua polă în contra folosirii limbei ofile protocolare a comunei. Caracteristic pentru împrejură- 3 de faţă este pasagiul acela din sursul scaunului şcolar, în care see, că deca § 17 al legii de nanalitate, îin consonanţă cu § 58 legii şcolare din 1868, dispune ar pentru şcólele de stat, ca iba de înveţăment şi de propune în consider’area binelui comun culturei generale şi a instrucţiupriinciuse generale, se fiă în ae comune, unde locuesc naționa,țî nemaghiare, limba folosită acolo, atunci cu atât mai mult e valul acesta la scóalele comunale, în e limba comunei trebue se fiă doctoare. Deci n’ar fi așa, și scaunul rar n’ar respecta limba oficială tocală a comunei, el ar procede contra legii şi a statului. Cu drept cuvânt stătue aşadar scaunul şcolar pentru respectarea strictă a legilor sancţionate de Majestatea Sa, „pentru că patriotismul pretinde respectarea, or nu înconjurarea legilor“. Recursul se încheie prin asigurarea bine motivată, că, operându-şî dreptul seu de limbă basat în lege, scaunul şcolar nu numai că n’a intenţioiat se uneltesc, în contra limbei statului, dar în genere nu s’a făcut culpabil de nici o vătămare de lege. Nu e nimic nou nici în atacul, ce s’a încercat asupra dreptului de limbă al Șvabilor din Biserica Albă, nici în apărarea lor dreaptă şi bine motivată în contra lui. Dar este, cum am ciitt forte caracteristic pentru sixx stările din ţară în genere şi în deosebi pentru mult lăudata „eră Szell“, că lupta pentru drepturile legale cele mai elementare şi mai neîndoiose ale cetăţenilor nemaghiari este atât de annevoiosă şi amară. Nu ştim, ce posiţie va lua la rândul său ministrul Wlassics faţă cu dreapta plângere a celor din Biserica Albă. Deci ar merge după „lege şi drept“, n’ar trebui să mai fie îndoială, că ministrul va aproba motivele tari aduse în recursul amintit şi va cassa hotărirea comisiunei administrative din Timişoara. Vom vedèa ce respuns vor primi scaunul şcolar şi representanţa orăşenască din Biserica Albă. Şi pănă atunci însă felicităm pe Germanii de-acolo pentru atitudinea bărbătăsca, ce o manifestă în apărarea dreptului lor de limbă şi le dorim perseveranţă neînfrântă pănă ce vor isbuti a-şî salva dreptul lor autonom legal. Nu voim se vorbim aici de multele casută analoge, ce se ivesc şi faţă cu comuxne române, mai ales grăniţeiescî, unde se recere ace- 6 âŞÎ GyörgTu, u6 DU încă 1TÎ8.I iii uită, pentru respingerea atacurilor îndreptate îix contra dreptului de limbă. Dar trebue să ne bucur’ăm văfiend, că tabăra luptătorilor pentru acest drept sfânt şi inalienabil al popoarelor primesce sucurs acuma chiar şi din sînul pacînicilor şi blajinilor Şvabî din Bănat, „învingerea“ lui Szeli. Fóta liberală germană din Austria, „Silesia“, scrie: Deşi acji încă pressa maghiară jubiléaza asupra „victoriei“ d-lui Szeli, totuşi acesta jubilare de sigur nu vine dela inimă. Căci despre aceea sunt în clar toţi politicianii maghiari, că victoria lui Szeli semăna grozav de tare c’un desastru. Căci d-l Szell, în contra asigurărilor sale de mai înainte, a trebuit să facă concesiuni foarte însemnate principiare, spre a salva avantajele materiale ale pactului. De s’ar mărturisi însă acesta de partea maghiară, curând ar ajunge lucrurile arăşi într’un chaos, ca cel dela finea anului trecut, şi acesta trebue să se evite cu orice preţ, mai ales că persona baronului Banffy stă în fond. De aici deplina înţelegere în dietă şi jubilările pressei maghiare. Aceeaşî fotă (z ice mai departe, că deşi „Coresp. de Budap.“ desminte soirea, că ministrul de finance Lukacs voieşce să se retragă, totuşi soirea e adevărată, numai că retragerea lui se va întâmpla ceva mai târdiu, după ce se va fi finalisat încheierea pactului. Pe atunci se aşteptă o remaniere a ministerului unguresc. D-1 Szell a promis’o, căci, dice „Silesia“, „de sigur că parţiala părăsire a clausulei sale în urma protestului guvernului austriac ar fi deşteptat resistenţa partidelor oposiţionale de mai înainte (desidenţi şi apponyiştî), dacă d-1 Szell n’ar fi pus în sigură perspectivă conducătorilor lor, că le va da câteva portofoliuri de miniştri“. ^XTA ZT XLXXXX: „gazeta“ iese îi Mcare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl, pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fi. N-rii de Dumineca 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa no axe Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.: Pe un an 10 fr., pe şese lunî 5 fr., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA, Adiainistraţiunea 51 Tipografia. 3RA30V, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. »MSF.RATE se primesc, la ADMIKISTRAŢIUNE în Braşov şi la turnaterele Birouri de «nunciurî. In Viena: M. Dukes Nachf.Sax. Augenfeld & Emerich Leaner. Heinrich Schalek. Rudolf Mosse. A. Oppeliks Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldberger, Ekstein Bernat. In Hamburg. Mardyla Liebmann. PREŢUL INSERTIUNILOR : o serie garmond pe o coloana 6 or. si 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoiala. RECLAR3E pe pagina a 3-a o seria 10 or. séu 30 bani. Nr. 127. Braşov, Vineri 11 (23) Iunie. 1899. Era Bourguignon — în Bucovina. In numărul nostru de ieri am reprodus partea primă din articulul „Patriei“ din Cernăuţi întitulat „Era Bourguignon“ şi publicat în numărul de la 6 (18) Iunie a. c., articol, care a fost ciocârtit în mod nemilos de censură şi pentru care a fost confiscat numărul ‘283 (18 Iun.) al „Patriei“. Pentru acii lăsăm să urmeze o parte din articulul confiscat, or mâne vom reproduce şi restul cu firea, ca cetitorii noştri să-l aibă întreg. Etă-l : Der sosiră alegerile. Un întreg sistem de terorisare s’a deslănţuit asupra poporului nostru. Baronul Bourguignon personal a luat asupra sa un rol ingrat, plin de duplicitate şi nesinceritate, pentru ca să compromită şi să seducă partidul român, pentru ca să-i slăbască forţele şi energia prin desorganisarea artificială a rândurilor lui. Intrigele în parte au şi succes. Astăzi întrega naţiune le vede la lumina cailei şi le condamnă. Facitul uneltirilor guvernului şi duplicităţii baronului Bourguignon este, că nouă ni s’a răpit un mandat în dieta ţării. Acesta însemna o slăbire reală a forţelor noastre politice. Pentru ea este responsabil dr. Bourguignon personal cu atât mai mult, cu cât guvernul central ne garantase status quo. Faptul acesta vorbesce cu destule guri, pentru ca să dovedască deplina neprietenie față de poporul român. In dietă baronul Bourguignon a aliat toate partidele contra nostră cu scopul lămurit, de a ne reduce în comitetul ţării la o minoritate etern nebăgată în sămă. Planul nu a succes, noi am învins, dar proba de ostilitate este clară. Actual asupra comitetului ţării barou Bourguignon esercită nemaipomenită presiune, şi — durere — omeni slabi îi stau în faţă. Prin uneltirile lui a succes, ca comitetul ţării să trimită în consiliul şcolar al ţării representanţi un Român şi un German, în loc de doi Români, ca pănă acum. In acest cas trasa de „ausgleichunde Gerechtigkeit“ de loc nu se potrivesce, căci şi aşa consiliul şcolar al ţării geme de representanţi germani, deşi Germanii constitue abia a patra parte din populaţiunea Bucovinei, deşi aici disproporţiunea reclamă imperios, ca numărul Românilor să fie sporit pănă la proporţiunea amăsurată cu numărul populaţiunii lor. Autonomia ţării, prin uneltirile baronului Bourguignon, astăzi este aproape o trasă gată. Ba, ce este mai mult, se tinde într’acolo, de-a preface oficiul comitetului ţării într’o simplă espositură a guvernului prin bagsarea teroristică de amploiaţi aserviţi lui. Acesta er sub un pretext meritorice deplin fals. Suntem în ajunul numirei de un comisar al ţării şi a unui adjunct. După informaţiunile, ce le avem, se face cea mai mare presiune asupra mareşalului şi a comitetului ţării, ca la postul „prim şi cel mai însemnat să fie numit un amploiat tinerel dela guvernul local — un Butean tinăr, care nu cunoasce limba română — deşi sunt şi alţi competenţi, dintre cari unul cunoasce deplin toate trei limbi ale ţării, are opt ani de serviciu politic şi cvalificaţii escelente. Acest competent însă nu este rutean tînăr şi nu este amploiat, care ar fi primit crescerea la guvernul local. Nu numai atâta. Ce este mai sfânt lipit de inima Românului, biserica sa, este astăzi prada celei mai ruşinote umiliri. Faptele comise fără orice genă, cari au şters şi ultima umbră a autonomiei bisericesce, ne trăesc prea viu şi prea dureros în memorie, decât să le mai onorăm. Ele desbracă biserica nostră de totă sfinţenia ei. Diecesa este o turmă fără păstor, căci păstorul trăesce în un exil ales de nevoie, primjend frică de turma proprie, pe care nu a avut bărbăţia de a o apăra. Baronul Bourguignon şi cu uneltele sale sunt acei, cari au deslănţuit urgia venită asupra bisericei noastre. Smomelile şi terorizările lui au produs acel resultat funest, care astăzi umple orice inimă, ce se ţine de biserica nostră, de profundă jale şi neţărmurită indignare. Dar şi averea bisericei astăzi a ajuns la cea mai mare nesiguritate. Ascunse de lumina chilei se prepară felurite lucruri, spre a o spolia. Fondul religionar şi sucursalele lui au devenit un fond de reptilii în mâna guvernului local. Veniturile lui se scurteza în mod artificial prin gheşefturi dubiose, prin cari guvernul local îşi cumpără aderenţi şi astupă gurile periculoase, creându-şi mamelui, gata de-a sări în foc pentru cea mai nedreptă faptă. Se propagă o demoralisare, în faţa căreia orice om cinstit se umple de îngreţoşare. Să ne întorcem însă ei la naţiunea nostră şi la provocările, cărora este ea espusă. Nici una din acele personagii, a căror activitate, subversivă şi duşmănosă poporului român, produce cele mai triste efecte în ordinea publică din aceasta ţară, încă nu este înlăturată. Ba din contră, în loc de a contribui la liniştirea spiritelor, o gonă nouă şi nebună s’a început. Gona este pornită contra preoţimei noastre. Ni se vestesce din multe părţi ale ţării, că poporul este asmuţat în contra păstorilor săi celor mai de frunte, şi că sunt intentate cercetări disciplinare cu dreia sub ne mai audite pretecste. Acesta gonă în contra preoţimei nóastre este o provocare, la al căreia avea ţi se revoltă tot sufletul. In schimb însă cei mai mari persecutori ai neamului nostru, făuritorul de planuri oculte Würfel din biuroul presidial şi Duzinkiewicz, au fost înălţaţi la ranguri. Primul, atât de mare amic al putenilor şi mimo şi nostim , în loc s- au mutat în un post inferior la vre-o prefectură de peste Prut, în regiunile Rutenilor tineri, este înălţat la mărirea unui prefect în districtul Cernăuţilor, în care populaţiunea este mixtă. Un Duzinkiewicz este chemat la centru, pentru ca mai vârtos să potă sufla la urechile baronului Bourguignon. Cea mai legitimă cerere a representanţilor noştri din dieta ţării, ca din palatul guvernului să dispară cei mai ostili provocatori ai neamului român cu influenţa lor cu tot, este ignorată de bar. Bourguignon. Presidentul ţării îi susţine, deşi glasul nostru a pretins contrarul, deşi stie bine, cât de mari antagonişti ai neamului nostru sunt ei. Faptul, că aceste personagii sunt susţinute, arată neprietenia, ce o nutresce baronul Bourguignon faţă de naţiunea nostră, dovedesce, că la el nu mai avem de sperat nici dreptate, nici prevenire. In ultima sesiune a dietei deputaţii români au dat baronului Bourguignon — reproducând limbagiul gheşeftar — un avans de încredere. Avansul a fost dat unor mâni, cari nu l’au meritat, el este fructificat cu cinism în contra nostră. (Va urma.) Revistă externă. Situaţiunea în Francia este cât se poate mai critica. Cabinetul nu s’a putut forma nici pănă acul. După Poincarre nici lui Waldeck-Rousseau nu ia succes să-şi câştige bărbaţi cu cari să potă compune ministeriul, deşi el se putea lăuda la început