Gazeta Transilvaniei, iunie 1899 (Anul 62, nr. 119-141)

1899-06-11 / nr. 127

Lupta Şvabilor din Bănat. Lumea la noi se dedase se priv­ască pe Germanii din Bănat şi Un­garia ca deja copleşit­ de povoiul paghiarisarii şi ca incapabili de a pai resista curentului forţei şi a municiilor celor dela putere. Cu bucurie vedem, că nu este­retutindeni aşa şi că în unele părţi G­ermanii căciuţi morţi dovedesc prin urtarea lor, că vină este încă con­­ştinţa naţionalităţii în ei şi că n’au enunţat încă la dreptul limbei lor materne. O astfel de purtare bărbătască p­rin care şi-au manifestat esistenţ­i lor naţională, au documentat’o­t timpul din urmă Şvabii din Biserica-Albă printr’o lupta energică î aperarea limbei materne. încă în 4 Apr’ilie a. c. scaunul şcolar din iserica-Albă a hotărît, cu patru ontra unui singur vot, ca limba Dnferenţelor înveţătoresc! şi a pro­belor verbale în şedinţele lui se ă limba germană, care, prin lege statut, este limba oficială şi de iministraţiă a comunei, şi acesta­­ atât mai vîrtos, cu cât scaunul ,d­ar nu este, decât un organ de locialitate al adunării generale a presentanței. Aceasta hotărîre a fost anulată * cătră comisiunea administrativă comitatului Timiș. Contra acestei întărî scaunul şcolar a făcut re­­lrs, presentându-l în 15 i. c. şi îna­­tea representanţei orăşenesce. Representanţa comunală a pri­­it cu mare majoritate motivele use de scaunul şcolar în favorul eptului limbei germane şi a spri­nt recursul, ba a decis se adre­­ze chiar o deosebită representa­­p­e în afacerea acesta ministeriu­­, de culte şi instrucţiune publică. Este de însemnat, că s’au aflat sînul corpului înveţătoresc şi de eia, care sedusî de uneltiu’ile de ighiarisare, au încercat a lua po­­lă în contra limbei germane. Der­estora li­ se spune verde în recur­­s amintit, că corpul înveţătoresc are nici un drept de amestec în priveste limba protocolară a co­mei — deoare­ce înveţător­ii, ca acţionarî ce sunt, nu pot lua po­­lă în contra folosir­ii limbei ofi­­le protocolare a comunei. Caracteristic pentru împrejură- 3 de faţă este pasagiul acela din sursul scaunului şcolar, în care se­­e, că deca § 17 al legii de na­­nalitate, îin consonanţă cu § 58 legii şcolar­e din 1868, dispune ar pentru şcólele de stat, ca iba de înveţăment şi de propu­­ne în consider’ar­ea binelui comun culturei generale şi a instrucţiu­­priinciuse generale, se fiă în a­­e comune, unde locuesc naționa­­,țî nemaghiare, limba folosită acolo, atunci cu atât mai mult e valu­­l acesta la scóalele comunale, în e limba comunei trebue se fiă do­­ctoare. Deci n’ar fi așa, și scaunul rar n’ar respecta limba oficială tocală a comunei, el ar procede contra legii şi a statului. Cu drept cuvânt stătue aşa­dar scaunul şcolar pentru respectarea strictă a legilor sancţionate de Ma­­jestatea Sa, „pentru­ că patriotismul pretinde respectarea, or nu înconju­­r­area legilor“. Recursul se încheie prin asigu­rarea bine motivată, că, operându-şî dreptul seu de limbă basat în lege, scaunul şcolar nu numai că n’a in­­tenţioi­at se uneltesc, în contra lim­bei statului, dar în genere nu s’a făcut culpabil de nici o vătămare de lege. Nu e nimic nou nici în atacul, ce s’a încercat asupra dreptului de limbă al Șvabilor din Biserica­ Albă, nici în apărarea lor dreaptă şi bine motivată în contra lui. Dar este, cum am ciitt forte caracteristic pen­tru sixx­ stările din ţară în genere şi în deosebi pentru mult lăudata „eră Szell“, că lupta pentru drepturile le­gale cele mai elementare şi mai ne­­îndoiose ale cetăţenilor nemaghiari este atât de annevoiosă şi amară. Nu ştim, ce posiţie va lua la rândul său ministrul Wlassics faţă cu dreapta plângere a celor din Biserica­ Albă. Deci ar merge după „lege şi drept“, n’ar trebui să mai fie în­doială, că ministrul va aproba mo­tivele tari aduse în recursul amintit şi va cassa hotărirea comisiunei ad­ministrative di­n Timişoara. Vom vedèa ce respuns vor primi scaunul şcolar şi representanţa oră­­şenască din Biserica­ Albă. Şi pănă atunci însă felicităm pe Germanii de-acolo pentru atitudinea bărbătăsca, ce o manifestă în apărarea dreptului lor de limbă şi le dorim perseve­­ranţă neînfrântă pănă ce vor isbuti a-şî salva dreptul lor autonom legal. Nu voim se vorbim aici de multele casută analoge, ce se ivesc şi faţă cu comuxne române, mai ales grăniţei­escî, unde se recere ace- 6 âŞÎ GyörgTu, u6 DU încă 1TÎ8.I iii uită, pentru respingerea atacurilor îndrep­tate îix contra dreptului de limbă. Dar trebue să ne bucur’ăm văfiend, că tabăra luptătorilor pentru acest drept sfânt şi inalienabil al popoare­­lor primesce sucur­s acuma chiar şi din sînul pacînicilor şi blajinilor Şvabî din Bănat, „învingerea“ lui Szeli. Fóta libe­rală germană din Austria, „Silesia“, scrie: Deşi acji încă pressa maghiară jubiléaza asu­pra „victoriei“ d-lui Szeli, totuşi acesta jubilare de sigur nu vine dela inimă. Căci despre ace­ea sunt în clar toţi politicianii maghiari, că victoria lui Szeli semăna gro­zav de tare c’un desastru. Căci d-l Szell, în contra asigurărilor sale de mai înainte, a trebuit să facă concesiuni foarte însemnate principiare, spre a salva avantajele mate­riale ale pactului. De s’ar mărturisi însă acesta de partea maghiară, curând ar ajunge lucrurile arăşi într’un chaos, ca cel dela finea anului trecut, şi acesta trebue să se evite cu ori­ce preţ, mai ales că persona baronului Banffy stă în fond. De aici de­plina înţelegere în dietă şi jubilările pressei maghiare. A­ceeaşî fotă (z ice mai departe, că deşi „Coresp. de Budap.“ desminte soirea, că ministrul de finance Lukacs voieşce să se retragă, totuşi soirea e adevărată, numai că retragerea lui se va întâmpla ceva mai târ­­diu, după ce se va fi finalisat încheierea pactului. Pe atunci se aşteptă o remaniere a ministerului unguresc. D-1 Szell a pro­­mis’o, căci, dice „Silesia“, „de sigur că parţiala părăsire a clausulei sale în urma protestului guvernului austriac ar fi deş­teptat resistenţa partidelor oposiţionale de mai înainte (desidenţi şi apponyiştî), dacă d-1 Szell n’ar fi pus în sigură perspectivă conducătorilor lor, că le va da câteva por­­tofoliuri de miniştri“. ^­­XT­A ZT XLXXXX: „gazeta“ iese îi Mcare i­i. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl­, pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fi. N-rii de Dumineca 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa no axe Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.: Pe un an 10 fr., pe şese lunî 5 fr., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA, Adiainistraţiun­ea 51 Tipografia. 3RA30V, piaţa mare Nr. 30. Scrisori ne­francate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. »MSF.RATE se primesc, la AD­­MIKISTRAŢIUNE în Braşov şi la turnaterele Birouri de «nunciurî. In Viena: M. Dukes Nachf.­­Sax. Augenfeld & Emerich Leaner. Heinrich Schalek. Rudolf Mosse. A. Oppeliks Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldber­ger, Ekstein Bernat. In Ham­burg.­ Mard­yl­a Liebmann. PREŢUL INSERTIUNILOR : o se­rie garmond pe o coloana 6 or. si 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoiala. RECLAR3E pe pagina a 3-a o seria 10 or. séu 30 bani. Nr. 127. Braşov, Vineri 11 (23) Iunie. 1899. Era Bourguignon — în Bucovina. In numărul nostru de ieri am repro­dus partea primă din articulul „Patriei“ din Cernăuţi întitulat „Era Bourguignon“ şi publicat în numărul de la 6 (18) Iunie a. c., articol, care a fost ciocârtit în mod nemi­los de censură şi pentru care a fost con­fiscat numărul ‘283 (18 Iun.) al „Patriei“. Pentru acii lăsăm să urmeze o parte din articulul confiscat, or mâne vom reproduce şi restul cu firea, ca cetitorii noştri să-l aibă întreg. Etă-l : Der sosiră alegerile. Un întreg sistem de terorisare s’a deslănţuit asupra poporu­lui nostru. Baronul Bourguignon personal a luat asupra sa un rol ingrat, plin de du­plicitate şi nesinceritate, pentru ca să com­promită şi să seducă partidul român, pen­tru­ ca să-i slăbască forţele şi energia prin desorganisarea artificială a rândurilor lui. Intrigele în parte au şi succes. Astăzi în­­trega naţiune le vede la lumina cailei şi le condamnă. Facitul uneltirilor guvernului şi duplicităţii baronului Bourguignon este, că nouă ni­ s’a răpit un mandat în dieta ţării. Acesta însemna o slăbire reală a forţelor noastre politice. Pentru ea este responsabil dr. Bourguignon personal cu atât mai mult, cu cât guvernul central ne garantase status quo. Faptul acesta vorbesce cu destule guri, pentru­ ca să dovedască deplina ne­­prietenie față de poporul român. In dietă baronul Bourguignon a aliat toate partidele contra nostră cu scopul lă­murit, de a­ ne reduce în comitetul ţării la o minoritate etern nebăgată în sămă. Planul nu a succes, noi am învins, dar proba de os­tilitate este clară. Actual asupra comitetului ţării barou Bourguignon esercită nemai­pomenită pre­siune, şi — durere — omeni slabi îi stau în faţă. Prin uneltirile lui a succes, ca co­mitetul ţării să trimită în consiliul şcolar al ţării representanţi un Român şi un Ger­man, în loc de doi Români, ca pănă acum. In acest cas trasa de „ausgleichunde Ge­rechtigkeit“ de loc nu se potrivesce, căci şi aşa consiliul şcolar al ţării geme de repre­sentanţi germani, deşi Germanii constitue abia a patra parte din populaţiunea Buco­vinei, deşi aici disproporţiunea reclamă imperios, ca numărul Românilor să fie spo­rit pănă la proporţiunea amăsurată cu nu­mărul populaţiunii lor. Autonomia ţării, prin uneltirile baro­nului Bourguignon, astăzi este aproape o trasă gată. Ba, ce este mai mult, se tinde într’acolo, de-a preface oficiul comitetului ţării într’o simplă espositură a guvernului prin bagsarea teroristică de amploiaţi aser­viţi lui. Acesta er sub un pretext meritorice deplin fals. Suntem în ajunul numirei de un comisar al ţării şi a unui adjunct. După informaţiunile, ce le avem, se face cea mai mare presiune asupra mareşalului şi a co­mitetului ţării, ca la postul „prim şi cel mai însemnat să fie numit un amploiat ti­nerel dela guvernul local — un Butean tinăr, care nu cunoasce limba română — deşi sunt şi alţi competenţi, dintre cari unul cunoasce deplin toate trei limbi ale ţării, are opt ani de serviciu politic şi cvalifi­­caţii escelente. Acest competent însă nu este rutean tînăr şi nu este amploiat, care ar fi primit crescerea la guvernul local. Nu numai atâta. Ce este mai sfânt lipit de inima Românului, biserica sa, este astăzi prada celei mai ruşinote umiliri. Faptele comise fără ori­ce genă, cari au şters şi ultima umbră a autonomiei biseri­cesce, ne trăesc prea viu şi prea dureros în memorie, decât să le mai onorăm. Ele desbracă biserica nostră de totă sfinţenia ei. Diecesa este o turmă fără păstor, căci păstorul trăesce în un exil ales de nevoie, primjend frică de turma proprie, pe care nu a avut bărbăţia de a o apăra. Baronul Bourguignon şi cu uneltele sale sunt acei, cari au deslănţuit urgia ve­nită asupra bisericei noastre. Smomelile şi terorizările lui au produs acel resultat fu­nest, care astăzi­ umple ori­ce inimă, ce se ţine de biserica nostră, de profundă jale şi neţărmurită indignare. Dar şi averea bisericei astăzi a ajuns la cea mai mare nesiguritate. Ascunse de lumina chilei se prepară felurite lucruri, spre a­ o spolia. Fondul religionar şi sucursalele lui au devenit un fond de reptilii în mâna guvernului local. Veniturile lui se scurteza în mod artificial prin gheşefturi dubiose, prin cari guvernul local îşi cumpără aderenţi şi astupă gurile periculoase, creându-şi mamelu­i, gata de-a sări în foc pentru cea mai ne­­dreptă faptă. Se propagă o demoralisare, în faţa căreia ori­ce om cinstit se umple de îngreţoşare. Să ne întorcem însă ei la naţiunea nostră şi la provocările, cărora este ea es­­pusă. Nici una din acele personagii, a că­ror activitate, subversivă şi duşmănosă po­porului român, produce cele mai triste efecte în ordinea publică din aceasta ţară, încă nu este înlăturată. Ba din contră, în loc de a contribui la liniştirea spiritelor, o gonă nouă şi nebună s’a început. Gona este pornită contra preoţimei noastre. Ni se vestesce din multe părţi ale ţării, că poporul este asmuţat în contra păstorilor săi celor mai de frunte, şi că sunt intentate cercetări disciplinare cu dreia sub ne mai audite pretecste. Acesta gonă în contra preoţimei nóastre este o provocare, la al căreia avea ţi­ se revoltă tot sufletul. In schimb însă cei mai mari persecutori ai neamului nostru, făuritorul de planuri oculte Würfel din biuroul pre­­sidial şi Duzinkiewicz, au fost înălţaţi la ranguri. Primul, atât de mare amic al pu­­teni­lor şi mim­­­o şi nostim , în loc s- au­ mutat în un post inferior la vre-o prefec­tură de peste Prut, în regiunile Rutenilor tineri, este înălţat la mărirea unui prefect în districtul Cernăuţilor, în care popula­ţiunea este mixtă. Un Duzinkiewicz este chemat la centru, pentru­ ca mai vârtos să potă sufla la urechile baronului Bourguig­non. Cea mai legitimă cerere a represen­­tanţilor noştri din dieta ţării, ca din pala­tul guvernului să dispară cei mai ostili pro­vocatori ai neamului român cu influenţa lor cu tot, este ignorată de bar. Bourguig­non. Presidentul ţării îi susţine, deşi glasul nostru a pretins contrarul, deşi stie bine, cât de mari antagonişti ai neamului nostru sunt ei. Faptul, că aceste personagii sunt susţinute, arată neprietenia, ce o nutresce baronul Bourguignon faţă de naţiunea nos­tră, dovedesce, că la el nu mai avem de sperat nici dreptate, nici prevenire. In ul­tima sesiune a dietei deputaţii români au dat baronului Bourguignon — reproducând limbagiul gheşeftar — un avans de încre­dere. Avansul a fost dat unor mâni, cari nu l’au meritat, el este fructificat cu cinism în contra nostră. (Va urma.) Revistă externă. Situaţiunea în Francia este cât se poate mai critica. Cabinetul nu s’a putut forma nici pănă acul. După Poincarre nici lui Waldeck-Rousseau nu ia succes să-şi câş­tige bărbaţi cu cari să potă compune mi­­nisteriul, deşi el se putea lăuda la început

Next