Gazeta Transilvaniei, august 1899 (Anul 62, nr. 168-192)

1899-08-05 / nr. 171

REIUNCŢIUNEA, Mministraţiiin­ea şi Tipografia. BRaŞQV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori ne­francate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la AD­­MJIBISTRAŢIUKE în Braşov şi la urmatorele Birouri de anunciurî, în Viena; PA. Dukes Nachf­­ürx Augenfeld St Emerich Leaner Heinrich Schalek. Rudolf Mosse. A. Oppoliks Nachf. Anton Oppelik. în Budapesta : A. V. Goldber­­ger, Ekstein Bernat. In Ham­burg: Marolyi & Liebmann. PREȚUL INSERȚIUNILOR : o se­da garmond pe o coloana G cr. și 30 cr. timbmi pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 30 bani. Mr. 171. Braşov, Joi 5 (17) August. A­CTUL L­III. „GAZETA“ iese în flacare­­ţi. Anonamente urat în Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru România si străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţ« Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fr., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un al 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Frământările în Francia. Ceea ce se petrece acuî în Fran­cia, este fără îndoală de cea mai mare importanţă, politică generală. Evenimentele, ce se desfăşură la Pa­ris şi Rennes nu mai pot fi taxate de o simplă „sensaţiă“, care precum se ivesce aşa şi dispare, grabnic, fără a lăsa urme adânci şi fără a produce sguduirî. De patru ani şi mai bine repu­blica francesă e frământată şi ţinută pe loc de­ o nenorocită afacere, care a surescitat la culme patimile unora şi aspiraţiunile altora, care a creat pasiuni şi duşmănii dezastruase şi a sfâşiat societatea francesă, împârţin­­du-o în doue mari tabere adversare. Cu un cuvânt, a împărechiat şi a în­­duşmănit pe Frances, între sine la gradul superlativ. Mai mult înse, afa­cerea Dreyfus a creat în Francia o situaţiune atât de critică şi am­enin­­ţatoare, încât contrarietăţile, ce au eşit la ivală din causa ei, fac ca în­­să­şi afacerea se ni­ se presente acuî numai ca un episod, ca un simbol al dramei, ce se desfăşură în sînul nobilei naţiuni, dramă, ce-ţi face im­presia, că pururea înainte mergăto­rul popor al Franciei se apropie arăşi de una din acele sguduiri şi transformări interiore ale istoriei sale, cari sunt menite a schimba cu totul organismul vieţii de stat, şi a mări încă cu una şirul evoluţiunilor deci­sive, prin cari a trecut naţiunea fran­­cesă în vacul nostru, şi de cari, ca nici un alt popor, a fost atât de bogată. Seim, că înaintea tribunalului militar din Rennes se pertracteză acum pentru a doua­ oră procesul lui Dreyfus. De-odată cu revizuirea a­­cestui proces s’a deschis din nou seria bănuelilor şi suspiţionărilor. Acestea străbat din sala de pertrac­tare şi se varsă ca un potop în lun­gul şi latul ţârii. Ele irită, agită şi, în aceste încurcături generale, unii aruncă asupra altora răspunderea vinovăţiei. Partide se ridică în con­tra partidelor, bărbaţi de stat şi înalţi dignitari ai armatei se acusă şi se învinovăţesc reciproc, or sufle­tul poporului e vecinic turmentat de valurile colosalei agitaţiuni şi de is­pita nesiguranţei, că ce va aduce etina de mâne. Se poate cre o situaţie mai tristă decât acesta? Mai poate cine­va se se mire, că nemulţămirea a cuprins şi a străbătut tote păturile poporului frances ? Dar Francia n’a încetat încă de-a avu în sânul seu bărbaţi cu spi­rit înălţat, cari ridicându-se sus peste nivelul tărbăcelei generale, hrănesc speranţe vii, că onoarea şi numele Franciei vor fi salvate şi că prin însu­şi geniul seu bun poporul fran­ces va­sei se se smulgă aşa cficând din nămolul, în care l’a cufundat fatalitatea, se va scutura şi se va curaţi de părăsiţii, cari atât de mult l’au infestat. Două elemente puternice îşi dis­pută acum dreptul la dominaţiune: re­publicanismul parlamentar de-oparte, şi militarismul, care pare a cuprinde în sine principiul monarchismului, ori cel puţin o formă de guvernare, pe umerii căreia se se ridice mai mult valoarea armatei naţionale. Până acum republica parlamentară a pur­tat cu succes lupta în contra adver­sarilor săi. Republica are se mulță­­mască victoria ei sprijinului parti­delor din parlament. Astăci, înse se pare, că actuala formă de guverna­­ment din Francia trece printr’o mare probă. Ea se află la punctul, când va trebui se dea dovedi de solidi­tatea şi puterea ei de viaţă, şi de va susţine cu succes aceasta probă, şi-a garantat încă pe un lung timp esis­­tenţa. Nu este însă mai puţin adevă­rat, că puterea celui de al doilea element, a militarismului, cresce şi se sporeşte în Francia vedând cu ochii. Mult a contribuit la acesta chiar afacerea Dreyfus, în decursul căreia s’a putut în diferite rânduri observa, că armata e prea mult ge­loasa de onoarea ei, decât ca se per­mită a­ se arunca o pată fia­ cât de mică pe numele și reputatiunea sa. Nu trebue mai departe se se scape din vedere nici faptul con­firmat prin evenimentele petrecute­­filele acestea în Paris, că mai există în Francia şi o puternică partidă recru­tată din elementele aşa numiţilor naţionalişti, cari sunt adânc nemul­­ţămiţi cu stările de faţă şi cari tind a da republicei o formă plebiscitară pur democratică. Acestora le vin în ajutor puternic antisemiştii, cari portă cea mai crâncenă campania în parlament, în pressă şi în întru­niri publice contra guvernului. Intr’o astfel de gravă şi critică situaţiă, cine are poate să prevadă, unde vor eşi lucrurile în Francia şi ce va mai aduce proximul viitor pentru republică? Treiczecî de anî se îm­plinesc aciî mâne, de când republica esistă. Acum înse a sosit momentul decisiv în care va trebui se arate, deci organismul ei e destul de pu­ternic pentru­­a face faţa tuturor periculelor, ce o ameninţă. FOTLETONUL „GAZ. TRANS“. Un mijloc probat. Schiţă holandesă de I­­van Maurik jun. (Urmare.) Uimita îşi ridica femeia ochii şi cfise repede : „De Palen e numele d-tale? Hm, hm , ce curios! Atunci trebue că eşti înrudit cu de Palen din Rotterdam? Inchipuesce-ţi d-ta, azi de-a rândul am umblat eu în casă la ei, căci de mult eram prietină cu Cato de Palen — probabil mătuşa d-ta!e? o fi­inţă bună la suflet, numai de nu i ar fi dat prea mult de lucru nervii; câte­odată era peste măsură de măm­asă şi nervoasa şi aşa s’a cam răcit prietinia între noi,... mai trăesce ea?“ Un mormăit surd şi neînţeles făcu pe vorbitoare să se oprescă un moment. „Nu?... Ah! In adevăr totuşi mi-ar pare rău ; d-ta înţelegi fără îndoială pe de Palen van de Vanhaven?“ Acelaşi mormăit. „Scu­doră eşti înrudit cu van Palen van de Baan ? Pe acesta încă îl cunosc forte bine; e un om forte plăcut; nu cum­va îl înţelegi pe el ?“ „Nu, eu n’am nici o rudă“. „Nici măcar una?“ „Nu, eu sunt orfan şi acum aşi vrea să mai şi dorm“. „Ah, Domne sfântule, d-ta eşti orfan ? In urma urmelor vei mai fi fost şi prin casa orfanilor? O ce trist! eu tot­deauna am compătimit grozav pe orfanii mititei; ş­i d-ta, ei o duc destul de bine în astfel de institute; dar totuşi li­ se dă prea multă fasole şi linie de mâncare; mâncările nu sunt cine stie ce nutritoare şi îngraşe nu­mai fără nici un scop. Da, şi apoi alte multele pe lângă ele; tot nu e acolo ca acasă. Da, da! aşa, că mai nu i-ar veni omului să credă, că şi d-ta ai fost un ast­fel de orfan mititel, d-ta arăţi cu totul alt­mintrelea, cu mult mai nu­sciu cum şi apoi__ D-ta mai călătoresci şi pe clasa primă! Na, se vede, că şi-a făcut bunul Dumnezzeu milă cu d-ta. Eu, de esemplu, eu sunt o simplă femeiă din popor şi îmi am venitele mele destul de frumuşele şi nu-’mi lipsesce, mulţam Domnului, nimic, de că­lătorit însă nu călătoresc, decât pe clasa a treia. Astăzi firesce n’au mai fost vagone de clasa a treia şi aşa a trebuit să-’mi scot bilet de clasa a doua şi, fiind­că a fost ocupată clasa a doua, călătoresc acum şi eu pe clasa primă, înţelegi?... de repede ce se mişcă trenul, nu vegî gara, decât par’că sburând pe dinainte ţi, pănă la Rotterdam avem numai câte­va staţiuni; nu e aşa?... Una în Nieuwersuis, acolo se opresc toate trenurile, şi apoi în...“ „Aşa, asta-­i bună. Mulţam Domnu­lui!... în Nieuversuis!“ repeta pasagerul, care se pare, că a devenit forte nervos la necontenitele și monotonele palavre ale ve­­cinei sale. El a căscat de vre-o câte­va ori și se vede, că e cum se cade somnoros; acum însă se îndreptă printr’o scuturătură, fixeaza ager pe vecină-sa și cu un zîm­bet batjocoritor o măsura de sus până jos. Apoi începe cu voce repede: „D-ta se vede, că ai o inimă forte bună; imediat se poate observa la d-ta, cât eşti de compătimitore şi bună de inimă; fără îndoială pe d-ta te pătrund adânc du­rerile bieţilor orfani, nu e aşa?“ Femeia dete încet şi cu demnitate din cap, apoi îl întrebă: „Aşa­dară nici când n’ai cunoscut tată şi mamă?* „Nicî­ odată“, îi răspunde vecinul său posomorit şi continuă cu un fel de suspin înecat: „Tatăl meu a murit înainte de nas­­cerea mea şi apoi şi buna mea mamă“. Aici se pare că-’l copleşesce emoţiunea şi-­şi duce de vre­o câte­va ori batista la ochi. „Ce trist! grozav de trist!“ (fice buna femeie, scoţându-şi şi ea batista din bu­­zunar. „Ca copil de trei ani am plecat deja, ca copil pe mare; ce (fiel d-ta la acésta?0 „Pe mare?“ „Da, durere, trebuia să mă duc“. „Ah Domne sfinte!“ „Am fost furat din legăn“. Congresul pentru autonomia ca­tolică va fi convocat, după informaţiunile lui „Magyarország“, pe la finea lui Octom­­vre, ori începutul lui Noemvre a. c. Confe­­renţa episcopilor catolici, convocată de primatele, a fost de­ocamdată amânată, din cauză, că unii dintre episcopii mai bâtrâni se află pe la băi și n’ar vrea să-și întrerupă cura, alții mai tineri n’au putut ruse sa studieze elaboratul comisiunei de 27, ce li­ s’a trimis spre studiare. Din Bucovina. Cetim în „Patria“ dela 1 (13) August, număr, care de altfel a fost confiscat. Cortina a căc­ut! Ceea­ ce la început s’a svonit numai, ceea­ ce în fine am de­mascat noi în public pe basa unor indicii absolut autentice şi adevărate — este as­­tăcfi fapt împlinit. Ingerenţa absolut ilegală şi de tot suspectă a consulului rusesc Pant-­ choulidzew în afacerile interne ale duca­tului nostru, ţinuta prevenitoare a bar, Bourguignon faţă de pretensiunea repre­­sentantului Rusiei în afacerea espulsării Dr.­­lui Branisce şi, în fine, esecutarea promptă a ordinului lansat prin clica Würfel-Wied­­mann-Kochanowschi — stau astăzi în totă nuditatea lor demascate. Avem la mână două fapte absolut autentice și neconfiscabile, cari aruncă o lumină de tot ciudată asupra administra­ției politice, care domineză în țara aceasta bătută de Dumnez­eu. Primul fapt se referă la un act hectografat, emis cătră toate ca­­pitanatele din țară de primarul capitalei pen­tru curentarea d-lui Dr. V. Branisce. Faptul acesta — ce-i drept, nu ne prea miră, din contră el caracteriseza de minune era Würfel. Totuşi trebue însă să-i dăm niţică importanţă, fiind-că e prea hazliu modul, cum caută să emuleze d-nii Widmann şi baronitul primar Kochanowski în străduin­ţa lor, pentru a mulţumi pe deplin pe d-l Würfel. Curentarea d-lui Dr. V. Branisce s’a pus la cale prin magistratul orăşenesc din loc, şi anume prin o notă datată din 5 August Nr. 44171, în urma căreia este pusă întreaga gendarmerie şi poliţia a ţării în pictore, pentru a descoperi pe Dr. Branisce. Pentru a da însă pinteni jandarmilor în căutarea după cel curentat, a adaus ba­­ronitul primar în nota lansată următorele cuvinte semnificative : „Da das hohe Landes­­regierungspresidium auf die schleunigste Durch­führung der Angelegenheit dringt, wird um möglichst­rasche Erledigung gebetern. Aceste cuvinte s’au furișat sigur numai în urma unui hiperzel în actul de curentare, căci numai şireţi n’au fost d-nii din magistrat, când s’au demascat în un mod atât de prost. Nouă ne pare acesta trasă, ca un fulger, care aruncă o lumină, deşi subită, dar destul de clară asupra întregei situ­­aţiuni. Dar să fim mai bine înţeleşi! Magis­tratul orăşenesc în calitatea sa de prima instanţă are dreptul — în cas că nu-şi află o ocupaţiune mai bună — se purcede în contra d-lui Dr. Branisce. D-l Dr. Branisce, care priveşte cu cea mai mare linişte şi cu aceea­şi siguranţă la espulsarea sa, are

Next