Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1899 (Anul 62, nr. 242-265)
1899-11-02 / nr. 242
Pagina 2, în Polna? S’a aflat un pachet espediat de şahter. Pănă astăfil inse nu se cunoasce resultatul analisei. Deci acesta n’ar fi fost sânge, resultatul analisei ar fi de mult publicat. (Aprobări la creştinii sociali.) Şedinţa se suspendeaza şi se anunţă viitoarea şedinţă pe fiina de Marți. Răsboiul din Africa sudică. După toate semnele, Burii se pregătesc la un atac definitiv în contra Ladysmithului. Ei bine sciu, că orașul trebue să cadă în manile lor, înainte de ce inimicul li ar atrage forțele și interesul în alte părți. Generalul Witheseu va trebui să se predee, sau se încerce o erupere generală, ca spărgând linia inimicului, să se refugieze. Eventualitatea din urmă însă este foarte improbabilă, deoarece Colenso și regiunea lui Intrega spre sud, precum și linia ferată sunt în marile Burilor. White nu va putea dor să se lase în luptă pe față cu Burn, va trebui aşadar să rămână în Ladysmith, fără speranţa de a primi în curând ajutor. Asta cel puţin se poate deduce din declaraţia ministrului preşedinte Salisbury făcută cu ocasiunea banchetului dat de lordmayorul din Londra. Salisbury fuse anume, că trupele auxiliare nu vor merge în Natal. Comandantul suprem englez Buller vrea să distrugă pe Burii din Natal prin aceea, că va îndrepta un atac general la sud și la vest, sperând, că prin acesta va atrage pe inimic din jur de Ladysmith și Withe va putea să scape norocos, ba el să-i vină chiar în ajutor. O parte din trupele auxiliara englese au sosit la Capstadt, de unde, după ce se vor fi recreat, vor pleca sub conducerea lui Buller contra statului Oranje Burii au gîcit însă planul lui Buller și de aceea ei și-au întărit armata la sud pentru a împiedeca avansul Englesilor. După o telegramă cu data de 6 Noemvre, Burii au aruncat în aer podul Oranje situat spre nord de Kolesberg. Acest pod întreținea comunicația între țăra Cap și Oranje. El era cel mai, mare pod din întreaga Africă. Din partea apuseana a teatrului de răsboift se anunță, că la 8 Noemvre generalul Kronje a provocat pe colonelul engles Kekewieh, să se predee, căci la cas contrar va bombarda oraşul. — Lângă Belmont a fost o luptă însemnată, în care Englesii au fost bătuţi. Colonelul engles Keith Falconer a cădut, şi mai mulţi ofițeri fură răniţi. Soirile despre acesta luptă dau a se înţege, ori Burii sunt pretutindenea şi în partea apusană. De altă parte se vestesce, că Burii sunt aşteptaţi în fiecare moment să năvălescă în ţara Cap. Ei sunt Buri Transvaalieni împreunaţi cu Oranjenii. Spre sud dela Altwal-North au tăiat firul telegrafic şi o mare trupă a lor a sosit deja la 7 Noemvre n. 8 milure depărtare de Aliwal. * Ultimele depeşi sosite de pe teatrul răsboiului arată, că situația Englesilor nu e de loc strălucită. Burii se luptă cu un tact şi o energiă de necrezut, şi Anglia nu va avea puţin de lucru pentru a le înfrânge cerbicia. Şi decât acum, când Englesii n’au în faţa lor decât pe Burii din Transvaal, şi situaţia lor e aşa de critică, ce s’ar întâmpla, decâ şi Burii din Cap s’ar alia cu fraţii lor transvaalieni? Şi pericolul acesta nu pare de loc cu totul îndepărtat. De altfel se crede, că şi Anglia prevăduse o asemenea posibilitate, şi totuşi a declarat răsboiul, fapt care se esplică prin aceea, că Anglia dorit să înfrângă şi să supue cu desăvârşire pe toţi Burii din Africa de sud. Sir Alfred Milner, guvernatorul Capului, primind visul unui cunoscut membru al parlamentului, din Cap care voia să intervie în favoarea pacei, l’a întrerupt fiicându-i: In zadar, d-le Molteno. Sunt hotârît să sfărîm puterea africanderismului. Etă deci mobilul răsboiului. Etă secretul isbucnirei acestui nenorocit răsboiu, care va aduce poate după sine o conflagragrațiune generală , a sfărâma puterea africanderismului în Africa de sud. Și Anglia a lovit în africanderî, începând cu Transvaaîul. Tendințele Angliei însă s’au isbit dela început chiar de resistența eroică a Burilor, cari după toate probabilitățile vor primi un sprijin considerabil prin răscoalaturilor din Cap. Africanderii pănă acum erau cei mai devotaţi supuşi ai Angliei, având un deosebit respect pentru regină şi simţind un orgoliu nemăsurat, că fac parte din Marea Britană. Sentimentele lor de realitate au fost însă adânc rănite de Anglia şi funcţionarii săi —întrucât e vorba de sfărâmarea lor ca rasă — şi din ferberea şi oscitaţia de acum, se prea poate să isbucnescă o revoltă în contra stăpânirei Angliei. Armatele Burilor unite cu acele ale locuitorilor din Cap, vor da mult de lucru armatelor englese, dat fiind curajul şi nemăsurata dragoste de libertate a descendenţilor bravilor Plamandi. GAZETA TRANSILVANIEI. Revistă externă. Neutralitatea Italiei. Ziarul italian „Secolo XIX” publică urmatoarele: „Perderile suferite de Engles în Natal au făcut să se nască în Francia şi în Rusia speranţe, a căror realizare nu se va putea obţină, decât prin întrebuinţarea forţei. Aşa dar e natural, ca mişcările flotelor germană, austriacă şi italiană să preocupe opinia publică. Totuşi, aceste mişcări nu sunt încă confirmate. Dear ar putea să fie dintr’o fii în alta, deci Anglia ar debarca trupele destinate Transvaalului la Lorenso- Marques, şi daci Francia şi Rusia, cu consimţământul tacit al Germaniei, ar ocupa Ceuta. Ori care ar fi viitorul, pe care evenimentele din Africa îl reservă Europei, afirmăm, că ministrul nostru de marină n’a ordonat încă înarmarea cuirasatelor, nici concentrarea flotei, căci având în vedere starea nostră de neutralitate, n’avem să ne temem de nimic. S’a dat numai ordin să nu fiă desarmate bastimentele, cari în ceilalţi ani, la începutul iernei, trec la desarmare. Măsura aceasta a fost luată în vederea ori-cărei eventualităţi“. Americanii in Filipine. Două mii de omeni, comandaţi de generalul Wheaton, s-au îmbarcat la Manila pe două vapore escortate de încrucişătorul Helena şi întovărăşite de vapore încărcate cu muniţiuni şi hrană. Vaporele au apucat spre Nord, în scop de a debarca omenii la gura fluviului Dagupan, pentru a lua pe la spate armata lui Aguinaldo, respinsă spre Nord de marşul paralel al generalilor Mac Arthur şi Lawton şi a-i tăia astfel retragerea. Trupele generalului Wheaton sunt considerate ca insuficiente pentru a îndeplini misiunea lor şi vor trebui să fie întărite. Rusia şi Germania. „Novoje Wremja“ spune, că întrevederea de la Potsdam nu va provoca în Rusia nici o falsă interpretare şi nici o neînţelegere. Rusia doresc, cu sinceritate, ca între Rusia şi Germania să existe cele mai bune legături. „Novoje Wremja“ n’are nimic de opus afirmaţiunei lui „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“, spunând, că înţelegerea între Rusia şi Germania favoriseza menţinerea păcei generale. --- „Novosti“ declară, că legăturile germano-ruse s’au îmbunătăţit din an în an şi pot fi considerate acum ca absolut satisfacătoare. — „Le Journal“ exprimă dorinţa, ca iubirea de pace, care însufleţesce puterile, să potă fi apreciată la Londra şi să facă, ca Anglia să fie dispusă a primi propunerile desinteresate cu privire la Transvaal. — „Russia“ spune, că întrevederea de la Potsdam e de cea mai mare importanţă. Cei doi Suverani fără îndoială au vorbit de afaceri de cel mai mare interes. Conflict între Rusia şi Japonia. „Daily Mail“ a dat deja la 26 Septemvre spirea sensaţională, că între Rusia şi Japonia este o mare încordară din cauza Coreei. La începutul lui Septemvre s’a luat de veste, că Rusia concentreaza trupe, or Japonia mabiliseaza. Lucrurile au stat pe un moment ocului, doar ată că sosesce spirea despre sosirea flotei englese la Wei-hai-Wej sub pretext de a „observa cursul general al lucrurilor“. Flota aceasta va fi întărită și de alte corăbii de răsboiți. Se fiice, că Japonia este bine pregătită de a se măsura cu Rusia, acum când Anglia e ocupată în Africa, or mânile Franciei sunt legate prin esposiția dela 1900. Călătoria împăratului Wilhelm în Amilia e mai pe sus de ori-ce îndoială. El va avea la Windsor o întrevedere cu regina Victoria, despre care deja de pe acum foile încep să scrie multe şi mărunte. Unele din ele accentueză, că visita împăratului Wilhelm va avea caracter pur familiar, dovadă, că împăratul nu va duce cu sine şi pe ministrul său de esterne Bülow. Altele însă susţin tocmai contrarul, fiicând, că însuşi împăratul a rugat pe Bülow să-l însoţască în Anglia. Menelite în Italia. Şi regele Menelik al Abesiniei se pregătesce a face o călătorie anul viitor prin totă Europa. Va merge mai întâi, la Constantinopol, de-acolo prin Odessa la Petersburg, unde va fi oaspele Ţarului. Lucru mare, Menelik se va duce şi la Roma, să visiteze pe regele Umberto, şi să-i întindă mâna de prietenia, rugându-l să uite supărările ce i-a făcut mai anii aceştia când cu răsboiul fiin Abisinia. Re sub Meseş. Valea Agrişului, 7 Nov. 1899. Ştim, Ibracţiune ! Luând parte la conferenţa sinodală de tomnă a districtului protopopesc gr. cat. al Almaşului, grăbesc a vă raporta despre resoluţiunile, ce s’au adus cu unanimitate în acest sinod ţinut în parochia Nierţa. Ce privesce ajutorul de stat, — fiindcă şi biserica noastră face serviţii statului şi deoarece şi poporul român contribue la visteria statului cu avutul său — clerul protestând contra modalităţii împărţirei lui, cere, ca sinodul archidiecesan prin o representaţiune din sinul său să notifice guvernului, că cu preferarea autorităţii noastre supreme bisericesce, pe care o privesce ca singur competentă a sei aprecia lipsele şi meritele preoţilor săi subalterni, nu primesce; totodată cere, ca pentru prevenirea demoralizării clerului încă să se aducă un decis sinodal prin care preoţii se fiă opriţi a, primi şi cerşi ajutor de stat fără soirea şi învoirea superiorităţii lor supreme; violatorii acelui decis să fie fără cruţare disciplinaţi. Ce priveste congrua, întocmai ca şi proiectul de a ne contopi în sinul autonomiei catolice praoţimnea le respinge cu indignare şi proteste,IA contra lor. După ce din puterile noastre nu se poate crea acum un fond, din care grabnic să se potă ajuta clerul, cel puţin să se pună de acum casa unui fond, spre a căruia creare să se pună la o taxă anuală, după statul activ, toate averile bisericesci, căci şi aşa cele mai multe biserici au a mulţumi starea averilor lor numai preoţilor harnici. Totodată districtele protopopesc să înfiinţeze şi ele câte un fond de bucate pentru ajutorarea cu timpul a preoţilor mai săraci. Să se deschidă şi o celectă publică, ca să se dea ocasiune şi inteligenţei laice, mare parte crescută cu prescură românâcă şi cu stipendii din fonduri testate de marii noştri binefăcători, a-şi arăta recunoscinţa cătră cler, căci poporul nostru, deci va vedèa esemplul inteligenţei, sigur o va urma. Conferenţa sinodală, considerând, că biserica nostră gr. cat. din timpuri străvechi „de jureu are autonomia sa independentă, căci provincia metropolitană prin bula papală încă în anul 1853 a fost declarată de esemptă şi liberă de prerogativele jurisdicţionale ale Primatelui Ungariei, considerând, că independenţa ei a fost decretată şi în conciliul provincial, ale cărui decisiuni încă au fost aprobate de S. Scaun Apostolic al Romei; ba tot în acestea i s’au garantat pentru toate timpurile şi instituţiunile ei orientale, precum : forma, administraţiunea, ritul şi disciplina; considerând mai departe, că independență provinciei metropolitane este înarticulată, precum apare din articolului de lege 39 din 1868 și în legile țărei noastre, mai având în vedere, că și §. 14 din art. de lege 43 din 1868 încă îi garantează egala îndreptățire în toate privințele, de cari se bucurau pănă atunci toate celelalte confesiuni recepte; ba considerând, că alegerea de metropolit încă e un drept stravechiu garantat nu numai în articul de lege 65 din 1791, ci chiar și în legile mai vechi numite „Aprobatae constitutiones regni Transilvaniaeu de sub Rákóczi, și pe temeiul lor pănă în fiina de astăzil cierul totdeauna şi-a şi validitat acest drept de alegere; şi în urmă, considerând, că autonomia catolică proiectată de comisiunea de 27 nu numai ar fi jignitoare validitărei intereselor noastre bisericesci, şi protivnică chiar şi firei şi obiceiurilor noastre naţionale româneşci, ci ne-ar sili să luăm posiţia contra Romei şi s’ar călca legi civile neabrogate şi sancţionate de un rege, care a sancţionat atari legi ale inarticulărei independenţei provinciei nóastre metropolitane, deci, protestând cu totă energia şi contra uneltirilor de a se contopi biserica noastra gr. cat. în organismul autonomiei catolice latine, proiectată de comisiunea de 27, cererea P. Ven. Sinod archidiecesan încă din sinod să protesteze solemn contra violarei independenței, de care s’a bucurat biserica nostră și pănă aci, și se întreprindă paşii de lipsă pentru punerea în viaţă a unui organism autonomic separat al bisericei noastre gr. cat. şi conform aspiraţiunilor şi dorinţelor juste ale clerului şi poporului nostru gr. cat. Conferenţa, considerând şi aceea, că anul viitor e anul serbărei docentenarului încheiărei actului S-tei uniri cu Roma, pa lângă cererea de a se statori modul serbărei acelui act măreţ opinéza, ca nu numai prin o representaţiune din sinod să se roage şi Roma de a mijloci bisericei noastre autonomiă propriă şi independentă, ci ca în anul serbărei ducentenarului s. uniri să peregrineze la Roma și o deputațiune, în care se fiă representate toate districtele protopesci, ca și cu graiu viu se i se ceara scutul, se descopere dorințele noastre bisericesci, spre sufocarea cărora chiar și episcopatul rom. cat. s’a angajat. Acestea sunt pronunciaţiunile de mai mare importanţă ale acestei conferenţa sinodale. Cu mare mângâiere sufletescă am fost martor şi eu la desbaterea şi disensiunile demne, cari străbătând şi la inima credincioşilor în număr frumos presentaţi, întru atâta i-au însufleţit, încât şi dintre aceştia, luând cuvântul s’au aflat aprecietori ai resoluluţiunilor bărbătesci. Deputat al clerului la sinodul din Blaşutt s’a ales parochul Almaşului Florian Petrean. Acesta resoluţiune demnă este efluxul zelului neîntrecut al M. O. D. vice protopop al tractului Almaşiu Visiliu L. Pop, care cu tactică prudentă a sciut uni inimile turora la o activitate comună pentru apărarea clenodielor celor mai scumpe ale neamului nostru. G L. Nr. 242. —1899. * Frumoase hotărîri au fost luate și în alte tracte protopopesc. Ba după un raport trimis de părintele Teodor Gavriliu „Unireiu din Blaşifi şi preoţimea gr. cat. din tractul protopopesc al Năpradei, diecesa gr. cat. a Gherlei, adunată în conferenţă de tomnă în parochia Purcareţ, sub presidiul protopopului Gavril Cherebeţih, încă s’a declarat enunţând, că: 1) Cu privire la cestiunea adjutului de stat conferinţa nu face de loc oposiţie, reprobă însă şi respinge cu indignaţiune umilitoare de modalităţi, cu cari guvernul întinde acel ajutor şi pentru aceea se roga de Escelenţa Sa Domnul Episcop, ca să întrevină la guvern pentru delăturarea acelor modalități, er 2) încât pentru autonomie, clerul din acel tract protesteaza sus și tare de a se contopi în autonomia clerului latin. Moți-