Gazeta Transilvaniei, decembrie 1899 (Anul 62, nr. 266-289)
1899-12-01 / nr. 266
Pagina 2, cât numai subminându-se autoritatea şi influenţa comisiunei, care vrea se administreze fondurile încredinţate ei cu conscienţiositate şi cu dreptate. Ţinta aceasta însă nu şi-o poate ajunge ministrul, decât numai pe calea mult bătută a suspiţionărilor pe tema „sentimentelor patriotice“, căci altfel, ce cusur s’ar putea afla comisiunei, care întru toate a urmat și urmeaza corect și conform cu legea și statutele? Acuma pot vedea și Năsăudenii, — cami de un lung şir de ani fac cele mai desperate încercări de a o scoate la un capăt cu guvernul cu ajutorul unei politice oportuniste săsescî, — pot vede și fi în clar și cu ceea ce va se era )^e d e drept și dreptate a guvernului Szell. Ei pot, tJcend asemenare, se judece, când a fost ministrul Wlassics ma-; drept și mai conciliant, când funcționa sub Banffy, ori acum când Ai ncasurî sub Szell, ori că n’a fost nici-odată drept şi conciliant? Nu voim se facem recriminări, dar decâ, esaminând situaţiunea, ei vor ieşi la resultatul din urmă, atunci fraţii noştri născudenî se nu-şi mai pierda vremea cu combinaţii de oportunitate, ci se se unesca mic şi mare într’un mănunchiu tare, care se se opună cu cea mai mare energia oricărui act ilegal, vină el chiar şi de la ministrul Wlassics. Pretensiunile Sârbilor din Croaţia. Serbii din Croaţia superioră au adresat dietei provinciale din Agram o petiţie provăcută cu trei mii de iscălituri, în care cer urmatoarele: 1. Numele sârbesc să fiă recunoscut legal de nume național; 2. Numele bisericei sârbesci să fiă sârbescă-ortodoxă; 8. Folosirea alfabetului cirilic să fiă egal îndreptățit cu alfabetul latin; 4. Stindardul sârbesc să se poată folosi; 5. Să se modifice în mod favorabil legea poporală dela 1888 pentru sooalele poporale; 6. Bisericei sârbesci să i se dea ajutor mai mare, și în fine 7. Raporturile dintre confesiuni să se reguleze pe basa egalei îndreptățiri și a libertății. — Petiția a fost sprijinită pănă acum de cătră 20 comune sârbescl. Foile Sârbilor publică şi un convocator la o adunare poporală pefiua de 14 Decemvre, care ar fi chiămată a sprijini efectiv causa sârbască. Convocarea e subscrisă de număroşi bărbaţi sârbi cu trecere şi influenţă. „Probleme de drept public“. Semioficiola guvernului „Magyar Nemzet“ dă nisce lămuriri interesante asupra situaţiunei şi a punctului de vedere al guvernului, lămuriri, cam aşa se pare, că sunt inspirate de guvern. Eră ce clipe în esenţă „Magyar Nemzet“: mănunchiul săbiei mele ajungea la scara dela piciorul stâng, cr capotul din jos al săbiei, respective altecei, ajungea la ugerul calului, din care causă gâdilindu-se, sălia şi asvîrlia cu piciorele, ca un nebun. Apucând eu cu mâna cea stângă sabia de mănunchid şi ridicându-o în sus, calul meu numai decât s’a liniştit şi a încetat de-a mai sări şi asvîrli. Causa acelei întâmplări periculoase a fost, că un plumb inimic mi-a rupt cureaua dela veriga cea din sus a săbiei, și de aceea partea din sus a săbiei s’a slobocjit în jos, or partea din jos ridicându se în sus, a ajuns și gâdilit calul la uger. La comanda lui Urban de retragere, întrega trupă, ce sta în reservă, a întors inimicului spatele, şi a plecat în disordine cătră Reghinul săsesc, or cele două compănii ale noastre desfăcute în tirailori şi luate de inimic de două părți între baionete, au trebuit să se lupte din baionete pept la pept cu Secuii, cari le-au fost eşit la spate de după garduri dela stânga, şi să-şî facă drum peste trupa inimică, oborînd la pământ pe cei ce le sta în faţă, spre a-şi mântui vieţa. De sine înţeles, că în astfel de pericol, în care s’au aflat tirailorii noştri, ei s’au luptat ca leii, nu atât pentru câştigarea bătăliei, căci aceea era deja pierdută, ci pentru a-şi scăpa viaţa. Apoi când e viaţa omului în pericul de morte, nu şi-o vinde pe nimica, nu-şi desface pieptul înaintea baionetei inimice, ci pe toţi câţi îi stau în cale, îi culcă la pământ. Aşa au făcut şi tirailerii noştri, fiindcă erau siliţi aşa să facă. O astfel de luptă îusă nu s’a putut întâmpla fără de pierderi de ambele părți. In zadar afirmă Jakab Elek în descrierea sa, că din partea lor nici unul n’a cădut, pentru că asta nu numai, că nu-i de crecjut, dar nici n’a fost cu putință. Eu singur am vecrut cu ochii mei, când trei husari s’au fost luat după un ofiţer tiner dela compania pordoniştilor bucovineni, care era desfăşurată cu una companiă de grăniţeri români în tirailori, că trei grăniţeri români au puşcat asupra acelor trei husari, dintre cari unul a cădut mort la pământ, or ceialalţi doi au fugit indrept şi aşa au scăpat pe ofiţer de moartea sigură. Câţi vor fi căcjut din partea insurgenţilor în bătălia de lângă St-Ioana, după ce noi am pierdut bătălia, nu am putut afla, or scriitorii lor, Jakab Elek şi Ladislau Kővári, negă. Dintre tirailerii noştri a căciut locotenentele Honig dela grăniţerii români, şi locotenentele Kalivoda dela cordoniştii bucovineni, puşcat în ambele picioare şi căciut jos, însă la rugarea lui doi soldaţi de ai săi T au luat pe puştile lor, ca pe două rudi, şi au pornit cu el, ca să-i scape cel puţin cu viaţă, fiindcă era căsătorit şi avea mai mulţi copii. Apropiându-se însă de ei trei husari inimici, au fost siliţi a-l pune jos pe sărmanul Kalivoda, ca să-şi apere şi scape propria lor viaţă; insurgenţii, după metoda lor sălbatică, nedând nimănui pardon, au străpuns cu baioneta pe Kalivoda. Dintre soldaţii, respective tirailerii noştri răniţi şi morţi şi dispăruţi, după cum însuşi Urban recunoste, au lipsit 36 feciori, ei nu 80, cum dice Kővári şi nici 400, cum afirmă Jakab Elek. După cum am amintit mai sus, e adevărat, că la Şarpatoc lângă Murăş s’a fost adunat lângă cele două companii de antegardă a lui Urban şi vre-o 400 de lănceri român din satele cele mai aproape de Şarpatoc, dintre cari trupa insurgentă, după retragerea celor două compănii de antegardă a lui Urban cătră St.Ioana, au omorît, după cum am aflat dela un Ungur bătrân din Şarpatoc, cam la 40 de Români aruncaţi în Murăş. Aceia însă n’au fost din comitatul Solnoc-Dobâca şi din Chior, după cum cjice Jakab Elek, ci de prin comunele din jurul Şarpatocului. Când mergeam, după pierderea bătăliei, în retragere cătră Reghin, un sublocotenent dela compania de cordonişti a tirailerilor noştri, tînăr şi fără mustaţă, abia va fi fost de 18—20 ani, scăpat şi el dintre cei înconjuraţi de inimici, fugea sărmanul cu sabia în mână şi cu capul descoperit, strigând mereu „o bojă bojă, o bojă boja“, (pe românesce „o Domne Domne“) şi trecând înainte pe lângă trei grăniţeri, cari împovăraţi cu viţelul şi cu arma în spate nu puteau fugi, ci mergeau în paşi iuţi. Acest trei grăniţeri români privind Indirept au vecrut, că se apropie de ei trei husari de ai lui Kossuth, cari luaseră la GAZETA TRANSILVANIEI. „Este eschis, ca delegaţiunile să voteze în anul curent budgetul comun. In urma aceasta delegaţiunile vor da miniştrilor comuni îndemnisare, care din parte maghiară nu va fi altceva, decât validitarea practică a indemnizării maghiare asupra afacerilor comune. Ce priveste însă necesitatea stabilirei cheii de proporție (valutei) aceasta se va face la cas de lipsă prin decisiunea Coronei. Coroana poate decide pe un an, dar și pe un timp mai scut. Foia guvernamentală mai spune, că între cvotă și modalitatea asigurării venitelor după darea de consum nu esistă functim, dar că cea dintâi se va urca, or proiectul de lege referitor la cea de a doua se va întroduce în Austria pe basa lul 14. Ce se se întâmple? Am amintit eri, că deputatul Geza Polonyi a ţinut în şedinţa de Sâmbătă al dietei un discurs fulminant în contra urcării crotei şi că printr’un proiect de resoluţiune, subscris de 11 soți ai săi de principii, a cerut, ca Ungaria, abandonând pactul dela 1867, să încerce a încheia o altă înțelegere, nu cu guvernul și parlamentul, ci cu popoarele Austriei. Polonyiensé n’a spus, că ce s’ar întâmpla, dacă o astfel de înțelegere nu s’ar putea face. A zis numai, că deci înţelegerea n’ar succede, Ungurii vor fi câştigat esperienţa, că „naţia“ nu poate şi nu-i va fi iertat a aştepta pănă când o parte din bucătăria comună va fi sguduită de Germani, alta de Cehi, pentru ca ea derimându-se să îngroape naţiunea maghiară împreună cu Coroana. Ungurii, cjise el, trebue să se îngrijească, ca împreună cu regele să-și afle un scut sigur față cu toate atacurile, căci ei nu pot face prostia de-a suferi să fiă și pe mai departe tributari, ca Cehii și Germanii să aibă ce se împartă între sine. N’are speranțe Polonyi, că Maghiarii se vor sei îngrădi, după reţeta lui, căci, dise el, de 52 de ani încoace instiinţa de căpetenie a guvernelor a fost de-a ucide independenţa şi autonomia comitatelor, ca să nu se potă manifesta, când interesele „naţiunei“ sunt primejduite. Corupţia la alegeri a contaminat toate păturile naţiunei maghiare, el pe deasupra a fost trimis asupra ei demonul confesionalismului, ca s’o sfâşie în bucăţi. Revenind la crotă crise, că decă acesta nu se va putea stabili pănă la 1 Ianuarie pe cale parlamentară, vine ârăşi rândul la decisiunea Coronei. El şi cu ai săi voeso, ca prin modalitățile propuse, să facă monarchului „un serviciu“ şi să-i uşureze decisiunea, căci monarchului nu-i sunt legate mânile, poate să decidă cum află de bine. Drept aceea Polonyi e de părere: „Națiunea maghiară trebue să se întorcă la regele ei părintesc mai bine informat. Trebue să-i arate, că aceasta națiune (maghiară), pentru care nu este alt loc în lumea întreaga decât aici, a moștenit dela străbunii săi fidelitatea neclătită, cu care se alipesce de dinastiă. Dintre popoarele Austriei unul trage la dreapta, altul la stânga, trădând zilnic tendințe, cari vor provoca desfacerea întregei monarchii şi vor periclita siguranţa tronului. Trebue arătat Majestăţii Sale domnitorului maghiar, că în parlamentul Ungariei nu stau nici Schönerer-i, nici Wolff i; că membri naţiunei maghiare nu merg la adunări poporale în Eger; că în Ungaria nu trăesce o astfel de națiune, care în Praga se sărbătorască pe un Komarow; că naţia maghiară nu trimite peregrini la Moscva şi Kiev, ca să agiteze pe Slavii din Ungaria“ etc. Prin astfel de insinuări la adresa popoarelor Austriei, vrea să câştige Polonyi şi soţi aceste popoare, ca se încheie cu ei o altă înţelegere, şi tot prin astfel de insinuări ţine el se şi corega cuvintele, ce le-a cus la adresa Coroanei într’o şedinţă precedentă, când cu şedinţa închisă în afacerea îndrumării la ordine a lui Barabas din causa vorbelor grele, ce le-a esprimat la adresa Coroanei. Am relevat aceste pasagii din vorbirea lui Polonyi, ca să se vadă „realitatea“ kossuthistă în sus și în jos. Dar să vedem, poate că Ugrón, căpetenia lui Polonyi, va vorbi și mai clar și va spune, că ce are să se întâmple în cas când Ungurii nu se vor putea înțelege cu popoarele Austriei? Vor declara răsboiii Austriacilor — pe hărtiă? Ori — ceea ce e mai uşor şi comod — îşi vor băga pumnii încleştaţi în buzunar şi vor aştepta alte vremuri mai bune. Răsboiul din Africa sudică. Erăşi se vestesce o nouă înfrângere a Englesilor. E vorba de o luptă, ce au avut-o trupele de sub comanda generalului engles Gatacre. Atacând Stormberg în timp de noapte, trupele englese au fost respinse cu mari și grele perderi. Generalul Gutacre raportază însuși dezastrul său ministeriului de résboiți din Londra cricând, că a fost rău informat despre posiția inimicului şi că terenul n’a fost acomodat pentru atac. Se asigură îusă, că cu intenţiune generalul a fost dus în rătăcire de proprii săi spioni, or mişcările trupelor englese au fost trădate Burilor. Englesii au avut 4000 omeni infanteria şi 2 baterii artilerie. Generalul comandant din Capstadt telegrafeza, că după cât a aflat, perderile generalului Gatacre au fost: 9 ofiţeri răniţi, 9 dispăruţi, 2 soldaţi morţi, 17 răniţi şi 596 dispăruţi. Aceştia au fost toţi prinşi de cătră Buri, cari erau cu totul numai 2500, dar ocupau o posiţie forte tare. * In docurile Albert din Londra a sosit vaporul Sumatra cu primul transport de răniţi Englest. Erau 181 de răniţi din diferite arme şi 2 ofiţeri, toţi invalidi. Unii erau cu capetele legate, alţii umblau în Nr. 26.—1899, pârji; în altă parte vedeai soldaţi cu mânile îmbandajate — toţi cu priviri triste, cu spatele încovoiate. Un om înainta spre căpitanul Forbes, care abia putea umbla. „Lasă mă — murmură ofiţerul rănit — sunt aşa de obosit“. Şi sora de caritate istorisesce cum un glonţ Mauser străbătând umărul căpitanului a sdruncinat întreg sistemul nervos al acestuia, astfel că cel mai mic sgomot îi măresce ehinurile și-l face să nu potă umbla. Locotenentul Manley, tiner încă, portă deasupra ochilor o apărătore verde ca un invalid bătrân. Doctorii spun, că soldații au fost răniți mai mult în partea stângă a corpului, ofițerii mai mult la dreapta şi scoţienii la picioare. Soldaţii vorbesc cu silă despre luptele dela Glencoe şi dela Jules, precum şi despre retragerea dela Dundee. Istorisirile lor nu conţin nimic nou. Disenteria şi reumatismul au sporit suferinţele răniţilor. SCIRILE DI LEL — 29 Noemvrie v. „Piment şi naţiune“. Sub titlul acesta publică „Erdélyi Gazda11 din Clusifi urmatoarea notiţă: „Un amic al fetei noastre ne scrie din Orăştie, că în casina română de acolo s’a constituit czilele trecute reuniunea agricultorilor români. La întemeiarea ei a luat parte activă institutul de bani „Ardeleana“, a cărei silinţă de căpetenie este să contrabalanseze propăşirea economică a proprietarilor maghiari. La adunarea de constituire a reuniunei agricole au fost de faţă mulţi ţărani români. In scurt timp reuniunea a adunat un capital de trei mii fi. Noi însă înfiinţăm societăţi de cântări şi cumpărăm staguri. Şi pe când noi cântăm, scade mereu şi se împuţinâză pământul sub picioarele noastre. Ce prostie e a mai crice, că „nu e fericit Maghiarul“. Să cântăm numai ...“ — Cântaţi, „patrioţilor“, dar nu agitaţi! Blanchete noue de cambii. Blanchetele nouă de cambii, puse în circulaţiune de la 1 Octomvre a. c., la locul unde vine data au tipărit cifrele „18....“ In considerarea asprimei legii cambiale, ca nu cumva prin corijarea datei să se producă confusiuni în anii următori, ministru de finanţe a dispus prin ordinațiunea Nr. 85. 116 din 10 Octomvre 1899, ca să se tipărească alte blanchete, pe cari la locul datei e tipărit numai „1....“, și a ordonat, ca blanchetele cu singnatura „18....“ să se vândă numai pănă la 15 Decemvre a. c., or de aci în colo se vor vinde numai blanchete cu signatura cea nouă „L...“ Blanchetele cu signatura „18...“ sunt a se schimba cu blanchetele signate „1....“ în timpul dela 16 Decemvre 1899 pănă la 15 Februarie 1900. Cererile făcute în aceasta cauză sunt scutite de timbru. Premii. Cercul amicilor literaturei și artei române publică următorele premii: