Gazeta Transilvaniei, decembrie 1899 (Anul 62, nr. 266-289)

1899-12-04 / nr. 269

Pagina 2. De la fraţi la fraţi. Studenţimea academică, română din Viena a adresat „Clubului italian“ din parlamentul vienes o adresă de aderenţă şi mulţumită pentru sprijinul acordat deputatului român buco­vinean Dr. George Popovici la înaintarea interpelaţi­unii relativ la starea insuporta­bilă a Românilor din Bucovina şi în spe­cial la disciplinarea preoţilor noştri. Vineri în 1 Decemvre n. s’a presentat o deputa­­ţiune constătătore din d-nii : Emilian Slu­­şanschi, Caius Brediceanu şi Dorimedont Forgaci la presidentul clubului italian, ba­ronul Malfatti, şi i-a predat adresa subscrisă de 39 tineri. Baronul Malfatti a primit pe tineri în modul cel mai amical şi s-a între­ţinut cu ei timp scurt, Intonând între al­tele, că numai o alianţă naturală între Ro­mâni şi Italieni în parlament poate fi­ favora­bilă intereselor ambelor popoare. Adresa amin­tită avea următorul text: „Onorate d-le Baron! Studenţimea română din Viena se simte plăcut îndato­rată de a esprima onoratului „Club italian“ mulţumitele sale cele mai vii pentru nepre­ţuitul sprijin acordat deputatului Dr. George Popovici şi consoţit cu peasiunea interpe­lăr lui relativ la situaţia insuportabilă pentru Românii bucovineni, creată de pre­sidentul ţării Bourguignon. Tinerimea aca­demică română speraza, că legăturile fră­ţesce între poporul italian şi cel român, se vor validita încă şi pe terenul politic. Bine­voiţi, onorate d-le, de a comunica onora­tului „Club italian“ asigurarea sincerei şi afectuoasei noastre devotaţiuni.“ Obstrucţiunea Cehilor. In şedinţa de Miercuri a parlamentu­lui vienes, obstrucţiunea Cehilor a luat o form­ă nouă. Cehii nu se mai mulţămesc cu discursuri chilometrice, ci asediază presi­­diul cu­­jeci şi sute de întrebări, cerând ca asupra acestora să se face desbatere. Aşa în şedinţa de alaltăeri Cehul Berks a adresat presidiului întrebarea, că de ce n’a răspuns guvernul la cele 457 in­terpelări, ce i­ s’au adresat, mărginindu se a răspunde pănă acum numai la 11. Bielohlavek c­ise: Am interpelat în afacerea Jidanului Wetschel, a acestui ti­călos, care subsapă autoritatea curţii. — Berks întreba din nou pe preşedinte, dacă este aplecat a provoca pe ministrul de jus­­tiţiă să spună causa pentru care n’a răspuns la interpelaţiile, ce i­ s’au adresat. — Pre­şedintele răspunde, că va avisa pe ministrul de justiţia asupra cestiunei. —Schneider: Ce s’a întâmplat cu Polna? Ce s’a întâm­plat cu sângele Anei Hruza? — Wrabetz: Acest om e bun pentru casa smintiţilor. Acum încep Cehn­ atacul în contra preşedintelui Fuchs. Stranski esprimă părerea, că preşe­dintele trebuia să convoce comisiunea de desaprobare. — Sileni atacă „Reichsrath cându-se, să guste din strugurii cei negrii, s’a înroşit, încât ar fi putut să bage de samă chiar şi cei ce nu seii să vadă, — afară de cel care sporovăia mereu şi care, potolindu-şî prea repede setea, începuse acuma a desface scrisorile cu pricina. Ca un stol de rândunele speriate că­lăreţii plecă iute, fiind­că or’ au întârziat la han. Dar caii sunt acuma odihniţi şi tot au vreme să ajungă cu lumină pănă în tabără. — Sciu ei din alte seri când întârdiaseră și mai mult. In singurătatea de tomna a câmpului pustiu ei se duc, se duc, se duc, cu man­talele fluturate de vânt, până ce, dela han, ceia care îi privesce din grădină, îi pierd din ochi în zarea depărtată. Cel din urmă, care se mai zăresce în amurg, e un călă­reţ pe un cal alb, galopând alături cu ceilalţi. Apoi piere şi el în fundul câmpului rămas gol. II. Manevra s’a sfârşit. Şesul întreg s’a liniştit de ropotul călărimii şi de trâmbiţa­tul depărtat al gorniştilor. Dar pănă târ­­cjiu erna, când lupii se adună în cete şi urlă de feme pe luciul câmpiei albe de omăt, un călăreţ pe un cal alb şi albit de vifor străbate încă şesul de lângă Siret rupând troianul, care ascunde peste tot drumurile. In puterea nopţii înţeleptul do­bitoc scie şi ţine singur calea, grăbind me­reu să ajungă, cu toate că pintenii călăre­ţului nici nu-l ating. Apoi dela o vreme câmpia s’a liniş­tit cu desăvârşire. A trecut di după de- A sosit primă­vara; a trecut vara; a început toamna; der călăreţii nu s’au mai ivit. Ei patrulau orăşî, dér în ținuturi depărtate ale ţării şi la ha­nul de pe malul Siretului de geba s’au copt poamele; de geaba s’au copt strugurii cei negri. De geba... Din zare nu se mai vede nimeni venind, ca adus pe vânturi. Nime­nea, nimenea__ Și totuși în fie-care sară de cât-va timp fata cea îngălbenită la fată, aștâptă arășî în grădina hanului, sciind, că n’aș­­tepta numai pentru dânsa. Cu brațele înmărmurite ea îşi cu­prinde pieptul, îşi cuprinde sînul, şi îi e­târnă de dânsa; e străină de ea însă­şî. A fugit din casă. Orî­ce vorbă, a celor dim­prejur, o sperie. Ori­ce frunză, care se mişcă în apropiere, o trezesce din gânduri depărtate... Dar plânsul chiamă în zadar, pe cel ce nu se mai gândesce să mai vină. El nu se arată de nicăirî. Nu mai vine, nu mai vine, nu mai vine... In sfîrşit pe o noapte senină şi rece pe malul Siretului s’a ivit un chip ome­nesc. E îmbrăcat în alb, abia dacă e îm­brăcat... Unde s’a ivit, malul e înalt; or dincolo rîul se lăţesce, se înfundă în ră­­chiţi mărunte, ca o or­bă mare crescută din fundul unui lac liniştit. Vedenia, care s’a oprit privind o clipă din înălţimea malului, pornesce erăşî. Face un pas, face doi... şi, speriată de sgomotul apei, o pasăre de noapte trecu în sbor prelung spre malul cu răchiţî, lă­sând în urmă rîul, care sub lumina rece a lunii curgea din nou liniştit, ca o apă din lumea morţilor. („Conv. lit.“) GAZETA TRANSILVANIEI. Correspondentz“, care i-a publicat greşit vorbirea de ieri. — Brzorad cere, ca cu­vintele preşedintelui crise cu privire la co­misiunea de desaprobare, să fie puse la or­dinea zilei. — Președintele, respinge ce­rerea. La aceasta Cehii provocă un sgomot infernal. El strigă: Nu suferim obrăznicia aceasta ! Camera trebue întrebată ! In mij­locul salei se adună grupuri grupuri și pe un moment se părea, că ar voi să se încaere. Mai ales socialistul Schrammel, Cehul Sokol şi Mastalka arată mare disposiţie pentru încăerare. La asta a dat însă strigarea unui Ceh cătră socialistul Zeller : „Unde sunt socialiştii. De ce sufer aceşti faimoşi omeni vătămarea regulamentului camerei?“ — Schrammel: Partida, care a chemat în camera aceasta poliţia, nu este îndreptăţită de a­ se plânge de călcarea regulamentului camerei. Cuvintele lui Schrammel au provocat vifor uriaş. Cehii s’au îndreptat din nou în contra preşedintelui, l’au înjurat şi infamat. Sgomotul deveni tot mai mare şi nu se putea audi cuvântul nimelui. Desbaterea se întrerupse cu totul. In momentul acesta Bilinszki, Engel şi alţi deputaţi din drepta s’au dus la preşedintele şi începură a-1 ca­­pacita, dar se vede, că fără de resultat, deoare­ce preşedintele declara, că nu-i în stare în momentele de faţă de-a împlini dorinţa Cehilor, dar, ca să dovedeasc o imparţiali­tate, va întreba camera la finea şedinţei, deci aprobă părerea lui în cestiunea comi­­siunei de desaprobare. In urma acestei de­claraţii, liniştea se restabili şi camera a tre­cut la ordinea zilei, la desbaterea proiec­tului pentru crotă. Răsboiul din Africa sudică. (Victoriile Burilor, — Englesii înfrânţi). Tristeţă şi mâhnire e pretutindeni în Anglia. Armata englesă din Africa sudică a pierdut trei lupte mari, în trei centre în­semnate. O telegramă cifrată din Londra, pe care Herbert Bismarck a comunicat-o cu ocazia seratei date de preşedintele parla­mentului german, aduce spirea, că Ladys­­mith-ul a capitulat şi s'a predat Burilor. Se asigură, că în 8 Decemvre n. noap­­tea Withe a făcut o erupţiune din Ladys­mith în două direcţiuni, ca să împartă forţa inimicului. Acesta a și fost surprins pe co­lina Lombards, dar reculegându-se în grabă, Englesii fură siliți a­ se retrage. Co­lina acesta dominază calea, ce duce în două direcțiuni, și daca lui Withe i-ar fi succes s’o ocupe, el s’ar fi putut refugia cu ar­mata din Ladysmith. Dar nu i-a succes. In noaptea de Du­minecă spre Luni Withe a încercat să facă a doua erupţiune, dar nici acesta nu i-a succes, ba a pricinuit Englesilor pierderi însemnate. Luni la amiacil — dacă într’a­devăr aşa a fost — Withe a arborat stin­dardul alb, anunţând, că se predă, după o resistenţă de 40 de zi­le. Buller nu i-a mers în ajutor. După rapoartele englese el nu dispune decât de 23.000 de omeni, 6—7 baterii de tunuri, cu cari nu cuteza a ataca pe Buri la rîul Tugela, ca nu cum­va să fie și el bătut și rușinea să fie completă. La sud, după înfrângerea lui Gatacre la Stormberg, acesta a fost din nou bătut la Molteno, cu pierderi mari. El nu s’a pu­tut refugia din Queenstown, decât cu o mică frântură de armată. Gatacre plecase Vineri din Queenstown cu trei regimente de infanterie, 800 călăreţi şi două baterii, pe tren pănă la Molteno. De aici cu jumă­tate armata a plecat la Stormberg, unde se stie ce a păţit. Retrăgându-se de la Storm­berg la Molteno, Burii l’au atacat din nou şi l’au bătut rău, aşa încât Gatacre a fost silit să evacueze Molteno. Disordinea în ar­mata lui Gatacre fu atât de mare, încât artileria engleză a puşcat contra propriei infanterii, săvârşind pustiire grozavă. A treia înfrângere au suferit’o En­glesii la Modder-River. Sâmbătă sora gene­ralul Methuen şi a dus înainte artileria contra poziţiei Burilor de pe lanţul de co­line la Madersfontein. Duminecă diminaţa s’a început focul de tunuri, care a durat cjiua întregă. Gătrâ sera tunurile Burilor au încetat şi se părea, că Burii ar fi demo­­ralisaţi. Luni des de diminaţă Methuen a în­ceput din nou atacul din tunurile de mare, în care timp infanteria englesă înainta în est. Dar focul tunurilor englese n’au speriat nicî decât pa Buri, şi când cavaleria bri­­tică a ajuns în linia focurilor din puştile Burilor, urmă o grozavă catastrofă. Burii tri­meteau martea fiorosă printre Englesi, şi aceştia se treeuiră de­odată, că nu mai pot păşi nici înainte, nici îndărăt. Steteau in­capabili în faţa inimicului, care îi avea în manile sale. Pierderea Englesilor fu colosală şi o brigadă, care forma frontul, a pierit aproape total. * O telegramă din Ladysmith sosită la Lon­dra în 5­­. o. (via Pietermaritzburaj spune : „Situaţiunea e forte gravă; inamicul îşi rec­tifică tirul, gradatele sale ne fac pagube enorme, trebue să evacuăm spitalul; ră­niţii au fost transportaţi în altă parte. Două alte tunuri de calibru mare fură puse de Buri la 4000 metri şi ne fac pa­gube enorme. Burii întrebuinţază acum 3 tunuri de calibru mare, Hovitus, 2 baterii montane, mai multe tunuri de asediu şi baterii de munte. Am avut câţî­va morţi şi răniţi. Porţiile de mâncare s’au micşo­rat. Situaţia devine pe fie­care cei tot mai grea. Perderile noastre se măresc“. * Ziarul »Temps" spune, că înfrângerea­­ lui Gatacre la Stormberg e supărătore din punctul de vedere militar şi poate fi dezas­­truosă din punctul de vedere moral, încu­rajând pe burgher­ la rebeliune. Nr. 268.—1899. War Office a telegrafat la Canter­bury să se pregătască plecarea la Cape­town a tuturor trupelor disponibile. Ziarele militare se tem, ca eșecul su­ferit de generalul Galacre să nu compro­mită în mod serios posițiunea generalului engles Methuen. * Telegrame din Capstadt aduc spirea, că revolta Afripanderilor e pe cale de a deveni generală. La Capstadt domnesce o mare des­­curagiare. Piarul „Standard“ prevede o catas­trofă colosală. O telegramă din Dublin spune, că în consiliul comunal primarul a ţinut, între ovaţiuni, un violent discurs contra răsbo­­iului. Consilierii s-au despărţit strigând: „Tráescá Krüger!“ * Cercurile militare din Londra încep să se convingă, că situaţia e desperată în Africa de sud, cu atât mai mult, că mii de Olandesi, cu cât Burii înainteaza, se unesc cu ei. Se confirmă spirea, că generalul Me­­thueu, care e cu totul încunjurat de re­beli, e pierdut. Consiliul de miniştri în şedinţa de Marţi a respins demisia, pe care şi-o dă­duse lordul Chamberlain. * Ziarele englese critică foarte aspru pe generalul Gatacre, în urma înfrângerei suferite la Stormberg. Ele spun, că Gata­cre avea deja reputaţia unui forte medio­cru general. Unele ziare asigură, că colonelul franess Villebois dirijază operaţiunile sta­tului major al Burilor. Se confirmă spirea, că la lupta de la Stormberg Englesii au fugit în disordine urmăriţi de granatele Burilor. SCI­RILE DI LEI. —­3 (15) Decemvre. Regele Carol la esposiţia dle la Ateneu. Marţi, la orele 2 juni, după amiacii, M. S. Regele Carol însoţit de adjutantul de serviciu, a mers la Ateneu pentru a visita esposiţiunea de pictură şi sculptură a artiştilor în viaţă. La intrare, Suveranul a fost întâmpinat de d-nii V. A. Urechiă, A. Stăncescu, general Algiu, Mirea şi toţi artiştii esposanţî. Regele, condus de d-nii Urechiă şi Mirea, a visitat toate saloanele esposiţiunei oprindu-se la fie­care lucrare şi binevoind a­ se întreţină pe rând cu fiă­­care din esposanţî, apoi esprimându-le înalta sa mulţămire, pentru progresul ce constată în aceasta ramură a artelor fru­­moase, s’a întors la Palat, Societatea „Elisabeta-Doamna“ şi Seradi. Sâmbăta trecută la orele 8 şi ju­mătate sora M. S. Regina României a în­trunit la palatul din capitală pe­ste 60 din domnele, cari compun societatea de bine­facere „Elisabeta-Domna“, aflată sub înal­tul Său patronagiu, şi după ce comitetul a presentat situaţiunea fondurilor societăţei, s’au luat disposiţiunî pentru o grabnică împărţire de ajutore la sevaci. Serbii pentru limba lor. Din Beci­­cherecul-mare se scrie, că representanţa co­munei sârbesci Araci (comit. Torontal), în şedinţa sa din urmă a adus hotărîrea — la propunerea preotului romano-catolic de­­acolo, Macra Imre, — că protocoalele sale de aici înainte le va redacta esclusiv în limba sârbă şi numai cond­usele, cari vor reclama aprobarea autorităţii legale supe­­rioare, le va traduce şi în limba maghiară. Conveniri românesc­ în Viena. „Patria“ primesce spirea, că colonia română din Viena a decis, la iniţiativa d-lui colo­nel Lupu­, de a ţine în fie­care lună o con­venire cu scopul de a îndruma un contact social mai viu între Românii de acolo. Prima convenire de acest fel s-a ţinut Mer­­curi în . n. t. c. şi a reuşit forte bine. Un

Next