Gazeta Transilvaniei, decembrie 1899 (Anul 62, nr. 266-289)
1899-12-04 / nr. 269
Pagina 2. De la fraţi la fraţi. Studenţimea academică, română din Viena a adresat „Clubului italian“ din parlamentul vienes o adresă de aderenţă şi mulţumită pentru sprijinul acordat deputatului român bucovinean Dr. George Popovici la înaintarea interpelaţiunii relativ la starea insuportabilă a Românilor din Bucovina şi în special la disciplinarea preoţilor noştri. Vineri în 1 Decemvre n. s’a presentat o deputaţiune constătătore din d-nii : Emilian Sluşanschi, Caius Brediceanu şi Dorimedont Forgaci la presidentul clubului italian, baronul Malfatti, şi i-a predat adresa subscrisă de 39 tineri. Baronul Malfatti a primit pe tineri în modul cel mai amical şi s-a întreţinut cu ei timp scurt, Intonând între altele, că numai o alianţă naturală între Români şi Italieni în parlament poate fi favorabilă intereselor ambelor popoare. Adresa amintită avea următorul text: „Onorate d-le Baron! Studenţimea română din Viena se simte plăcut îndatorată de a esprima onoratului „Club italian“ mulţumitele sale cele mai vii pentru nepreţuitul sprijin acordat deputatului Dr. George Popovici şi consoţit cu peasiunea interpelăr lui relativ la situaţia insuportabilă pentru Românii bucovineni, creată de presidentul ţării Bourguignon. Tinerimea academică română speraza, că legăturile frăţesce între poporul italian şi cel român, se vor validita încă şi pe terenul politic. Binevoiţi, onorate d-le, de a comunica onoratului „Club italian“ asigurarea sincerei şi afectuoasei noastre devotaţiuni.“ Obstrucţiunea Cehilor. In şedinţa de Miercuri a parlamentului vienes, obstrucţiunea Cehilor a luat o formă nouă. Cehii nu se mai mulţămesc cu discursuri chilometrice, ci asediază presidiul cujeci şi sute de întrebări, cerând ca asupra acestora să se face desbatere. Aşa în şedinţa de alaltăeri Cehul Berks a adresat presidiului întrebarea, că de ce n’a răspuns guvernul la cele 457 interpelări, ce i s’au adresat, mărginindu se a răspunde pănă acum numai la 11. Bielohlavek cise: Am interpelat în afacerea Jidanului Wetschel, a acestui ticălos, care subsapă autoritatea curţii. — Berks întreba din nou pe preşedinte, dacă este aplecat a provoca pe ministrul de justiţiă să spună causa pentru care n’a răspuns la interpelaţiile, ce i s’au adresat. — Preşedintele răspunde, că va avisa pe ministrul de justiţia asupra cestiunei. —Schneider: Ce s’a întâmplat cu Polna? Ce s’a întâmplat cu sângele Anei Hruza? — Wrabetz: Acest om e bun pentru casa smintiţilor. Acum încep Cehn atacul în contra preşedintelui Fuchs. Stranski esprimă părerea, că preşedintele trebuia să convoce comisiunea de desaprobare. — Sileni atacă „Reichsrath cându-se, să guste din strugurii cei negrii, s’a înroşit, încât ar fi putut să bage de samă chiar şi cei ce nu seii să vadă, — afară de cel care sporovăia mereu şi care, potolindu-şî prea repede setea, începuse acuma a desface scrisorile cu pricina. Ca un stol de rândunele speriate călăreţii plecă iute, fiindcă or’ au întârziat la han. Dar caii sunt acuma odihniţi şi tot au vreme să ajungă cu lumină pănă în tabără. — Sciu ei din alte seri când întârdiaseră și mai mult. In singurătatea de tomna a câmpului pustiu ei se duc, se duc, se duc, cu mantalele fluturate de vânt, până ce, dela han, ceia care îi privesce din grădină, îi pierd din ochi în zarea depărtată. Cel din urmă, care se mai zăresce în amurg, e un călăreţ pe un cal alb, galopând alături cu ceilalţi. Apoi piere şi el în fundul câmpului rămas gol. II. Manevra s’a sfârşit. Şesul întreg s’a liniştit de ropotul călărimii şi de trâmbiţatul depărtat al gorniştilor. Dar pănă târcjiu erna, când lupii se adună în cete şi urlă de feme pe luciul câmpiei albe de omăt, un călăreţ pe un cal alb şi albit de vifor străbate încă şesul de lângă Siret rupând troianul, care ascunde peste tot drumurile. In puterea nopţii înţeleptul dobitoc scie şi ţine singur calea, grăbind mereu să ajungă, cu toate că pintenii călăreţului nici nu-l ating. Apoi dela o vreme câmpia s’a liniştit cu desăvârşire. A trecut di după de- A sosit primăvara; a trecut vara; a început toamna; der călăreţii nu s’au mai ivit. Ei patrulau orăşî, dér în ținuturi depărtate ale ţării şi la hanul de pe malul Siretului de geba s’au copt poamele; de geaba s’au copt strugurii cei negri. De geba... Din zare nu se mai vede nimeni venind, ca adus pe vânturi. Nimenea, nimenea__ Și totuși în fie-care sară de cât-va timp fata cea îngălbenită la fată, aștâptă arășî în grădina hanului, sciind, că n’aștepta numai pentru dânsa. Cu brațele înmărmurite ea îşi cuprinde pieptul, îşi cuprinde sînul, şi îi etârnă de dânsa; e străină de ea însăşî. A fugit din casă. Orîce vorbă, a celor dimprejur, o sperie. Orice frunză, care se mişcă în apropiere, o trezesce din gânduri depărtate... Dar plânsul chiamă în zadar, pe cel ce nu se mai gândesce să mai vină. El nu se arată de nicăirî. Nu mai vine, nu mai vine, nu mai vine... In sfîrşit pe o noapte senină şi rece pe malul Siretului s’a ivit un chip omenesc. E îmbrăcat în alb, abia dacă e îmbrăcat... Unde s’a ivit, malul e înalt; or dincolo rîul se lăţesce, se înfundă în răchiţi mărunte, ca o orbă mare crescută din fundul unui lac liniştit. Vedenia, care s’a oprit privind o clipă din înălţimea malului, pornesce erăşî. Face un pas, face doi... şi, speriată de sgomotul apei, o pasăre de noapte trecu în sbor prelung spre malul cu răchiţî, lăsând în urmă rîul, care sub lumina rece a lunii curgea din nou liniştit, ca o apă din lumea morţilor. („Conv. lit.“) GAZETA TRANSILVANIEI. Correspondentz“, care i-a publicat greşit vorbirea de ieri. — Brzorad cere, ca cuvintele preşedintelui crise cu privire la comisiunea de desaprobare, să fie puse la ordinea zilei. — Președintele, respinge cererea. La aceasta Cehii provocă un sgomot infernal. El strigă: Nu suferim obrăznicia aceasta ! Camera trebue întrebată ! In mijlocul salei se adună grupuri grupuri și pe un moment se părea, că ar voi să se încaere. Mai ales socialistul Schrammel, Cehul Sokol şi Mastalka arată mare disposiţie pentru încăerare. La asta a dat însă strigarea unui Ceh cătră socialistul Zeller : „Unde sunt socialiştii. De ce sufer aceşti faimoşi omeni vătămarea regulamentului camerei?“ — Schrammel: Partida, care a chemat în camera aceasta poliţia, nu este îndreptăţită de a se plânge de călcarea regulamentului camerei. Cuvintele lui Schrammel au provocat vifor uriaş. Cehii s’au îndreptat din nou în contra preşedintelui, l’au înjurat şi infamat. Sgomotul deveni tot mai mare şi nu se putea audi cuvântul nimelui. Desbaterea se întrerupse cu totul. In momentul acesta Bilinszki, Engel şi alţi deputaţi din drepta s’au dus la preşedintele şi începură a-1 capacita, dar se vede, că fără de resultat, deoarece preşedintele declara, că nu-i în stare în momentele de faţă de-a împlini dorinţa Cehilor, dar, ca să dovedeasc o imparţialitate, va întreba camera la finea şedinţei, deci aprobă părerea lui în cestiunea comisiunei de desaprobare. In urma acestei declaraţii, liniştea se restabili şi camera a trecut la ordinea zilei, la desbaterea proiectului pentru crotă. Răsboiul din Africa sudică. (Victoriile Burilor, — Englesii înfrânţi). Tristeţă şi mâhnire e pretutindeni în Anglia. Armata englesă din Africa sudică a pierdut trei lupte mari, în trei centre însemnate. O telegramă cifrată din Londra, pe care Herbert Bismarck a comunicat-o cu ocazia seratei date de preşedintele parlamentului german, aduce spirea, că Ladysmith-ul a capitulat şi s'a predat Burilor. Se asigură, că în 8 Decemvre n. noaptea Withe a făcut o erupţiune din Ladysmith în două direcţiuni, ca să împartă forţa inimicului. Acesta a și fost surprins pe colina Lombards, dar reculegându-se în grabă, Englesii fură siliți a se retrage. Colina acesta dominază calea, ce duce în două direcțiuni, și daca lui Withe i-ar fi succes s’o ocupe, el s’ar fi putut refugia cu armata din Ladysmith. Dar nu i-a succes. In noaptea de Duminecă spre Luni Withe a încercat să facă a doua erupţiune, dar nici acesta nu i-a succes, ba a pricinuit Englesilor pierderi însemnate. Luni la amiacil — dacă într’adevăr aşa a fost — Withe a arborat stindardul alb, anunţând, că se predă, după o resistenţă de 40 de zile. Buller nu i-a mers în ajutor. După rapoartele englese el nu dispune decât de 23.000 de omeni, 6—7 baterii de tunuri, cu cari nu cuteza a ataca pe Buri la rîul Tugela, ca nu cumva să fie și el bătut și rușinea să fie completă. La sud, după înfrângerea lui Gatacre la Stormberg, acesta a fost din nou bătut la Molteno, cu pierderi mari. El nu s’a putut refugia din Queenstown, decât cu o mică frântură de armată. Gatacre plecase Vineri din Queenstown cu trei regimente de infanterie, 800 călăreţi şi două baterii, pe tren pănă la Molteno. De aici cu jumătate armata a plecat la Stormberg, unde se stie ce a păţit. Retrăgându-se de la Stormberg la Molteno, Burii l’au atacat din nou şi l’au bătut rău, aşa încât Gatacre a fost silit să evacueze Molteno. Disordinea în armata lui Gatacre fu atât de mare, încât artileria engleză a puşcat contra propriei infanterii, săvârşind pustiire grozavă. A treia înfrângere au suferit’o Englesii la Modder-River. Sâmbătă sora generalul Methuen şi a dus înainte artileria contra poziţiei Burilor de pe lanţul de coline la Madersfontein. Duminecă diminaţa s’a început focul de tunuri, care a durat cjiua întregă. Gătrâ sera tunurile Burilor au încetat şi se părea, că Burii ar fi demoralisaţi. Luni des de diminaţă Methuen a început din nou atacul din tunurile de mare, în care timp infanteria englesă înainta în est. Dar focul tunurilor englese n’au speriat nicî decât pa Buri, şi când cavaleria britică a ajuns în linia focurilor din puştile Burilor, urmă o grozavă catastrofă. Burii trimeteau martea fiorosă printre Englesi, şi aceştia se treeuiră deodată, că nu mai pot păşi nici înainte, nici îndărăt. Steteau incapabili în faţa inimicului, care îi avea în manile sale. Pierderea Englesilor fu colosală şi o brigadă, care forma frontul, a pierit aproape total. * O telegramă din Ladysmith sosită la Londra în 5. o. (via Pietermaritzburaj spune : „Situaţiunea e forte gravă; inamicul îşi rectifică tirul, gradatele sale ne fac pagube enorme, trebue să evacuăm spitalul; răniţii au fost transportaţi în altă parte. Două alte tunuri de calibru mare fură puse de Buri la 4000 metri şi ne fac pagube enorme. Burii întrebuinţază acum 3 tunuri de calibru mare, Hovitus, 2 baterii montane, mai multe tunuri de asediu şi baterii de munte. Am avut câţîva morţi şi răniţi. Porţiile de mâncare s’au micşorat. Situaţia devine pe fiecare cei tot mai grea. Perderile noastre se măresc“. * Ziarul »Temps" spune, că înfrângerea lui Gatacre la Stormberg e supărătore din punctul de vedere militar şi poate fi dezastruosă din punctul de vedere moral, încurajând pe burgher la rebeliune. Nr. 268.—1899. War Office a telegrafat la Canterbury să se pregătască plecarea la Capetown a tuturor trupelor disponibile. Ziarele militare se tem, ca eșecul suferit de generalul Galacre să nu compromită în mod serios posițiunea generalului engles Methuen. * Telegrame din Capstadt aduc spirea, că revolta Afripanderilor e pe cale de a deveni generală. La Capstadt domnesce o mare descuragiare. Piarul „Standard“ prevede o catastrofă colosală. O telegramă din Dublin spune, că în consiliul comunal primarul a ţinut, între ovaţiuni, un violent discurs contra răsboiului. Consilierii s-au despărţit strigând: „Tráescá Krüger!“ * Cercurile militare din Londra încep să se convingă, că situaţia e desperată în Africa de sud, cu atât mai mult, că mii de Olandesi, cu cât Burii înainteaza, se unesc cu ei. Se confirmă spirea, că generalul Methueu, care e cu totul încunjurat de rebeli, e pierdut. Consiliul de miniştri în şedinţa de Marţi a respins demisia, pe care şi-o dăduse lordul Chamberlain. * Ziarele englese critică foarte aspru pe generalul Gatacre, în urma înfrângerei suferite la Stormberg. Ele spun, că Gatacre avea deja reputaţia unui forte mediocru general. Unele ziare asigură, că colonelul franess Villebois dirijază operaţiunile statului major al Burilor. Se confirmă spirea, că la lupta de la Stormberg Englesii au fugit în disordine urmăriţi de granatele Burilor. SCIRILE DI LEI. —3 (15) Decemvre. Regele Carol la esposiţia dle la Ateneu. Marţi, la orele 2 juni, după amiacii, M. S. Regele Carol însoţit de adjutantul de serviciu, a mers la Ateneu pentru a visita esposiţiunea de pictură şi sculptură a artiştilor în viaţă. La intrare, Suveranul a fost întâmpinat de d-nii V. A. Urechiă, A. Stăncescu, general Algiu, Mirea şi toţi artiştii esposanţî. Regele, condus de d-nii Urechiă şi Mirea, a visitat toate saloanele esposiţiunei oprindu-se la fiecare lucrare şi binevoind a se întreţină pe rând cu fiăcare din esposanţî, apoi esprimându-le înalta sa mulţămire, pentru progresul ce constată în aceasta ramură a artelor frumoase, s’a întors la Palat, Societatea „Elisabeta-Doamna“ şi Seradi. Sâmbăta trecută la orele 8 şi jumătate sora M. S. Regina României a întrunit la palatul din capitală peste 60 din domnele, cari compun societatea de binefacere „Elisabeta-Domna“, aflată sub înaltul Său patronagiu, şi după ce comitetul a presentat situaţiunea fondurilor societăţei, s’au luat disposiţiunî pentru o grabnică împărţire de ajutore la sevaci. Serbii pentru limba lor. Din Becicherecul-mare se scrie, că representanţa comunei sârbesci Araci (comit. Torontal), în şedinţa sa din urmă a adus hotărîrea — la propunerea preotului romano-catolic deacolo, Macra Imre, — că protocoalele sale de aici înainte le va redacta esclusiv în limba sârbă şi numai condusele, cari vor reclama aprobarea autorităţii legale superioare, le va traduce şi în limba maghiară. Conveniri românesc în Viena. „Patria“ primesce spirea, că colonia română din Viena a decis, la iniţiativa d-lui colonel Lupu, de a ţine în fiecare lună o convenire cu scopul de a îndruma un contact social mai viu între Românii de acolo. Prima convenire de acest fel s-a ţinut Mercuri în . n. t. c. şi a reuşit forte bine. Un