Gazeta Transilvaniei, februarie 1900 (Anul 63, nr. 24-47)

1900-02-01 / nr. 24

Pagina 2.­ ţională, răspunde, că un singur om a făcut din acesta cestiune armă de partid şi acel om este d-1 Dimitrie Sturdza. D-l N. Săveanu apără pe d-1 Dim. Sturdza. Nu este mulţumit cu soluţiunea dată a fanerei rentei Apusă partidul conser­­vator de duplicitate în cestiunea naţională. D-1 Barbu­ Delavrancea, raportor, luând cuvântul, critică scala sturdzistă, care,­­jice, desfăşură o cutezanţă fără margini; critică campania, ce ea a întreprins-o contra d-lui Take Ionescu după interpelarea acestuia în cestiunea rentei scelelor, critică în fine atitudinea d-lui Dim. Sturdza, pe care, orice l’a urmat la început cu însufleţire în Ges­tiunea naţională, dar de când cu discursul acestuia de la Orfeu i-a tăiat tot creditul. Trece în revistă tot ce a întreprins d-l Sturdza în cestiunea naţională pe când era în oposiţie şi pe când era la guvern. Când d-l Sturdza a venit la guvern, o­ice, s’a pus într’o astfel de situaţiă, încât n’a mai putut plăti nici un ban scelelor din Braşov. Dovadă, că guvernul Aurelian, ce a urmat după Sturdza, a dat renta, ol acesta re­venind la guvern Orăşî a refusat’o şi că nu putea altfel, deorece însu­şi să făcuse dela­torul în cestiunea rentei. Trecând la proiectul de lege, zice, că cestiunea a fost bine resolvată, dovadă, că­­fiarele oposiţionale maghiare atacă vehe­ment guvernul unguresc, că a adoptat’o In fine se ridică arăşi în contra scelei sturdziste esclamând: „Faceţi istorie cu patimă, asta vi-e scoala! Va veni însă is­toria imparţială, care nu va răsbuna. Când vom deschide paginile ei vom găsi acolo, unde se va vorbi de aceşti oameni, nu o flore uscată pusă de o mână gingaşă, ci nişte capete de musce strivite“. Cu discursul d-lui Delavrancea, care a fost sgomotos aplaudat de majoritate, s’a încheiat şedinţa de erî. In şedinţa de afii (Sâmbătă) s’a con­tinuat discuţia asupra rentei şcufelor din Braşov. D-l Nicorescu nu e mulţumit, cum s’a resolvat afacerea rentei şi­­Sioe, că­reii au făcut atât liberalii, cât şi conservatorii, că au agitat cestiunea naţională unii în con­tra altora. Ministrul de externe I Lahovari arată, că soluţiunea aflată de guvern este favora­bilă intereselor naţionale ; arată amănunţit modul, cum s’a tratat şi resolvit cestiunea; cetesce actele şi documentele condiţiunilor, în cari s’a făcut arangiamentul. D-1 Sturdza nu obţinuse soluţiunea acesta, când s’a re­tras dela guvern. Rice, că la rândul său d-1 ministru de finance va vorbi pentru a se apără, căci d sa a fost mai mult atacat. Ministrul de finance, d-1 Tak­e lonescu, se ridică. (Camera isbucnesce în aplause frenetice, cari au durat mai multe minute.) Zice, că după discursul strălucit al d-lui Delavrancea, n’ar fi mai avut nevoe să vorbască. Deşi meritul este întreg al guvernu­lui, totuşi de doi ani, fiice d-l T- Ionescu, a fost atacat, a primit şi a dat lovituri. Gestiunea şcolelor din Braşov nu este decât un episod din cestiunea naţională. Liberalii s’au acâţat numai de acest epi­sod, n’au avut oaragiul să discute cu con­servatorii, să stea de pept cu ei şi să vor­­bescă în aceasta cestiune. S’a aruncat cuvântul de „speculare“ a cestiunei naţionale. Acest cuvânt se în­dreptă contra acelora, cari au otrăvit ti­nerele generaţiuni cu politica lor, aşa că numai la vârsta bărbăţiei tinerii s’au putut scutura şi şi-au putut deslega mintea de amăgirea, în care căttase. Discută soluţiu­nea dobândită de guvern, arătând, că este cât se poate de favorabilă şi ojice, că libe­ralii n’au dreptul s’o critice. Căci ori au putut dânşii s’o facă şi n’au vrut, atunci n’au dreptul moralicesce să vorbescâ; ori n’au putut s’o facă şi atunci intelectualicesce n’au dreptul. * Este mulţumit de campania, pe car'­ a dus’o, şi, decă ar fi să ’i se sfîrşăscă­­ji­­lele acum din voinţa Celui de sus, er nu din afişele liberale de „sinuciderea“ sa, ar pute să cjică : „Slobode acum pe robul tău Domne, căci am făcut o faptă bună“. După discursul d-lui Take Ionescu, mereu întrerupt de aplause furtunoase, dis­cuţia se închide şi proiectul de lege se ia în consideraţiune cu 96 voturi pentru şi 6 contra. Urmeză votarea pe articole a legei fără discuţie şi în fine legea se votăză cu 89 voturi contra 4. Observ, că din partea oposiţiei juni­miste n’a vorbit nici unul, nici pro, nici contra. Vorb­esce numele lui Foca*) n’are nici în clin nici în mânecă cu focul românesc. Ori care ar fi originea, deci adevă­rata etimologie a cuvântului Basarab, e evident, că capetele negre, ce ne întâmpină în vocurile trecute în emblema celor două principate românesc­, precum și numele de arapi, sub care adeseori obvin Românii în poesia poporală a Şerbilor şi Bulgarilor, d­e evident, că ambele aceste două mo­mente sunt resultatul unei etimo pop. Pro­cesul a fost simplu, poporul etimologisător a desfăcut pe Basarab în bas şi arab, de aici apoi atribuţiunile de Arapi ale Româ­nilor.**) (Va urma.) Nicolae Sulică *) grec ăbarăg, Sf. Foca a fost un biet grădinar, care deci, daca e vorba de în­deletnicirea cu vr’unul din elemente, a avut de-a face mai mult cu apa. cf. Haş­­deu Ist. prit. 82. Candrea-Frâncu Românii din munţii apuseni **) Haşdeu vede în forma basarab restul unui cuvânt dacic (sarab=cap), deci după analisa lui Hasdeu, cuvântul e com­pus din ban și saraba. Etim. mag. 2565. GAZETA TRANSILVANIEI. Jubileul Metropolitului Mihályi. Publicăm mai jos două circulare: una dela Blasiu, și alta dela Oradea mare, adre­sate clerului din incidentul aniversărei a 25-a de archiereu a I. P. S. Sale Metropo­­litului Mihályi. Éta­le : Onorate în Christos Frate! In 2 (14) Februarie a. c., în sărbăto­­rarea Intîmpinării Domnului nostru Isus Christos, se împlinesce un pătrar de secol, de când iubitul nostru Metropolit Victor a fost consacrat în biserica catedrală din Blaştit întru episcop al Diecesei de Lugoş. Drept, îndreptând cuvântul adevărului şi cu toiagul puterii guvernând Biserica lui Christos „cu totă răbdarea şi învăţă­tura“ (II Tim. 4, 2) Iubitul nostru Archie­reu în două-creci şi cinci de ani neîncetat „a luat aminte de sus şi de toata turma, întru carea Spiritul sfânt L’a pus Epis­cop, ca să pască Biserica lui Dumnedeu, carea o a câştigat cu sângele său“. (Fapt. 20, 28). Cuvine-se deci, ca turma încredinţată păstoririi Lui în fiiua acesta aniversară să se bucure în Domnul împreună cu Pasto­rul său. Cuveni-s’ar, ca ea să manifesteze bucuria acesta a sa şi în afară în tot chi­pul plăcut lui Dumneczeu. Deră dorinţa Ar­­chipostorului nostru iubit ar e, ca fiii Lui sufletesc­ în urma acesta să se bucure nu­mai întru inimile lor. Şi dorinţa aceasta are, să ne fie sfântă. Credem deci, că eu răspundem pe de­plin intenţiunii iubitului nostru Archiereu, deci întru aceasta sărbătore credincioşii în toate parochiile Archidiecesei noastre vom lua parte cu evlavie îndoită la sfânta li­turgia, rugându-ne Părintelui ceresc să dă­­ruescă pe înalt Preasfinţitul Archiepiscopul şi Metropolitul nostru Victor sfintelor sale biserici în pace, întreg, onorat, sănătos, în­tru dile îndelungate, drept îndreptând cu­vântul adevărului, — 0rhţw£apgţul_ sfintei liturgii vom câmi^t^ologia cea^imUJCg, mulţămind a^feilui Dum­netjeu pentru toate'' darurile cu "cari a dăruit pe Archipăstorul nostru iuhilar-Lasfim deci tuturor în Christos Fraţi parochi |i administratori parochial din Ar­­chidiecesia nostră, să serbeze în modul acesta doua acesta de bucurie şi iubilare. B'kşiti, din şedinţa Capitulului metro­politan d­ l. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, ţinută în Februarie 1900. Ioan M. Moldovan, Dr. F.­dor Szmigelski, preposip, canonic, notar. Din incidentul faust şi îmbucurător al jubileului de două-deci şi cinci de ani, de când Escelenia Sa Prea­sfinţi­tul Domn Dr. Vic­tor Mihályi de Apşa, Archiepiscop şi Metro­polit de Alba-lulia şi Făgăraş, a fost înăl­ţat la trepta augustă a Episcopiei, în sem­nul devotamentului profund, ce-l nutrim faţă de persona Escelenţei Sale şi pentru a da espresiune bucuriei Noastre, că Atotputer­nicul Dumnedeu s’a îndurat a face, ca Es­­celenţa Sa să ajungă în deplină sănătate şi deplină putere acesta (ji memorabilă, prin aceste dispunemi, ca în­­jiua de 14 Februarie st. n. a. c., rjiua serbării Intîm­­pinării Domnului, la sfîrşitul Sfintei litur­gii să se cânte Doxologia cea mare îm­preunată cu Litia, pentru îndelunga viaţă, sănătatea şi fericirea mult iubitului Nostru Metropolit. Oradea-mare, din şedinţa consistorială, ţinută în 6 Februarie 1900. Michail Pavel m. p., Episcop gr. cat. de Oradea-mare. Discursul lui Coloman Szell. (Despre cestiunea naţionalităţilor.) Ministru-preşedinte Com­man Szell se ocupă cu acusaţiunile, aduse de Kom­jathy, că nu face politică maghiară. Asta el n’o poate suferi. Daca ar fi adevărată acu­­saţiunea, n’ar cuteza să se înfăţişeze cu ca­pul înălţat, căci ar simţi arflendu-i pe frunte acasa amintită. Dar ea nu-i adevărată. Mai întâi el nu-i adevărat, că nu s’a declarat în cestiunea naţionalităţilor. In vorbirea-program a lui a spus, că scopul final a! politicei sale este construirea sta­tului naţional maghiar, dar a cjis tot­odată, că va măsura cu egală măsură fiă­căruia, fără deosebire de naţionalitate şi religiune. (Aprobări în dreapta şi stânga). Insu­şi Kom­játhy recunoasce, că ministrul preşedinte a­­zis în comisiunea financiară a camerei, că e aderentul şi sprijinitorul ideii de stat ma­ghiar şi vrea să aplice legea, dreptul şi drep­tatea faţă cu toţi. Pe naţionalităţi vrea să le câştige şi prin aceea, că va face o bună administraţie şi o bună justiţie, dar nu va suferi nimic, ce agită şi tinde în contra ideii de stat maghiar şi a statului maghiar. Unde trebue o declaraţiune mai lămurită, decât acesta ? Nu-i adevărat, că el (Szell) în condu­cerea afacerilor s’a abătut dela concepţiunile şi dela praxa de­ până acuma­, el a urmat şi urmeza unica politică posibilă, adecă, poli­tica statului naţional maghiar, politica naţiu­­nei maghiare unitare, care în şanţurile ega­lităţii de drept şi a egalităţii înaintea le­gii cuprinde pe toţi fiii naţ­inei şi ai pa­triei, fără deosebire de naţionalitate, reli­giune, origine şi fără deosebire de rassă. (Vii aprobări în drepta). Acesta politică împărtăşeste de tratare egală pe toţi, însă cu limitele pretinse în primul rând de uni­tatea statului, de posiţiunea naţiunei poli­­­ticespe una, de ideia de stat maghiar etc , p’un cuvânt de tot ceea ce pretind marile consideraţiuni de stat, cari nu pot fi desli­­pite de ideia de stat maghiar şi de unita­tea lui. Komjáthy a adunat un buchet de acuse, ojicând, că de când guverneză el (Szell) s’au întâmplat cel puţin 25 de lu­cruri ilegale. Acusete aceste le împarte în trei categorii: unele sunt de acelea, cari nu s’au întâmplat, altele s’au întâmplat, dar nu aşa cum le-a presentat Komjáthy, şi era şi altele, cari deşi s’au întâmplat aşa cum le a presentat, totuşi n’a fost nici o ilegalitate în ele. Prima acasă este, că a desfiinţat sec­ţiunea naţionalităţilor. (întreruperi: Bine a făcut!) Da, a desfiinţato, deoare­ce secţiu­nea naţionalităţilor se ocupa în presidiu­ ministerial cu urmărirea şi controlarea ten­dinţelor şi mişcărilor de naţionalitate con­trare statului. (O voce în stânga estremă: Cu Se­rviciu de corţeşire.) In ministeriul de interne însă, secţiunea poliţienescă se ocupă cu uneltirile contrare statului şi cu scoate­­rea la iveal, în primul rând a abaterilor şi faptelor criminale. Ei bine, nu este mai co­rect, că exilam tinit aceste două lucruri, ca ele să se /Valoreze paraiel împreună, or nu una contra alteia. (Vii aprobări în dreapta şi stafiifa). S’a­­jis, că în Arad recruţii români s’au dus la recrutare cu stindard românesc. Asta n’o puteam soi înainte. S’a pornit însă cercetare rigurosă şi acei funcţionari, cari au suferit acesta, au fost lipsiţi de post. La întronişarea metropolitului Meţianu — despre a cărui corectă şi patriotică con­­cepţiune m’am convins, când l’am făcut atent să nu-şi mai trimită pastoralele în Bucuresci — nu s’a întâmplat nimic contrar statului. Ce priveste adunările slovace, este adevărat, că s’au ţinut astfel de adunări, însă permise au fost numai acelea, în al căror program nu era nimic antinaţional şi despre al căror decurs în sensul acesta autorităţile au primit garanţii. Fiscanii au fost îndrumaţi să urmârască adunările cu viuă atenţiune, să aibă program corect şi să esiste presupunerea, că acest program poate fi ţinut. Adunări de felul acesta trebuia să fie permise, căci nu pot fi oprite adunăriie, pe cari legea le concede. Când mi-a venit la cunoscinţă, că „Narodnie Novine“ ves­­tesce adunări cu program federalists, am provocat pe fispani, ca mişcările de felul acesta să le sugrume cu fier şi foc în ger­mina. (Aprobări vii, generale). Afacerea Museului slovac am urmârit-o cu mare atenţiune. ce­& „Groshooindaer Zei­tung“ a încetat a fi ui­ar politic, căci şi-a retras cauţiunea, or deci totuşi face poli­tică, e treba procurorului a se amesteca. Despre episcopul sârbesc din Neoplanta, Mitrofan Sevici, s’a c­is, că consiliul comu­nal l’a salutat în limba germană. Asta aşa s’a întâmplat, şi fiind­că a fost necorect­, am îndrumat pe cei din Neoplanta, ca pe viitor să respecteze limba statului. Be­ne­­vicî nu l’a numit guvernul, ci l’a ales con­gresul sârbesc și întărirea lui s’a întâmplat pe basa punctului 21 din declaratorium illy­­ricum din 1779. După alegerea sa acest episcop, om distins și bun patriot, a de­clarat, că va învăţa unguresce. De altfel des­pre alegerea lui a fost vorba şi sub Banffy. Ce privesce mişcarea cehoslovacă, ea a fost sporadic şi sub guvernul trecut. Pentru su­grumarea ei s’au luat toate măsurile. Privitor la studenţii saşi, despre cari se­­jice, că au fost la mormântul lui Bismarck, cercetarea dovedeşte, că dintre tinerii saşi dela uni­versitatea din Olusifi, n’a fost nici unul. Ministrul rectifică aserţiunile lui Kom­játhy cu privire la institutele românescî de bani. El cjice, că aceste institute esistă, însă pe basa legei nu se poate procede con­tra lor, deoare­ce ele operează sub scutul le­gii. Contra lor se poate căuta și găsi con­­traponi pe terenul social. De vom esa­­m­ina datele statistice asupra băncilor din Ardeal, apare, că acolo nu sunt numai bănci românesci, ci în parte preponderante sunt și altele şi încă maghiare în mare număr. Acestea au chiămarea de a contrabalansa pe celelalte. Guvernul face tot posibilul de a îm­piedeca propagarea ideilor contrare statu­lui. In privinţa aceasta Szell vine înainte şi se laudă cu fapte, ca să dovedescă, că nu stă cu manile în sîn. Anume : Mai multor foi din străinătate li­ s’a detras debitul poş­tal. Pe „agitatorii“ voyageuri i-a urmărit pas de pas, ba în multe caşuri i-a şi dat peste graniţă. Mai mulţi preoţi, la cererea ministrului de culte, au fost disciplinaţi, căci, durere, esistă astfel de preoţi. Mai multe reuniuni, cari propagă inştiinţe con­trare statului, au fost desfiinţate, sau nu li­ s’au aprobat statutele. Pentru folosirea colorilor streine mulţi au fost pedepsiţi. S’a respins cererea lui M­odron pentru a reîn­via „Matiga“ slovacă Advocatul Matei Dula a fost pedepsit pentru­ câ a făcut ova­­ţiuni unui diarist slovac pedepsit cu închi­­soare pentru agitaţiune. Societăţii „Jvena“ i­ s’a denegat înfiinţarea unei şcole. Guver­nul a passat alegerea mai multor pansla­­vişti din străinătate aleşi ca membri ai Mu­seului Slovac. Lui Lucaciu nu i­ s’a permis să aranjeze peregrinagii (conducturi reli­giose). In afacerea acesta am intervenit şi la Roma. Komjáthy a susţinut, că scaunul sco­lastic din Biserica­ Albă a hotărît, ca pro­cesele verbale de la şcola elementară cu limba de propunere maghiară şi română, să fie duse în limba germană. Hotărîrea însă a fost nimicită de inspectorul de şcoli din Timişoora. Dar n’a fost vorba de şedin­ţele scaunului şcolar, ci numai despre pro­cesele verbale ale conferenţelor private. Privitor la Theresianum, este adevărat, că în programa institutului, pe lângă „Unga­ria“ din rubrica datei nascerilor elevilor, e pus şi „Transilvania“. In asta însă nu este nimic intenţionat, şi se întâmplă numai cu considerare la stipendiile ardelene. In con­spectul despre naţionalitate, elevii figureză toţi ca „Maghiari“. Aşa a fost şi sub gu­vernele trecute. Pe obiectele bisericesc­ pentru esposiţia din Paris nu vor fi decât inscripţioni maghiare şi francese. Nu se poate opri însă prin nici o lege, ca biseri­­cele să-şi espună obiectele după voiă şi să însemne numele după voinţa lor. Privitor la afacerea stegarilor săsescî din Braşov (fice, că se identifică în toate ca măsurile luate de secretarul de stat Jakabffy și a­sciut despre toate ordinele acestuia. Nu­mai escepţional şi ocasional, până la regu­­larea pe cale administrativă a afacerii stea­­gurilor, s’a permis folosirea colorilor ora­şului vânăt roşu la festivități și pe edifi­ciile private alături cu steagurile unguresci. Nr. 21.—1900.

Next