Gazeta Transilvaniei, februarie 1900 (Anul 63, nr. 24-47)
1900-02-01 / nr. 24
Pagina 2. ţională, răspunde, că un singur om a făcut din acesta cestiune armă de partid şi acel om este d-1 Dimitrie Sturdza. D-l N. Săveanu apără pe d-1 Dim. Sturdza. Nu este mulţumit cu soluţiunea dată a fanerei rentei Apusă partidul conservator de duplicitate în cestiunea naţională. D-1 Barbu Delavrancea, raportor, luând cuvântul, critică scala sturdzistă, care,jice, desfăşură o cutezanţă fără margini; critică campania, ce ea a întreprins-o contra d-lui Take Ionescu după interpelarea acestuia în cestiunea rentei scelelor, critică în fine atitudinea d-lui Dim. Sturdza, pe care, orice l’a urmat la început cu însufleţire în Gestiunea naţională, dar de când cu discursul acestuia de la Orfeu i-a tăiat tot creditul. Trece în revistă tot ce a întreprins d-l Sturdza în cestiunea naţională pe când era în oposiţie şi pe când era la guvern. Când d-l Sturdza a venit la guvern, oice, s’a pus într’o astfel de situaţiă, încât n’a mai putut plăti nici un ban scelelor din Braşov. Dovadă, că guvernul Aurelian, ce a urmat după Sturdza, a dat renta, ol acesta revenind la guvern Orăşî a refusat’o şi că nu putea altfel, deorece însuşi să făcuse delatorul în cestiunea rentei. Trecând la proiectul de lege, zice, că cestiunea a fost bine resolvată, dovadă, căfiarele oposiţionale maghiare atacă vehement guvernul unguresc, că a adoptat’o In fine se ridică arăşi în contra scelei sturdziste esclamând: „Faceţi istorie cu patimă, asta vi-e scoala! Va veni însă istoria imparţială, care nu va răsbuna. Când vom deschide paginile ei vom găsi acolo, unde se va vorbi de aceşti oameni, nu o flore uscată pusă de o mână gingaşă, ci nişte capete de musce strivite“. Cu discursul d-lui Delavrancea, care a fost sgomotos aplaudat de majoritate, s’a încheiat şedinţa de erî. In şedinţa de afii (Sâmbătă) s’a continuat discuţia asupra rentei şcufelor din Braşov. D-l Nicorescu nu e mulţumit, cum s’a resolvat afacerea rentei şiSioe, căreii au făcut atât liberalii, cât şi conservatorii, că au agitat cestiunea naţională unii în contra altora. Ministrul de externe I Lahovari arată, că soluţiunea aflată de guvern este favorabilă intereselor naţionale ; arată amănunţit modul, cum s’a tratat şi resolvit cestiunea; cetesce actele şi documentele condiţiunilor, în cari s’a făcut arangiamentul. D-1 Sturdza nu obţinuse soluţiunea acesta, când s’a retras dela guvern. Rice, că la rândul său d-1 ministru de finance va vorbi pentru a se apără, căci d sa a fost mai mult atacat. Ministrul de finance, d-1 Take lonescu, se ridică. (Camera isbucnesce în aplause frenetice, cari au durat mai multe minute.) Zice, că după discursul strălucit al d-lui Delavrancea, n’ar fi mai avut nevoe să vorbască. Deşi meritul este întreg al guvernului, totuşi de doi ani, fiice d-l T- Ionescu, a fost atacat, a primit şi a dat lovituri. Gestiunea şcolelor din Braşov nu este decât un episod din cestiunea naţională. Liberalii s’au acâţat numai de acest episod, n’au avut oaragiul să discute cu conservatorii, să stea de pept cu ei şi să vorbescă în aceasta cestiune. S’a aruncat cuvântul de „speculare“ a cestiunei naţionale. Acest cuvânt se îndreptă contra acelora, cari au otrăvit tinerele generaţiuni cu politica lor, aşa că numai la vârsta bărbăţiei tinerii s’au putut scutura şi şi-au putut deslega mintea de amăgirea, în care căttase. Discută soluţiunea dobândită de guvern, arătând, că este cât se poate de favorabilă şi ojice, că liberalii n’au dreptul s’o critice. Căci ori au putut dânşii s’o facă şi n’au vrut, atunci n’au dreptul moralicesce să vorbescâ; ori n’au putut s’o facă şi atunci intelectualicesce n’au dreptul. * Este mulţumit de campania, pe car' a dus’o, şi, decă ar fi să ’i se sfîrşăscăjilele acum din voinţa Celui de sus, er nu din afişele liberale de „sinuciderea“ sa, ar pute să cjică : „Slobode acum pe robul tău Domne, căci am făcut o faptă bună“. După discursul d-lui Take Ionescu, mereu întrerupt de aplause furtunoase, discuţia se închide şi proiectul de lege se ia în consideraţiune cu 96 voturi pentru şi 6 contra. Urmeză votarea pe articole a legei fără discuţie şi în fine legea se votăză cu 89 voturi contra 4. Observ, că din partea oposiţiei junimiste n’a vorbit nici unul, nici pro, nici contra. Vorbesce numele lui Foca*) n’are nici în clin nici în mânecă cu focul românesc. Ori care ar fi originea, deci adevărata etimologie a cuvântului Basarab, e evident, că capetele negre, ce ne întâmpină în vocurile trecute în emblema celor două principate românesc, precum și numele de arapi, sub care adeseori obvin Românii în poesia poporală a Şerbilor şi Bulgarilor, de evident, că ambele aceste două momente sunt resultatul unei etimo pop. Procesul a fost simplu, poporul etimologisător a desfăcut pe Basarab în bas şi arab, de aici apoi atribuţiunile de Arapi ale Românilor.**) (Va urma.) Nicolae Sulică *) grec ăbarăg, Sf. Foca a fost un biet grădinar, care deci, daca e vorba de îndeletnicirea cu vr’unul din elemente, a avut de-a face mai mult cu apa. cf. Haşdeu Ist. prit. 82. Candrea-Frâncu Românii din munţii apuseni **) Haşdeu vede în forma basarab restul unui cuvânt dacic (sarab=cap), deci după analisa lui Hasdeu, cuvântul e compus din ban și saraba. Etim. mag. 2565. GAZETA TRANSILVANIEI. Jubileul Metropolitului Mihályi. Publicăm mai jos două circulare: una dela Blasiu, și alta dela Oradea mare, adresate clerului din incidentul aniversărei a 25-a de archiereu a I. P. S. Sale Metropolitului Mihályi. Étale : Onorate în Christos Frate! In 2 (14) Februarie a. c., în sărbătorarea Intîmpinării Domnului nostru Isus Christos, se împlinesce un pătrar de secol, de când iubitul nostru Metropolit Victor a fost consacrat în biserica catedrală din Blaştit întru episcop al Diecesei de Lugoş. Drept, îndreptând cuvântul adevărului şi cu toiagul puterii guvernând Biserica lui Christos „cu totă răbdarea şi învăţătura“ (II Tim. 4, 2) Iubitul nostru Archiereu în două-creci şi cinci de ani neîncetat „a luat aminte de sus şi de toata turma, întru carea Spiritul sfânt L’a pus Episcop, ca să pască Biserica lui Dumnedeu, carea o a câştigat cu sângele său“. (Fapt. 20, 28). Cuvine-se deci, ca turma încredinţată păstoririi Lui în fiiua acesta aniversară să se bucure în Domnul împreună cu Pastorul său. Cuveni-s’ar, ca ea să manifesteze bucuria acesta a sa şi în afară în tot chipul plăcut lui Dumneczeu. Deră dorinţa Archipostorului nostru iubit ar e, ca fiii Lui sufletesc în urma acesta să se bucure numai întru inimile lor. Şi dorinţa aceasta are, să ne fie sfântă. Credem deci, că eu răspundem pe deplin intenţiunii iubitului nostru Archiereu, deci întru aceasta sărbătore credincioşii în toate parochiile Archidiecesei noastre vom lua parte cu evlavie îndoită la sfânta liturgia, rugându-ne Părintelui ceresc să dăruescă pe înalt Preasfinţitul Archiepiscopul şi Metropolitul nostru Victor sfintelor sale biserici în pace, întreg, onorat, sănătos, întru dile îndelungate, drept îndreptând cuvântul adevărului, — 0rhţw£apgţul_ sfintei liturgii vom câmi^t^ologia cea^imUJCg, mulţămind a^feilui Dumnetjeu pentru toate'' darurile cu "cari a dăruit pe Archipăstorul nostru iuhilar-Lasfim deci tuturor în Christos Fraţi parochi |i administratori parochial din Archidiecesia nostră, să serbeze în modul acesta doua acesta de bucurie şi iubilare. B'kşiti, din şedinţa Capitulului metropolitan d l. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, ţinută în Februarie 1900. Ioan M. Moldovan, Dr. F.dor Szmigelski, preposip, canonic, notar. Din incidentul faust şi îmbucurător al jubileului de două-deci şi cinci de ani, de când Escelenia Sa Preasfinţitul Domn Dr. Victor Mihályi de Apşa, Archiepiscop şi Metropolit de Alba-lulia şi Făgăraş, a fost înălţat la trepta augustă a Episcopiei, în semnul devotamentului profund, ce-l nutrim faţă de persona Escelenţei Sale şi pentru a da espresiune bucuriei Noastre, că Atotputernicul Dumnedeu s’a îndurat a face, ca Escelenţa Sa să ajungă în deplină sănătate şi deplină putere acesta (ji memorabilă, prin aceste dispunemi, ca înjiua de 14 Februarie st. n. a. c., rjiua serbării Intîmpinării Domnului, la sfîrşitul Sfintei liturgii să se cânte Doxologia cea mare împreunată cu Litia, pentru îndelunga viaţă, sănătatea şi fericirea mult iubitului Nostru Metropolit. Oradea-mare, din şedinţa consistorială, ţinută în 6 Februarie 1900. Michail Pavel m. p., Episcop gr. cat. de Oradea-mare. Discursul lui Coloman Szell. (Despre cestiunea naţionalităţilor.) Ministru-preşedinte Comman Szell se ocupă cu acusaţiunile, aduse de Komjathy, că nu face politică maghiară. Asta el n’o poate suferi. Daca ar fi adevărată acusaţiunea, n’ar cuteza să se înfăţişeze cu capul înălţat, căci ar simţi arflendu-i pe frunte acasa amintită. Dar ea nu-i adevărată. Mai întâi el nu-i adevărat, că nu s’a declarat în cestiunea naţionalităţilor. In vorbirea-program a lui a spus, că scopul final a! politicei sale este construirea statului naţional maghiar, dar a cjis totodată, că va măsura cu egală măsură fiăcăruia, fără deosebire de naţionalitate şi religiune. (Aprobări în dreapta şi stânga). Insuşi Komjáthy recunoasce, că ministrul preşedinte azis în comisiunea financiară a camerei, că e aderentul şi sprijinitorul ideii de stat maghiar şi vrea să aplice legea, dreptul şi dreptatea faţă cu toţi. Pe naţionalităţi vrea să le câştige şi prin aceea, că va face o bună administraţie şi o bună justiţie, dar nu va suferi nimic, ce agită şi tinde în contra ideii de stat maghiar şi a statului maghiar. Unde trebue o declaraţiune mai lămurită, decât acesta ? Nu-i adevărat, că el (Szell) în conducerea afacerilor s’a abătut dela concepţiunile şi dela praxa de până acuma, el a urmat şi urmeza unica politică posibilă, adecă, politica statului naţional maghiar, politica naţiunei maghiare unitare, care în şanţurile egalităţii de drept şi a egalităţii înaintea legii cuprinde pe toţi fiii naţinei şi ai patriei, fără deosebire de naţionalitate, religiune, origine şi fără deosebire de rassă. (Vii aprobări în drepta). Acesta politică împărtăşeste de tratare egală pe toţi, însă cu limitele pretinse în primul rând de unitatea statului, de posiţiunea naţiunei politicespe una, de ideia de stat maghiar etc , p’un cuvânt de tot ceea ce pretind marile consideraţiuni de stat, cari nu pot fi deslipite de ideia de stat maghiar şi de unitatea lui. Komjáthy a adunat un buchet de acuse, ojicând, că de când guverneză el (Szell) s’au întâmplat cel puţin 25 de lucruri ilegale. Acusete aceste le împarte în trei categorii: unele sunt de acelea, cari nu s’au întâmplat, altele s’au întâmplat, dar nu aşa cum le-a presentat Komjáthy, şi era şi altele, cari deşi s’au întâmplat aşa cum le a presentat, totuşi n’a fost nici o ilegalitate în ele. Prima acasă este, că a desfiinţat secţiunea naţionalităţilor. (întreruperi: Bine a făcut!) Da, a desfiinţato, deoarece secţiunea naţionalităţilor se ocupa în presidiu ministerial cu urmărirea şi controlarea tendinţelor şi mişcărilor de naţionalitate contrare statului. (O voce în stânga estremă: Cu Serviciu de corţeşire.) In ministeriul de interne însă, secţiunea poliţienescă se ocupă cu uneltirile contrare statului şi cu scoaterea la iveal, în primul rând a abaterilor şi faptelor criminale. Ei bine, nu este mai corect, că exilam tinit aceste două lucruri, ca ele să se /Valoreze paraiel împreună, or nu una contra alteia. (Vii aprobări în dreapta şi stafiifa). S’ajis, că în Arad recruţii români s’au dus la recrutare cu stindard românesc. Asta n’o puteam soi înainte. S’a pornit însă cercetare rigurosă şi acei funcţionari, cari au suferit acesta, au fost lipsiţi de post. La întronişarea metropolitului Meţianu — despre a cărui corectă şi patriotică concepţiune m’am convins, când l’am făcut atent să nu-şi mai trimită pastoralele în Bucuresci — nu s’a întâmplat nimic contrar statului. Ce priveste adunările slovace, este adevărat, că s’au ţinut astfel de adunări, însă permise au fost numai acelea, în al căror program nu era nimic antinaţional şi despre al căror decurs în sensul acesta autorităţile au primit garanţii. Fiscanii au fost îndrumaţi să urmârască adunările cu viuă atenţiune, să aibă program corect şi să esiste presupunerea, că acest program poate fi ţinut. Adunări de felul acesta trebuia să fie permise, căci nu pot fi oprite adunăriie, pe cari legea le concede. Când mi-a venit la cunoscinţă, că „Narodnie Novine“ vestesce adunări cu program federalists, am provocat pe fispani, ca mişcările de felul acesta să le sugrume cu fier şi foc în germina. (Aprobări vii, generale). Afacerea Museului slovac am urmârit-o cu mare atenţiune. ce& „Groshooindaer Zeitung“ a încetat a fi uiar politic, căci şi-a retras cauţiunea, or deci totuşi face politică, e treba procurorului a se amesteca. Despre episcopul sârbesc din Neoplanta, Mitrofan Sevici, s’a cis, că consiliul comunal l’a salutat în limba germană. Asta aşa s’a întâmplat, şi fiindcă a fost necorect, am îndrumat pe cei din Neoplanta, ca pe viitor să respecteze limba statului. Benevicî nu l’a numit guvernul, ci l’a ales congresul sârbesc și întărirea lui s’a întâmplat pe basa punctului 21 din declaratorium illyricum din 1779. După alegerea sa acest episcop, om distins și bun patriot, a declarat, că va învăţa unguresce. De altfel despre alegerea lui a fost vorba şi sub Banffy. Ce privesce mişcarea cehoslovacă, ea a fost sporadic şi sub guvernul trecut. Pentru sugrumarea ei s’au luat toate măsurile. Privitor la studenţii saşi, despre cari sejice, că au fost la mormântul lui Bismarck, cercetarea dovedeşte, că dintre tinerii saşi dela universitatea din Olusifi, n’a fost nici unul. Ministrul rectifică aserţiunile lui Komjáthy cu privire la institutele românescî de bani. El cjice, că aceste institute esistă, însă pe basa legei nu se poate procede contra lor, deoarece ele operează sub scutul legii. Contra lor se poate căuta și găsi contraponi pe terenul social. De vom esamina datele statistice asupra băncilor din Ardeal, apare, că acolo nu sunt numai bănci românesci, ci în parte preponderante sunt și altele şi încă maghiare în mare număr. Acestea au chiămarea de a contrabalansa pe celelalte. Guvernul face tot posibilul de a împiedeca propagarea ideilor contrare statului. In privinţa aceasta Szell vine înainte şi se laudă cu fapte, ca să dovedescă, că nu stă cu manile în sîn. Anume : Mai multor foi din străinătate li s’a detras debitul poştal. Pe „agitatorii“ voyageuri i-a urmărit pas de pas, ba în multe caşuri i-a şi dat peste graniţă. Mai mulţi preoţi, la cererea ministrului de culte, au fost disciplinaţi, căci, durere, esistă astfel de preoţi. Mai multe reuniuni, cari propagă inştiinţe contrare statului, au fost desfiinţate, sau nu li s’au aprobat statutele. Pentru folosirea colorilor streine mulţi au fost pedepsiţi. S’a respins cererea lui Modron pentru a reînvia „Matiga“ slovacă Advocatul Matei Dula a fost pedepsit pentru câ a făcut ovaţiuni unui diarist slovac pedepsit cu închisoare pentru agitaţiune. Societăţii „Jvena“ i s’a denegat înfiinţarea unei şcole. Guvernul a passat alegerea mai multor panslavişti din străinătate aleşi ca membri ai Museului Slovac. Lui Lucaciu nu i s’a permis să aranjeze peregrinagii (conducturi religiose). In afacerea acesta am intervenit şi la Roma. Komjáthy a susţinut, că scaunul scolastic din Biserica Albă a hotărît, ca procesele verbale de la şcola elementară cu limba de propunere maghiară şi română, să fie duse în limba germană. Hotărîrea însă a fost nimicită de inspectorul de şcoli din Timişoora. Dar n’a fost vorba de şedinţele scaunului şcolar, ci numai despre procesele verbale ale conferenţelor private. Privitor la Theresianum, este adevărat, că în programa institutului, pe lângă „Ungaria“ din rubrica datei nascerilor elevilor, e pus şi „Transilvania“. In asta însă nu este nimic intenţionat, şi se întâmplă numai cu considerare la stipendiile ardelene. In conspectul despre naţionalitate, elevii figureză toţi ca „Maghiari“. Aşa a fost şi sub guvernele trecute. Pe obiectele bisericesc pentru esposiţia din Paris nu vor fi decât inscripţioni maghiare şi francese. Nu se poate opri însă prin nici o lege, ca bisericele să-şi espună obiectele după voiă şi să însemne numele după voinţa lor. Privitor la afacerea stegarilor săsescî din Braşov (fice, că se identifică în toate ca măsurile luate de secretarul de stat Jakabffy și asciut despre toate ordinele acestuia. Numai escepţional şi ocasional, până la regularea pe cale administrativă a afacerii steagurilor, s’a permis folosirea colorilor oraşului vânăt roşu la festivități și pe edificiile private alături cu steagurile unguresci. Nr. 21.—1900.