Gazeta Transilvaniei, aprilie 1900 (Anul 63, nr. 74-96)

1900-04-01 / nr. 74

Nr. 74—1900. GAZETA TRANSILVANIEI. SCHULE DILEI.­­ — Bl Martie. Țarul pentru Muntenegru. Din Ra­­gusa se telegrafează, că în portul din Anti­­vari a sosit la 10 i. e. o corabiă rusescă cu trei baterii de tunuri tir repede și cu mari cantități de corturi de tabără și muniții pentru Muntenegru. Toate aceste au fost tri­mise de Ţarul Rusiei ca dar pentru micul principat. „Sedătore literară“, constatatoare din lectură şi declamări din scritorii noştri, s-a orangiat la Târgu-Jiu (România) în 30 Martie v. a. Venitul a fost destinat pentru elevii săraci ai gimnasiului. Eră programul „Secrătorii“ : T. Frumuşanu, elev cl. II. de­clanşarea unei­­anecdote de Th. Speranţă, N. Iancovescu, elev cl. II. declamarea unei poesii de Anton Pan. D-l I. Popescu, Voe­­reşti „Viaţa“ de Tincu. D-l Ştef. Bobancu, prof. Fântâna Brandusiei. D-l A. Sacre- Pojogeanu, advocat, din Speranţă. D-l Ştef. Dobreanu adv., din Eminescu şi Vlăhuţă. D l Pavel Danţescu institutor „ziua în­vierii“ de G­. Coşbuc. D-l căpitan Emanoil Părăeanu, Din ale Sale. D-l Gh. Stolojan, adv., din G. Coşbuc. D-l Num­a D. Fru­­muşan, prof., Alex. Lahovari. D-l I. Po­pescu, Voereşti prof. Ioan Creangă. D-l Titu D. Frumuşanu, adv., Al. şi Caragiale. „Republica bulgară.“ In Bulgaria, unde de un timp încoce se petrec lucruri mistice şi unde fie­care partidă îşi are as­­piraţiunile ei, s’a format şi o partidă re­publicană, care e dă un chiar întitulat „Re­­publican. La partida aceasta s-au alăturat şi socialiştii bulgari. A apărut şi o broşură, în care Bulgarii sunt provocaţi să răstoarne regimul monarchist şi să-l înlocuască cu regimul republican. Broşura, firesce, a fost confiscată, or poliția din Sofia umblă acum să-i descopere autorul. Nenorocire în portul Constanţa. Se telegrafază din Constanţa, că Dumineca, trecută Marea nagră a fost forte agitată. Doi băieţi marinari-elevi de pe vaporul „Principesa Maria“ şi unul de pe vaporul Regele Carol“ s’au suit într’o barcă şi e’au aventurat prin port. Cu toate că portul e relativ adăpostit, totuși mișcarea apei nu­mită de marinari hulă tăcea, ca oscilațiu­­nile vapoarelor ancorate să fie simțitore. Barca celor trei tineri marinari se apro­piase de vaporul Medeea ancorat în mij­locul portului, în momentul când barca­­trebuia să trecă peste frânghia, care fixa vaporul, şi care era mascată sub apă, frân­ghia se întinse şi răsturna barca. Doi din­­tr’enşii, cei de pe „Principesa Maria“, au putut scăpa ca viaţa, cel de al treilea s’a înecat. Nici barca, nici corpul sărma­nului băiat n’au putut fi găsite, cu toate cer­cetările amănunţite. Tot personalul vapo­rului „Regele Carol“ a fost adânc emo­ţionat de acesta tragică întâmplare, căci nefericitul băiat era unul din cei mai inte­ligenţi şi simpatici marinari. Deşi n’avea decât patru­spra­cte de ani, vorbea perfect opt limbi europenesci şi orientale. S’a des­chis o anchetă. La tribunalul din loc s’a pertractat afil procesul în causa furtului întâmplat la Casina Română. Casina a fost representată prin d-l advocat Iosif Pușcariu. Acusatul Gr. Birea, apărat de d-l advocat Zakariás, fu osândit la doi ani închisoare perderea drepturilor politice pe cinci ani şi restituirea pagubei de 25.000 frcs. cu adausul de 5°/0 începând dela 1 ianuarie a. c. Procurorul s-a mulţumit cu sentinţa, acusatul însă a anunţat recurs. Cererea condamnatului de­ a fi pus în libertate pănă la intrarea sen­tinţei în putere de drept, a fost retusată. Predici. Poimâne (Duminecă în 2 Aprilie v. în criua de Florii) va predica în Biserica Sf. Nicolae din Scheiu părintele Dr. Vasilie Sa­tu. Darul regelui Leopold al Belgiei. O telegramă din Bruxella vestesce despre o mare şi nobilă faptă a regelui belgian Leopold. In şedinţa de la 11 Aprilie a ca­merei deputaţilor din Bruxell, ministru­­preşedinte a dat cetire unui autograf al regelui, după care toate averile sale imobile le dăruesce statului. Darul acesta îl face re­gele Leopold din incidentul aniversării a 60-a a nascerii sale. Librete ale casei de economii din Bucuresci se aflau la 1 Martie curent în circulaţie 111,143 representând o sumă de lei 29,301,329. In cursul Urnei Februarie 1900, au fost eliberate 1,908 librete în va­loara de 986,054 lei, şi au fost anulate 2,234 librete pentru suma de 1.256,995 lei. Prin urmare, în cursul lunei Februarie 1900, restituirile au întrecut cu 270,941 lei depunerile. Colonelul Villebois-Mareuil, care cum se soie a murit la Boshof într’o luptă cu Englesii, s’a născut în 1847 și era deci în vîrstă de 52 ani. In 1895 și-a dat di­­misia din armata francesă și după isbuc­­nirea răsboiului din Africa sudică și-a oferit cu dragă inimă serviciile sale republicelor bure. In tot timpul răsboiului a fost de o vitejiă uimitoare și multe din victoriile bure se datoresc acestui bun soldat, intr’o scrisoare adresată din Kimberley amicului său Monteil csice între altele: „Bunii sunt cei mai buni omeni din lume, ei sunt ţîntaşî fără păreche; au o concepţiune superioră a ati­­tudinei defensive, deşi sunt cei mai liniş­tiţi omeni. Cu patriotismul şi cu încrederea în dreptatea causei lor, ei desigur că vor uimi lumea prin o vrednică resistentă“. Z­ia­­rul frances „La Liberte“ din Paris a des­chis o subscripţiune publică pentru ridi­­dicarea unui monument lui Villebois-Ma­reuil, Morte prin intoxicarea sângelui. Tînăra şi frumoasa actriţă din Viena Hilda Malbert, o fiică a redactorului de la „Extra­blatt“ din Viena, a murit alaltăeri acolo prin intoxicare (învecinare) de sânge. Nu­mai de curând ea secerase frumoase succese în teatrul „Raimund“ într’o comediă, „Lola“, compusă de tatăl său. înainte cu vre­ o crece cjire ea avu nenorocirea de a cade și de a­ se lovi cu palma dela mâna dreptă, rănindu-se de muchea ascuţită a unei cutii de tinichea, în care era vaselină. Demonstraţia în contra reginei Victoria. In Tippernoy din Irlanda mun­citorii unei firme au fost duşi c’un tren special la Dublin cu opasiunea sosirei re­ginei Victoria acolo. Când trenul s’a re­întors acasă cu muncitorii, escursionişti au fost primiţi de mulţime cum nu li-a plăcut. Ei fură împroşcaţi cu noroiu şi insultaţi şi tot atunci unui mare deposit al firmei i­ s’a dat foc. Pompierii nici n’au voit să iese a stinge focul, or pentru­ ca demonstraţia să fiă şi mai accentuată, poporul iritat a tăiat toate ţevile doin pompele militare. Vaporul Brâncoveanu al naviga­­ţiunei fluviale române, fost Vásárhely, ter­­minându-şi reparaţiile, la cari a fost supus în şantierul din Severin, a făcut Sâmbătă probă mergând în susul apei, pănă în ca­­nalul Porţilor-de-fier şi în jos pănă la Si­mian. Proba eşind bine, vaporul, care e cu totul modificat, îşi va reîncepe peste câte­va caile cursele. Se cjice, că va deservi linia Brăila-Tulcsa ca vapor de pasageri. Cai unguresc­ pentru resboiui. Englesii cumpără şi acum număroşi cai în Ungaria pentru a-i trimite în răsboiul din Africa sudică. Numai chilele acestea a plecat din Fiume un transport de 800 de cai, cum­păraţi pe socotela lui Cecil Rhodes. 2 Un medicament pentru popor. Prin aşa numitul spirt de vin (Franzbrandtwein) şi sarea de vin al lui Moli, pacienţilor li­ se oferă un mijloc vin­decător sigur şi ieftin contra maladiilor de reumă apoi la răni şi umflături. Preţul unei sticle dim­preună cu îndrumarea necesară e de corone 1-80. Se trimite zilnic prin rambursă poştală de farma­cistul şi literantul curţii c. şi reg. A. Moli, Viena I Tuchlauben 9. In farmaciile din provincie și în dro­­guorii se se ceră hotărît preparatul A. Moli, care e provedut cu marca de contravenție și cu sub« scrierea, paharul umplându-și și ea mi­ se crede, că nimeni n’o vede. — ba eu n’d­ai voi, Soare soc­or, că-i tot călător cjiua Dor o a văclut, peste sate drăguţ sfântul sere, şi nóaptea şi cum o-a văcjut, mult că i-a plăcut pe ape! şi ’n grab’ a mânat Doi luceferi doi luceferei, peţitorii ei, se ’ntorcend la sere i-au spus de urmare: peţitorii ei. In cas’ de-au intrat, Serele s’aprinse că i-a întâmpinat de năcaz, şi cjise, şi mi i-a întrebat: — lâsaţi-mi-o ’n pace, — Doi luceferei că mi-o voiu preface ospeţiorii mei, treceţi de-odihniţi în fragedă flore, flore de Cicere, şi vă veseliţi­ cu ochi după sere. Când oiai răsări, Dar ei răspundeau, ea s’o ’nveseli, din gură-i cjiceau , când oiti asfinţi, — n’fiin vint s’odihnim, ea s’o ofili; să ne veselim, când oia scăpăta şi-am vint să peţim ea s’o aduna*), şi să logodim: vrei pe sfântul sere, că el e mai mare? (Rev. „Tinerimea Română11.) Ea, de­­ aucji, *) G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, Ci ■din graiu le grăi: carea. O nóapte în Granada. — Irecensiuni. — Eri am avut plăcuta ocasiune a asista la a doua representaţiune a operei „O noapte în Granada“ şi suntem fericiţi a constata, că Reuniunea nostră dimpreună cu distinşii ospeţi a satisfăcut şi de astă-dată cu bel­şug aşteptările noastre. Soliştii şi corul, con­duşi de-o disposiţiune admirabilă, şi-au fă­cut minunat datoria, încât succesul a fost complet. Micile inegalităţi de la premieră au dispărut, şi aplauzele repetite şi înde­lungate au fost pe deplin meritate. D-l Dumitru Popovici, precum şi d-ra Eugenia Moga şi d-l V. Popovici au fost din nou obiectul celor mai entuziaste ovaţiuni. In scenele finale ale celor două acte a sece­rat şi corul aplause bine-meritate, oferind tot­odată tablouri de tot fermecatoare. Representaţiunea a fost bine cerce­­tată, deşi nu toate locurile au fost ocupate şi ne-a atins cam ciudat observând, că de astădată publicul neromân părea a pre­cumpăni. Ore să aprecieze străinii mai mult prestaţiunea Reuniunei, decât societatea, din care se alcătuesce? Ei acum dăm cuvântul repensiunilor din cercurile străine, conform promisiunei noastre de erl. Kronstädter Zeitung­­Nr. 84 din 11 Aprilie I aduce urmatoarele : „Reuniunea română de cântări, încu­­ragiată prin bine meritatul succes secerat prin ultimul concert, s’a presentat după timp relativ scurt din nou înaintea publi­cităţii, încercând de astă-dată o problemă musicală cu mult mai mare prin represen­­tarea operei principale şi mult apreciate a lui Conradin Kreutzer „O noapte în Granada“. Conducerea sigură a directorului de musică George Dima, care ne este deja forte bine cunoscut, la pulpitrul de dirigent s’a vali­­ditat ora tot atât de escelent, ca şi zelul care strălucea învederat din ochii cetei de cântăreţi şi cântăreţe. Deşi a ajuns partea bărbătescă a acestei cete de două­ ori în un mic conflict cu orchestra în cestiunea întrării precise şi a­ tempo-ului, care conflict s’a aplanat în­dată prin intervenţiunea la timp a dirigen­­tului, — totuşi în total au făcut tocmai aceste coruri cea mai bună impresiune, mai ales celebrul cor final din actul prim, şi se potriveau forte bine în cadrul serei, ridicate prin ilustrul ospe de la Beyrouth, D-l Du­mitru Popovici la nivelul unei seri de stil clasic. „Şi dacă numai puţin pricepi limba română — artistul i-a dat un sunet dulce, care ne reamintea câte-o dată surprinzător italienesca — totuşi se simţeau ascultătorii germani ca acasă prin cântul şi jocul acestui artist; nu degaba colaborază la un loc sânţit de spiritul lui Richard Wagner, el duce timbrul acestui spirit cu sine, dacă în ge­nere este capabil de el ca om şi artist. Şi tocmai acesta ne-a atins forte plăcut la oas­­pele nostru din Beyreuth, că dânsul, şi ca exterior o figură impostută de scenă, a păs­trat măsura frumosă, în ciuda necesarelor apucături da operă în cânt şi joc, ceea­ ca bine­înţeles îi permitea bogatul său ma­terial de voce. „A fi alăturea cu un astfel de cân­tăreţ consumat şi artist scenic este a pri­ori o problemă puţin de invidiat. D-sora Eugenia Moga a resolvat acesta cu graţie şi forţe considerabile, deci şi devine vocea dânsei în registrele de sus cam aspră, ne atinge cu atât mai simpatic în registrele de mijloc şi iese cu atât mai bine la ivală fiind­că cântăreţa cântă sigur şi a studiat rolul cu o siguranţă surprincjetora la dile­tanţi. A şi avut parte de recunoscinţă es­­teriora, primind bogate daruri în flori şi îmbelşugate aplause. O cunoscinţă plăcută am reînoit în tenoristul V. Popovici (elev al D-lui Dima ca şi d-sora Moga), care ne-a dat deja în concertul trecut probe strălucite ale talen­tului şi forţelor sale artistice. Deşi s’a cerut indulgenţa publicului sub cuvânt, că e răguşit, dar acesta indis­­posiţiune nu s’a remarcat de loc. E firesc, că de astă-dată n’a ajuns astfel la ivală în rolul său modest pre lângă purtătorul rolu­lui principal, care a trecut prin o seară teo­retică şi practică de mulţi ani, ca în rân­dul trecut, dar cu toate aceste s’a resimţit din cântarea lui: puterea juvenilă şi frum­­seţea acestei voci ascunde un viitor! „Cu câtă însufleţire susţine publicul român causa sa, ni-a probat sala plină, al cărei public la tot pasul s’a recrutat şi din cercuri neromânesci şi mai ales din cercuri săsesci iubitore de musică,­­ dar şi-a afir­mat bucuria şi mândria îndreptăţită pentru minunat succesa operă şi prin aplause pur­tate de un entusiasm adevărat oriental şi prin darurile onorifice celor trei represen­­tanţi principali.“ Am adăugat anume raportului nostru aceste voci de presă, ca astfel întregind raportul dat de noi, să oferim publicului nostru un tablou cât se poate de complect şi imparţial. La revedere mâne Sâmbătă la ultima representaţiune! Braşov, 13 Aprilie n, b­­a .­z. Pagina 8. ULTIME SC1RL Bucurescî, 12 Aprilie. Camera a primit proiectul pentru ratificarea decisiunilor luate în congresul de la Haga, Londra, 12 Aprile. Din Lourenzo- Marqueze se anunţă, că armata prin­cipală de 35.000, cu 90 tunuri, a Bu­rilor a ocupat şirul de munţi dintre Kroonstad şi Wynburg, şi aici aş­­tepta înaintarea lui Roberts. »­I­­­M && & m; Una pentru alta. Renumitul poet din Nürnbergs, Pfinzig, (mort la 1535) se întorcea odată târdiu dintr’o călătorie în oraș. Porta orașului era deja încuiată și portarul nu voia se-i deschidă. Pfinzig se hotărî săi dea portarului un bacşiş de-o jumătate de ducat, deoarece vremea era târcită, întunerea și el (Pfinzig) era şi flă­mând. Portarul după­ ce puse bacşişul în buzunar, deschise poetului uşa. Când acesta înainta câţi­va paşi, se întorse repede îna­poi, cricând, că şi-a uitat afară la intrare o parte. Portarul iute se grăbeşte să-i aducă cartea. Abia acesta eşi pe portă şi poetul Pfinzig o încuia. Ori­ce rugare a portaru­lui să-i deschidă, a fost zadarnică. Pfinzig îi cerea înapoi bacşişul primit. In fine por­tarul n’avu încătrău, îi dădu poetului pe sub portă banul. Pfinzig descuia uşa şi apoi o lua la fugă.

Next