Gazeta Transilvaniei, iunie 1900 (Anul 63, nr. 121-144)

1900-06-10 / nr. 129

Cuceririle şovinismului. Seim, că ţinta şovinismului ma­ghiar este asimilarea popoarelor ne­maghiare prin lăţirea limbei şi a „culturei maghiare“. In ce privesce răspândirea lim­bei maghiare, statisticele unguresc!, cari s’au înmulţit în acăstă eră a şovinismului aşa de mult, încât au ajuns se fie o adevărată calamitate publică, vorbesc de Resultate mar!“. Nu voim să ne ocupăm de aceste, ci ne mărginim a constata, că de fapt pretinsele succese dobândite pănă acuma prin lăţirea limbei maghiare, aci în mod artificial, aci prin im­punere cu forţa, sunt de-o natură mai mult decât problematică. Acesta o văd şi o recunosc chiar şi nesăbuiţii şoviniştî. De aceea ei pledăză de­ un timp încoce cu deosebire pentru maghiarizarea în sens mai larg, prin lăţirea aşa emisei culturi maghiare. Cu „cuceririle culturei maghiare“, despre care şi-au făcut aşa mari ilu­­siuni, stau forte rău. Despre acesta s’a convins şi archişovinistul dela „Magyar­ország“, Nicolae Bartha. Aşa reiese cel puţin dintr’un articul ce l’a scris fidele aceste despre tea­trul maghiar din Cluşiu şi marea lui misiune pentru lăţirea culturei şi ci­­vilisaţiunei maghiare în celelalte oraşe mai însemnate din Transilva­nia, cum sunt Braşovul şi Sibiiul. E caracteristic modul cum e s­­pune Bartha părerile sale. El cons­tată, că Saşii şi Românii din amin­titele oraşe mai de frunte ardelene nu cunosc cultura maghiară de loc, or­ numai forte defectuos. Causa este, că prin biserică şi prin şcolele susţinute de ea, ei sunt isolaţi de Maghiar­, or în privinţa culturei se simt ca şi când ar aparţine mai mult Germaniei sau României. Şcola nu poate „din causa relei supraveghiri a organelor statului“ să restabilească solidaritatea simţului dintre aceşti cetăţeni şi Maghiari. Aşa dar nu ră­mâne, decât ca să lucreze cu influ­enţa culturală, ce o poate exercita un teatru maghiar bine organisat, condus şi corespun­iător cerinţelor artistice. Acesta are să fie teatrul din Cluşiu. Misiunea lui culturală ar consta în a da în Braşov şi Sibiiu re­­presentaţiuni în fie­care an timp de câte fiece săptămâni. „Printr’asta“, fiice, „noi le vom arăta acea cultură, pe care ei o negligă, fiind­că nu o cunosc“. Aceasta este în esenţă părerea cea mai nouă pentru viitoarele cu­ceriri ale culturei maghiare“. Dacă au ajuns lucrurile la atâta, atunci e forte desperată causa acestor cu­ceriri. Au fost şi pănă acuma trupe teatrele maghiare, care au fost chiar şi subvenţionate să joace în Braşov şi Sibiiu, dar public săsesc şi român n’au avut nici atunci, când veneau de-a dreptul de pe la Cluşiu şi de pe la alte oraşe mai mare unguresc­. Lucrul se esplică uşor. Nici Ro­mânii, nici Saşii nu simt trebuinţa , culturei maghiare, de care vorbesce Nicolae Bartha. Şi unii şi alţii au făcut trista esperienţă de-a vedea şi a simţi efectele acestei culturi, şi acesta e de-ajuns pentru­ ca să nu mai aibă nici curiositatea, nici do­rinţa de-a cerceta după isvărele unei astfel de culturi. De unde ar şi lua Românii şi Saşii dorinţa de-a „cunosce cultura maghiară“, visitând teatrele ma­ghiare, când limba şi cultura lor propria naţională, încât nu este pri­gonită, este urgisită de ei şi numai de nevoiă tolerată încă pănă una altă? Şi teatrele naţionale formeză un capitlu nu neînsemnat în stăruinţele nefaste ale şovinismului maghiar. Pr esperienţele, ce au trebuit să le facă Bartha şi soţi pănă acuma, pune în relief sentinţa biblică. Ce ţie nu-ţî place, altuia nu face! „Pretendentul.“ De mult i­ s’a dat acest calificativ con­telui Tisza Pista, or acum că la Oradea­­mare a desfăşurat un fel de program al politicei sale, foile unguresci se ocupă cu declaraţiunile lui şi le comentază fie­care, după cum le taie capul. Cu discursul de la Oradea groful Tisza a provocat şi mulţumiri şi nemulţumiri. Mulţumiţi sunt, firesce, cei din tabăra „ve­chilor liberali“, omenii gardei tiszaiste, cari glorifică şi apoteosază „adânca pătrundere de bărbat de stat“ a grofului. Mult mai mare însă este numărul celor nemulţămiţi. Intre aceştia se înşiră în primul rând contele Albert Apponyi, care publică în co­lonele lui „Budapesti Hírlap“ un articul „principial“, fi­când că-şi ţine de datorie a desvăli cu francheţă „impresia penibilă, ce a făcut-o o parte a vorbirei contelui Tisza asupra cercurilor fostei partide naţionale“. Pe Apponyi şi ai săi îi supără grozav îm­prejurarea, că Tisza a opus că va fi tot­­deauna mândru de luptele, ce le-a purtat în interesul susţinerii la cârmă a guvernului Banffy, guvern, contra căruia partida ap­­ponyistă a luptat la timpul său cu mijloace de forţă. Şi mai mult însă de cât acesta, l’a usturat pe Apponyi declaraţia lui Tisza, că apponyiştii s’au alăturat la acel program al partidei liberale, care e identic şi ar fi cu trecutul politic al partidei, ceea­ ce va să fiică — o capitulare. Foia lui Banffy „Magyar Szó“ e ne­­mulţămită cu declaraţiile lui Tisza în Ges­tiunea naţionalităţilor şi protesteza contra încercării de-a da lecţie reformaţilor, în­colo fiice, că Tisza „a lăudat în mod înţe­­lepţesc şi guvernamental pe Banffy pentru celea ce le-a făcut la guvern, apoi a lău­dat şi pe Szell, pentru­ că se lasă a fi spri­jinit“. Unroniştii de la „Magyarorszag” fiic, că discursul din Oradea a justificat spirea, că contele Tisza vra să fie ministru de in­terne; apoi: „Caracterul politic al con­telui Tisza este în contrafiicere constantă cu caracterul politic al lui Szeli şi în ar­­moniă constantă cu caracterul politicei lui Banffy. Deci cu astfel de declaraţiuni va fi ridicat contele Tisza în scaunul de mi­nistru de interne, prin acesta s’ar pecetlui cea mai perfectă abdicaţiune a lui Colo­­man Szell“. Cei cari mai mult sunt nemulţumiţi, ba revoltaţi chiar contra lui Tisza, sunt cei din sinul partidei poporale. Eră cum se es­­primă „ Alkotmány“ : „Tiszaiştii de la început au fost repre­­sentanţii cei mai netoleranţi ai confesiunei ci­viliste. Ei au introdus inovaţiunea, după care protestantismul, care înainte era oposi­­ţional, a devenit prin el guvernamental; alianţa cu puterea de stat a fost tactica lui şi, după­ ce pe calea aceasta a isbutit a ajunge la stăpânire, a urmat sistematic me­todul, prin care cele mai principale oficii şi toate acele posturi, cari pot să devină factori în viaţa noistră politică, le-au ocupat cu protestanţi, cu francmasoni, cu Jidani sau cu catolici de aceia, cari din interes, ori din prostie s’au angajat ca aderenţi ne­condiţionaţi ai partidului liberal. Unii pen­tru slăbiciunea minţii, ori din causă, că le lipsesce puterea de-a voi, s’au alăturat la partida liberală, aceştia au fost toleraţi. Pe toţi ceilalţi însă, cari s’au opus, sau i­ s’au făcut nedvrednici de încredere, i-a delăturat. In felul acesta au preparat pa­tria nouă pentru neconfesionalism şi au plămădit legile politice­ bisericesci, prin cari au crefiut, că-şi vor pute asigura pentru vec­ă stăpânirea. Familia Tisza, privind Ungaria ca un patrimoniu al său, fiul bărba­tului de stat de mari principii liberale, al lui Coloman Tisza, a învăţat dela Macchia­­veli, că ori-ce stăpânire se poate susţină numai pe basele, pe care s’a întemeiat. Astfel dor e numai o consecenţă din par­tea lui, când proclamă vechia partidă libe­rală; că apără politica lui Banffy ; că legile politice­ bisericesci şi­ le mărturisesce ca dogme ale sale; că promite a con­tinua politica, ce a pus în viaţă acele legi; că botără în mod fals ca „liber­tate, religiune şi pace confesională“ acea politică calvinistă, care e cea mai egoistă confesiune; că partida poporală creştină o acusă cu confesionalism şi nepatriotism şi o calomniază, provocând la luptă contra ei pe toţi cetăţenii de altă credinţă şi pe catolicii, cari sunt de pănura Tiszaiştilor şi a guvernului liberal“. „Alkotmány“ termină îndemnând pe membrii partidei poporale, ca în urma celor petrecute la Oradea-mare, să fie tari, solidari şi activi căci, fiice, „nu ne putem lăsa patria, drepturile noastre, credinţa noas­­tră, poporul şi constituţia nostră la bunul plac al dinastiei­ Tisza“. In fine mai amintim, că discursul lui Tisza n’a făcut bună impresie nici la frac­­ţiunea Kossuth-Eötvös a partidei indepen­dente. Intr’un lung articul „Egyetértés*, or­ganul acestei fracţiuni, îşi esprimă adânca nemulţămire, mai ales faţă cu declaraţiile ce le-a făcut Tisza în Gestiunea naţionalită­ţilor şi în cestiunea confesională, zice des­pre el, că e nesincer când se îmbulfieşte lângă Szell, şi e lipsit de curagiu, când nu cutâză a­ se ridica contra acestuia. Apoi prin tot discursul său, Tisza n’a voit decât să-şi facă reclam. Suntem dedaţi noi cu procesele in­tentate de şovinismul unguresc şi ar trebui să aşteptăm şi de astă-dată numai sentinţa ; dar ceea ce ne face să ne ocu­păm cu acest proces — înainte de pertrac­tare — este următoarea gravă împrejurare, ce trebue să o remarcăm : Aici nu mai este vorbă de „agitaţie“, nu de „trădare de patriă“, — aici e vorba de insultarea morţilor. Tinerii fiind condamnaţi la judecă­toria din Baia-de-Criş pentru manifestarea pietăţii lor la mormântul eroului nostru Iancu — sunt acusaţi de crima infidelităţii. Asupra acestei acuse grave are să se de­cidă acum la Tribunalul regesc din Deva. In 26 iunie are să se discute credinţa seculară cătră dinastiă şi iubirea de pa­trie — două note din caracterul poporului nostru. Aceasta este grava împrejurare, ce ne face să atragem atenţiunea asupra proce­sului din Deva. De­sigur tinerii vor representa causa noastra sfântă cu însufleţire demnâ de actul săvârşit la Ţebea, i­ar vrednicii apărători, domnii Francisc Hoszu-Longin, Dr. Ştefan C. Pop şi Dr. Aurel Fiad cu puterea cu­­noscinţelor lor, cu energia dovedită, vor putea înfrânge şovinismul unguresc, care şi în templul justiţiei vrea să-şi ajungă culminaţia. După cum aflu, tinerimea română din Clusifi va trimite la Deva o delegaţie de şase membri, ca prin acesta să dea do­vadă despre solidaritatea în cestiunea Iancu — şi astfel prin representarea ei oficiosă să-şi manifesteze interesul faţă de tot ce-i românesc. Asemenea , vor fi representate şi celelalte Universităţi. Ce priveste interesul general al Ro­mânilor faţă de acest proces, cred, că la tot caşul privirile se vor îndrepta spre Deva — şi vor aştepta cu nerăbdare resultatul, care, de cum­va va fi condamnarea tinerilor, atunci ori­ce suflet românesc se va sgudui. Vom avea o pasiune să vedem, cum puternicii fiiloi vor îndrăsni în numele Ma­­jestăţii Sale, să judece asupra credinţei cătră tron şi dinastie a poporului român şi cum respectă legile — când dela noi res­pectarea legilor o pretind. Nu credem însă, ca ceea ce judecă­toria din Baia-de-Criș a comis — pângărită de patima avansării unui vice-jude — să fiă în stare un Tribunal regesc să o ree­diteze. — Să vedem! El.. . rXLni Isibtoi » „gazeta“ iese în flăcare (Ji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe ş6se lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe ş6se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Dumineca, 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa n are Târgul Inului Nr. 30, etapra I.: Pe un an 10 fl., pe şase lunî 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 lunî 6 fl., pe trei lunî 3 fl. —Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, idimnistraţiunea ii Tipografa. 33AŞOV, piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrimcate na ia primesc. Manuscripte an «e retrimet. IS SERATE se primesc la AB­­R ÎSSiSTRAŢlUN­E în Braţcv ţi s snaătfl­ele Birouri de anunciuri. In Vienti. H. Dukes Nachf. î.x. Augenfeld , Emerich Leaner, Vib­rlah Soiialek. Rudolf Kösse. A. Oppeliks Nachf. Anton Oppelik.­hi Budapesta: A. V. Boldber­­ger, Ekstein Barnát. In Ham­burg: Karolyi & Lieimiann. PREŢUL INSERŢIUXILOR : o so­lă garmond pe o coloana 6 or. I 30 or. timbru pentru o pu­blicară. — Publicări mai deao iapă tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 8-a o esică 10 or. sau 30 bani. Nr. 129. Brașov, Sâmbătă 10 (23) Iunie. 1900. Procesul din Deva. (Coresp. part. a „Gazetei Transilvaniei“.) — 20 Iunie n. Nu de mult s’a pertractat la judecă­toria din Baia-de-Criş procesul intentat ti­nerilor, — cari au depus o cunună pe mor­mântul din Ţebea. Acastă pertractare a avut de resultat condamnarea tinerilor. Fiind însă sentinţa apelată — Tribu­nalul regesc din Deva a fixat termin­ul de pertractare pe fiina de 26 Iunie st. n. China şi puterile. Stirite mai importante despre evenimentele, ce s’au petrecut fidele din urmă în China şi despre acţiunea şi pregătirile marilor puteri pentru a preîntâmpina de cu bună vreme ma­rele pericul chines­c sunt următorele : — „Daily Express“ publică o tele­gramă din Shanghai fi­când, că o trupă ru­­sescă a sosit alaltăeri la Pek­ing şi­ a înce­­put imediat bombardarea oraşului cu succes. — Despre espediţia internaţională, care a plecat spre Peking şi despre care se te­­legrafase, că s’a reîntors la Tienein, sosesc solri contrafu­cătore. O telegramă din Shan­ghai trimisă la Londra spune, că espediţia

Next