Gazeta Transilvaniei, iunie 1900 (Anul 63, nr. 121-144)
1900-06-10 / nr. 129
Cuceririle şovinismului. Seim, că ţinta şovinismului maghiar este asimilarea popoarelor nemaghiare prin lăţirea limbei şi a „culturei maghiare“. In ce privesce răspândirea limbei maghiare, statisticele unguresc!, cari s’au înmulţit în acăstă eră a şovinismului aşa de mult, încât au ajuns se fie o adevărată calamitate publică, vorbesc de Resultate mar!“. Nu voim să ne ocupăm de aceste, ci ne mărginim a constata, că de fapt pretinsele succese dobândite pănă acuma prin lăţirea limbei maghiare, aci în mod artificial, aci prin impunere cu forţa, sunt de-o natură mai mult decât problematică. Acesta o văd şi o recunosc chiar şi nesăbuiţii şoviniştî. De aceea ei pledăză de un timp încoce cu deosebire pentru maghiarizarea în sens mai larg, prin lăţirea aşa emisei culturi maghiare. Cu „cuceririle culturei maghiare“, despre care şi-au făcut aşa mari ilusiuni, stau forte rău. Despre acesta s’a convins şi archişovinistul dela „Magyarország“, Nicolae Bartha. Aşa reiese cel puţin dintr’un articul ce l’a scris fidele aceste despre teatrul maghiar din Cluşiu şi marea lui misiune pentru lăţirea culturei şi civilisaţiunei maghiare în celelalte oraşe mai însemnate din Transilvania, cum sunt Braşovul şi Sibiiul. E caracteristic modul cum e spune Bartha părerile sale. El constată, că Saşii şi Românii din amintitele oraşe mai de frunte ardelene nu cunosc cultura maghiară de loc, or numai forte defectuos. Causa este, că prin biserică şi prin şcolele susţinute de ea, ei sunt isolaţi de Maghiar, or în privinţa culturei se simt ca şi când ar aparţine mai mult Germaniei sau României. Şcola nu poate „din causa relei supraveghiri a organelor statului“ să restabilească solidaritatea simţului dintre aceşti cetăţeni şi Maghiari. Aşa dar nu rămâne, decât ca să lucreze cu influenţa culturală, ce o poate exercita un teatru maghiar bine organisat, condus şi corespuniător cerinţelor artistice. Acesta are să fie teatrul din Cluşiu. Misiunea lui culturală ar consta în a da în Braşov şi Sibiiu representaţiuni în fiecare an timp de câte fiece săptămâni. „Printr’asta“, fiice, „noi le vom arăta acea cultură, pe care ei o negligă, fiindcă nu o cunosc“. Aceasta este în esenţă părerea cea mai nouă pentru viitoarele cuceriri ale culturei maghiare“. Dacă au ajuns lucrurile la atâta, atunci e forte desperată causa acestor cuceriri. Au fost şi pănă acuma trupe teatrele maghiare, care au fost chiar şi subvenţionate să joace în Braşov şi Sibiiu, dar public săsesc şi român n’au avut nici atunci, când veneau de-a dreptul de pe la Cluşiu şi de pe la alte oraşe mai mare unguresc. Lucrul se esplică uşor. Nici Românii, nici Saşii nu simt trebuinţa , culturei maghiare, de care vorbesce Nicolae Bartha. Şi unii şi alţii au făcut trista esperienţă de-a vedea şi a simţi efectele acestei culturi, şi acesta e de-ajuns pentru ca să nu mai aibă nici curiositatea, nici dorinţa de-a cerceta după isvărele unei astfel de culturi. De unde ar şi lua Românii şi Saşii dorinţa de-a „cunosce cultura maghiară“, visitând teatrele maghiare, când limba şi cultura lor propria naţională, încât nu este prigonită, este urgisită de ei şi numai de nevoiă tolerată încă pănă una altă? Şi teatrele naţionale formeză un capitlu nu neînsemnat în stăruinţele nefaste ale şovinismului maghiar. Pr esperienţele, ce au trebuit să le facă Bartha şi soţi pănă acuma, pune în relief sentinţa biblică. Ce ţie nu-ţî place, altuia nu face! „Pretendentul.“ De mult i s’a dat acest calificativ contelui Tisza Pista, or acum că la Oradeamare a desfăşurat un fel de program al politicei sale, foile unguresci se ocupă cu declaraţiunile lui şi le comentază fiecare, după cum le taie capul. Cu discursul de la Oradea groful Tisza a provocat şi mulţumiri şi nemulţumiri. Mulţumiţi sunt, firesce, cei din tabăra „vechilor liberali“, omenii gardei tiszaiste, cari glorifică şi apoteosază „adânca pătrundere de bărbat de stat“ a grofului. Mult mai mare însă este numărul celor nemulţămiţi. Intre aceştia se înşiră în primul rând contele Albert Apponyi, care publică în colonele lui „Budapesti Hírlap“ un articul „principial“, ficând că-şi ţine de datorie a desvăli cu francheţă „impresia penibilă, ce a făcut-o o parte a vorbirei contelui Tisza asupra cercurilor fostei partide naţionale“. Pe Apponyi şi ai săi îi supără grozav împrejurarea, că Tisza a opus că va fi totdeauna mândru de luptele, ce le-a purtat în interesul susţinerii la cârmă a guvernului Banffy, guvern, contra căruia partida apponyistă a luptat la timpul său cu mijloace de forţă. Şi mai mult însă de cât acesta, l’a usturat pe Apponyi declaraţia lui Tisza, că apponyiştii s’au alăturat la acel program al partidei liberale, care e identic şi ar fi cu trecutul politic al partidei, ceea ce va să fiică — o capitulare. Foia lui Banffy „Magyar Szó“ e nemulţămită cu declaraţiile lui Tisza în Gestiunea naţionalităţilor şi protesteza contra încercării de-a da lecţie reformaţilor, încolo fiice, că Tisza „a lăudat în mod înţelepţesc şi guvernamental pe Banffy pentru celea ce le-a făcut la guvern, apoi a lăudat şi pe Szell, pentru că se lasă a fi sprijinit“. Unroniştii de la „Magyarorszag” fiic, că discursul din Oradea a justificat spirea, că contele Tisza vra să fie ministru de interne; apoi: „Caracterul politic al contelui Tisza este în contrafiicere constantă cu caracterul politic al lui Szeli şi în armoniă constantă cu caracterul politicei lui Banffy. Deci cu astfel de declaraţiuni va fi ridicat contele Tisza în scaunul de ministru de interne, prin acesta s’ar pecetlui cea mai perfectă abdicaţiune a lui Coloman Szell“. Cei cari mai mult sunt nemulţumiţi, ba revoltaţi chiar contra lui Tisza, sunt cei din sinul partidei poporale. Eră cum se esprimă „ Alkotmány“ : „Tiszaiştii de la început au fost representanţii cei mai netoleranţi ai confesiunei civiliste. Ei au introdus inovaţiunea, după care protestantismul, care înainte era oposiţional, a devenit prin el guvernamental; alianţa cu puterea de stat a fost tactica lui şi, după ce pe calea aceasta a isbutit a ajunge la stăpânire, a urmat sistematic metodul, prin care cele mai principale oficii şi toate acele posturi, cari pot să devină factori în viaţa noistră politică, le-au ocupat cu protestanţi, cu francmasoni, cu Jidani sau cu catolici de aceia, cari din interes, ori din prostie s’au angajat ca aderenţi necondiţionaţi ai partidului liberal. Unii pentru slăbiciunea minţii, ori din causă, că le lipsesce puterea de-a voi, s’au alăturat la partida liberală, aceştia au fost toleraţi. Pe toţi ceilalţi însă, cari s’au opus, sau i s’au făcut nedvrednici de încredere, i-a delăturat. In felul acesta au preparat patria nouă pentru neconfesionalism şi au plămădit legile politice bisericesci, prin cari au crefiut, că-şi vor pute asigura pentru vecă stăpânirea. Familia Tisza, privind Ungaria ca un patrimoniu al său, fiul bărbatului de stat de mari principii liberale, al lui Coloman Tisza, a învăţat dela Macchiaveli, că ori-ce stăpânire se poate susţină numai pe basele, pe care s’a întemeiat. Astfel dor e numai o consecenţă din partea lui, când proclamă vechia partidă liberală; că apără politica lui Banffy ; că legile politice bisericesci şi le mărturisesce ca dogme ale sale; că promite a continua politica, ce a pus în viaţă acele legi; că botără în mod fals ca „libertate, religiune şi pace confesională“ acea politică calvinistă, care e cea mai egoistă confesiune; că partida poporală creştină o acusă cu confesionalism şi nepatriotism şi o calomniază, provocând la luptă contra ei pe toţi cetăţenii de altă credinţă şi pe catolicii, cari sunt de pănura Tiszaiştilor şi a guvernului liberal“. „Alkotmány“ termină îndemnând pe membrii partidei poporale, ca în urma celor petrecute la Oradea-mare, să fie tari, solidari şi activi căci, fiice, „nu ne putem lăsa patria, drepturile noastre, credinţa noastră, poporul şi constituţia nostră la bunul plac al dinastiei Tisza“. In fine mai amintim, că discursul lui Tisza n’a făcut bună impresie nici la fracţiunea Kossuth-Eötvös a partidei independente. Intr’un lung articul „Egyetértés*, organul acestei fracţiuni, îşi esprimă adânca nemulţămire, mai ales faţă cu declaraţiile ce le-a făcut Tisza în Gestiunea naţionalităţilor şi în cestiunea confesională, zice despre el, că e nesincer când se îmbulfieşte lângă Szell, şi e lipsit de curagiu, când nu cutâză a se ridica contra acestuia. Apoi prin tot discursul său, Tisza n’a voit decât să-şi facă reclam. Suntem dedaţi noi cu procesele intentate de şovinismul unguresc şi ar trebui să aşteptăm şi de astă-dată numai sentinţa ; dar ceea ce ne face să ne ocupăm cu acest proces — înainte de pertractare — este următoarea gravă împrejurare, ce trebue să o remarcăm : Aici nu mai este vorbă de „agitaţie“, nu de „trădare de patriă“, — aici e vorba de insultarea morţilor. Tinerii fiind condamnaţi la judecătoria din Baia-de-Criş pentru manifestarea pietăţii lor la mormântul eroului nostru Iancu — sunt acusaţi de crima infidelităţii. Asupra acestei acuse grave are să se decidă acum la Tribunalul regesc din Deva. In 26 iunie are să se discute credinţa seculară cătră dinastiă şi iubirea de patrie — două note din caracterul poporului nostru. Aceasta este grava împrejurare, ce ne face să atragem atenţiunea asupra procesului din Deva. Desigur tinerii vor representa causa noastra sfântă cu însufleţire demnâ de actul săvârşit la Ţebea, iar vrednicii apărători, domnii Francisc Hoszu-Longin, Dr. Ştefan C. Pop şi Dr. Aurel Fiad cu puterea cunoscinţelor lor, cu energia dovedită, vor putea înfrânge şovinismul unguresc, care şi în templul justiţiei vrea să-şi ajungă culminaţia. După cum aflu, tinerimea română din Clusifi va trimite la Deva o delegaţie de şase membri, ca prin acesta să dea dovadă despre solidaritatea în cestiunea Iancu — şi astfel prin representarea ei oficiosă să-şi manifesteze interesul faţă de tot ce-i românesc. Asemenea , vor fi representate şi celelalte Universităţi. Ce priveste interesul general al Românilor faţă de acest proces, cred, că la tot caşul privirile se vor îndrepta spre Deva — şi vor aştepta cu nerăbdare resultatul, care, de cumva va fi condamnarea tinerilor, atunci orice suflet românesc se va sgudui. Vom avea o pasiune să vedem, cum puternicii fiiloi vor îndrăsni în numele Majestăţii Sale, să judece asupra credinţei cătră tron şi dinastie a poporului român şi cum respectă legile — când dela noi respectarea legilor o pretind. Nu credem însă, ca ceea ce judecătoria din Baia-de-Criș a comis — pângărită de patima avansării unui vice-jude — să fiă în stare un Tribunal regesc să o reediteze. — Să vedem! El.. . rXLni Isibtoi » „gazeta“ iese în flăcare (Ji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe ş6se lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe ş6se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Dumineca, 8 franci. Se prenumeră la tote oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa n are Târgul Inului Nr. 30, etapra I.: Pe un an 10 fl., pe şase lunî 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 lunî 6 fl., pe trei lunî 3 fl. —Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, idimnistraţiunea ii Tipografa. 33AŞOV, piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrimcate na ia primesc. Manuscripte an «e retrimet. IS SERATE se primesc la ABR ÎSSiSTRAŢlUNE în Braţcv ţi s snaătflele Birouri de anunciuri. In Vienti. H. Dukes Nachf. î.x. Augenfeld , Emerich Leaner, Vibrlah Soiialek. Rudolf Kösse. A. Oppeliks Nachf. Anton Oppelik.hi Budapesta: A. V. Boldberger, Ekstein Barnát. In Hamburg: Karolyi & Lieimiann. PREŢUL INSERŢIUXILOR : o solă garmond pe o coloana 6 or. I 30 or. timbru pentru o publicară. — Publicări mai deao iapă tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 8-a o esică 10 or. sau 30 bani. Nr. 129. Brașov, Sâmbătă 10 (23) Iunie. 1900. Procesul din Deva. (Coresp. part. a „Gazetei Transilvaniei“.) — 20 Iunie n. Nu de mult s’a pertractat la judecătoria din Baia-de-Criş procesul intentat tinerilor, — cari au depus o cunună pe mormântul din Ţebea. Acastă pertractare a avut de resultat condamnarea tinerilor. Fiind însă sentinţa apelată — Tribunalul regesc din Deva a fixat terminul de pertractare pe fiina de 26 Iunie st. n. China şi puterile. Stirite mai importante despre evenimentele, ce s’au petrecut fidele din urmă în China şi despre acţiunea şi pregătirile marilor puteri pentru a preîntâmpina de cu bună vreme marele pericul chinesc sunt următorele : — „Daily Express“ publică o telegramă din Shanghai ficând, că o trupă rusescă a sosit alaltăeri la Peking şi a început imediat bombardarea oraşului cu succes. — Despre espediţia internaţională, care a plecat spre Peking şi despre care se telegrafase, că s’a reîntors la Tienein, sosesc solri contrafucătore. O telegramă din Shanghai trimisă la Londra spune, că espediţia