Gazeta Transilvaniei, iunie 1900 (Anul 63, nr. 121-144)
1900-06-11 / nr. 130
REDACŢIUNEA, KiBiiuistraţliiBea si Tipograna. BRAŞOV, piaţa mar«# îfr, 30 Scrisori aefraneaie nu Jia primesc. Manoscn'pte nu se retrimet.BI SERATE sa primesc la AiN WHI8TRATIUNE în Braşov *1 mimĂtârele Birouri a« »r.undurl 3« Viena; sa. Bukes Naofai. Hax. Augsnfeld & Emerich Leaner Hsenrich Schuiek. Rurio* Kösse. A. Oppeliks Naohf. Anton Oppelik. 3ita Budapeflta : A. V. Boldber-E *r. Eketein Bernat. In Hamlarg. Karolyi L Uttmann. PREŢUL IMSERTIUNILOR : o se- Kia garmond pe o coleția 6 cr. și 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLANE pe pagina a o seria 10 ora cu 30 bani. Nr. 130.—And LXIII Brașov, Duminecă 11 (24) Iunie. (”£T\3.rrxer de D-cL^ncLlneca- 24) „gazeta“ iese în flacare fl. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşel Administraţiunea, Piaţa mn aic Târgul Inului Nr. 30, etegii I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. SC cr. Gu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.—Un esemplar 5 cr. v. a. seu 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Politica contrarilor noştri. Nu va fi nici unul dintre cetitorii noştri, cari se nu dorăscă a sei, cum stau lucrurile astăcji cu naţionalităţile dela noi, cari luptă cu atâta greu împotriva nesăţiosului şi barbarului şovinism maghiar. Ei, cum se stea? Ungurii merg înainte de-a ruptul capului pe calea prăpăstiosă a politicei lor. N’ajută nimic, că li se spune mereu, că acestă politică este încă mai primejdiosă pentru ei, decât pentru aceia, contra cărora e îndreptată. Şovinismul maghiar se află într’o stare de beţiă, nu-şi mai dă sămă de nimic şi crede ca s’o potă duce tot aşa pănă ’n capăt. El îşî are acuma şi un apostol, care vrea se se deosebescă cu totul de ceilalţi, pe fostul ministru-preşedinte Banffyy. Acesta şî-a înfiinţat anume un chiar, care n’are altă chemare, decât a’l tămâia şi a striga cjilnic în lume, că archanghelul tuturor şoviniştilor este Banffy şi numai Banffy şi, că altul decât el nu-i va putea duce în ţera făgăduinţei. Pănă mai era Banffy mergea una cu tiszaiştii, el a fost ucenicul bătrânului Coloman Tisza, care l’a făcut paşă la Deşiu şi Bistriţă şi astfel i-a dat putinţa se gasesca norocul neaşteptat de a ajunge şeful guvernului, fără alt merit, decât că în Ardeal faţă cu Românii şi Saşii a scitit se se arate chiar mai mare şovinist decât Tisza. Astăci tiszaiştii află de bine a se apropia de Szeli, pe care Banffy îl privesce ca cel mai mare duşman al seu. Contele Ştefan Tisza ţinu o vorbire la Oradea, în care lăudă „meritele“ din trecut ale lui Banffy, darmise, că va merge cu Szell. Mai ales în cestiunea naţionalităţilor fiiul lui Coloman Tisza pare a fi forte mulţumit cu politica cabinetului Szell. Cum au mers guvernele de mai înainte, merge şi acesta, cise el. Aşadar nu e nici o deosebire între politica din trecut şi de astăzji. Toţi şoviniştii au vrut şi vreau statul naţional unitar maghiar, ei întrucât răspunde intereselor maghiare, vor procede în mod prietinos faţă cu naţionalităţile. Şi ce însemneaza cu alte cuvinte aceasta politică? De-o parte cei cu sentimente naţionale, fiă tineri, fiă bătrâni, vor fi prigoniţi şi mai departe de şovinismul maghiar, făr’ de milă, or ceilalţi cu mulţimea neînţelegetoare vor fi invitaţi mai cu binele, mai cu de a sila se se tocmeasc cajileri la Szell şi la partida lui, se le ajute a-şi ridica acea grozavă clădire naţională maghiară, de care visăză. Nu-i vorbă, planul acesta al şoviniştilor nu e tocmai prost, însă cei, cari vor cădă în cursa lui, vor fi cei proşti şi cei mai de compătimit de pe faţa pământului. Trebue dor ca oamenilor noştri să li se deschidă mintea de cu vreme, ca să scie ce-i aştâptă dela drăguţii de şovinişti; se scie mai ales cum să se ferăscă de uneltele lor dintre Români, de acel soin de omeni mincinoşi şi păcătoşi, cari pentr’un blidişor de linte nu s’ar sfii se ducă poporul nostru în nouă nenorociri. Pe când tinerimea nostră naţionalistă este prigonită mai mult chiar ca altădată, pe când simţul cel mai nobil al poporului de iubire şi de admirare a marilor săi bărbaţi naţionali este lovit şi despreţuit în modul cel mai crud, pe atunci sirenele lui Szell şi Tisza chiamă pe Români la frăţietate sub stăgul lor. Din timp în timp se vestesce în foile unguresce, că Românii vor rupe-o cu tot trecutul lor politic, că din popor şi partid solidar, ce au fost, se vor desbina şi vor merge care încătrău, cu toţii însă se vor întâlni la ospăţul partidei liberale maghiare, la care va ridica Szeli un toast pentru vecinica frăţia maghiaroromână. Atunci va fi şi contele Stefan Tisza acolo şi va privi cu mândriă la ceata lui, ce a recrutat’o astă-vară, când la masa episcopeasca română din Arad a ridicat cel dintâiu pahar pentru aceasta frăţietate de sub călcâiul impintenat al şovinismului domnitor. Aceasta este dorinţa făţişă şi ascunsă a nouei alianţe dintre Szell şi Tisza. Sărmani Români, cu toate jertfele aduse şi cu tot sângele vărsat pentru libertate şi naţionalitate, încă tot îi mai cred aceşti îngâmfaţi, că ar fi în stare să le dea o astfel de privelişte de slăbiciune şi nemernicie! Dar trăesce încă bunul geniu, îngerul păzitor al naţiunei române, şi acesta va sei să ne ferească de atâta umilinţă şi ruşine, făcând să trimifeze causa solidarităţii române asupra celor ce numai în desbinarea şi destrămarea nostră îşi văd viitorul şi fericirea. FOILETONUL „GAZ. TRANK“. Visător. Dăcă ’mî-ar fi dat amorul T-aşi fi dat viaţa ’ntregă... In zadar..., căci visătorul N’a putut se me ’nţelăgă. Ce se fac? ... Iubirei mele N’a scitit să-i dea iubire ... Rătăcit prin lumi de stele Imî vorbea de nemurire. . Şi când braţele-mi deschise II chiema la pieptul meu, Imî spunea c’ar vrea... ca ’n vise Se se vacjă semi-I^eu! Se uita visând la mine Cu privirea aiurată ... Pe când arsă de suspine Tremuram învăpăiată... Şi când inima’mî aprinsă Tremura de dor... nebuna! Imî şoptea cu vocea stinsă: „Uite... ce frumosă-’i luna!“ Dornică de rugătore De ’l chemam... să-i sorb suflarea El .. căftendu-mî la piciore Măsura cu ochii zarea De-i cficeam: „vino... pădurea Să ne ’ngrope taina nostră“. El plângea, gândind aiurea, Mângâind o flore-albastră... Ce-mi păsa de floricele?... Ce-mi păsa de nemurire ? ... L’am uitat.... iubirei mele N’a scitit să-i dea iubire. Z. Bârsan. Revista politică. Se scie, ca înainte cu câte va luni s’a fost pertractat la judecătoria din Baia-de-Criș procesul Celor trei tineri universitari români din Clusiă (I. Scurtu, G. Novacovicî şi C. Steer), pentru că au mers în deputaţiune la Ţebea şi au pus o cunună pe mormântul eroului nostru naţional Avram Iancu. Sfîrşitul acelei pertractări a fost, că toţi trei acusaţii fură osândiţi la câte 6 săptămâni închisore ordinară şi la o pedepsă în bani de 150 corone. Acusaţii au fost condamnaţi pentru delictul prevăcut în §. 174 din codul penal, or motivarea sentinţei judecătoriei era, că Iancu săvârşind delictul infidelităţii acusaţii s’au făcut vinovaţi prin aceea, că au preamărit persoana şi memoria lui, deşi se stie, că Avram Iancu a fost cel mai credincios luptător şi apărător al patriei şi dinastiei. Sentinţa de la Baia-de-Criş a fost apelată şi acum, în conformitate cu noua procedură penală, tribunalul din Deva este instanţa superioră şi ultimă în caşul acesta. Tribunalul din Deva a fixat pertractarea pe criua de Marţi 26 Iunie n., procesul având să se pertracteze de nod în şedinţă publică. Acuzaţii vor fi apăraţi de d-nii Francisc Hossu-Longin, Dr. Ştefan C. Pop şi Dr. Aurel Vlad. După cum aflăm, tinerimea din Clujin va trimite la Deva o delegaţie de 6 membri, ca prin acesta să dea dovadă de solidaritate în cestiunea Iancu; de asemenea vor fi representaţi şi tinerii români de la celelalte universităţi. In faţa acestui proces toţi Românii sunt cu drept cuvânt nerăbdători să vadă, cum vor sei puternicii chilei să judece în aceasta causă de mare însemnătate pentru noi. * La începutul săptămânei dieta ungară a fost închisă şi deputaţii s’au împrăştiat care în cătrău pănă la 8 Octomvrie, când marele sfat al legiuitorilor unguri se va deschide Orăşî. — In ultima şedinţă de Luni, guvernul a retras proiectul pentru cvotu, a cărui desbatere nu mai avea nici un înţeles, după ce s’a închis şi „Reichsrath“-ul austriac, pe timp nedeterminat. Astfel a rămas, ca cvota să fiă stabilită Orăşî de Majestatea Sa, probabil pe timp de o jumătate de an. * Starea lucrurilor în Austria nu s’a schimbat spre mai bine. Dinpotrivă, după tote semnele, certele şi neînţelegerile se vor continua încă de aici înainte cu înverşunare, chiar şi pe timpul cât „Reichsrath“-ul nu funcţionază. Seim, că Cehii şi-au esprimat dorinţele şi postulatele lor într’un memorand. După Cehi vin acum şi Nemţii cu un memorand, pe care l’au presentat deja ministrului-preşedinte Koerber prin o deputaţiune. Nemţii cer între altele, ca limba germană să fie decretată de limbă mijlocitoare. Aceasta pretensiune, care mai înainte o ridicau numai cei din sinul partidei germane radicale, este acum îmbrăţişată şi primită ca a lor de toate partidele germane din stânga camerei. * Țara Româneasca în veacul al 17-lea. Din „Călătoriile lui Macarie, patriarch al Antiochiei, în Țările Române“. (10113—1658.) (Urmare). Târgoviște. — Boboteaza, în ajunul Bobotezii se observă aceleași ceremonii, ca şi la ajunul Crăciunului, s’au recitat în toate bisericile rugăciunile obicinuite asupra apei. E de observat, că în toate ţările creştine, preoţii la începutul fiecărei luni fac câte o aghiasmă în fiecare biserică, apoi colindă spre a stropi prin case în speranţa gratificaţiunii, dar mai ales în Ţera-Românescă sunt atari clerici de industrie. La Boboteza se adună aci, din toate părţile Ţerii-Românesci şi din ţările limitrofe, mii de egumeni, preoţi, călugări, diaconi, cu mitropolitul din Tîrnova, care servesce în acestă ocazie, şi cu alţi mitropoliţi, cari nu lipsesc niciodată, atraşi de speranţa gratificaţiunii, de a se abate pe aci în toţi anii. Ceremonia se face aşa: sora, după rugăciunea asupra apei, clericii îşi umplu ulcioarele şi căldăruşele din ea, şi, îmbrăcându-se enfelonul, iau crucile în mână şi merg mai întâi şi la palatul Beiului, pe care îl stropesc fiecare la rendul său separat, şi primesc de la el câte-un frumos dar; apoi merg la Mitropolitul local şi de acolo pe la casele tuturor boierilor şi cetăţenilor mai avuţi, pentru a-i stropi. Ei veniră şi la Patriarchul nostru, sunând şi cântând psalmuii totă noaptea, or el luă sfiştocul, stropi totă casa în forma crucii, pe el şi pe toţi cei de faţă, apoi sărută crucea şi le aruncă un dar în vasele lor. Tot în acest mod banda musicanţilor, cu tobe, fluere, torţe aprinse, cutreierară oraşul în cursul nopţii şi în noaptea următore, făcând serenade boierilor, veniră şi la noi pentru a saluta pe Patriarch., care le dete un bacşiş. Ei erau toţi Turci şi considerau ca o mare onoare de a fi admişi în presenţa nostră. Mulţimea şi bucuria glotelor în Ţera Românască, la Bobotâză, întrece tot ce se petrece la Curţile celor mai mari principi ai creştinătăţii, judecând după ceea ce am vedut şi am aucjit.