Gazeta Transilvaniei, iunie 1900 (Anul 63, nr. 121-144)

1900-06-11 / nr. 130

REDACŢIUNEA, KiBiiuistraţliiBea si Tipograna. BRAŞOV, piaţa mar«# îfr, 30 Scrisori aefraneaie nu­ Jia primesc. Manoscn'pte nu se retrimet.­­BI SERATE sa primesc la AiN WHI8TRATIUNE în Braşov *1 mimĂtârele Birouri a« »r.und­url 3« Vi­ena; sa. Bukes Naofai. Hax. Augsnfeld & Emerich Leaner Hsenrich Schuiek. Rurio­* Kösse. A. Oppeliks Naohf. Anton Oppelik. 3ita Budap­eflta : A. V. Boldber-E *r. Eketein Bernat. In Ham­­larg.­ Karolyi L Uttmann. PREŢUL IMSERTIUNILOR : o se- Kia garmond pe o coleția 6 cr. și 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLANE pe pagina a o seria 10 or­­a cu 30 bani. Nr. 130.—And LXIII Brașov, Duminecă 11 (24) Iunie. (”£T\3.rrxer de D-cL^ncLlneca- 24­) „gazeta“ iese în flacare fl. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşel Administraţiunea, Piaţa mn aic Târgul Inului Nr. 30, etegii I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. SC cr. Gu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.—Un esemplar 5 cr. v. a. seu 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Politica contrarilor noştri. Nu va fi nici unul dintre ceti­torii noştri, cari se nu dorăscă a sei, cum stau lucrurile astăcji cu naţio­nalităţile dela noi, cari luptă cu atâta greu împotriva nesăţiosului şi barba­rului şovinism maghiar. Ei, cum se stea? Ungurii merg înainte de-a ruptul capului pe calea prăpăstiosă a politicei lor. N’ajută nimic, că li­ se spune mereu, că acestă politică este încă mai primejdiosă pentru ei, decât pentru aceia, con­tra cărora e îndreptată. Şovinismul maghiar se află într’o stare de beţiă, nu-şi mai dă sămă de nimic şi crede ca s’o potă duce tot aşa pănă ’n capăt. El îşî are acuma şi un apostol, care vrea se se deosebescă cu totul de ceilalţi, pe fostul ministru-preşe­­dinte Banffyy. Acesta şî-a înfiinţat anume un chiar, care n’are altă che­mare, decât a’l tămâia şi a striga cjilnic în lume, că archanghelul tutu­ror şoviniştilor este Banffy şi numai Banffy şi, că altul decât el nu-i va putea duce în ţera făgăduinţei. Pănă mai era Banffy mergea una cu tiszaiştii, el a fost ucenicul bătrânului Coloman Tisza, care l’a făcut paşă la Deşiu şi Bistriţă şi astfel i-a dat putinţa se gasesca no­rocul neaşteptat de a ajunge şeful guvernului, fără alt merit, decât­ că în Ardeal faţă cu Românii şi Saşii a scitit se se arate chiar mai mare şovinist decât Tisza. Astăc­i tiszaiştii află de bine a­ se apropia de Szeli, pe care Banffy îl privesce ca cel mai mare duşman al seu. Contele Ştefan Tisza ţinu o vorbire la Oradea, în care lăudă „meritele“ din trecut ale lui Banffy,­ dar­m­ise, că va merge cu Szell. Mai ales în cesti­unea naţionali­tăţilor fiiul lui Coloman Tisza pare a fi forte mulţumit cu politica cabi­netului Szell. Cum au mers guver­nele de mai înainte, merge şi acesta, c­ise el. Aşa­dar nu e nici o deose­bire între politica din trecut şi de astăzji. Toţi şoviniştii au vrut şi vreau statul naţional unitar maghiar, ei întru­cât răspunde intereselor ma­ghiare, vor procede în mod prietinos faţă cu naţionalităţile. Şi ce însemneaza cu alte cuvinte aceasta politică? De-o parte cei cu sen­timente naţionale, fiă tineri, fiă bă­trâni, vor fi prigoniţi şi mai departe de şovinismul maghiar, făr’ de milă, or ceilalţi cu mulţimea neînţelege­­toare vor fi invitaţi mai cu binele, mai cu de a sila se se tocmeasc­ ca­­jileri la Szell şi la partida lui, se le ajute a-şi ridica acea grozavă clă­dire naţională maghiară, de care visăză. Nu-i vorbă, planul acesta al şo­­­­viniştilor nu e tocmai prost, însă cei, cari vor cădă în cursa lui, vor fi cei proşti şi cei mai de com­pătimit de pe faţa pământului. Trebue dor ca oamenilor noştri să li­ se deschidă mintea de cu vreme, ca să scie ce-i aştâptă dela drăguţii de şovinişti; se scie mai ales cum să se ferăscă de uneltele lor dintre Ro­mâni, de acel soin de omeni minci­noşi şi păcătoşi, cari pentr’un blidi­­şor de linte nu s’ar sfii se ducă po­porul nostru în nouă nenorociri. Pe când tinerimea nostră na­ţionalistă este prigonită mai mult chiar ca altă­dată, pe când simţul cel mai nobil al poporului de iubire şi de admirare a marilor săi bărbaţi naţionali este lovit şi despreţuit în modul cel mai crud, pe atunci sire­nele lui Szell şi Tisza chiamă pe Români la frăţietate sub stăgul lor. Din timp în timp se vestesce în foile unguresce, că Românii vor rupe-o cu tot trecutul lor politic, că din popor şi partid solidar, ce au fost, se vor desbina şi vor merge care încătrău, cu toţii însă se vor întâlni la ospăţul partidei liberale maghiare, la care va ridica Szeli un toast pentru vecinica frăţia maghiaro­­română. Atunci va fi şi contele Stefan Tisza acolo şi va privi cu mândriă la ceata lui, ce a recrutat’o astă-vară, când la masa episcopeasca română din Arad a ridicat cel dintâiu pahar pentru aceasta frăţietate de sub căl­câiul impintenat al şovinismului dom­nitor. Aceasta este dorinţa făţişă şi as­cunsă a nouei alianţe dintre Szell şi Tisza. Sărmani Români, cu toate jert­fele aduse şi cu tot sângele vărsat pentru libertate şi naţionalitate, încă tot îi mai cred aceşti îngâmfaţi, că ar fi în stare să le dea o astfel de privelişte de slăbiciune şi nemer­­nicie! Dar trăesce încă bunul geniu, îngerul păzitor al naţiunei române, şi acesta va sei să ne ferească de atâta umilinţă şi ruşine, făcând să­­ tr­imi­feze causa solidarităţii române asupra celor ce numai în desbinarea şi destrămarea nostră îşi văd viitorul şi fericirea. FOILETONUL „GAZ. TRANK“. Visător. Dăcă ’mî-ar fi dat amorul T-aşi fi dat viaţa ’ntregă... In zadar..., căci visătorul N’a putut se me ’nţelăgă. Ce se­­ fac? ... Iubirei mele N’a scitit să-i dea iubire ... Rătăcit prin lumi de stele Imî vorbea de nemurire. . Şi când braţele-mi deschise II chiema la pieptul meu, Imî spunea c’ar vrea... ca ’n vise Se se vacjă semi-I^eu! Se uita visând la mine Cu privirea aiurată ... Pe când arsă de suspine Tremuram învăpăiată... Şi când inima­’mî aprinsă Tremura de dor... nebuna! Imî şoptea cu vocea stinsă: „Uite... ce frumosă-’i luna!“ Dornică de rugătore De ’l chemam... să-i sorb su­­flarea El .. căftendu-mî la piciore Măsura cu ochii zarea De-i cficeam: „vino... pădurea Să ne ’ngrope taina nostră“. El plângea, gândind aiurea, Mângâind o flore-albastră... Ce-mi păsa de floricele?... Ce-mi păsa de nemurire ? ... L’am uitat.... iubirei mele N’a scitit să-i dea iubire. Z. Bârsan. Revista politică. Se scie, ca înainte cu câte­ va luni s’a fost pertractat la judecăto­ria din Baia-de-Criș procesul Celor trei tineri universitari români din Clusiă (I. Scurtu, G. Novacovicî şi C. Steer), pentru­ că au mers în deputaţiune la Ţebea şi au pus o cunună pe mormântul eroului nostru naţional Avram Iancu. Sfîrşitul ace­lei pertractări a fost, că toţi trei acusaţii fură osândiţi la câte 6 săp­tămâni închisore ordinară şi la o pedepsă în bani de 150 corone. Acu­saţii au fost condamnaţi pentru de­lictul prevăc­ut în §. 174 din codul penal, or motivarea sentinţei jude­cătoriei era, că Iancu săvârşind delictul infidelităţii acusaţii s’au fă­cut vinovaţi prin aceea, că au prea­mărit persoana şi memoria lui, deşi se stie, că Avram Iancu a fost cel mai credincios luptător şi apărător al pa­triei şi dinastiei. Sentinţa de la Baia-de-Criş a fost apelată şi acum, în conformitate cu noua procedură penală, tribunalul din Deva este instanţa superi­oră şi ul­timă în caşul acesta. Tribunalul din Deva a fixat pertractarea pe criua de Marţi 26 Iunie n., procesul având să se pertracteze de nod în şedinţă publică. Acuzaţii vor fi apăraţi de d-nii Francisc Hossu-Longin, Dr. Şte­fan C. Pop şi Dr. Aurel Vlad. După cum aflăm, tinerimea din Clujin­ va trimite la Deva o delegaţie de 6 membri, ca prin acesta să dea dovadă de solidaritate în cestiunea Iancu; de­ asemenea vor fi represen­­taţi şi tinerii români de la celelalte universităţi. In faţa acestui proces toţi Ro­mânii sunt cu drept cuvânt nerăb­dători să vadă, cum vor sei puter­nicii chilei să judece în aceasta causă de mare însemnătate pentru noi. * La începutul săptămânei dieta ungară a fost închisă şi deputaţii s’au împrăştiat care în cătrău pănă la 8 Octomvrie, când marele sfat al legiuitorilor unguri se va deschide Orăşî. — In ultima şedinţă de Luni, guvernul a retras proiectul pentru cvotu, a cărui desbatere nu mai avea nici un înţeles, după­ ce s’a închis şi „Reichsrath“-ul austriac, pe timp ne­determinat. Astfel a rămas, ca cvota să fiă stabilită Orăşî de Majestatea Sa, probabil pe timp de o jumătate de an. * Starea lucrurilor în Austria nu s’a schimbat spre mai bine. Din­­potrivă, după tote semnele, certele şi neînţelegerile se vor continua încă de aici înainte cu înverşunare, chiar şi pe timpul cât „Reichsrath“-ul nu funcţionază. Seim, că Cehii şi-au es­­primat dorinţele şi postulatele lor în­­tr’un memorand. După Cehi vin acum şi Nemţii cu un memorand, pe care l’au presentat deja minis­­trului-preşedinte Koerber prin o de­putaţiune. Nemţii cer între altele, ca limba germană să fie decretată de limbă mijlocitoare. Aceasta pretensiune, care mai înainte o ridicau numai cei din sinul partidei germane radicale, este acum îmbrăţişată şi primită ca a lor de toate partidele germane din stânga camerei. * Țara Româneasca în veacul al 17-lea. Din „Călătoriile lui Macarie, patriarch al An­­tiochiei, în Țările Române“. (10113—1658.) (Urmare). Târgoviște. — Boboteaza, în ajunul Bobotezii se observă ace­leași ceremonii, ca şi la ajunul Crăciunului, s’au recitat în toate bisericile rugăciunile obicinuite asupra apei. E de observat, că în toate ţările creş­tine, preoţii la începutul fie­cărei luni fac câte o aghiasmă în fie­care biserică, apoi co­lindă spre a stropi prin case în speranţa gratificaţiunii, dar mai ales în Ţera-Româ­­nescă sunt atari clerici de industrie. La Boboteza se adună aci, din toate părţile Ţerii-Românesci şi din ţările limi­trofe, mii de egumeni, preoţi, călugări, dia­coni, cu mitropolitul din Tîrnova, care ser­­vesce în acestă ocazie, şi cu alţi mitropo­­liţi, cari nu lipsesc nici­odată, atraşi de speranţa gratificaţiunii, de a se abate pe aci în toţi anii. Ceremonia se face aşa: sora, după rugăciunea asupra apei, clericii îşi umplu ulcioarele şi căldăruşele din ea, şi, îmbrăcându-se en­felonul, iau crucile în mână şi merg mai întâi şi la palatul Beiu­lui, pe care îl stropesc fie­care la rendul său separat, şi primesc de la el câte-un fru­mos dar; apoi merg la Mitropolitul local şi de acolo pe la casele tuturor boierilor şi cetăţenilor mai avuţi, pentru a-i stropi. Ei veniră şi la Patriarchul nostru, sunând şi cântând psalmuii totă noaptea, or el luă sfiştocul, stropi totă casa în forma crucii, pe el şi pe toţi cei de faţă, apoi sărută crucea şi le aruncă un dar în vasele lor. Tot în acest mod banda musicanţilor, cu tobe, fluere, torţe aprinse, cutreierară ora­şul în cursul nopţii şi în noaptea următore, făcând serenade boierilor, veniră şi la noi pentru a saluta pe Patriarch., care le dete un bacşiş. Ei erau toţi Turci şi considerau ca o mare onoare de a fi admişi în presenţa nostră. Mulţimea şi bucuria glotelor în Ţera­ Românască, la Bobotâză, întrece tot ce se petrece la Curţile celor mai mari principi ai creştinătăţii, judecând după ceea ce am ved­ut şi am aucjit.

Next