Gazeta Transilvaniei, iulie 1900 (Anul 63, nr. 145-169)

1900-07-22 / nr. 162

Scut în contra anarchiştilor.­­ Tata pressa europena se ocupă acum, pe lângă cestiunea chinesă, mai ales cu atentatul dela Monza, şi cu cele ce s’au petrecut acolo şi în Roma după tragica moarte a regelui Umberto. De pretutindeni s’au ma­nifestat din acest trist incident sim­patiile întregei lumi culte pentru Italia şi casa ei domnitare, şi ceea­ ce în caşul de faţă era neevitabil, s’a­ început din nou discusiunea cu pri­vire la măsurile de apărare, ce trebue să se ia în contra anarchiştilor din partea tuturor statelor. Din cercetările de pănă acuma făcute de poliţia italiană resultă, după cum se anunţă, că asasinul regelui Umberto a făcut parte în adevăr dintr’un complot anarchist. A arestat poliţia pănă acum mai mulţi indivizi, despre cari s’a cons­tatat, că au stat în legătură, sau în oare-care atingere cu el. Mărturisirile ucigaşului şi tata purtarea lui cinică sunt o dovadă mai mult, că el a fost unelta unei conjuraţiunî anar­chista. Ba acum se afirmă, că oamenii siguranţei publice au descoperit, că este o legătură chiar între atentatul de acum şi cel severşit de Luccheni înainte cu doi anî în contra împă­rătesei Austriei. Atunci s’a încercat a­ se stabili o înțelegere între toate statele pen­tru combaterea anarchismului, a ini­micului comun al civilisațiunii și al ordinei sociale. încercarea aceasta însă a dat, cum seim, prea puține resultate positive. Poate, că în urma aceasta, vecrând cât de greu este de a­ se feri pentru durată de pumnalul veninos al acestui inimic ascuns, înaintea căruia nu este nimic sfânt, a fu­s regele Umberto, odată. „Sunt forte convins, că voia cade jertfă unui al treilea atentat, dar e cu to­tul de prisos, ca prin continuele su­­praveghiări să mi­ se aducă aminte mereu periculul acestui al treilea atentat“. Se mai fi­ce, că în anul 1897, după atentatul nesucces al lui Ac­­ciarito asupra lui Umberto, un se­nator a cerut să se ia deosebite dis­­posiţiunî pentru scutul regelui, înse nu s’a fâcut în privinţa acesta mai nimic. Acum acelaşi senator voesce se interpeleze în şedinţa senatului cu privire la disposiţiunile ce sunt a se lua pentru asiguranţa personală a tînărului rege. Este impusă cu urgenţă acesta precauţiune, după probele ce le-a dat şi le dă fanatismul fără de lege al anarchiştilor, încă victima aten­tatului de Duminecă seara nu este înmormântată și era, că un nou aten­tat s’a făcut în Paris asupra șahului Persiei. Atentatul n’a isbutit, dar individul, care l’a încercat a decla­rat, că-i pare rău, că n’a putut reuși. Acesta denotă, că se trateaza ărăși de-o faptă scelerată anarchistă. Este grea problema, a cărei re­­solvare e suscitată din nou de presa tuturor ţărilor. Anarchismul a ajuns deja a fi o organisaţiune, faţă cu care poliţia singură nu poate se bi­ruiasca, deşi ea are rolul de căpe­­tenie în combaterea lui. In Anglia, Elveţia şi America, sub scutul legi­lor forte liberale din aceste ţări, să face o propagandă mare anaschistă. Anarchiştii scot filare în toate limbile apusene, ţin întruniri şi stau în legătură continuă unii cu alţii. Şi asasinul Bressi venise numai de curând din America. In asemeni împrejurări se poate fiice, că este deja întârfiiată acţiu­nea în ce priveşce luarea de măsuri în contra anarchismului. S’a veriut, că tot controlul siguranţei publice nu poate împiedecă reînoirea atenta­telor, ce sunt îndreptate în contra capilor statelor fără nici o deosebire. Aşa­dară nu va fi de ajuns a se lua măsuri escepţionale pentru siguranţa personală a domnitorilor, ci va trebui se se stabileasca o înţe­legere strânsă între toate statele, luân­­du-se măsuri mai estinse, care se pot­ combate real de la rădăcină. Şi o astfel de înţelegere este greu a­ se stabili fără de a aduce în­semnate schimbări în legile tuturor ţărilor restrîngându se chiar liber­tăţile publice. ^KTTJX-i X-2SXXX. »gazeta“ iese în floare dl. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ÎT­rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Somalia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţe? Adm­nistraţiunea: Piaţa ne are Târgul Inului Nr. 30, etagin I.: Pe un an 10 fr., pe­­éfi€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., p© 6 luni 6 fl., p® trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA, Asainistraţiiinea şi Tipornia. SRAŞOV, piaţa mai® Kr. 30. Scrisori ne francaie nu sa primesc. Manuscripte nu se retrimet. IS8ERATE se primesc Is AD­­SI8I8TRATIUKE Sn Brasov­­i «. si'iaaatöstelo Elrowri de anunciuf!: Itt Yiena: ML 3ukm Naeiii. !s3rb;. Auganfald 4 Emerloh Leaner.. Htlnrlol) Sohalek. Rudolf Kösse, á- Oppellks Naehf. Anton Oppelik. X&Budapesta: A. V. öaídber­­ijvr, Eksteln Bernat. în Eam­­îfcuyg.- Karoly! & üeömann. PREȚUL INSERTIURlLQR : o se­ară garmond pe o coloana 6 or. — Publicări mai dese *­upă tarifă și Învoială RECLAME pe paedua a 8-a o caria 10 or. cau 30 bani. Nr. 162. Brașov, Vineri-Sâmbătă 22 Iulie (4 August). 1000. Austria — Stat federativ. Preşe­dintele camerei austriace, Dr. Fuchs, a­si­­fiilele acestea un discurs la Altenmarkt, din care extragem următorul pasagiu: „Austria nu mai e afil un stat curat german, ci stat federativ, alcătuit din po­­poare libere unite. In Austria trăesc 8 mi­­lioane de Germani, alături cu 15 milioane de Slavi. De aceea este neapărat trebuin­cios, ca unii cu alţii să se înţelegă, înţe­legerea acesta fiind condiţia sine qua non a mântuirei Austriei“. Guvernul român şi Evreii. Sub titlul „Ministeriul Carp şi cestiunea evrească în România“ pu­blică „Pester Lloyd“ o corespondenţă din Bucurescî cu data de 28 iulie n. de la vechiul său raportor, care afirmă, că „are informaţiuni din is­­vorul cel mai sigur“. Aflăm de interes a comunica cetitorilor noştri pe scurt cuprinsul acestei corespondenţe: In introducere corespondentul lui „P. L., fiice, că pressa din străinătate în ge­neral a primit cu aplause formarea minis­­teriului Carp, dar articulii prin cari a fost salutat noul ministeriu român au trecut peste marginele unei „motivări obiective“, întru cât nu arare­ori s’au basat pe pre­supunerea unor „prestaţiuni“, ce ar fi de a se aştepta de la noul ministru-preşedinte, presupunere, căreia pe lângă toata bună­voinţa nu-i poate satisface de loc, sau nu în măsura pretinsă“. „Mai ales se referă acesta la dorinţele şi speranţele exprimate cu privire la soluţiunea cestiunei evreesci în România, admisă ca ceva de sine în­ţeles sub un cabinet Carp“. „Cel ce cunosce România şi modul şi chipul luptelor sale de partid, scie, că în­cercarea unei soluţiunî neamânate a cestiunei Evreilor ar duce la tulburări interne, la de­­monstraţiuni de stradă, ba chiar la rebe­liune şi vărsare de sânge“. * Una din măsurile, despre care face amintire corespondentul lui „P. Lloyd“, o confirmă întru cât­va şi un comunicat al filarului „Timpul“ din Bucuresci, în care se fa­ce : „D-l ministru de interne a dat o cir­­culară autorităţilor administrative, prin care le dă instrucţiuni asupra modului cum să interpreteze disposiţiunile legei de poliţie rurală relativ la darea autorizaţiunilor pen­tru stabilirea Evreilor la sate sau pentru espulsarea lor. „Aceste instrucţiuni s’au dat pentru a se curma unele abusuri, ce se făceau cu aplicarea acestor disposiţiunî“. După acastă întroducere, ca să do­­vedască cele afirmate, vorbesce de „ame­ninţările“ Ligei antisemite din România, cam fiice, „este lăţită în numeroasa secţiuni peste totă ţara după exemplul reuniunei secrete a Carbonarilor“ şi care „ar putea să devină o unăltă de agitaţiune în mâna oposiţiunii de partid, care nu s’ar sfii de a aţîţa massele, lăţind faima, că vor să vândă România Jidovilor“, cu scop de a lovi în ministeriul Carp. N’ar fi deci, adauge corespondentul, în asemeni împrejurări lucru cuminte din partea guvernului, deci vrând a face ca Israeliţii să potă trăi liniştit pe lângă Ro­mâni, ar trece peste marginile celor ce se pot dobândi momentan şi ar da astfel opo­­siţiunei şi Ligei antisemite ocasiune de a aţâţa massele. Apoi vorbind de programul d-lui Carp în cestiunea evrească, fiiarul jidano-maghiar spune, că d-l Carp a introdus deja o îm­bunătăţire a stării Evreilor prin aceea, că li-a permis să se stabilescă la ţară în ca­şul când au profesiunile recunoscute de lege. Pe lângă acesta corespondentul din Bucurescu al lui „Pester Lloyd“ atribue gu­vernului intenţiunea de­ a organiza prin o lege comunităţile israelite şi de a­ le acorda dreptul de percepere a tabelei. Apoi în­chei­e aşa: „Cu restabilirea dreptului de liberă migrare şi cu înfiinţarea unor comunităţi israelite recunoscute de stat pentru îngriji­rea intereselor confesionale comune de şcolă şi de cult, se înlătură două plângeri însem­nate ale Evreimii din România şi se des­­chid căi nouă silinţei la muncă şi dorinţei de a­ se cultiva a populaţiunei israelite, în­cât privesce dorinţa forte vie mai cu semn printre populaţia mai tînără de a­ se recu­­noste dreptul de cetăţenie română a acelor israeliţi, cari şi-au făcut datoria militară în armata română, ea este de-o dreptate atâta de saritare în ochi, încât abia ne mai pu­tem gândi la putinţa unei menţineri a stării actuale a lucrurilor. Israelitul, care a jurat în România pe steagul ţărei credinţă Regelui şi Patriei, nu poate în nici un cas să fie privit ca un străin“, de universitate în Iaşi şi cunoscutul nostru istoric. D-l Xenopol a vorbit despre „L’hi­­pothese dans l’historien, arătând mai întâiu, că hipotesa în istorie este tot atât de îndrep­tăţită ca şi sciinţele naturale, căci unde faptele nu pot fi dovedite cu totă certitu­dinea, trebue să se ia refugiu la hipotesă, pe care o justifică faptele ulterioare. După acesta conferenţiarul a arătat, că dela ocu­parea Daciei de cătră împăratul Traian Românii au locuit constant şi continuativ pământul vechei Dacii, adecă şi Ardealul de afil, şi prin urmare Românii sunt acifi cei mai vechi locuitori ai Daciei Traiane de odi­­nioră. Atâta a trebuit să constate d-l Xe­nopol, pe basă de documente nerăsturna­­bile, pentru­ ca discipolii lui Hunfalvy (Huns­­dörfer), Rethy şi alţii să se simtă atinşi în orgoliul lor de rassă şi să se căzească a dovedi contrarul de ceea­ ce a susţinut confe­renţiarul român. S’a ridicat îndată delega­tul guvernului unguresc Lanczi Gy., care — după înse­şi mărturisirile şoviniştilor dela pressa maghiară — „n’a voit“ să do­cumenteze, pe basa istoriei, contrarul, ci s’a mulţumit a respinge argumentaţiunea d-lui Xenopol privitor la continuitatea Ro­mânilor în Dacia, precum şi faptul isto­­riseste documentat, că Ungurii, după ocu­parea Ardealului, au asuprit şi frustrat po­porul.,iunea băştinaşă, cum de pildă au asu­prit Englesii pe Irlandesi. A doua fii, „neaoşul“ Maghiar Dr. Moritz Durvai a ţinut conferenţa sa despre „La Hongne et ses premiers vassaux romains“, în care s’a ocupat cu epstiunile atinse de d-l Xenopol, încercând să dovedască con­trarul asertaţiunilor conferenţiarului român. Darvai a îndrugat multe verfil şi uscate despre caracterul maghiar al Ardealului, des­pre imigrarea Românilor de peste Dunăre în secolul al XlII-lea şi despre aceea, cum „200 de ani li-a trebuit Românilor să să se for­meze un stat“ între Carpaţi şi Dunăre. Ba perciunatul „savant“ a riscat chiar să sus­ţină, că Românii şi-au creat o naţionali­tate „numai sub influenţa directă a Maghia­rilor“. După toate acestea şi-a luat dumnea­lui avânt şi a propus apropierea Maghiari­lor şi Românilor, fiind­că „amândouă ele­mentele acestea au un duşman comun“, mai bine dâră să-şi dea mâna, căci „concordia este puterea“. D-l Xenopol a răspuns îndată, dar foile unguresci refac orî­ce amănunte, poate pentru­ ca se poate cu atât mai uşor să facă lumea a crede, că „Românii au suferit de­plin fiasco la congres“, cum nu întârfire a fiice ele, fălindu-se şi lăudându-se fără de a roşi. Ar fi de dorit, ca asupra acestei im­portante discusiuni să se raporteze şi din parte română, pentru constatarea adevăru­lui. Dar şi pănă atunci, credem, că comu­nicatele foilor unguresci samănă ca ou cu ou cu comunicatele lor în alte cestiuni, sunt false, tendenţiose şi lipsite chiar şi de umbră de adevăr. Maghiarii şi Românii în Paris. Sub titlul acesta publică foile ungu­resc­­nisce comunicate, ce li­ se trimit din Paris privitor la disensiunile din şe­dinţa de la 26 iulie a congresului internaţio­nal de istoria comparată, care s’a deschis în 28 şi a durat pănă ’n 28 iulie. Congresul a lucrat în secţiuni şi în prima secţiune (istoria universală şi diplomaţia) erau bine representaţi şi Maghiarii. După amintitele joi, în desbaterile sec­­ţiunei prime de Marţi a luat cuvântul din partea Românilor d-l N. Xenopol, profesor Tragedia din Monza. Asasinul şi complicii. S’a constatat în urmă, că numele ade­vărat al asasinului este Gaetano Bresei. La întrebarea judelui instructor el a declarat, că a mers în Monza c’un prietin al său, dar acesta — fiice Bresei — n’a avut parte la atentat. Numele acestui „prietin“ n’a voit să-l spună. Se afirmă înse, că îndată

Next