Gazeta Transilvaniei, octombrie 1900 (Anul 63, nr. 218-241)

1900-10-01 / nr. 218

TIEDACTIDNEA, issisisti'atiunei »i tipografii. i&ASOV, piaţa mar« Hr. 30 Scrisori nefrnncate na «« primesc. Manuscripte v­u me retrimet. («SERATE se pnmesc la AD­­SSS18TRATIURE tn Bratov ti a ‘istratdrele Birouri d» anunciurl: 1b Viena : M. Otffcsi Naohf. kwi. Augsnfeld AEmarloh L«iner. ituinrloh Sohalek- Rudolf Boise. A. Oppellko Naohf. Anton Opţisllk. la Budapesta: A. V. Qoldber­­ţsr, Ekateln Bereut. In Ham- ViiTjţ.- Barolyl A Llebmunn. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­ria garmond pe o coloana 6 or. — Publicări mai dese după tarită­ri Învoială RECLAME pe pagina a 8-a o­fer­ă 10 or. sau 30 bani. Nr. 218.—Anul LXIII Brașov, Duminecă 1 (14) Octomvrie. 1900. (^T\a-3ncLer d_e ID^joociîjd­^o^ 400) „gazeta“ iese în flâcare i­l. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe șase luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe șese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­erele poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei lunî 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 or. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Caşul dela Corniareva în congre­gaţia din Lugoş. In adunarea de Vineri din Lugoş a representanţei comitatului Caraş- Severin a venit în discuţiune şi caşul din comuna Corniareva, — unde se scie, că gendarmii au puşcat în popor şi au omorît şi rănit mai mulţi omeni, din causă, că poporul şî-a arătat nemulţămirea faţă cu măsurarea islazurilor, ordonată fără de scirea lui. Fata lui Banffy din Pesta „Ma­gyar Szó“— precum am mai arătat în numerii de peste săptămână­­— a scris despre turburarea în comuna Corniareva și despre cercetarea, ce s’a făcut, nisce minciuni și calomnii ne mai pomenite. Zicând între altele într’iin articul întitulat „A Ianku utó­dai“ (Urmaşii lui Iancu), că au venit anume nisce domni din Ardeal, cari s’au dat de învăţători şi preoţi, ca să răsvrătăscă poporul din Cornia­reva, că ei au lăţit în popor apeluri tipărite în Bucuresci, în cari ţăranii sunt provocaţi „a pune capot tiraniei MaghiarilorLi­ se mai promite în apel, că-şi vor pută relua pământul, pe care l’au luat Maghiarii cu forţa, numai să fie uniţi între ei şi să se înarmeze cu cuţite, case şi săcurî, ca să pustiască pe tirani ş. a. A mai susţinut fata şovini­stă banify­stă, că planul ţăranilor era să omoare pe inginer, însărcinat cu măsurarea is­lazului, apoi să dărîme casa co­munală. Se vede, că clevetirile şi aţîţă­­rile răutăciose ale lui „Magyar Szó“ au pus în uimire şi pe oamenii din fruntea comitatului Caraş Severin. Totuşi nu le vine la socotălă nici lor să se zică într’o fată maghiară din Pesta, şi după acesta în alte multe foi dinăuntru şi dinafară, că poporul de sub administraţia lor face conjuraţiunî pe sub ascuns cu un seim ce agitatori din România şi că s’a răsvrătit în contra Maghia­rilor şi stau să toace în cap şi pe „tiranii Maghiari“ din fruntea comi­tatului. De aceea, să vede, vicespanul comitatului Caraş-Severin Fialka, a luat îndată după deschiderea con­gregaţiei cuvântul, spre a se plânge contra stiarului „Magyar Szó“, că a adus despre aşa Zisele turburări din Corniareva nisce scrii întemeiate pe „informaţiuni cu totul neadevărate“. Vicespanul a declarat, că în comitat nu există tulburări de naţionalitate şi a respins afirmarea, că popora­­ţiunea comitatului e în stare să se răsvrătască contra autorităţilor; a propus în fine, ca congregaţia să respingă din oficiu împărtăşirile Zia­rului „Magyar Szó“ şi să le des­­mi­ntă. Membrul român al congregaţiei Coriolan Brediceanu a făcut la acestă propunere amendamentul, ca să se mai zică, că comuna Corniareva este provocată a intenta proces de pressă numitului Ziar,­ar primul­­procuror regesc este provocat a face asemenea din oficiu, şi dacă s’ar mai ivi denunţări şi calomnii de felul celor publicate în ,, Magyar Szó“, vicespanul să introducă cercetare printr’o anchetă, în care să se nu­­măscă membrii şi câţi­va dintre frun­taşii Români, cari fac parte din con­­gregaţie. Propunerea, dimpreună cu amandamentul advocatului Bredi­ceanu, a fost redactată cum urmază: „Comunicatul din „Magyar Szó“ de la 10 Octomvrie Nr. 215, publicat sub titlu: „A laultu utódai“, congregaţia îl declară în întreg cuprinsul său de neadevărat şi de pură calumină tendenţiosă. Vicespanul comi­tatului este autorizat, să publice o desmin­­tire categorică în chiare. „Comunei Corniareva i­ se comunică articolul cu îndrumarea, ca se intenteze numitei foi proces de pressă pentru calumină. Tot­odată să i­ se cerut din partea comita­tului prim-procurorului regesc să intenteze proces de pressă ciiarului „Magyar Sza” pentru agitaţia contra naţionalităţii române. „Er deca se vor ivi şi pe viitor în cestiunea acesta denunţări pentru trădare de patriă, vicespanul comitatului se fiă îm­puternicit a institui imediat o anchetă, în care se se numesc­ şi mebrii din partidul național român al congregației“. Propunerea aceasta completată prin amendamentul d-lui Brediceanu, a fost primită de congregația cu unanimitate. O întâmplare rară aceasta, ca să nu zicem surprinzătoare. Nu ne aducem aminte, ca vr’una din congregațiile comitatense se fi luat vre­odată unanim o posiţie atât de hotărîtă faţă cu aţiţările şi cleve­tirile unei foi maghiare. Viceşpanul din Lugoş ceruse pentru întâiul numai ca congregaţia să respingă şi să desmintă în mod oficial minciunile răspândite de fata lui Banffy. Intrevenind însă imediat amendamentul din partea Românilor, congregaţia, care a aprobat pe vice­­span, nici n’ar fi mai putut să nu primască adausul propus de mem­brul Brediceanu, urmând de sine, că daci acea foaie este blamată pentru cele publicate de ea, trebue să fie luată şi la răspundere. Aşa, cei­ ce au primit propunerea vice­­şpanului, au trebuit să primască şi adausul. Să vedem acum, ce se va alege din procesele, ce după amintita de­­cisiune urmază să i­ se intenteze Zia­­rului „Magyar Szo“ pentru agita­ţiune în contra naţionalităţii române. E trist, că prim-procurorul reg. tre­bue să fie provocat de-o congre­­gație, ca să-șî facă datoria față cu astfel de articule agitatorici. Numai de și-ar face-o și așa cum se cade, și pe deplin. După toate cele espe­­riate până acuma însă, ne temem, că tot lucrul va rămâne baltă, de nu cum­va vor stărui Românii din Corniareva cu totă energia să li­ se dea satisfacţiă pe calea legii pentru calomniile îndreptate contra lor de „Magyar Szó“. FOILETONUL „CAZ. TRANS“. Cântec. Ţâr’avem şi noi sub sere, Şi-o rîvnesc duşmani destui, Dar prin vremi asupritóare N’am lăsat’o nimănui. E bogată, Zi°U VeZî bine, E bogată, căci în ea Multe inimi sunt, străine, Şi-i frumoasa, că-i a mea. Decă-i mica nu-i de-ocara, Căci în ea viteji mai sunt, Şî-apoi, şi la noi în ţară Cresce fierul din pământ: Când voim, îl seim culege, Seim cum să isbim cu el, Când duşmani lipsiţi de lege Vin spre noi cu gând mişel. Steg avem şi noi, străine, Şi-l iubim cu jurământ, ziua răului când vine, Ce frumos se sbate ’n vânt! E frumos şi steagul vostru Dar pe-al nostru de-l privesc Tot mai mândru este-al nostru, Şi mai sfânt, că-i românesc. Rupt de-asprimele furtunii Răscolite de duşmani, L’au purtat cinstit străbunii Prin atât amar de ani. De ne chiamă azî la morte Veseli mergem la răsboiu: Să dea Domnul să ni-l porte Şi nepoţii tot ca noi. Stim şi noi o lege sfântă, Şi de mii de ani acum Stăm cu ochii tot spre ţîntă, Mergem tot pe-acelaşi drum. Pentru sfânta lege-a crucii Pentru limba, ce-o vorbim: Ce de-oţăl pe săbii lucii Pus-am noi de când trăim! Scie Dumnezeu de-i bine Ori de facem vr’un păcat — Dar noi ştim c’aşa e bine Se ţinem ce-am apucat. Pentru lege, pentru limbă, Noi cu gura prindem foc : Numai vântul se tot schimbă, Insă munţii stau pe loc. Sunt şi neamuri mai cu nume, Mai vestite la răsboiu ; Or fi multe pote ’n lume, Câte n’au ajuns la noi. Dar noi ştim ce ne ’nvăţară Cei ce-au fost, şi când rostim Vorba sfântă „neam şi ţară“ Noi, străine, tresărim. Pentru cel ce ne iubesce Tot ce-avem noi dăm cu drag, Dér când neamul ni-l hulesce, Şi vrăşmaş ne vine ’n prag, Mii de oşti cu ei s’aducă: Noi suntem Români destui — Când de piept cu noi s’apucă, Aibă-l Ceriu ’n mila lui! („Alb.“) G. Coşbuc. Credinţă. Să nu creZi frunzelor din crâng, Ce ’ţi prorocesc a bine, Să nu creZi ochilor, ce plâng, Privind duios la tine. Revista politică. La începutul săptămânei a fost deschisă dieta ungară în Budapesta. In cele vre-o două-trei şedinţe de pănă acum, nu s’a petrecut ceva mai deosebit, un singur proiect de lege a trecut prin desbatere, şi anume proiectul despre administratorii de moşii. In şedinţa de Miercuri minis­trul unguresc de finanţe a presentat budgetul pe 1901. Proiectul de budget prevede încassărî în suma de un miliard, cinci-Zecî şi şase­­milioane, cinci sute opt-Zecî şi două de mii, două sute nouă-Zecî şi şapte coroane, şi cheltueli în sumă de un miliard, cinci-Zeci şi şase de milioane, cinci sute patru-Zeci şi şase de mii, patru sute şăpte-spre-Zece coroane. Prisosul ce reiese de aici este numai la părere. De fapt vor cresce şi pe anul viitor dările directe încă cu vreo patru mi­lioane. Din cifrele arătate în budget apare, că numai după datoriile de stat, poporaţiunea trebue se plătescă anual interese colosale în suma de 293.175.000 coroane. Unde rămâne apoi susţinerea armatei, honvezimei, a Zecilor de mii de funcţionari ai statului, tot atâtea sarcini pe cari trebue să le porte cetăţenii, pe când au să se îngrijască de altă parte şi de funcţionarii dela administraţie, apoi de propria lor esistenţă etc. E curios într’adevăr, că pe când însuşi ministrul de finanţe se plânge în contra relei situaţiuni economice şi financiare, vine chiar el să urce dă­rile directe cătră stat cu 4.600,000 coroane mai mult ca anul precedent, or de altă parte se laudă, că nu nu­mai a soiut să susţină echilibrul bud­getar, ci poate să arate chiar şi un prisos. De­sigur, că cetăţenii contri­buabili nu-l vor felicita pentru acest meşteşug în compunerea cifrelor, când cu amar vor trebui să plătescă. Sun­tem şi aşî tributarii statului, şi de va merge tot aşa înainte, vom ajunge Dér’ crede şi ’i adu prinos Celui ce toate scie, Ş’apoi îndreptă-ţi ochii ’n jos Şi crede ’mi dragă mie. Speranţă. Să nu sperezî averi lumescî, Isbânul, mărgăritare, Căci din nimic, ori cum doresc!, Numai nimic răsare. Dar speră, că Cel bun şi sfânt Se va ’ndura de tine, Te-a proteja păn’ la mormânt, De nu-i uita de mine. Iubire. Iubesce, dragă, tot ce veZî, Las’ inima să-ţi fure Şi flori şi mândrele liveZî Şi vraja din pădure.

Next