Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)

1900-11-01 / nr. 242

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 242...1900. „Acesta va fi un nou fiasco pentru sco­purile nostre în Orient, or deca proiectul d-lui Bek va fi autorizat de Portă, trebue să recunoascem acest fiasco ca o archi-rușine. Austria în Salonic însemnăză moartea desvoltării politice a autonomiei balcanice, decadența Marei Serbii și Marei Bulgarii dela Mare pănă la Mare. Austria în Salo­nic ínsemneazá sentința de morte a Munte­­negrului, care și fără aceasta se înecá, strâns de un vecin lacom­­și puternic, ca într’un Cerc de fier. Austria în Salonic ínsemneazá clătina­­rea situaţiunei noastre, a panslavismului, din Balcani, Şah şi Mat tuturor testamentelor noastre politice orientale. Când soldaţii încep a circula între Budapesta şi Mitroviţa, noi putem să lăsăm jocul, să strângem figurile, să închidem şa­hul , partida nostră e perdută. ,,Nevoie Vremia“, discutând ces­­tiunea cu mai mult sânge rece, era cum îşi încheie articolul. Concesiunea Austriei pentru cons­trucţia liniei ferate Bosnia-Mitroviţa, nu e convenabilă nici din punctul de vedere turcesc, fără a vorbi de interesele altora, cari dreptul au de a­ se păzi din partea dom­nilor politician­ austriac!. Numita liniă stra­tegică nimic nu diferă de ocupaţia Bosniei şi Herţegovinei — a cărei termen a trecut — şi care n’a fost dată pentru scopurile strategice ale Austriei la care nu s’ar fi pu­tut gândi astăcil. Din România. Turburările ţerănescî. Din Brădiceni (judeţul Gorj) rapor­torul chiarului „Universul“ telegrafază cu data de Duminecă 29 Opt. v. urmatoarele : La amiatil locotenentul Marcel Ol­­teanu a voit să trecă prin comuna Arjoca pentru a cantona la Rapoţt; el era urmat de escadronul căpitanului Liserie. La in­trare a întâmpinat baricade făcute din copaci enormi şi acoperiţi cu mărăcini. Drumul era închis. După baricadă se aflau aglomerate peste 300 femei înarmate cu pari, ciomege şi bolovani, oi mai la spate stăteau bărbaţii resvrătiţi. Ţăranii mai erau baricadaţi în două case învecinate. Atunci, sosind colonelul Sam­oglu cu un escadron de roşiori şi văcjend gravita­tea situaţiei, a cerut ordine dela generalul Gigurtu, care a sosit în personă, urmat de un batalion de infanterie. Răsvrătiţii erau în fierberea cea mai mare. Ei arătau ciomegile. S’a dat ordin la 40 de roşiori să dărâme baricada şi atunci începu o teribilă învălmăşală, când fu lovit generalul Gigurtu, colonelul Sam­­oglu şi alţi ofiţeri. A fost rănit mai grav locotenentul Nuţescu, la obrăz şi la mână. Locotenentul Olteanu a fost rănit la genunchi. Au mai fost răniţi sergentul Jalbă şi­­ soldaţi. Acum întră conductorul şi ne ceru­ biletele. Tăcând îi întinse tânăra damă cele trei bilete: al ei, al mamei şi al copilului. Aşi fi dorit, să fi mai avut câte­va momente la disposiţie, spre a-m­ fi putut continua observaţiunile începute. Nu-mi mai rămase alta, decât a o urmări cu ori-ce preț. Eram sigur că și ea merge tot la Oberammergau, căci mai toți pasagerii din acest cupeu voi aveau într’acolo. Oberau! răsună de­odată vocea con­ductorului, care sări de pe scara vagonului, înaintând încet spre stațiune. Visitu­l nenu­măratelor trăsuri ne salutară cu mult res­­pect, lăudându-şi care mai de care trăsu­rile lor. Ca şi când ar fi fost de asaltat o tabără inimică, tocmai aşa năvăliră că­lătorii trenului de plăcere asupra diferitelor trăsuri. Eu alergam încace şi ’ncolo prin aceasta învălămăşălă, spre a-m­ regăsi dră­gălașa damă, pe care o pierdusem din ve­dere în acest tumult. Am fost împins în toate părțile, fiind agrăit de servitorii tră­surilor și fiind în tot momentul în peri­cul de a fi călcat de trăsuri. Dor de „Parisiana“ mea nici o urmă. Mă hotărîsem, în fine, a traversa și sala restaurantului, ceea-ce nu era tocmai uşor, căci toţi călătorii, cari sosiră şi cei ce voiau se călătorăscă mai departe, se opriseră aici spre a­ se mai întrema cu ceva mâncare sau beutură. In fine mă aşezai la o masă lungă din mijlocul restaurantului şi lui satis­făcut, căci la o distanţă nemijlocită, dar tot în direcţiunea mea, îmi atrase atenţiunea pălăria galbenă-auriă a „Parisianei“. Chiar cu periculul morţii, tot nu am putut însă înainta, decât numai pas de pas. Acum avui încă şi nenorocirea de a fi împedecat în cale-mi de un bărbat mai înaintat în etate, îmbrăcat într’o mantauă lungă de voiagiu. El fu salutat de un alt bărbat. Am ascultat la conversațiunea­ lor, care se făcea în limba francesă, pe care o vorbeau amân­doi cât se poate de perfect. — „In adevăr, Colonele, D-ta aici? Și D-ta călătorescl spre Oberammergau, ce? Zise unul stringând respectabil mâna bă­trânului. — „Da, cu soţia şi cu copilul, căci Ninon nu voia altcum“. Strecurându-mă printre dânşii mormăit câte­va vorbe nu prea mugusitare despre Ninon a lui, căci Zen în adevăr nu aşi fi fost dispus, ca să ascult sfîrşitul acestei conversaţiuni, fiind­că văzui deja pălăria galbenă-auriă fălfăind la eșirea din sală.— Și în adevăr când mi-ar fi fost calea liberă, îmi perise drăgălașa păsărică dinaintea ochilor. Ca turbat stăm acum înaintea ușei de sticlă afurisind totă lumea, dar pe mine și mai mult. N’am fost eu pre un nebun, alergând după o femeiă măritată? Numai acum îmi veni minte, că eu nici nu mă gândisem cum am să sosesc la Oberam­mergau. Toate trăsurile erau deja ocupate, nu-mi succese să-mi procur nici măcar un loc în trăsurile societăților; în sfârșit pentru bani scumpi a trebuit să mă mulțămesc cu o trăsură cam sârăcăciosă, dar şi acesta numai cu un cal. SeZ©ud în trăsură, îmi erupse din nou cheful de ferii şi hotării să nu-mi amărăsc plăcerea prin a mă mai gândi la drăgălaşa „Parisiană“. i Va urma.) Ţăranii au tras şi două focuri de puşcă. Unul de după baricadă şi celalalt din pădurea de alături. Atunci batalionul de infanterie a intrat în linie, ca să strice baricada, fiind mereu loviţi de resvrătiţî. S’au făcut apoi somaţiile legale prin graie şi prin trâmbiţe la intervale lungi. Răsvrătiţii continuând loviturile cu ciomegele şi cu bolovanii, trupele au des­cărcat 100 de focuri orbe şi puţine focuri adevărate. Au fost răniţi femeia Stanca Cer­naianu la braţ şi Ilie Dobrescu la picior. S’au mai descoperit în urmă alţi patru răniţi. Au fost scoşi afară şi ţăranii, cari se aflau baricadaţi în cele două case. Numă­­rase femei au fost arestate; ele se ascun­­seseră prin podurile caselor. Grupuri de călăreţi au arestat trei­zeci de răsvrătiţi. Femeile au fost puse în libertate. Focurile au ţinut peste­ un sfert de oră.­­ Mare parte din revoltaţi au fugit prin păduri cu femeile lor. După un ceas s’a trimis la Racoţî un escadron de roşiori în recunoscere. Apoi trupele au plecat acolo împreună cu au­torităţile. Ne aşteptam la o vie resistenţă. Din fericire, ţăranii s’au încuminţit în urma ce­lor întâmplate la Arjopî. Ei au trimis o deputaţiă, care a spus, că se supun întru­pele legii, înarmările Bulgariei. A ziarului „Kölnische Zeitung“ i­ se co­munică din Varna urmatoarele: Deşi conflictul româno-bulgar pare aplanat pe dinafară, Bulgaria nu numai că nu încetază înarmările, dar încă le înain­­teză şi cu multă repecjiciune, ca să potă fi gata la ori­ce moment şi pusă în adăpost de ori-ce surprisă. Acum câte­va c­hei au sosit 6 tunuri sistem Schneider-Cauet, cari erau coman­date de mult la Creuzot și n’au putut fi plătite din causa lipsei de bani. Aceste tunuri sunt destinate vaporu­lui de resbel „Nadejda“. Ele au fost trans­portate prin Rusia, probabil, ca să evite neplăceri posibile la Bosfor. Călătoria ministrului Papricoff, se vede, a fost în vederea acestui transport. Este interesant entusiasmul, ce mani­festă Macedonenii în privința acestor înar­mări, cari se vede îi interesează în primul rând. Macedonenii clasei de jos, lucrători, cioplitori de pietri­ș din Varna, Provodia, Şumla, Rasgrad, în număr de­ aproape 2000 de persoane, fac exerciţii în conţinu de a­­proape două luni sub direcţiunea instructo­rilor militari. Răcorindu-se timpul, prima­rul din Varna, a oferit scumpilor săi „Boxeri“ un local acoperit, vechiul spital, unde voluntarii se exserseaza pănă noaptea tarcjiu. Un locotenent al regimentului 8-lea de infanterie din Varna, le slujesce de in­structor. Se scie, că guvernul bulgar va — 31 Octoravrie v. Procese de pressă. „Tribuna“ din Sibiiu scrie, că Sâmbătă a fost ascul­tat la judecătorul de instrucţii din Cluşiîi d-1 I. Seurtu pentru două articula, ce a pu­blicat în cestiunea Iancu. Pentru aceste articule­­ a intentat proces procuratura reg. din Sibiiu, apusatul însă a cerut să fie as­cultat în Clusifi. D-1 I. Seurtu a luat răs­punderea pentru articulele încriminate. După ascultare judecătorul de instrucţie a pus în vederea acusatului imediata arestare preventivă la pas, că se va depărta din Oluşia fiă şi numai pe o c­h­ii contra acesta acusatul şi-a reservat drept de apelaţiune. Mai no­tăm, că d-1 I. Scurtu e implicat actual­mente în patru procese: unul la Gruşiu, al­tul la Sibiiu, al treilea la Deva şi în fine la Hunedoara. Daruri pentru masa studenţilor. Primim urmatoarele mulţumite : Pentru masa studenţilor români din Braşov au intrat: de la domna Sabina Preda­n. Andreica şi d­ l Dr. Basiliu Preda, advocat în Câmpeni, suma de 100 coroane drept cunună eternă întru amintirea neuitatei lor mame: Carolina Andreica n. Palade. Vecînică fiă memoria scumpei defuncte, or pioşii donatori pri­­mască cele mai căldurose mulţămite. — Direcţiunea şcolelor medii gr. or. române din Braşov. — Masa studenţilor de la gimnasiul român din Brad a câştigat doi donatori noi în persoanele d-nei Sabina Preda n. Andreica şi a d lui Dr. Basiliu Preda advocat în Câmpeni, cam­ spre eternisarea regretatei d-lor mame resp. soare Carolina Andreica n. Palade, au dăruit 100 coroane. In numele celor săraci, cari vor beneficia din fructele acestei donaţiuni, primescă donatorii res­­pectuoasa mulţămită. — Vasile Bonea, pro­fesor. 7* Schuler de Libloy. m­8Noemvrie n. a răposat în Viena Dr. Friedric Schuler de Libloy, consilier de curte ces. reg. şi profesor universitar emeritat în etate de 74 ani, or Sâmbătă a fost înmormântat în ci­­miteriul dela Matzeinzdorf. Schuler de Li­bloy, care este de origine din Sibiiu, a fost mulţi ani, începând dela 1851, profesor su­­plent, apoi profesor ordinar la academie de drept din Sibiiu. El s’a distins cu deosebire pe terenul istoriei de drept transilvan; a publicat şi o carte despre dreptul public transilvan. La 1863—64 a fost deputat în dieta din Sibiiu, represent­ând oraşul Re­ghinul săsesc. Juriştii noştri ardeleni, cari şi-au făcut cursurile la academia de drept din Sibiiu, pănă la anul 1875, când Schuler a fost chemat ca profesor la universitatea din Cernăuţi, îşi vor reaminti pe profeso­rul de odinioră. Schuler de Libloy a fost şi a rămas în totă viaţa sa un naţionalist, pronunţat sus, care a adus multe servicii poporului său, îmbogăţindu-î­ mai ales lite­ratura de drept. Cand­idaturi în Bucovina. „Neue Freie Presse“ primesce din cercuri guver­namentale bucovinene vestea, că pănă acum s’au anunţat la aşa­­­sut „comitet central electoral“ urmatorele candidaturi: Dr. Strau­­cher pentru Cernăuţi; Dr. Skeda pentru Rădăuţî-Sucava-Sirete; consilierul Mayer şi rentierul Leon Rosenzweig pentru ca­mera comercială; Nicolai Wassilko pentru comunele rurale Vijniţ­­­or Pihuliak pentru puria a cincea din partea de meciu-noapte a ţării. Afară de aceşti candidaţi crede co­respondentul numitei gazete, că din partea proprietarilor mari români va candida ba­ronul George Vasilco, or din partea Po­lonilor baronul Anton Kochanowski junior, fiul primarului din Cernăuţi. Din partea consistorului (fondului religionar) episcopul Dr. V. de Repta, „Pactiştii“, Zecea vor pune Dr.-ului Popovici un contra-candidat în curia a cincea pe cons. Isopescul, tot aşa şi baronului Eudoxiu Hormuzachi pe cons. Fl. Lupul. Conferenţe episcopesce în Viena. Flilele acestea s’au întrunit în Viena epis­copii romano-catolici spre a se sfătui îm­preună, pe paşi să ia faţă cu mişcarea „Los von Rom“, adecă de rupere­a de la bi­serica Romei şi de trecerea la protestan­tism. Se­­­cei­a, episcopii voesc să între­prindă o numită acţiune în contra acestei mişcări. Neer­olog. D-l director de poştă şi telegraf din loc, Iosif Macoldi de Akos, şi soţia sa Elena născ. de Molnár a îndurat o grea pierdere prin răposarea tinerei lor fiice Margareta întâmplată în 11­­. o. în anul al 15-lea al etăţei. înmormântarea se va face ae­i după p­arnecil din locuinţă în cimiteriul maghiar evang. din loc. Adresăm condolenţele nostre întristaţilor părinţi. Aniversarea profesorului 3 Mussaf­­fia. Sâmbăta trecută profesorul pentru fi­lologia romană, consilierul de curte Dr. Adolf Mussaffia şi-a serbat jubileul de 40 ani al activităţii sale de docent academic. Toţi şcolarii maestrului au arangiat în nu­mita Zi o festivitate cordială în sala semi­narului, la care au luat parte şi decanul facultăţii filosofice, profesorul Dr. Müller, apoi mulţi colegi şi şcolari ai jubilatului. Profesorul Meyer-Lübke i-a adresat o vor­bire, în care a apreciat activitatea scienţi­­fică dătătore de direcţie a învăţatului filo­log. După­ ce l’a salutat şi decanul în nu­mele facultăţii filosofice, serbarea s’a în­cheiat între aplausele sgomotoase ale asis­tenţilor. Onoruri lui Krüger. Se confirmă scriea, că Krüger va sosi la 19 Noemvrie în Paris. Preşedintele Transvaalului a ple­cat Mercuri din Gibuti şi va sosi în Mar­silia la 17 Noemvrie­­, de unde a doua zi va pleca la Paris, oprindu-se noaptea la Di­jon. La Marsilia se fac mari pregătiri pen­tru primirea lui şi i­ se va da un banchet monstru. Un atelier din Aix îşi pune tot otelul său la disposiţia lui Krüger. Misiunea dună va pleca azi din Haga în Francia în­tru întâmpinarea preşedintelui Krüger. — Representanţa comunală a oraşu­lui Dublin, în şedinţa sa din 3­­. c., în urma propunerei consilierului comunal John Olanoy a ales cetăţen de onoare pe „expreşedin­­tele“ Krüger pentru purtarea sa eroică şi jertfele aduse patriei sale. încă înainte de a­ se începe şedinţa, sala sfatului frumos de­corată cu steguri bure a fost ticsită de public. Primarul, care întârzia puţin, a fost salutat la sosire cu strigări nu prea măgu- 11tore, or când anunţa, îndată după deschi­derea şedinţei, că propunerea dorită nu se poate puna la ordinea cjilei, mulţimea erupse în strigări asurzitoare. Mr. Clancy numai­de­cât protesta contra purtării primarului şi adresându-se publicului Z's©, că decâ lord­­major­ul nu le împlineşte dorinţa, îl vor alunga afară, ceea­ ce a şi voit s’o facă un tînăr, întreg publicul se ridica în pici­re strigând „urra!“ la adresa lui Krüger şi în­ cere Sobraniei credit de 25 m­ilioane, care va fi întrebuinţat pentru armament.

Next