Gazeta Transilvaniei, iunie 1901 (Anul 64, nr. 120-144)

1901-06-10 / nr. 128

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaja mare or. 30. Scrisorî nefrancate nu se pri­mesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena - la N. Dukes Nackf., Nux, Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik, în Budapesta, la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERȚIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 128.—Anul LXIV. Braşov, Duminecă 18 (23) Iunie. 1901. (Număr de Duminecă 23.) .gazeta« iese în flfictre Abonamente Dentin Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Bontania şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa foaie, Târgul Inului Nr. 30, etadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., p© trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Acţiune maghiară antigermană. Nu de mult făcuse mare svon o carte scrisă de publicistul frances Chéradam, prin care se făcea pro­pagandă pentru­ ca monarchia nostră se se alăture la Francia şi Rusia, susţiindu-se, că numai aşa poate scăpa din ghiarele Germanii, care cu pan­­germanismul ei ameninţă a o cu­­tropi. Acest Chéradam a umblat şi pe la Petersburg ca se stărue pen­tru acest plan. Se mira lumea, de unde şi-a luat publicistul frances curajul de a­ se face ast­fel advocatul Austro- Ungariei. Dar abia au trecut câte­va luni şi ălă iese la ivelă, că sunt chiar patrioţi unguri de samă, cari nutresc cam aceleaşi planuri contrare triplei alianţe, înainte cu câte­va oie a apărut în Paris în limba francesă şi ger­mană o broşură scrisă de faimosul Dr. Iulius Rimler, fost secretar de curte la ministerial de externe aus­­tro-ungar, care face niste destăinuiri interesante asupra acţiunei între­prinsă de el, diplomatul maghiar, dimpreună cu Gabriel Ugran depu­tat şi şef al unei fracţiuni indepen­­diste din dietă şi cu Dr. Miloş Ste­­fanovici, conducătorul Slavilor din Ungaria, pentru ca cu ajutorul mo­ral şi material al Franciei se câş­tige opiniunea publică a Ungariei în favoarea alianţei franceso-ruso-aus­­tro-ungare. Câte­va telegrame sosite dela Paris vorbeau pe scurt de acesta ac­ţiune plănuită. Ugrón însă s’a grăbit a declara, că el n’a avut nici un fel de relaţiune intimă cu Rimler. Acum acesta iese cu destăinuirile şi publică şi o scrisoare a lui Ugrón cătră minis­trul de esterne frances Delcassé, care înfățişăză lucrul altfel decum afirmă Ugrón. In aceasta scrisoare datată din Octomvrie 1899 Ugrón recunoasce pe Rimler ca mandatar al său, vor­­besce de triumful causei comune — adecă realisarea alianței cu Francia şi cu Rusia — și presentă ministru­lui frances nisce propuneri în scris politico-economice, cari se facă po­sibile acest triumf. Şi ce-i propuse Ugran cu Rim­ler? Intâia cerură se li­ se pună la disposiţie de cătră guvernul frances suma rotundă de un milion de franci, ca se organiseze partida în vederea viitoarelor alegeri dietale, se înfiin­ţeze mai multe foi antigermane şi se aibă cu ce se porte cheltuelile, crise „constituţionale“, ale campa­niei electorale. Mai departe cerură ca guvernul frances se stăruie cu totă influenţa sa pe lângă Papa de la Roma, care nu-i prietin al triplei alianţe, se sprijinescă organizarea unei partide franceso­ şi ruso-file în Ungaria. Ei mai asigură pe d-l Delcassé, că Gabriel Ugrón e pentru pacifica­rea cinstită a Slavilor din Ungaria şi pentru absoluta respectare a le­gei naţionalităţilor; aşteptă deci ca guvernul frances prin foile sale in­spirate se stărue pentru împăcarea Maghiarilor şi Slavilor în Ungaria. In fine cerură, ca guvernul frances se ia iniţiativa de a­ se înfiinţa o bancă puternică franco-ungară în Budapesta, care se bată toate insti­tutele de bani germane, ce tind numai a esploata şi a sărăci Un­garia. In Ianuarie 1900 Ugrón și Rim­ler au avut o convorbire cu minis­tru de externe Delcassé, care i-a pri­mit bine și le-a pus în vedere împli­nirea dorințelor lor. Ugrón a alergat atunci la Paris de la Odorheiul se­cuiesc. De­odată înse Delcassé întoarce foaia și nu mai vra se scie de nimic, or Rimler se plânge acum în bro­şura sa contra lui, care, adice, n’a ţi­nut seama de interesele Franciei şi n’a iscălit tratatul de alianţă cu Ugrón şi soţi. Aceste destăinuiri vor face sen­­saţiă în Germania. Şi lumea e cu drept curiosă a vede, cum se va sei apăra Ugrón în faţa împărtăşirilor lui Rimler. Germanii vor fi surprinşi, vezend că cu tota prietinia grasă cu Ungurii, pe cari îi resfaţă cu lingu­şirile lor, totuşi se găsesc deputaţi de frunte şi şefi de partid maghiari, cari fac astfel de planuri ostile alianţei cu Germania. Cele mai multe foi maghiare zic, că atitudinea lui Ugran contra triplei alianţe în sine încă nu e agi­tare antipatriotică; nu pot înse a­­proba mijloacele, de care a umblat a­ se folosi, de aceea nici nu cred, că pot fi adevărate afirmările lui Rimler. „Pesti Napló“ face semnificati­­tiva observare, că „numai bărbaţii politici ai unei naţiuni asuprite, des­poiate de drepturile şi de libertatea sa pot căuta, în interesul patriei lor, o astfel de alianţă, de care poves­­tesce Rimler!“ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ O vi­te — N’am cerut se viu în lume, Nici se plec din ea nu cer ; Ce-are dor cu mine sortea De-mi dă hainele-i de fier?... Fericire, umbră sfântă Legănată de zefir, Chipul teu m­e înspăimântă De departe de te-admir... Prin mijirea de pleoape Te zăresc de-atâtea­ orî... Nu veni de mine-aproape, C’ai pute se me omorî, Nu voesc să-ți 4ac Pe nume, Nici la tine se me ’nchin!.. — Te doresc atâți în lume Du-te .... du-te lor senin!... Veturio, li­cție cucului să tacă, El se urcă sus pe cracă Și tot cântă de me­secă­.. Vers. pop. Era o sora mohorâtă de tomna. Intr’o casă din colțul unei ulițî o femeiă obosită stetea pe gânduri. Nu era bătrână, dar necazurile îi încre­ţiseră fruntea şi în ochii ei frumoşi altădată, îşi făcuse cuib durerea. Sub icoana prea sfintei Fecioare ardea candela liniştită şi împrăştia prin totă casa un aer de biserică. Stropi de ploaie isbiau neîncetat în ferestrile mititele şi sgomotul lor ţi-aducea pustiul în suflet. Era o li­niște, care te înfiora, întreruptă din când în când de trosnetul vrăscu­­rilor, ce ardeau nepăsătore pe vatră... Maria sta ca înlemnită pe un scăunel cu cotul răzimat pe masa de brad, pe care ardea o luminare de seu. Cu ochii perduţi în vălvătaia focului, cu sufletul încărcat de du­rere, femeia asta, care fusese odată fericită, se lăsa în voia gândurilor... După cuprinsul de prin casă nu se vedea a fi săracă, şi totuşi starea ei, moştenirea de la părinţi apucase spre povîrniş. Una era Maria Stanii mai acum câţi­va ani! Vecinii o cinsteau şi vorba ei avea trecere pe la cei mari. Primă­vara îi eşiau câte trei pluguri din curte, cr tomna nu mai sfârşia cu căratul bucatelor de pe câmp. Curtea ei era ca un târg şi pe vremea lucrului oamenii se îm­biau singuri să-i mumcască. Stiau toţi cât e de cinstită Maria, când era vorba de plată şi apoi unde mai pui, că aici mâncau ca la domni. O iubia totă lumea pe vremea aceea şi când era vorba de vre-o nunta, tot­deauna Maria era rugată se împace lucrurile. Numai ce se pomenia cu câte-o femeiă în casă: „Lele Mario, fă bunătate şi du-te d-ta..., uite, nu ne prea înţe­legem cu zestrea şi feciorul nu vrea, or fata mea bat’o, norocu, se topesce după el...“ Nu treceau două ode şi se făcea înţelegerea. Avea lipici la vorbă Maria şi cu graiul ei dulce şi aşezat era în stare să-ţî scotă şi punga din chi­mir, necum o învoială. Şi se făcea nunta. Aşa era Maria Stanii pe vre­muri. Acum însă casa ei era ocolită, vecinii să uitau la ea cu spaimă şi de câte­ orî, văfiend tote astea, îşi îneca durerea plângend. N’avea pe nimeni cui să i­ se jehmscă, părinţii ei dormeau la biserica de sub deal şi la străini nu s’ar fi dus odată cu capu. De unde să-ţi înţelăgă străinul durerea, şi-apoi scia ea, că nu-i fru­mos să scie lumea ce-i în casa omului. Şi tăcea şi suferea. Şi cum stetea în faţa focului ce pâlpâia în vatră, gândurile-i rătăceau Revista politică. La începutul septemânei dieta ungară a luat în desbatere proiectul de lege despre simplificarea administra­ţiei. Proiectul acesta, care e un fel de introducere a reformei adminis­traţiei, ar avea — dxce­se — de SCOP se delăture greutăţile administraţiei de pănă acum, care — precum a re­cunoscut însuşi raportorul lui în dietă — e greoaie, încurcată, fără nici un sistem şi păgubitore interesului po­­porului. Opoziţia, prin vorbitorii ei, a combătut viu acest proiect pe tema, că guvernului i­ se dă o putere şi mai mare şi o ingerinţă directă asupra afacerilor administrative comunale şi comitatense, că se atacă autonomia comitatelor. Mai ales o disposiţie a proiectului a fost combătută, așa numitul „mandat de pedepsire“, în virtutea căruia cineva poate fi pus la pedeapsa, fără de a fi ascultat, deci în timp de 16 zile nu va cere per­tractare sau nu va face recurs. S’au mai plâns cei din oposițiă, că prin proiectul din cestiune afaceri de mare însemnătate se reguleaza prin ordo­nanțe. Vor fi 25—30 de ordonanțe, cari vor strătăia administrația intreaga. A respuns la toate acestea acuse și plângeri ministru-președinte Szell, luând în apărare proiectul și declarând, că proiectul din desbatere este nu­mai un fel de pregătire a marei re­forme administrative. * Ministru-preşedinte Szell, ca mi­nistru de interne, a presentat în şe­dinţa de Sâmbăta trecută un alt proiect de lege, acesta privitor la agendele casselor şi ale contabilităţii co­­mitatense. Prin acest proiect agendele casselor se iau de la comitate şi se predau perceptoratelor, or contabili­tatea asupra lor se va purta la di­recţiunile financiare. Scopul acestei reforme ar fi, de a­ se pune capăt ad­ministrării neexacte de pănă acum a fondurilor şi mai ales a banilor orfanilor depuşi la comitate. Se mai ţintesce tot­odată la împiedecarea defraudărilor. Acest proiect nu se va desbate însă, decât pe la începu­tul lui Septemvrie an. curent. — Sesiunea de ţață a dietei va dura pănă pe la finea lui Iunie, adecă pănă Vinerea viitoare. Pănă atunci se crede că se vor resolva toate afacerile, cari trebue să fiă desbătute înainte de vacanţele de vară. * Majestatea Sa monarchul s’a re­întors ciilele acestea din Boemia în Viena, înainte însă de-a părăsi Boe­mia, a adresat locţiitorului Couden­­hove o scrisoare autografă, în care îşi esprimă bucuria, mulţumirea şi recunoscinţa, pentru primirea, ce i­ s’a făcut de poporaţiunea regatului boem fără deosebire de naţionalitate. Cea mai viuă dorinţă a Majestăţii Sale este, ca pacea să domnescă pe viitor între naţionalităţile Boemiei, căci pacea naţională este „chezăşia cea mai sigură a unei statornice înflo­riri“. Foile celtice spun, că înainte de-a părăsi Praga monarchul a zis cătră primarul Srb, că s’a simţit forte bine în Praga, şi se bucură, că nu peste mult va visita Orăşî acest oraş.

Next