Gazeta Transilvaniei, iunie 1901 (Anul 64, nr. 120-144)
1901-06-10 / nr. 128
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaja mare or. 30. Scrisorî nefrancate nu se primesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena - la N. Dukes Nackf., Nux, Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik, în Budapesta, la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERȚIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 128.—Anul LXIV. Braşov, Duminecă 18 (23) Iunie. 1901. (Număr de Duminecă 23.) .gazeta« iese în flfictre Abonamente Dentin Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Bontania şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa foaie, Târgul Inului Nr. 30, etadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., p© trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Acţiune maghiară antigermană. Nu de mult făcuse mare svon o carte scrisă de publicistul frances Chéradam, prin care se făcea propagandă pentru ca monarchia nostră se se alăture la Francia şi Rusia, susţiindu-se, că numai aşa poate scăpa din ghiarele Germanii, care cu pangermanismul ei ameninţă a o cutropi. Acest Chéradam a umblat şi pe la Petersburg ca se stărue pentru acest plan. Se mira lumea, de unde şi-a luat publicistul frances curajul de a se face astfel advocatul Austro- Ungariei. Dar abia au trecut câteva luni şi ălă iese la ivelă, că sunt chiar patrioţi unguri de samă, cari nutresc cam aceleaşi planuri contrare triplei alianţe, înainte cu câteva oie a apărut în Paris în limba francesă şi germană o broşură scrisă de faimosul Dr. Iulius Rimler, fost secretar de curte la ministerial de externe austro-ungar, care face niste destăinuiri interesante asupra acţiunei întreprinsă de el, diplomatul maghiar, dimpreună cu Gabriel Ugran deputat şi şef al unei fracţiuni independiste din dietă şi cu Dr. Miloş Stefanovici, conducătorul Slavilor din Ungaria, pentru ca cu ajutorul moral şi material al Franciei se câştige opiniunea publică a Ungariei în favoarea alianţei franceso-ruso-austro-ungare. Câteva telegrame sosite dela Paris vorbeau pe scurt de acesta acţiune plănuită. Ugrón însă s’a grăbit a declara, că el n’a avut nici un fel de relaţiune intimă cu Rimler. Acum acesta iese cu destăinuirile şi publică şi o scrisoare a lui Ugrón cătră ministrul de esterne frances Delcassé, care înfățişăză lucrul altfel decum afirmă Ugrón. In aceasta scrisoare datată din Octomvrie 1899 Ugrón recunoasce pe Rimler ca mandatar al său, vorbesce de triumful causei comune — adecă realisarea alianței cu Francia şi cu Rusia — și presentă ministrului frances nisce propuneri în scris politico-economice, cari se facă posibile acest triumf. Şi ce-i propuse Ugran cu Rimler? Intâia cerură se li se pună la disposiţie de cătră guvernul frances suma rotundă de un milion de franci, ca se organiseze partida în vederea viitoarelor alegeri dietale, se înfiinţeze mai multe foi antigermane şi se aibă cu ce se porte cheltuelile, crise „constituţionale“, ale campaniei electorale. Mai departe cerură ca guvernul frances se stăruie cu totă influenţa sa pe lângă Papa de la Roma, care nu-i prietin al triplei alianţe, se sprijinescă organizarea unei partide franceso şi ruso-file în Ungaria. Ei mai asigură pe d-l Delcassé, că Gabriel Ugrón e pentru pacificarea cinstită a Slavilor din Ungaria şi pentru absoluta respectare a legei naţionalităţilor; aşteptă deci ca guvernul frances prin foile sale inspirate se stărue pentru împăcarea Maghiarilor şi Slavilor în Ungaria. In fine cerură, ca guvernul frances se ia iniţiativa de a se înfiinţa o bancă puternică franco-ungară în Budapesta, care se bată toate institutele de bani germane, ce tind numai a esploata şi a sărăci Ungaria. In Ianuarie 1900 Ugrón și Rimler au avut o convorbire cu ministru de externe Delcassé, care i-a primit bine și le-a pus în vedere împlinirea dorințelor lor. Ugrón a alergat atunci la Paris de la Odorheiul secuiesc. Deodată înse Delcassé întoarce foaia și nu mai vra se scie de nimic, or Rimler se plânge acum în broşura sa contra lui, care, adice, n’a ţinut seama de interesele Franciei şi n’a iscălit tratatul de alianţă cu Ugrón şi soţi. Aceste destăinuiri vor face sensaţiă în Germania. Şi lumea e cu drept curiosă a vede, cum se va sei apăra Ugrón în faţa împărtăşirilor lui Rimler. Germanii vor fi surprinşi, vezend că cu tota prietinia grasă cu Ungurii, pe cari îi resfaţă cu linguşirile lor, totuşi se găsesc deputaţi de frunte şi şefi de partid maghiari, cari fac astfel de planuri ostile alianţei cu Germania. Cele mai multe foi maghiare zic, că atitudinea lui Ugran contra triplei alianţe în sine încă nu e agitare antipatriotică; nu pot înse aproba mijloacele, de care a umblat a se folosi, de aceea nici nu cred, că pot fi adevărate afirmările lui Rimler. „Pesti Napló“ face semnificatitiva observare, că „numai bărbaţii politici ai unei naţiuni asuprite, despoiate de drepturile şi de libertatea sa pot căuta, în interesul patriei lor, o astfel de alianţă, de care povestesce Rimler!“ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ O vite — N’am cerut se viu în lume, Nici se plec din ea nu cer ; Ce-are dor cu mine sortea De-mi dă hainele-i de fier?... Fericire, umbră sfântă Legănată de zefir, Chipul teu me înspăimântă De departe de te-admir... Prin mijirea de pleoape Te zăresc de-atâtea orî... Nu veni de mine-aproape, C’ai pute se me omorî, Nu voesc să-ți 4ac Pe nume, Nici la tine se me ’nchin!.. — Te doresc atâți în lume Du-te .... du-te lor senin!... Veturio, licție cucului să tacă, El se urcă sus pe cracă Și tot cântă de mesecă.. Vers. pop. Era o sora mohorâtă de tomna. Intr’o casă din colțul unei ulițî o femeiă obosită stetea pe gânduri. Nu era bătrână, dar necazurile îi încreţiseră fruntea şi în ochii ei frumoşi altădată, îşi făcuse cuib durerea. Sub icoana prea sfintei Fecioare ardea candela liniştită şi împrăştia prin totă casa un aer de biserică. Stropi de ploaie isbiau neîncetat în ferestrile mititele şi sgomotul lor ţi-aducea pustiul în suflet. Era o liniște, care te înfiora, întreruptă din când în când de trosnetul vrăscurilor, ce ardeau nepăsătore pe vatră... Maria sta ca înlemnită pe un scăunel cu cotul răzimat pe masa de brad, pe care ardea o luminare de seu. Cu ochii perduţi în vălvătaia focului, cu sufletul încărcat de durere, femeia asta, care fusese odată fericită, se lăsa în voia gândurilor... După cuprinsul de prin casă nu se vedea a fi săracă, şi totuşi starea ei, moştenirea de la părinţi apucase spre povîrniş. Una era Maria Stanii mai acum câţiva ani! Vecinii o cinsteau şi vorba ei avea trecere pe la cei mari. Primăvara îi eşiau câte trei pluguri din curte, cr tomna nu mai sfârşia cu căratul bucatelor de pe câmp. Curtea ei era ca un târg şi pe vremea lucrului oamenii se îmbiau singuri să-i mumcască. Stiau toţi cât e de cinstită Maria, când era vorba de plată şi apoi unde mai pui, că aici mâncau ca la domni. O iubia totă lumea pe vremea aceea şi când era vorba de vre-o nunta, totdeauna Maria era rugată se împace lucrurile. Numai ce se pomenia cu câte-o femeiă în casă: „Lele Mario, fă bunătate şi du-te d-ta..., uite, nu ne prea înţelegem cu zestrea şi feciorul nu vrea, or fata mea bat’o, norocu, se topesce după el...“ Nu treceau două ode şi se făcea înţelegerea. Avea lipici la vorbă Maria şi cu graiul ei dulce şi aşezat era în stare să-ţî scotă şi punga din chimir, necum o învoială. Şi se făcea nunta. Aşa era Maria Stanii pe vremuri. Acum însă casa ei era ocolită, vecinii să uitau la ea cu spaimă şi de câte orî, văfiend tote astea, îşi îneca durerea plângend. N’avea pe nimeni cui să i se jehmscă, părinţii ei dormeau la biserica de sub deal şi la străini nu s’ar fi dus odată cu capu. De unde să-ţi înţelăgă străinul durerea, şi-apoi scia ea, că nu-i frumos să scie lumea ce-i în casa omului. Şi tăcea şi suferea. Şi cum stetea în faţa focului ce pâlpâia în vatră, gândurile-i rătăceau Revista politică. La începutul septemânei dieta ungară a luat în desbatere proiectul de lege despre simplificarea administraţiei. Proiectul acesta, care e un fel de introducere a reformei administraţiei, ar avea — dxcese — de SCOP se delăture greutăţile administraţiei de pănă acum, care — precum a recunoscut însuşi raportorul lui în dietă — e greoaie, încurcată, fără nici un sistem şi păgubitore interesului poporului. Opoziţia, prin vorbitorii ei, a combătut viu acest proiect pe tema, că guvernului i se dă o putere şi mai mare şi o ingerinţă directă asupra afacerilor administrative comunale şi comitatense, că se atacă autonomia comitatelor. Mai ales o disposiţie a proiectului a fost combătută, așa numitul „mandat de pedepsire“, în virtutea căruia cineva poate fi pus la pedeapsa, fără de a fi ascultat, deci în timp de 16 zile nu va cere pertractare sau nu va face recurs. S’au mai plâns cei din oposițiă, că prin proiectul din cestiune afaceri de mare însemnătate se reguleaza prin ordonanțe. Vor fi 25—30 de ordonanțe, cari vor strătăia administrația intreaga. A respuns la toate acestea acuse și plângeri ministru-președinte Szell, luând în apărare proiectul și declarând, că proiectul din desbatere este numai un fel de pregătire a marei reforme administrative. * Ministru-preşedinte Szell, ca ministru de interne, a presentat în şedinţa de Sâmbăta trecută un alt proiect de lege, acesta privitor la agendele casselor şi ale contabilităţii comitatense. Prin acest proiect agendele casselor se iau de la comitate şi se predau perceptoratelor, or contabilitatea asupra lor se va purta la direcţiunile financiare. Scopul acestei reforme ar fi, de a se pune capăt administrării neexacte de pănă acum a fondurilor şi mai ales a banilor orfanilor depuşi la comitate. Se mai ţintesce totodată la împiedecarea defraudărilor. Acest proiect nu se va desbate însă, decât pe la începutul lui Septemvrie an. curent. — Sesiunea de ţață a dietei va dura pănă pe la finea lui Iunie, adecă pănă Vinerea viitoare. Pănă atunci se crede că se vor resolva toate afacerile, cari trebue să fiă desbătute înainte de vacanţele de vară. * Majestatea Sa monarchul s’a reîntors ciilele acestea din Boemia în Viena, înainte însă de-a părăsi Boemia, a adresat locţiitorului Coudenhove o scrisoare autografă, în care îşi esprimă bucuria, mulţumirea şi recunoscinţa, pentru primirea, ce i s’a făcut de poporaţiunea regatului boem fără deosebire de naţionalitate. Cea mai viuă dorinţă a Majestăţii Sale este, ca pacea să domnescă pe viitor între naţionalităţile Boemiei, căci pacea naţională este „chezăşia cea mai sigură a unei statornice înfloriri“. Foile celtice spun, că înainte de-a părăsi Praga monarchul a zis cătră primarul Srb, că s’a simţit forte bine în Praga, şi se bucură, că nu peste mult va visita Orăşî acest oraş.