Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-14 / nr. 228

Nr. 228-1901, cetatea. De­ocamdată a fost arestat vice-preşedintele băncii, fabricantul Friedrich, la care se afla una din cheile tresorului. Eră dor o bancă într’un oraş însemnat din Ungaria, a căreia di­recţiune an­ de-arendul a înşelat, a falsificat bilanţele şi a împărţit ve­nite închipuite. Membrii direcţiunei şi controlorii au fost orbi, n’au veriut nimic, nu şî-au împlinit datoria, ori dera se admitem, că au fost pe sub mână înţeleşî cu Schladerer? Se fiice, că membrii direcţiunei au jucat un rol sgomotos sub guver­nul lui Banfîy. Consiliul oraşului Şo­pron a ţinut o adunare extra­ordinară, în care s’a constatat, că oraşul pierde la banca falimentată 107.000 corone. Primarul Gebbard a cerut se fi­ tras în cercetare disciplinară; asemenea s’a întemplat şi cu consilierul ora­şului Dr. Kretschi, inspectorul băncii căriate. Radicalul Zsombor s’a ridicat și a sbieruit sistemul de guvernare,, care, după părerea lui, a pricinuit catastrofa. Foile unguresc! în faţa acestui scandal ne mai pomenit pretind, ca dieta se aducă leg! pentru a­ se pune stavilă unor astfel de abusurî de în­credere. Par’că prin legi s’ar pute îmbunătăţi moravurile oamenilor şi par’că nu s’ar sti, că acolo, unde sunt mai multe legî, se comit şi cele mai multe păcate. Trebue dela rădăcină lecuit răul, ceea­ ce nu se poate, decât atunci, când va înceta a juca rol de căpeteniă îngâmfarea şi minciuna, când şovinismul descre­­erat nu va mai fi privit ca un me­rit, cu care se se înalțe adese­orî omenii cei mai fără de caracter. Când va înceta obiceiul păcătos, ca fie­care se vrea se apară mai mult, decât este, să cheltuăscă mai mult decât are și începând de la guvern pănă la cel din urmă particular, se facă mereu datorii pentru grando­maniile sale. Adunarea gen. şi serbările iubilare ale Reuniunei învăţat, gr. cat „Mariana“, Nfiseud, 28 Oct. 1901. Onorate Domnule Redactor! După cum aţi binevoit a lua cunos­­cinţă la timp, Duminecă şi Luni, 21 şi 22 i. c. Reuniunea învăţ. gr. cat. „Manana“, a ţinut în Nasăud adunarea sa generală, împreunată cu serbarea jubileului de 25 ani a activităţii sale. Firea lui de ţară l-a costat vieţa, dar i-a dat nume fără de moarte. Aproape o jumă­tate de veac mai târfiiu, în altă parte a ţării, Tudor Vladimirescu vrea să pue capăt umilinţei de a vede România dată pe mâna străinilor. Şi el cade jertfă iubirei de ţară. Sămînţa aruncată de densul încolţesce însă şi în România redeşteptată, călăuzită de un domn înţelept, dobândesce noue strălu­ciri şi înscrie pe lângă numele neuitat al Călugărenilor, acel al Plevnei. Domnul ţărei Carol I, devine Rege şi întemeieza Dinastia naţională, care va fi pe viitor călăuza neamului românesc spre vre­muri fericite. Şapte-spre-fiece veacuri şi mai bine de lupte, de frămîntări, în decursul cărora nu­mai voinici a Românului şi iubirea lui de neam l’au făcut să nu piară, şi apoi în fiilele Rege­lui Carol o isbândă mare, era resumatul vieţii noastre. De pe la jumătatea veacului trecut —c­al nouă-spre-decelea — al naţiunilor, cari mulţumită libertăţilor ce garanteză monar­chia constituţională, lucreză pe întrecute la întinderea şi răspândirea cunoscinţelor, la fericirea şi la întărirea neamului omenesc, îndeplinind astfel tainicile şi de omeni ne­pătrunsele hotărâri ale Proniei. Ioan Halinderu, GAZETA TRANSILVANIEI. Programa, pe cât de bogată, pe atât de variată, a acestei imposante adunări, de o parte, er de altă parte însăşi sărbările iubilare arangiate din acest incident: litur­ghia solemnă, şedinţa festivă, banchet, pe­trecere cu joc etc. au atras în aceste două fiile multă lume la Năsăud , astfel deja de Sâmbătă seara, — cu tot timpul nefavorabil şi în mânia ploii ce curgea fără întreru­pere, — sosiau rend pe rend şiruri de tră­suri, ce aduceau învăţătorimea română din toate unghiurile comitatului nostru; apoi ospeţî aleşi dela Rodna, Bistriţă şi satele din jur. Aceasta împrejurare îţi făcea impresia încă dela început şi puteai să preveni, că serbările iubilare ale Reuniunei învăţ. „Ma­riana“ vor fi încoronate de cel mai stră­lucit succes, mai ales, că Esc. Sa Episco­pul de G­herla, Dr. Ioan Szabó, ascultând glasul Reuniunei „Mariana“, prin delega­­ţiunea trimisă la densul, a binevoit a tri­mite ca representant al său la aceste fes­tivităţi, pe Reverendissimul Domn canonic loan Georgiu, subinspector general al şco­­lelor noastre conf. gr. cat. din întreaga die­­cesă, care s’a şi achitat în mod demn de însărcinarea, cu care a fost onorat din par­tea episcopului. Liturghia solemnă şi parastas. Dumi­necă dim. la 8 ore, învăţătorimea adunată la şcola normală din Năsăud, a plecat în corpore la biserica gr. cat., unde s’a servit liturghia solemnă, pontificând Reverendisi­­mul Domn canonic Ioan Georgiu, încunju­­rat de preoţi aleşi, ca: Gerasim Domide, protopopul Bistriţei, Anton Precup, preot în Rebrişora şi locţiitor de vicar, Pamfiliu Grapini, preot în Rodna nouă, autorul mult aplaudat al „odei festive ocasionale“ la iu­­bileu, Iacob Pop catechet gimnasial, Alesan­­dru Haliţă, preot şi profesor gimnasial, Ioan Dologa, preot în Borgo-Tiha. „ La finea li­turghiei s’a celebrat parastas întru memoria celui mai zelos învăţător de tre­când, a fos­tului vicariu de pre memoriă Ioan Marian, al căruia nume îl portă Reuniunea, ase­menea şi o predică ocasională forte potri­vită prin Pamfiliu Grapini, harnicul preot al Rodnei-nouă. Şedinţa festivă. La 10 ore se începe în aula gimnasiului super, fundaţional şe­dinţa festivă printr’un potrivit şi ales dis­curs al vice-preşedintelui d-l Ignatiu Seni, învăţător la şcola normală din Năsăud, care în liniamente generale a arătat scopul adevărat al şcolei, rolul învăţătorului în so­cietate şi faţă de popor, şi firesce, atrăgând binevoitoarea atenţiune, cerând binevoitorul sprijin al publicului asistent şi al tuturor oamenilor de bine asupra acestei reuniuni culturale învăţătoresci, al căreia rol mare şi activitate rodnică întru cultivarea şi lu­minarea poporului din acest ţinut, este in­contestabil. Punctul culminant al şedinţei prime festive a fost: cetirea raportului general despre activitatea de 25 ani a Reuniunei prin secretarul Reuniunei, d-l Clement Gi­­vase, director al şcolei normale, raport, care a fost ascultat de adunare şi de publicul present cu o deosebită atenţiune, cu o vă­dită interesare. Şi într’adevăr, acest raport, ce cuprin­dea în sine: istoricul reuniunei, evenimen­tele mai însemnate din trecutul ei, rolul ei în viaţa culturală a poporului de la sate, luptele ce a purtat şi greutăţile ce a în­­timpinat, pănă când, mergând mereu îna­inte, poate să-şi serbeze astăzii cu o deose­bită solemnitate jubileul de 25 ani a asis­­tenţei sale, idealul ei în viitor etc. etc., — acest raport die, era natural să stîrnască cel mai viu interes în publicul asistent, care nu odată şi nu fără reson a întrerupt cu aplausele sale frenetice pe autor, zelosul secretar al Reuniunei, Clemente Grivase. Nu mai puţin ca raportul general, a contribuit la ridicarea nimbului acestor ser­bări iubilare: „Oda festivă ocasională“ la jubileul de 25 ani, cetită de însuşi autorul ei, On. Domn Pamfiliu Grapini, care a scitit şi cu astă ocasiune să dovedescă interesul şi dragostea, ce portă căuşelor noastre şco­lare, ca şi celor bisericesci. Laudă şi recunoscinţă merită şi Reu­niunea română de cant din Năsăud, care prin două cântări acomodate, dintre cari una „Imn ocasional“, cor mixt, cântată la începutul şedinţei, or a doua „Cor n’a fost vis“, cor mixt de C. M. Cordoneanu, cân­tată la finea şedinţei festive, au contribuit în mod incontestabil la potenţarea splen­­doarei acestor sărbări. Tot în decursul acestei şedinţe, s’au cetit telegramele şi scrisorile de aderenţă şi felicitare dela diferite reuniuni culturale din patrie, precum şi dela diferiţi bărbaţi de valoare ai neamului nostru românesc, tot asemenea şi telegrama Escelenţei Sale D-lui Episcop de Gherla, care însă sosind la bi­roul reuniunei după şedinţa I-mă, — du­rere, — nu s’a putut ceti. Baschetul. Finindu-se şedinţa festivă, la ora 1 d. a. urmeză în sala de gimnas­tică, banchetul, la care au luat parte peste 120 persoane, între cari afară de învăţători am fost fericiţi a avea în mijlocul nostru o mulţime de preoţi, profesori, advocaţi şi alte persoane distinse. A urmat apoi lunga seriă a toastelor. Petrecere CU joc. Pe la 5 ore ban­chetul s’a sfîrşit, ospeţii au început a­ se îndrepta rând pe rând, pentru­ ca sora la 8 ore să se revadă din nou la petrecerea cu joc, aranjată de Reuniunea română de cant din Năsăud. Petrecerea aranjată în spaţiosa sală de gimnastică de la gimnasiu, decorată anume spre acest scop, a fost bine cercetată, succesul moral şi material chiar întrecând prevederile tuturora. Continuarea şedinţei. A 2-a fii, Luni dim. la 9 ore, tot în aula gimnasiului super, s’a continuat şedinţa, cetindu-se: raportul cassarului despre averea reuniunei şi per­tractarea preliminarului de budget pro 1901 prin Antoniu Hangea cassarul reuniunei, apoi raportul despre starea bibliotecei reu­niunei, prin Macedon Linul, controlor-bi­­bliotecar. Urmând punctul 4 din programă, se citesc disertaţiunile: a) „Posiţia învăţăto­rului în societate, însufleţirea lui faţă de şcolă“, prin Macedon Linul, învăţător la şcola fund. elem. din Năsăud; b) „Cum poate influenţa şcola asupra bunăstării materiale a poporului“, prin Octavian Doci, învăţător gr. cat. în Feldru. Ambele disertaţiuni au fost ascultate cu o deosebită atenţiune, or disertanţilor li­ s’a esprimat mulţămită pro­tocolară. Tot în acestă şedinţă s’a cetit rapor­tul comisiunei pentru înscrierea de membrii noi, cu succes peste aşteptare îmbucurător, înscriindu-se 18 membri fondatori şi 8 or­dinari. Ca loc pentru adunarea generală viitoare, s’a ales cu unanimitate Monorul. Venind la ordinea­­filei punctul ultim din programă, alegerea preşedintelui reu­niunei, adunarea generală alege cu majori­tate de voturi pe Gerasim Domide, proto­popul Bistriţei, cu deosebire din motivul, că şi comitetul fondurilor central- scolas­tice districtuali, cu câte­va minute mai ’na­­inte numai l’a ales de preşedinte al său. Astfel efeptuită şi alegerea de preşe­dinte, d-l Ignatiu Seni, iubitul nostru vice­preşedinte, prin o frumosă şi acomodată vorbire şi între nesfîrşite urale de „si tră­­iesc!“, mulţămind ospeţilor presenţî în ge­neral şi Reverendissimului Domn canonic loan Georgiu în special pentru viul interes şi dragostea cu care au urmărit şi îmbră­ţişat căuşele învăţătorimei şi astfel căuşele învăţământului poporal, închide şedinţa. Dea Dumnefieu, ca Reuniunea învăţ, gr. cat. „Mariana“, condusă de bărbaţi destoinici şi cu tragere de inimă şi îmbră­ţişată de toţi omenii de bine, să margă mereu înainte, pentru binele şi înflorirea şcolelor noastre confesionale gr. cat. şi ast­fel şi spre binele şi fericirea poporului ro­mânesc din acest ţinut. Un dascăl. Pagina 8. Greva minerilor din Francia. La cafeneaua din colţ este lume multă. Unii jucă biliard, alţii şah, alţii fac o partidă de preferant, cei mai mulţi ci­tesc punând din când în când mâna pe d­asca cu cafea, pe care o duc la gură şi-i strecară conţinutul printre dinţi. Să întru şi eu, pote voiu da peste vr’o gazetă străină, din care să scot ceva pentru cetitorii de Duminecă ai „Gazetei“. Că Domne multe gazete mai sunt la câte o cafenea de astea mai mari. Aici sunt gazete românesc!, nemţesc!, unguresc!, fran­ţuzesc! şi italienesc!, ai de unde alege. Chelnerul îmi aduce o cafea turcăscă şi o gazetă franţuzăscă. Ei bine — cfic eu — ne apropiem de aplanarea conflictului tur­­co-francez, despre care nimeni nu mai scie de mult în ce stadiu se găseşte. Iau gazeta în mână să văd, ce mai e nou şi prin ţara Francezilor. Asta-i o ga­zetă veche şi de frunte, o chiamă „Le Fi­garo“. Ia să vedem ce spune, îndată pe pagina primă văd, că este un lung articol, în care se ocupă cu ispră­­vurile socialiştilor. Muncitorii din minele francese, vr’o 160.000 la număr sunt în mare ferbere. Pe efiua de 1 Novembre au de gând să facă o grevă generală, şi se dice, că şî-au procu­­rat arme şi cartuşe şi că sunt hotărîţi să facă rasboiu civil. Bre! Bre! Ia să vedem cum stau lu­crurile. Minerii cei mai mulţi sunt concentraţi în departamentul „Loire“. Capitala acestui departament este Saint-Étienne, cu vreo .130.000 locuitori şi cu multe fabrici. Nu­mai în oraşul Birmingham din Anglia sunt atâtea fabrici, ca în St. Etienne, din care caută acest oraş se şi numeşte Birmingha­­hamul franţuzesc. In acest oraş locuesc foarte mulţi lu­crători, cari muncesc în minele de cărbuni din apropiere. Cei mai mulţi locuiesc însă nu departe de St. Etienne, la Montceau, unde sunt concentraţi vreo 8000 de mineri. Aceştia sunt cei mai sălbateci şi cei mai încăpăţinaţi. Despre isprăvurile lor multe s’au aucfit în timpul din urmă. Cestiunea socială atât în ţară la noi, cât şi în străinătate, fiind de mare impor­tanţă, trebue să ne ocupăm şi noi de ea şi să arătăm, că de multe­ ori nişte aparente năpasuri şi dureri de ale muncitorilor sunt exploatate în mod neruşinat de agitatorii fără suflet ai social-democraţiei, cari prin aţîţările lor au pricinuit deja până acuma multă vărsare de sânge şi ruinarea multor familii. Din cfiarul „Figaro“, am văziat, că şi mişcarea muncitorilor mineri din Francia este tot opera agitatorilor. In numitul efiar un efiarist cu numele Serge Basset publică în numărul dela 20 Octomvrie, ceea­ ce a văfiut el la faţa locului în Montceau. După spusele acestui efiarist voiu arăta şi eu con­­diţiunile, în cari trăiesc minerii francesi, ca să pota judeca apoi cetitorii români, dacă nu este un păcat de moarte a lua pe atâţia omeul harmol dela treba şi a-i es­­pune de multe­ orî miseriei celei mai mari. Minerii intră în minele din Montceau diminăţa la 5y2 şi stau la lucru pănă la 2­/2 d. a. In acest timp au şi o oră pentru repaus şi mâncare, oi pentru întrare şi eşire le trebue ără şi cel puţin o jumătate de oră. Faceţi acuma singuri socoteala şi judecaţi, dăcă nu este aici strict esecutată vechea cerinţă a muncitorilor, adecă 8 ce- 8uri de lucru? Dar să lăsăm să vorbască un munci­tor mai resonabil, pe care l’a intervievat d-1 Basset. Dela 1899 — fiice muncitorul inter­vievat — minerii trăiau liniştiţi şi fericiţi. Traiul la Montceau este uşor şi eftin, mult mai eftin, decât la St. Etienne. Mediul sa­­latelor este câte 6 franci pa fii (2 fiorini 30 or.), or Compania a pus la dispoziţia raunoitorilor locuinţe higienice, curate, în­conjurate de grădini și cari se dau în chi­rie cu câte 4—6 franci pe lună. Compania a instituit afară de acestea pensii de câte 5—600 franci pe an pentru aceia, cari au ajuns etatea de 55 ani și au muncit timp

Next