Gazeta Transilvaniei, decembrie 1901 (Anul 64, nr. 266-287)
1901-12-04 / nr. 268
Alegerile comitatense. Astăcjî se încep în tota tera alegerile de funcţionari comitatenşî (judeţeni), cari se fac, după cum prescrie legea, pe timp de 6 anî de cătră membrii aleşi ai congregaţiunilor comitatense. Vacanţele de Crăciun ale dietei s’au şi început, numai pentru ca deputaţii se pot pleca în cercurile lor spre a lua parte la agitaţiunile electorale comitatense. Una din foile oposiţionale maghiare susţine, că deputaţii guvernamentali mai au şi un deosebit interes de a fi de faţă la adunările comitatense, fiindcă mandatele lor stau în strînsă legătură cu administraţiunea judeţană, căci dacă comitatele n’ar fi guvernamentale, nici că ar mai esista majoritatea liberală de act î-a lăţită părerea, că alegerile de faţă, ce se cualifică cu cuvântul „restauraţiune“, (de funcţionari) vor fi cele din urmă alegeri de felul acesta, deoarece se crede, că, înainte de a espira cei şase ani, se va săvârşi proiectata reformă a administraţiunei aşa, că în viitor funcţionarii administrativi nu vor mai fi aleşi, ci numiţi. Cum se va pute păstra şi cum va pute dăinui autonomia comitatensă cu sistemul de numire, este greu a înţelege. Cu toate astea se susţine acesta de către factorii competenţi de la ocârmuire, fără ca afirmările lor se afle crecjemânt la oamenii cu judecată clară şi nepreocupaţi. Numai înainte cu câteva cile ministru-preşedinte Szell, vorbind despre proiectele de lege, ce are de gând a le presenta camerei cu privire la reforma administrativă, s-a declarat categoric ca aderent al principiului de numire a funcţionarilor administrativi. El ar vra se susţină „în fond“ autonomia judeţană, dar numai aşa, ca ea de fapt se nu mai esiste pentru guvern, cu alte cuvinte acesta se nu mai întâmpine nici cea mai mică piedecă din partea așectămintelor autonome comitatense. Așa, firesce, puterea guvernului, care deja acum dispune aproape absolut în comitate, va crește, autonomia cea veche va ajunge se fia de fapt cu totul anihilată şi, ca multe altele în ţara ungurescă, va figura în viitor numai ca simplă etichetă. Szell însuşi recunosce, că alegerea funcţionarilor este o foarte preţiosă parte integrantă a autonomiei comitatense, crede însă, că ea nu e o condiţiune esenţială şi neapărată a Self-governementului. Ministrupreşedinte are în vedere numai ajungerea ţintei de „a corespunde cerinţelor statului naţional maghiar“ şi deci vrea, ca voinţa statului se se validiteze pe toate terenele, „se nu esiste nici un funcţionar în ţără, care se nu esecute ordonanţa unui ministru responsabil parlamentului“. Acesta însă i se pare lui Szell nerealisabil cu funcţionarii aleşi. Tot aşa de imposibilă pare însă susţinerea autonomiei comitatelor pe lângă introducerea sistemului de numire a funcţionarilor, fiindcă toata însemnătatea acestei autonomii a vechiului comitat constă numai în alegere, care, dacă se va delătura, vor cădâ şi ultimele ziduri ale „bastionelor“ de odinioră, pe cari s’a răzimat constituţia ungară, or centralisarea, la care se lucrăză deciecî de anî cu atâta rîvnă, va deveni mai perfectă decât a fost în periodul absolutist a lui Bach. Oposiţionalii Ungurî sperăză încă în posibilitatea de a paralisa planurile de nimicire a autonomiei comitatense. Cine va mai putu contrasta însă cu succes asaltului, ce se face asupra ei, când aciî deja şi comitatele cele mai oposiţionale de odinioará au ajuns cu totul în puterea guvernului ? Se mai fac alegeri, dar şi aceste au devenit faţa cu ceea ce a fost în trecut aproape o parodie, dacă vom avu în vedere sistemul de candidare, ce se practică, şi prin care în foarte multe caşuri cei ce au se fie liber aleşi, se impun de cătră fispana corpului electoral. FOILETONUL „GAZ. TRANS“, îngerul. De Sienkiewicz. In orăşelul Lupiskory, după înmormântarea Kalixtowei se ţinu o vecernie, or după vecernie mai rămăseseră câteva femei în biserică, şi cântau obicinuitele cântece de pietate. Era pe la orele patru după amiaril, însă fiindcă orna la acastă oră începe a se învălui cliua cu noaptea, în biserică era cam întunerec. Altarul cel mare era deja acoperit de umbre negre. Nu mai ardeau, decât două luminări în apropierea aiboriului, dar lumina lor tremuratore nu lumina, decât forte slab aurăria portiţei şi ceva mai sus picioarele figurei lui Christos, prin cari era bătut un piron mare. Capul acestui piron se vedea ca un punct mare strălucitor deasupra altarului. Din luminările celelalte, pe cari le stinseseră nu de mult, se înălţa un fum, care umplea spaţiul cu un miros bisericesc de corb. Un cerşitor şi un băiat mic îşi făceau de lucru la treptele altarului. Unul mătura, or celalalt strângea covorul de pe trepte. De câte ori femeile îşi întrerupeau cântecul, se aurjia şoptitul plin de ciudă al cerşitorului, care înfrunta pe băiat, sau bocănitul vrăbiilor pe cernevelele ferestrilor acoperite de zăpadă; păsărelelor li era afară frig şi erau flămânde. Femeile şedeau în băncile de la uşă. Acolo ar fi fost încă şi mai întunerec, fără cele câteva luminări de său, pe cari şi le aprinseseră femeile, ca să potă ceti în cărţile lor de rugăciuni. Una dintre aceste luminări îşi arunca lumina asupra praporului de lângă banca cea mai apropiată, pe care era representat iadul cu para focului, cu păcătoşii şi cu diavolii. Pictura de pe ceilalţi prapori nu se putea distinge. Femeile nu mai cântau, ci mormăiau numai cu glasuri obosite, somnorase un cântec, repeţind mereu refrenul: „Şi când va sosi cesul morţii Rogă-te pentru noi la fiul teu“... „Fiul tău“.... Acestă biserică acoperită de amurgul serei, praporii fixaţi la capetele băncilor, feţele veştede ale femeilor bătrâne, flăcările luminărilor, cari nu răspândiau lumina, decât câte într’un cerc foarte restrîns, produceau peste tot o impresie sumbră, chiar înspăimântătore. Cântecul trist al morţii se potrivea de minune în acest tablou. Din timp în timp amuţia cântecul şi una dintre femei se ridica în bancă şi rostia rugăciunea: „Născătore de Dumnezeu, fecioră bucură-te, ceea-ce eşti plină de dar“..., or celelalte terminau: „Preasfântă Maria, Maica lui Dumneczeu, rugă-te pentru noi păcătoşii, şi acum şi în ceasul morţii noastre — Amin“. Fiindcă însă astăziî eraiiua înmormântării Kalixtovei, după fie-care „Născător©“ se adăoga: „Dă-i demne pace vecinică şi lumina să-i lumineze pururea“. Mariora, fiica repausatei, şedea în bancă, alăturea de-o femeie. Pe mormântul mamei sale, afară în ţintirim, cădeau tocmai fulgii de zăpadă more şi încet, copila însă n’avea nicijece ani, așa, că părea a nu pricepe nici perderea, ce o îndurase, nici compătimirea, ce a produs-o la femei moartea mamei sale. Fața ei mititică, cu ochii albaștri, își păstrară liniștea copilărească, ba chiar un fel de seninătate indiferentă. In trăsăturile ei nu se reflecta, decât o uşoră nuanţă de curiositate, nimic mai mult. Cu gura căscată se uita ea când la praporul cu păcătoşii din iad, când la Intunerecul din fundul bisericei, când la vrăbiile de la ferestri. Ochii ei nu esprimau nici o gândire,ar femeile mormăiau cu glasurile lor somnoraase, deja pentru a trucea-oră: „Şi când va sosi ceasul morţii“.. Mariora îşi sucia codiţele părului său, cari se lăsau jos pe spate, ca nişte codiţe de şirepe, nu mai mari. Ea începu să se plictisască. Deodată însă îşi îndrepta atenţiunea spre cerşitor. Acesta se opri în mijlocul bisericei şi începu să tragă de funia nodurosă, ce atârna din plafond. El trăgea clopotul pentru sufletul Kalixtovei, făcea însă acest lucru în mod mechanic gândindu-se, de sigur, în altă parte. Sunetul clopotului era în același timp semnalul, că vecernia s’a sfirşit. Femeile au mai repetat odată, pentru ultima oră, rugăciunea lor pentru o moarte uşoră şi apoi au eşit din biserică. Una din ele ducea pe Măriura de mână. „Kulikova“, cjise o altă femeie, „ce ai de gând cu fata?“ Congresul catolic — spune „M. g.“ — îşi va ţină şedinţele dela 8 pănă la 15 Ianuarie 1902. Bărbaţii de încredere ai congresului au ajuns la o înţelegere cu guvernul în privinţa proiectului de statut a autonomiei. Magyarország“ spune însă, că învoiala, ce s’a făcut, e de aşa natură, încât catolicii, pare voesc serios autonomia, nu vor putea primi. Drept aceea se crede, că în plenul congresului vor fi discuţiunî vii în jurul proiectului de statut. Camera magnaţilor a desbătut în şedinţa dela 14 Dec. proiectul de indemnisare şi provisoriul budgetar croat. Contele Ferdinand Zichy a justificat printr’un lung discurs punctul de vedere al partidului său, combătând proiectul de indemnisare şi declarând, că nu-l voteza. Au mai vorbit Ernuszt Kelemen şi baronul Podmaniczky pentru proiect, apoi ministru-preşedinte Szell, apărând proiectul, care la urmă a întrunit majoritatea. Sortea pactului austro ungar preocupă viu pressa maghiară. După toate câte s’au petrecut în „Reichsrath“, abia dacă mai poate fi speranţă, ca proiectele pactului economic să fie votate de actualul parlament, şi acăsta din simplul motiv, că — după părerea acestor foi — „Reichsrath“-ul va fi disolvat. Dacă din nouăle alegeri nu va eşi un parlament, care se voteze pactul, procedura cu disolvarea se va repeta, până când forţa de resistenţă a parlamentului austriac va fi înfrântă.—Slabă mângâiere. Situaţiunea in Austria. „Politii“ din Praga scrie, că ministru-preşedinte Koerber continuă tratări cu partidele. Nici unul din membrii partidului feudal nu trage „GAZETA“ iese li Metre AiWMMite pentru visito-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. Nrii de Duminecă 2 fl, pe ani Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franc!, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franc!. Se prenumeră la toate paclele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Admnistraţiunea, Piaţa Isaie. Târgul Inului Nr. 80, etagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu ducul în casă: Pe tui an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare or. 30. Scrisori nefrancata nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE 30 primesc la Administraţiune în Cracov şi la am&toarele 8TECURI de ANUNŢURI: în Viena la N. Dukes Nachf., Kux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-korut). PREŢUL INSERŢII!NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după farita şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 288 Braşov, Luni-Marţi 4 (17) Decemvrie. 1901. la indoială seriositatea intenţiunilor ministrului preşedinte. — La parlament s'a răspândit alaltaeri svonul, că guvernul ţine să argiteze tratările de învoială între Cehi şi Germani, din care causă ar voi, ca să amâne pe toamna viitoare desbaterea pactului cu Ungaria, a tarifului vamal şi a convenţiunilor comerciale. In caşul acesta în Maid se vor întruni delegaţiunile. Majestatea Sa a primit caitele acestea pe un feudal, căruia i-a cris: „Dacă cu parlamentul acesta nu ne putem ferici, atunci va trebui să facem altceva“. In privinţa aceasta deputaţii Bareuther, Schalk şi soţi au interpelat guvernul în şedinţa de Sâmbătă a parlamentului, somându-i să declare, dacă este adevărată faima, că s’au făcut toate pregătirile pentru suspendarea constituţiei ; mai departe, dăpă declaraţia dela 9 Decemvrie a lui Koerber s’a făcut cu învoirea coraanei ? Dietele provinciale. O patentă împărătască de la 12 Decemvrie convoică dietele provinciale din Austria superioră, Moravia, Silesia şi Galiţia pe cfina de 24 Dec., dietele din Galiţia şi Stiria pe 28 Dec., oi dietele Austriei-de-jos şi Oraiiei pe c fina de 30 Dec. Maghiarii în diplomaţie. Una din oficiosele unguresci anunţă cu mare bucuriă numirea a trei ataşaţi noi maghiari de ambasadă. Din incidentul acesta un chiat guvernamental face calculul asupra numărului în care sunt representaţi Maghiarii în diplomaţia austro-ungară. Dintre 8 ambasadori, 2 sunt Maghiari; între 20 consuli: 7 sunt Maghiari; dintre 3 miniştriresidenţi: 1 e Maghiar. Numărul total al Maghiarilor în diplomaţia externă este acel de 14. Mai sunt încă 10 consuli maghiari, dar aceştia nu aparţin strict diplomaţiei, ci representă numai interese comerciale. Insultarea armatei austriace de cătră Chamberlain. Societatea „Deut. Wählerverein“ din suburbiile „Leopoldstadt- Brigittenau“ din Viena, a ţinut în ciua de 12 Decemvrie o întrunire de protestare în