Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)
1902-01-24 / nr. 19
RED ACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te primesc la Administraţiune în Braşov şi la următoreie 3XRDURI de ANUNŢTIRI: In Viena, la N. Dukes Nachf., Nux, Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREȚUL INSERȚIUNILOR: o seria garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3 a o seriă 20 bani. Nr. 19. Braşov, Joi 24 Ianuarie (0 Februarie). ANUL LXV. ,gazeta“ iese în Metre ni. Abonamente pentru Austro-Digem: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franc!, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Atronamentul pentru firaşi. Administraţiunea, Piaţa K fiie. Târgul Inului Nr. 30. eîaţ m I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă • Pe ut an 24 cor., pe luni 12 c., petit« luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atăt abonamentele cât. şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1902. Alianţa fără termin. Mâne va pleca archiducele Francisc Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, la Petersburg spre a face Ţarului visita anunţată. Din incidentul acesta se fac în pressa streină tot felul de combinaţiunî, şi se vorbesce chiar de schimbarea constelaţiunei politice europene. Se atribue între altele archiducelui intenţiunea de a pune la cale o alianţă ad hoc a Austro-Ungariei cu Rusia pentru ca ambele împărăţii se-şî apere în comun interesele lor economice faţă cu tariful vamal german, ce le ameninţă de deopotrivă. Foile francese sciu se anunţe în legătură cu acesta, că archiducele ar avea misiunea de a pregăti succesiva desfacere a Austro-Ungariei de tripla alianţă şi apropierea ei de Rusia şi Francia. Deşi cu greu se poate admite, ca archiducele Francisc Ferdinand se fi primit o astfel de misiune şi cu toate că bine se stie, că scopul principal al visitei sale este de a mulţumi Ţarului, pentru că l-a numit general de cavalerie rusesc, totuşi combinaţiunile amintite fac sânge reu în Germania, unde, cu tota încrederea ce se dă realităţii monarchiei noastre, totuşi este supraveghiată cu gelosiă fiecare mişcare de sine stătătore a acesteia, şi mai ales când e vorba de vr’o apropiere faţă cu Rusia. Pressa germană din marele imperiu s’a ferit a da pe faţă neliniştea, ce i-o causeza scriî şi faime ca cele de sus, dar pentru aceea cu atât mai mult s’a silit a arăta, că acele faime nu pot ave nici un temem şi cauta se convingă publicul german, că printr’o apropiere parţială dintre monarchia nostră şi imperiul Ţarului nu se pot compromite legăturile austro-germane, ba că, din contră, ar fi chiar de dorit ca prin visita moştenitorului tronului austroungar se se întărescă înţelegerea austro-rusă cu privire la peninsula balcanică. In categoria acestor instiinţe de a linişti opiniunea publică, este a se clasa şi articulat, ce l’a publicatfilele aceste oficiosul „Berliner Neueste Nachrichten“ asupra naturei alianţei austro-germane, articul, care este forte remarcat. Se susţine în acest articul, că alianţa dintre Germania şi Austro- Ungaria nu e o alianţă ad hoc, ca celelalte alianţe, ci îşi are rădăcina şi basa ei istorică şi politică şi că prin urmare esistenţa ei nu aternă de la esistenţa triplei alianţe. Cu alte cuvinte, Italia e a treia în alianţă cu termin; daca o va părăsi rămâne şi mai departe în piciore alianţa austro-germană, care nu e încheiată pe termin şi care „va oferi popoarelor Europei încă anî nenumăraţi scut şi apărare la opera lor de creaţiuni culturale“. Deodată se încăleţesc urăşî oficioşii germani forţe pentru alianţa cu Austro-Ungaria. Care se fie motivul şi cum vine, că acesta se întâmplă tocmai în ajunul visitei archiducelui austriac la Petersburg? Se poate că tot cestiuniea tratatelor comerciale se preocupe pe conducătorii politicei germane, dar poate se fiă şi altă causa, că se pronunţă atât de călduros pentru alianţa „unică“ cu Austro-Ungaria, sunt alipiţi cu trup şi suflet de alianţa cu Germania şi nu este nici o causă de a ne teme de călătoria archiducelui, fiindcă tocmai în urma acestei călătorii se desvoltă raporturi amicale între monarchie şi Rusia. Şi împăratul german a considerat totdăuna ca important, să stea în bune raporturi cu Rusia. Din Petersburg se anunţă, că archiducele Francisc Ferdinand va sosi acolo Vineri. Regimentul 26 de dragoni, care portă numele archiducelui, şi-a trimis deja representanţii la Petersburg. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Impresii și amintiri i. „Ai fost acasă de Crăciun, de sigur vei fi avut frumoase impresii.—De ce nu le scrii?“ Așa mă întrebă unul din vechii și bunii mei prieteni. De ce nu le scriu ? La întrebarea asta, singur nu stiu să răspund. Sunt așa de agiamiu la scris. De câte ori vreau să scriu ceva, mă apucă frigurile primului debut, deși sunt vechiu „scriitor“, în adevăr, dăcă recapitulez timpul de când am început să scriu, aflu, că sunt deja 16 ani, de când am scris primul foileton la „Gazeta Transilvaniei“. Era pasagiul atât de sugestiv relativ la Români din cartea lui Drumont „La France juive“. De atunci am scris o lungă serie de foiletone, atât traduceri cât şi originale, în „Gazeta“ şi în alte diare mai ales de peste munţi, şi totuşi, când e vorba să-mi scriu impresiile de Crăciun, mă cuprinde un fel de sfială. Ce bine ar fi, îmî die adesea ori, dăcă aşî are numai o parte din îndrăsnăla tinerilor noştri foiletonişti, cari s’au înmulţit grozav în timpul din urmă şi „păşesc“ şi ei cu toupet de literatori, cu tote că la mulţi din ei cunoscinţele gramaticale şi stilistice stau în proporţie inversă cu îndrăsnăla lor. M'aşi număra încă între omenii tineri, şi totuşi când mă gândesc, că pot face repriviri pe un sfert de secol, trebue se viu la convingerea, că tinereţa mea a început să o cambată bruma. în adevăr, săra de Crăciun de pildă, n’am petrecut-o în casa părintăscă de 28 de anî. De cum m’au dat la şcolă la 1878, eu tot printre străini la sărbătorea Nascerei! Unguri, Nemţi, Români din ţară, fiecare cu obiceiurile lor, dar cu impresiile primite la audul jalnicelor colinde din Chioar, nu se poate asemăna nimica. Şi nu le-am audit aceste colinde de 28 de ani! Crăciunul a căzut anul acesta, său mai bine din anul trecut, într’o zi de Marţi. Dăcă plec din Braşov Duminecă, voiu sosi acasă tocmai în ajun. De ce să nu plec însă Sâmbătă? Se poate întâmpla, să scap undeva trenul său să am vr’un bucluc pe drum. De câte ori s’ă întâmplat aşa ceva. Apoi cum rămân eu cu săra de Crăciun ? Am plecat deci Sâmbătă săra cu trenul de opt. Am luat cu mine un mic geamantan şi ca tovarăş de drum „Suvenirile contimporane“ ale lui G. Sion. în cas, când n’aşî avă cu cine să vorbesc, se am cu ce-mi alunga urîtul, în tren lume puţină. Eu am ajuns într’un compartiment cu o copilă cam de vre-o 18 anî, palidă şi anemică. Ea aduse cu sine o boccea, aproape cât dânsa de mare, pe care cu toate sforțările nu putea să o ridice pe polița destinată pentru bagaje. I-am ridicat-o eu. Mi-a mulțumit şi apoi s’a culcat pe canapea şi în curend a adormit. Era obosită mititica. La picioarele ei lăsase pe canapea o altă bocceluţă cu de-ale gurei. Sub sfera, cu care era legată bocceluţa, era vîrîtă o condicuţă. A împins de curiositatea, proprie oricărui redactor modern, întind mâna să văd ce condicuţă e aceea ? Era condicuţă de liber parcurs pentru linia Braşov, liberată pe numele unui şef de gară din Săcuime, ca să potă veni de câte ori afară, să-şi procure alimente şi alte lucruri trebuinciose casei. Numele şefului era un nume românesc. Mititica mea companionă era desigur fiica şefului şi eu călătoriam deci cu o Româncuţă. Pui condicuţă la locul ei. Trenul se opresce într’o gară şi domniseră se deştăptă. — Bună diminăţa! — die eu. — Nem tudok oluhul, răspunde ea. M’am înşelat — gândiam în mine şi urmez unguresce : „Nu eşti d-ta domnişora X?“ — Ba da, răspunse ea mirându-se, de unde i-am aflat numele. — Apoi, tatăl d-tale, judecând după nume, trebue să fie Român. — Da, el este Român. — Și mama? — Tot Româncă. Călătoria moștenitorului de tron la Petersburg o apreciază și „Post“ din Berlin într’un articol inspirat din cercurile guvernului „Post“ numesce ridicolă părerea, că archiducele Francisc Ferdinand s’ar duce la Petersburg, ca se organisezeo alianţă ruso-austriacă provisorie în contra tarifului vamal german şi să pregătăscă eşirea monarchiei austro-ungare din tripla alianţă şi alăturarea ei la alianţa rusofrancesă. Membrii dinastiei de Habsburg „Contopire“ .Srin mai jos conţinutul discursului deputatului slovac Veselovsky pe care pressa maghiară însăşi îl califică de moderat dicend, că în loc de a se folosi de „tunetele" (!) lui Lindner, Veselovsky s’a mulţumit „a cânta numai în flaut“ un cântec, care cu plăcere l’au ascultat „părinţi patriei". La declaraţiunile lui Veseolovsky a reflectat deputatul ugronist Holló. Ce a cerut Holló dela naţiunile nemaghiare ? Nici mai mult, nici mai puţin, decât „se se contopescă cu naţiunea (maghiară) nu numai în limbă şi russă, ci şi în comuniunea sentimentelor şi gândirilor.. „A cerut adecă să ne facem peste noapte Maghiari în limbă, sentimente şi gândiri „Trebue — continua Holló — să creăm o comuniune intelectuală cu toate naţionalităţile“... şi „toleranţa nostră (a Maghiarilor) nu-i permis să mergem pănă acolo, încât se renunţăm în ţara aceasta la hegemonia noastră naţională.... Toţi trebue să se contopescă în politica cea marea culturală, care vră să ducă înainte unitatea naţională, desvoltarea puterilor naţionale şi vră să consolideze pe acest pământ stăpânirea naţională maghiară“.... Ce vreţi să ve fericţi aşadar, poftiţi şi intraţi în bâlciul din Pesta, unde se vă mărturisiţi de Maghiari şi să vă contopiţi cu Maghiarii „nu numai în limbă şi russă, ci şi în comuniunea sentimentelor şi gândirilor“... — cum face de pildă „Ioşcuţa“ din Şomcuta. Kossuthiştii şi naţionalităţile. ’ 95 5 „Egyetértés“ se ocupă în primul său dela 4 Febr. cu Naţionalităţile. După ce înşiră mulţime de absurdităţi, ătă cum se esprimă despre naţionalităţi: „Dăcă naţiunea maghiară n’ar fi făcut în 1868 fatala greşală de a crea legea naţionalităţilor; dăcă naţiunea maghiară ar fi urmat dela 1867 încoce consecvent o politică energică îndreptată spre întărirea autorităţii statului maghiar faţă cu naţionalităţile: adî n’am fi acolo, ca să audim în parlament isbucnirî temerare şi perfide, teorii absurde şi pretensiunî aproape obraznice. N’am fi ajuns acolo, ca în diferite ţinuturi ale ţării naţionalităţile se se concentreze din nou, să ia posiţie faţă cu Maghiarii şi pe lângă utopii daco-române, panslave şi pangermane, cu înfocare pătimaşe să se îmbrăţişeze, să formeze o tabără aliată în contra statului maghiar. Nu vedem peste tot nici un rău în aceea, că naţionalităţile au intrat în parlament. Ne place mult mai bine, dacă luptătorii politici ai naţionalităţilor păşesc pe faţă şi în parlament îşi accentuăză principiile şi tendinţele, decât să agiteze pe terenul pasivităţii, pe care faţă cu ele stăm adî aproape desarmaţî“... „E-s" se ocupă apoi cu legea naţionalităţilor pe care o califică de „absolut rea“ etc. în camera magnaţilor contele Esterházy Janos a adresat o interpelaţie în cestiunea invasiunei jidovilor în Ungaria de nord. Ministrul preşedinte Sezil Kalmani declară, că acţiunea pornită în interesul populaţiunei din ţinuturile superiore a dat resultate. Guvernul nu este condus decât de motive economice, nu confesionale, în părţile de sus se va organiza poliţia de stat şi se va revidla legea domiciliului. La desbaterea legii despre casieriile comitatense vorbesce contra contele Zichy, Nándor, căruia îi răspunde Szell. Legea se voteză. Antisemitismul a început să se mișce chiar și în Anglia. în „National Review“ scrie Eduard Drumont un articol antisemit. în același timp apăru de un