Gazeta Transilvaniei, iunie 1902 (Anul 65, nr. 120-142)

1902-06-11 / nr. 127

Arsarhiă în viaţa publică. S’a pus de multe­ orî întrebarea deca Ungaria este un stat de drept ori nu. Mai a­les deputaţii saşi au atins în dietă cestiunea acesta deli­cată, optând în favoarea stărilor de drept şi dând espresiune în diferite rânduri credinţei şi speranţei lor, că dreptul şi dreptatea, la care se provocă de atâtea­ ori actualul şef al guvernului, vor pune în cele din urmă totuşi o stavilă esceselor şovi­nismului neîntrenat şi desmăţat. Credinţă şi speranţă deşartă! Baronul Banffy, care însu­şî se da de mare apostol al şovinismului unguresc, avu, între toţî aderenţii politicei de rassă anarhice, singur curagiul de a­ o spune verde şi pe faţă în publicaţiunile sale din urmă, că Ungaria nu poate a stat de drept pănă­ ce este încă în formaţiune, adecă pănă ce nu se va termina procesul de contopire, care, cred ei, se va pute duce la sfârşit şi va face posibilă realizarea utopiilor lor. Am accentuat de nenumerate­­ori tristele stări, ce s’au produs prin faptul, că politica şovinistă maghiară se conduce de un spirit anarhic. Acest spirit de intoleranţă, de răs­­bunare şi de resvretire faţă cu tot ce nu este după pofta celor dela putere, faţă cu toţi câţi nu se în­chină orbiş dictatelor şovinismului, care predomină aciî atât de mult opiniunea publică maghiară, parla­mentul şi guvernul, s’a manifestat mai ales în timpul din urmă cu oca­­siunea discuţiunilor din dietă privi­­tore la cestiunea naţionalităţilor. Atacurile vehemente îndreptate contra deputaţilor saşi şi slovaci, apoi afacerea deputatului sârb Pav­lovici şi în fine interpelaţia contelui Ioan Eszterhazy în afacerea alege­­rei de episcop la Arad, toate acestea nu sunt decât o viuă ilustraţie a adevărului, că în viaţa publică din Ungaria domnesce acta anarhiă şi că respectul pentru stările de drept şi legale precum şi simţul de drep­tate a dispărut chiar de acolo, unde ar trebui se prevaleze, din parla­ment. Îu ce drept, c ziceam în numă­rul de Dumineca trecută al fetei noastre, groful Eszterhazy se face ju­decător peste actele legale ale unui sinod al bisericei române gr. of, a căreia autonomie e garantată prin lege? Cum vine acest grof și șovi­­nist îngâmfat să se amestece într’o afacere, care nu numai că nu-l pri­­vesce de loc, dar n’are de a face cu ea nici parlamentul, căci după lege numai sinodul episcopesc e chiemat să se pronunţe asupra nou alesului episcop şi numai monarchului îi compete a aproba său nu acăstă alegere, ce s’a săvârşit, după formele prescrise, în totă ordinea? Este caracteristic pentru starea lucrurilor, creată de terorismul şo­­vinist, că un magnat nu se sfiesce a se face echoul atacurilor pătimaşe ale foilor jidano-maghiare contra unui prelat român ales în condiţiu­­nile amintite. In legătură cu acesta debutare a contelui Ioan Eszterhazy, a aces­tui „homo Banffyanus“ din camera magnaţilor, „Alkotmány“, organul partidei poporale maghiare, — care i-a fost crestat la răboş numitului grof, că după alegerile din Octomvre a atacat cu turbare pe preoţii cato­lici anti-liberali din Ungaria de nord şi li-a suspiţionat patriotismul — face o critică forte aspră dar justă elementelor jidano-maghiare din par­tida liberală, cari duc în dietă iso­nul celor­ ce aţîţă în pressă neconte­nit şi cu cea mai mare neruşinare în contra naţionalităţilor, şi cari între Nemaghiari nu văd nici într’o parte decât duşmani ai naţiunei ma­ghiare şi trădători de patriă. Expunerile organului unguresc, ce le redăm mai jos pe larg, sunt o ilustraţie mai mult a stărilor anar­hice, ce domnesc în viaţa publică din Ungaria. Austriacii şi pactul. In dieta Aus­­triei-de-jos L­ueger şi soţi au presentat o mo­ţiune, în care provocă guvernul, ca în tra­tările asupra pactului cu Ungaria se apere energic interesele Austriei şi să nu facă concesiuni, cari ar păgubi interesele aus­­triace. Reinoirea triplei alianţe. Orga­nul centrului german din Berlin „Germa­nia“, care obicinuesce a publica informa­­ţiuni eminente din Roma, află că la 28 iunie st. n. se va subscrie protocolul des­pre reînoirea triplei alianţe. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Chinesiatul familiei Băsărabă din Ţara Haţegului. Comunicare făcută în şedinţa Societăţii istorice de la 16 Februarie a. c.I)­I. Instituţiunea chinesiatelor românesc­. Lex antiqua. Consvetudo terrae. Jus Wolachie. Cel mai vechim document, pe care-l cunoscem pănă astădî cu privire la chi­­nesii Băsărabî de peste Carpaţi, este din anul 1398. Acest document, al cărui original se află astădî în posesiunea nostră, este o sentinţă a celor 12 juraţi români din „Provincia Hacsak“, pronunţată în procesul chinezilor Băsărabî din comunele Rîuşor !) Din „Revista pentru istorie, archeologie şi fi­lologie, organ al societăţii istorice românefascicula pe Aprile — Maiu 1902, pag. 50—73.­­ Textul diferitelor documente, ce le­ citeză autorul, sunt reproduse în Revistă, şi Rîul-alb. înainte de a trece la conţinu­tul acestei importante sentenţe, date din partea unui tribunal românesc la a. 1398, vom promite aici câte­va cuvinte asupra instituţiunii chinesiatelor române în seco­lul al XlII-lea şi XlV-lea. încă înainte de a­ se ivi la Carpaţi cele două principate române, voivodatele lui Lyn­ov şi Stanislau, din­colo şi din cule de Olt, vechia organisaţiune socială şi politică a Românilor era basată pe un sistem militar. Numirile de Voivodî TDuces, exerci­­tus doctores), titlu, ce-l purtară cu glorie principii români pănă în dilele noastre, nu­mirile de boerî (milites dignioris ordinis, bellatores, Nobiles ut dicitur Valachorum) — castrensi sau ter­ani apărători ai cas­­trelor, — representau tot atâtea elemente ale vechii constituțiuni militare a popo­rului român. Blachii, sau Românii din peninsula balcanică, formau încă în secolul al XII- lea o parte însemnată din armata imper­iului oriental. Ei după­ ce Românii din Hem se despărţiră de Byzantine, ei ne dau probe strălucite de o valoare, de o disci­plină şi organisaţiune militară vechiă, bă­tând armatele lui Isac şi Alexe Angel, sfă­­rîmând trupele Cruciaţilor şi prindend pe Balduin, împăratul Latinilor. Acelaşi caracter militar îl aflăm la Românii din părţile Ungariei şi ale Tran­silvaniei. La a. 1457 regele Ladislau al Un­gariei confirmă vechile libertăţi ale Ro­mânilor din Bănat, în semn de gratitudine, după cum zice densul, pentru meritele, ce le-au câştigat Românii aceştia, pădind şi apărând vadurile Dunării în contra de­selor incursiuni turcesce, şi regele adauge cu acăstă ocasiune, că militarismul Ro­mânilor din Bănat era consvetudinar2), adecă nu era impus nici prin lege, nici prin relaţiunî de vasalitate. Românii din Brescu, un sat însemnat românesc situat în partea orientală a 2) Pesty, A Szer. h. oláh kerületek, 73. 1457 Ibid. 76—76. 1457. — Pesty, A Szörényi Bánság, III. 117. 1494. Transilvaniei, constituiau din vechime o garnisonă permanentă la pasul Oituzului, având să apere frontiera de acolo şi să facă esploraţiune în ţinuturile Moldovei, „după cum le-a fost datina şi pănă aci“ — sicut hacteris sunt consueti3). Ei Românii din ţinutul Devei şi al Hunedorei formau în evul de mijloc o societate organisată milităresce, având se construiesca fortificaţiunî, să apere caste­lele, să iee parte la espediţiunî în timp de resbel, — şi regele Sigismund numesce acâstă îndatorire a Românilor o vechie şi lăudabilă consuetudine4). Aceeaşi „lăudabilă consuetudine“ o găsim şi la Românii din ţer­a fagăr­aşului în vechia Terra Blacorum. Boerii din ţera Făgăraşului consti­tuiau încă din vechime o cohortă stabilă în jurul castelului de aci, având să pres­teze servicii militare domnilor acestei pro- *­­ 3) Fejér, Codex dipl. Hung. X. 6. 796—98. 1462. l) Kemény in Magazin f. Geschichte Sieben­bürgens, II. 315. 1427. ANUL LX Y. „gazeta“ iese în Metre Ji. Aboniamente pentru Aistro-Matis: Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 francî, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumeră la tote ofi­ciale poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. ADDiamantul pentru Brasoi Adm­nisîraţmnea, Piaţa ir ai e. TV.*-.'!'». xr~ un /*»„, itlUAU. W. I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe utm, an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — At&t abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Adm­inistraţiTiaea şi Tipografa Braşov, piața mare nr. 30. Son­sori nefr&acate nu se pri- Enesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE ca primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmaătorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena , la N. Dukes Nacht'., Nux. Augenfeld & Emeric Los­­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nacht'. Anton Oppelik. io* iSirdapesta: Ia A. V Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­­ta şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 127. Braşov, LunMarţi 11 (24) Iunie. 1902. Ţarul în România şi Bulgaria. S’a zis, că Ţarul Nicolae II a primit in­vitarea principelui Ferdinand de a parti­cipa la desvelirea statuei „Ţarului libera­tor“ în Sofia. Soirea aceasta a fost combă­tută. „Neue Freie Presse“ spune acum, că Ţarul va participa de fapt la serbările din Sofia şi în călătoria sa spre Bulgaria va face o visită Regelui Carol al României, »Cilibidakizmus«. Sub acest titlu ,ziarul unguresc „Alkotmány“ publică un remarcabil articol, din care reproducem urmă­­toarele: După­ ce spune, că contele I. Esster­­hasy a atacat în camera magnaţilor în mod, cel puţin, neobicinuit pe nou alesul episcop gr. or. la Arad, numindu-l „popa Cilibidache“, ceea ce ar însemna (în Ro­mânia) „popă beţiv“,*) l-a timbrat de trădător de patrie şi prejudecând dreptu­lui de confirmare al Coronei, a pretins energic respingerea aprobării lui; și după­­ce spune, că Mangra a răspuns la acest atac al contelui, dar că Eszterhazy nu și-a revocat atacul, — „Alkotmány“ conti­nuă astfel: *­ Nu-i adevărat, că „Cilibidache“ ar în­semna „popă bețiv“, ci este numele unui călugăr grec, care vrea să le scie toate mai bine și-i plăcea a­ se amesteca unde nu-i fierbe ola. Prin România i­ se dicea în adevăr părintelui Mangra — „Cilibi­dache“ cu alusiune la faimosul „studiu de drept canonic relativ la caterisirea metropolitului Ghe­­nadie“ ce i’a fost scris la 1896 şi l’a publicat prin citare. — Red. „G. T.“ „N’avem nici în clin, nici în mânecă cu Vasile Mangra. Nimic nu-i lega de noi în privinţa politică. Noi n’avera între Ro­mâni aderenţi politici, cum are partidul liberal şi partidul kossuthist. Ni-e absolut indiferent cum judecă despre noi Mangra şi ai săi, fiind-că nicî-odată n’au pactat cu noi în politică, sau în alt­ceva. Abstragem peste tot dela motivele individuale şi po­litice în afacerea­ Mangra şi punem simplu întrebarea: în ce fel de stări ne aflăm noi azi? Ce s’a făcut cu sentimentul de drept în anumite cercuri, cari vor să domineze? Şi ce fel de cause, ce fel de elemente au provocat anarchia aceasta în viața nostră publică? Cine este președintele Curiei: Nie. Szabó, seu contele Eszterhazy? Este președintele tribunalului criminal Zsitvay Leo, seu Olay Lajos? Procurorul coroanei e Hammersberg Leo, seu Vészi Josef? Procurorul suprem este Székely Ferencz sau Rátkay László ? Cine a însărcinat pe contele Ioan Eszterházy, Olay, Veszi, Ratkay şi soţi, se alerge vecinie după trădători de patrie? Cine li-a dat autorizaţia, ca se califice în mod volnic, şi cu abatere de la litera şi spiritul legii, faptele domnilor pe cari nu-i au la stomac, drept trădare de patrie? Dela cine­­şî derivă puterea aceea, ca în mod brusc să tîrască înaintea publicităţii victimele pe cari şi-au pus ochii şi, fără de a-i fi ascul­tat, se-i judece îndată? „Nu primim lecţiuni în cestiunea pa­triotismului maghiar dela pressa liberală şi dela anumiţi corifei liberali. Dacă ele­mentele acestea ne atacă, noi nu le băgăm în samă atacurile şi le repudiem. Dacă ne laudă cu viclenie, lauda aceasta nu ne mişcă, ba nici că dorim lauda lor. Lupta noistră nu este o sinamăgire şi armele noastre nu sunt ura şi suspiţionarea. Cum se poate numi starea aceea, în care dilnic şi cu orî­ce preţ îşi fac mendrele domnii, cari iscodesc trădători de patrie şi cari aduc judecăţi. Dar starea aceasta nu dovedesce iubirea de patrie curată şi nobilă, ci un paroxism nearticulat. Este cilibida­­chismul iubirei de patrie. Cei ce se află în starea aceasta condamnă fără nici o soco­tință pe toți, cari nu lucrează după gustul lor. Cei­ ce se sbat în starea aceasta, sunt unilaterali, preocupați, atacă vitejesce nu­mai pe aceia, cari sunt mai slabi, decât ei.

Next