Gazeta Transilvaniei, octombrie 1902 (Anul 65, nr. 215-239)
1902-10-01 / nr. 215
aSDACTiUÎÎEA. iSiiiistrscaMa si Tipografia SpatQv, piaţa «are ce. S0. Scrisori neîrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE ca primesc !& Administr-fcţiune în Srp.tov şi la turm&toreie BIROURI de ARUNTURI, în Vtana , la N. Dukes Nachf.. Sih. Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat. luliu Ieropold(UTE Erssebet-körut). FREȚUL IKSERȚIUHILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 215. Brașov, Lum-larfl 1 (14) Octomvrie „rabeta“ iese îb Metrei. Ateaasäts pelin iustiB-Ungsna: P© un an 24oor., pe sese luni 12 oop., pe trei luni 6 oor. îst-rii de Duminecă 24. pe an. Psut Rom@Bia si străinătate. Pe un an 40 franci, pe ?ése luni 20 fr., pe troi luni 19 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se pranumerâ la tote o fjeiéi© poştale din întru ei din afara și la d-nii colectori* Ateasemi maitn Brasei Adminisîrațiwiea. Piat,a n are. Terarul Inului Nr. 30, era«iu I». Pe un an 20 car., pe șese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ca dusul in c&ea . Pe un an 24 cor., pe d luni 52 c., pe trei luni 6 corona. — Un esemplar 10 bani. — A tat abonamentele c£t şi inserţitmile sunt aşeptaţi înainte. „Ovaţiunile“ cluşiene. Erî, Duminecă, s’a serbat în Cluşiîi inaugurarea statuei regelui Matia, fiiul eroului loan Huneadi. Se scriea mult prin foile șoiviniste, că aceasta serbare va fi luată ca pretext de cătră kossuthistî ca se demonstreze în contra imnului „Gott erhalte“, ce este sinonim c’o demonstrare în contra casei domnitoare. In presera înaugurărei monumentului s’a și petrecut ceva, ce caracteriseză viu spiritul refractar, care domnesce şi acel în tabăra kossuthiştilor. Foilor din Viena li s’a telegrafiat din Oluşiu, că archiducele Iosif August, tînărul fiu al archiducelui Iosif, şeful superior al armatei honvezilor, a fost primit cu ovaţiuni la gara din Oluşiu şi pe drumul de la gară pănă la palatul Banffy, locuinţa sa. Cu totul altfel descriu înse foile estreme ungurescî primirea archiducelui. Cu mândrie şi bucurie anunţă aceste foi că cu ocasiunea sosirei tînărului archiduce „poporul suveran“ al Clujului a demonstrat contra lui „Gott erhalte“. Descriem mai jos cu de-ameruntul ceea ce s’a petrecut. ISI ’a fost decât un ecou al vorbirei aţâţătore, ce a ţinut’o înainte cu câte va cihe vice-preşedintele partidului kossuthist în cameră, ceea-ce s’a recrut şi audit în Clusiîi în sera de Sâmbătă. Eră noua ispravă kossuthistă, cu care s-a ilustrat vestitul centru al culturei maghiare din Ardeal Când a intrat în gară trenul, în care se afla archiducele Iosif August, musica companiei de onoare, (honvedi) a intonat pe „Colterhalte“. Atunci marea mulţime ce se afla înaintea gărei, apoi studenţii universitari şi elevii diferitelor colegii, cari erau mai aproape de peronul gărei, au început se cânte imnul unguresc, strigând din resputerî. El când archiducele s’a urcat în trăsură spre a pleca în oraş studenţii şi mulţimea încunjurară trăsura intonând cântecul lui Kossuth, şi cu acest cântec l’au petrecut pe Archiduce pănă la locuinţa sa în piaţă. Acesta a fost „ovaţiunea“, ce după propria lor mărturisire, a făcut’o poporaţiunea din Cluşiîi archiducelui la sosire. Afară de acesta, s’a demonstrat şi contra musicei de honvezi din causă că a cântat pe „Gott erhalte“, ea fu împiedecată de a mai cânta vre-un marş de cătră mulţimea, care suiera mai mult decât cânta imnul lui Kossuth. Totul se vede, că a fost organisat, căci doi deputaţi kossuthişti erau cari conduceau şi agitau pe „poporul suveran “ o foia guvernamentală şi chiar una din cele mai şoviniste „Budapesti Hírlap“ vine şi constată însăşi, că tinerimea maghiară din Cluşi îi a compromis frumoasa serbare. Admite, că „Gott erhalte“ produce numai amărăciune şi mânie printre Maghiari (!!) prin reminiscenţele triste ce le deşteptă, dar totuşi acesta fete își esprimă părerea de reu, că nici serbarea regelui Matia n’a putut se rămână neturburată de demonstrațiunile stradei. Cu aceasta ocasiune a putut se facă și Coloman Szell contemplațiunile sale asupra roadelor politicei sale, care nu e capabilă de-a dirige, ci lasă se fie dirigeată de poftele masselor fanatisate, împrejurarea, că este primul consilier al tronului și că în calitatea acesta face prea multe călătorii la Viena, apoi aceea, că n’a luat parte la centenarul lui Kossuth, l’au depopularisat cu totul pe Szell și nu-i de mirare, că Clusiul l'a primit cu strigări de „Abzug Szeli“ şi că deputatul Barabas, care a fost şi el de faţă, a avut mai multă trecere înaintea vulgului din reşedinţa kulturegyletului, decât primul ministru al ţării. Acesta este o urmare firesca a direcţiune!, ce s’a dat pănă acum masselor maghiare şi a crescerei lor politice din partea conducătorilor maghiari. Un reu aduce pe altul. Nici direcţia veninosă şovinistă nu poate produce, decât un şovinism şi mai veninos şi mai obraznic, pervers şi nereal. Perchiziţie la redacţia „Gazetei". Sâmbătă la 5 ore sera, tocmai pe când încheiasem ziarul, primirăm în redacţiunea nostră visita unei comisiunî de investigare judecătorescă, compusă din judele de instrucţiune de la tribunalul reg. din din Târgu-Mureşului d-1 Kollo, procurorul de la acelaşi tribunal d-1 conte Lasar şi un scriitor, care au venit însoţiţi de comisarul de poliţie din localitate d-1 Reinisch şi un sergent de poliţie, spre a face in localul redacţiunei noastre perchisiţie. In hotărîrea judelui de instrucţiune prin care se ordonă perchisiţiunea domiciliară, se dice, că acesta se face, pe basadlui 169 al procedurei penale în cauza redactorului nostru Traian H. Pop învinuit de agitare, pentru a se confisca manuscrisele articulelor apărute în „Gazeta Transilvaniei" nr. 192 şi 193 din Septemvrie 1902, întitulaţi: „Espulsarea redactorului Gramer“ şi „Cum a fost esecutat redactorul Cramer. Manuscrisele nu s’au aflat. Redactorul fetei noastre fu citat pentru ziua următore, Duminecă, la 10 ore a. m. la poliţie. Aici s’a făcut interogatoriul obicinuit la încheierea căruia redactorul nostru a anunţat recurs în contra întregei proceduri. Arestarea redactorului de la „Kronstädter Zeitung“. Tot Sâmbătă, înainte de a veni la redacţia nostră, comisia de la tribunalul din Târgu-Murăşului a făcut perchiziţie la redacţia ziarului „Kronstädter Ztg.“ pentru mai multe articole publicate în afacerea publiciştilor germani urmăriţi. D-l Schroff redactorul nu FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ File rupte dintr’un carnet. (Vânt de tomnă. — Vis cu ochi deschişi. — Emigranţii. — Saşii dau slujbe. — Butonul de sidef perdut. — Amintiri din Stiria. — O cestiune importantă. 5 Septemvrie 1902. Mergem la Bistriţă, unde în diua de 7 şi 8 Septemvrie se va ţine adunarea generală a societăţii pentru fond de teatru. Intr’un compartiment al unui vagon de clasa 11-a a trenului de persoane, — care pornesce din Braşov spre Clusin la orele 8 seara, — secretarul şi cassierul societăţii s’au culcat să dormă. Al treilea este fiul casierului, care merge şi el la adunare. Doarme şi el. Şi pentru mine ar fi loc în compartiment, nu fac însă us de el. Ceriul este fără nori şi mii de stele strălucesc pe el. Un vânt uşor îmi ating obrazii, cum stau aşa răzimat cu cotele de fereastra cori- dorului. Vânt de toamnă. Ce bine e să stai aşa la ferestră, când ceriul e înstelat şi bate vântul de tomnă. Ţi se perindază pe dinaintea ochilor sufletesc atâtea tablouri din trecut. Visezi cu ochii deschişi. Deasupra patului meu este un tablou, care mi se iveste acum înaintea ochilor. Representă un cheiu de port. Un grup de omeni întristaţi stau de vorbă. Vorba însă le alunecă cu greu de pe buze. Ii strînge ceva în gâtlej. O femeie îşî şterge ochii, cu o mână. Cu cealaltă îşî ţine copilul la piept. Un moşneag cu plete albe îşî binecuventă fiul, care sărută mâna tătâne-său. Pe jos împrăşciate diferite obiecte, cufere şi coşuri, casmale şi ciocane. Bărbaţii toţi au toiag în mână. La dreapta să vede răzimat de-o balustradă un tînăr, cu privirile perdute în nemărginirea oceanului. Vaporul stă în apropiere. Puţin încă, şi îşî va ridica ancorele, ca să ducă din Europa o câtă de omeni, bărbaţi şi femei şi copii. Chiar deca n’ar sta scris sub tablou pe nemţesce: „Die Auswanderer“, poate să ghiceasc, ori şi cine, că tabloul representă un grup de emigranţi. Şi mi-a venit în minte acest tablou, atârnat d’asupra patului meu, tocmai când treceam pe lângă Ibaşfalău. La serbatorea „schimbării la faţă“din anul acesta, fusesem la Ibaşfalău. Când am plecat de la gara de aici, ca să mă întorc la Braşov, am văzut şi eu un grup de emigranţi. Nu erau bărbaţi, ci femei. Femei, şi Românce. — Unde vă duceţi? — In ţară. Se duceau în ţară, să între în serviciu, să facă bani, ca să aibă de unde acoperi birurile grele, se aibă pe ce cumpăra o încălţăminte, o haină, pentru sine şi copii, şi să aibă o bucăţică de pâne sau mămăligă. Şi erau mame cele ce plecau şi de rochiile lor se acăţau copiii şi plângeau, de ţi se sfâşia inima. Mamă! Mamă! Nu te duce! Nu ne lăsa singuri! Se duceau acuma şi mamele. Nu pentru tot-deuna. Ele se vor întoarce şi vor aduce copiilor hăinuţe şi încălţăminte şi pâne, şi le vor şterge lacrămile. Bărbaţii femeilor, taţii copiilor, s’au dus şi ei deja de mai ’nainte. Ei s’au dus însă în altă parte, peste Ocean, în America. Nu-i vorbă, nici ei nu s’au dus, să nu se mai întorcă. Românului îi vine greu, să-și părăsască glia, de care se lega cu atâta dragoste. S’au dus însă și ei să facă rost de ceva parale, ca să-și mai acopere nevoile. Se vor întorce ore?... îmi spunea cineva, când am fost la Ibaşfalău, că mulţi Români din părţile acelea se duc în America. — Cine i-a învăţat să se ducă? — Au luat esemplu de la Saşi. Saşii din Aţei şi Richişdorf au fost cei dintâiu, cari au pornit pe drumul cel îndepărtat al Americei, apoi s’au luat şi Românii după dânşii. Din comuna Daneş s’au dus deja cu satele, apoi din Blăjel, din Şaroşul unguresc, din Curcin şi din alte comune. — Şi trimit ceva bani acasă? — Trimit săracii, şi îşî mai plătesc din datorii şi mai achită birurile, şi îşî închipeza câte ceva, cumpără pământ, îşî ajută biserica şi şcola... mitului diar, fu citat pe Duminecă la ore a. m. la poliţie, unde fui interogat. Terminându-se interogatoriul, el se întorse acasă în locuinţa sa. Curînd fude fu chemat din nou la poliţie şi aici i se adresa din nou întrebări, care în urmă fu arestat. Aflăm, că redactorul Schroff deja în decursul dilei de erî a fost transportat de aici în arestul preventiv din Târgu-Mureşului. Manevrele armatei române, cari s’au început dilele aceste, au ca idee generală : „O armată de nord înaintăză prin Valea Prahovei în contra unei armate de Sud, care se găsesce concentrată spre Bucureştî“. Idea specială pentru Corpul de Nord şi pentru Corpul de Sud este: Trupe din Corpul de Nord (Divisia III) detaşate din armata de Nord, au trecut din Valea Prahovei în Valea Ialomiţei, cu intenţia de a merge spre sud şi a intercepta comunicaţiunile din Valea Argeşului, ale corpului I de armată, cu Bucuresciî. Corpul de sud (Divisia IV infanterie) primesce însărcinarea de a asigura comunicaţiunea Piteştî-Bucuresci şi a preîntîmpina Corpul denord, a-l respinge şi a-i tăia comunicaţiunea cu valea Ialomiţei şi a Prahovei. Corpul de sud (Divisia IV) îl conduce Principele Ferdinand, comandantul diviziei. Ataşaţii militari streini, invitaţi să ia parte la manevre, au plecat Sâmbătă dim. din Bucuresci cu un tren special şi au sosit la cantonul 44, unde se ridicase un cort împodobit cu verduţă şi cu drapele şi unde era aşteptată sosirea regelui. Regele, care era însoţit de Principele de Saxa Meiningen şi suita sa, în mijlocul celor mai vniovaţiuni, fu îmtîmpinat de primarul comunei Găeşti cu pâne şi sare, după obiceiu. Apoi urmat de un strălucit şi numeros stat major, Regele pleca pe câmpul manevrelor, trecând prin zona corpului de sud, situată în comunele Merii şi Cojocarul și urmăreste colonele acestui corp spre posiţiunile corpului de nord, de