Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1902 (Anul 65, nr. 240-263)

1902-11-01 / nr. 240

Regele Carol în Bulgaria. Eu­ şi alaltăerî regele Carol al României a fost oaspele Bulgarilor şi al Prinţului lor. S’a făcut din partea oraşului Rusciuc tot posibilul spre a da primirei suveranului statului ve­cin român strălucirea cuvenită. A fost concentrată şi numai aașa armată în Rusciuc, or la sosirea înaltului espe, principele Bulgariei, incunjurat de statul său major şi de persoanele oficiale, l’a întâmpinat în port. Printre cordonul format de mi­litari au intrat Regele şi Principele în oraşul frumos împodobit între ura­­lele entusiaste ale poporaţiunei. Sera oraşul a fost splendid iluminat. Toasturile ţintite la banchetul de gală, ce s’a dat în onoarea oaspelui regal în cercul militar, au semnalat însemnătatea visitei regelui Carol în Bulgaria. Toastul principelui bulgar vor­­besce de bunele raporturi de veci­nătate dintre ambele state și accen­­tuază, că principele nu va neglijea nimic pentru consolidarea lor. Vor­­besce apoi de „coincidenta“ visitei regale cu aniversarea a­­25-a a res­­boiului, la care, o zice, armata română a luat­ o parte prob­asa, pentru care Bulgaria ii va păstra recunoscință. La rândul seu regele Carol, in toastul, prin care a mulţumit, ac­­centueza, cu o nuanţă mai călduros, că România „pune mare preţ pe prietenia poporului bulgar“ şi-şî „re­­servă a strînge din ce în ce mai mult legăturile de amiciţie cu el“. Aceste toasturi de l­a banchetul oficial nu trec peste ceea­ ce era ne- Încunjurat a­ se spune cu acesta oca­­siune. Remâne se vedem dacă la escursiunea, ce s’a făcut, erî la Plevna, unde s’a visitat câmpul de bătaie udat de sângele vitejilor res­­boinicî români, s’au schimbat urări și asigurări mai cordiale între am­bii domnitori. Greutatea visitei regelui Româ­niei se vede, că din capul locului s’a pus pe manifestarea dela Plevna, în jurul căreia armata română a câştigat victoriile, ce constitue ono­­rea şi gloria ei în resboiul dela 1877. „Dacă Şipcu are un loc strălucit în istoria liberărei Bulgariei, Gnviţa poate pretinde mai multă considera­­ţiune“ — esclamă unul din ciiatele de frunte bulgare. Acest limbagiu al foilor bulgare denotă, că în adevăr a început a se produce un reviriment în opiniunea publică bulgară faţă cu România şi regele ei, piua de erî, ce a fost de­dicată amintirei faptelor gloriose ale armatei române de acum 25 de ani, va forma aşa c­ieând punctul de în­­toarcere, pe care pressa bulgară îl semnalază cu cuvintele „uitarea ne­înţelegerilor“. Fi­resce, că aceasta uitare va atârna în prima linie de la purtarea Bulgarilor înşişi. Regele Carol le-a spus, că România pune mare preţ pe prietenia cu poporul bulgar. Este acum la rândul lor se dovedescă ceea­­ce a afirmat chiatul „Mir“ din Sofia, că „e tare dorinţa Bulgarilor de­ a trăi cu România în prietenie“, şi că poporul bulgar „în marea sa majo­ritate“ continuă a păstra „vechile simpatii“ pentru România. Sărbătorirea regelui României, a eroului de la Plevna şi a vitezei armate române în presenţa principelui şi a mai marilor Bulgariei e cea mai frumosă satisfacţie ce s’a putut da opiniunei publice române, prin care s’a şters reaua impresiune, ce-o fă­cuse asupra ei faptul, că armata ro­mână și marele ei căpitan n’au fost învitatî la serbările de la Șipca. Este remarcabil, că cu ocasiu­­nea serviciului divin, ce s’a celebrat erî în capela comemorativă română de la Plevna, s’au veciut alături cu cununele, ce au fost duse de regele Carol spre a fi depuse pe mormin­tele soldaţilor români şi ruşi căciuţi pe câmpul de bătaie, şi cununele trimise din partea guvernului rusesc spre a fi depuse pe mormintele sol­daţilor ruşi şi români. Cununa des­tinată ostaşilor români portă inscrip­ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Un non poet de frunte. „Arhiva“ a tipărit pănă acuma, în cele trei numere apărute în acest an, un şir de poeme ale unei domne, care subsemnă cu pseudonimul de Riria şi a cărui nume este Coralia Gatoschi născută Biberi, ori­ginară din o familie românesca din Basa­rabia. Chiar de la prima ei lucrare, Ultima radă din viaţa lui Eminescu, apărută în­­tâiu în formă de 10 scrisori cătră o prie­tenă, scrisori prelucrate apoi în un dialog pentru scenă, totă lumea cultă s’a putut convinge, că avea înaintea ei un talent de întâia ordine. De mult, ba putem spune că nici­odată nu se înălţase un literat, de la întâia lui încercare, aşa de sus cum s’a înălţat Rim­a. Totul în scrierea ei era nou: o poesie plină de cugetări adânci şi cu toate acestea aşa de plastică şi aşa de fru­mosă! Versuri de o armonie neîntrecută. In formă, un amestec de presă, vers rit­mat şi vers rimat, cu lungimi une ori deo­sebite, însă tot-deauna armonioase şi încântă­­toare la aurt. In sfârşit chiar arătarea este­­ricită a serierei, presa care ascundea, în rândurile ei de laolaltă, versurile cu pu­ternicul lor ritm şi cântătorele lor rime — totul într’un cuvânt lovia prin origina­litatea sa neîntrecută. Lumea rămase uimită; nu știa ce să crédă. Versurile să fie ore ale celei ce să dădea drept autoare? Chiar omenii mai de seama înclinau a crede, că ea împrumutase fond și chiar formă de la Eminescu, al cărui gând și cugetare le reproducea în adevăr în un chip neîntrecut. Acesta nu se împăca însă cu mai multe greutăţi şi mai ales cu gingăşia în­vederat femeiască a multor cugetări şi rostiri. Apoi se reproducea în scrisori scene tot aşa de frumos descrise, ca şi schimbul de gândiri, dar care descrieri erau învede­rat că nu putuse să le facă Eminescu despre el, şi cu toate acestea erau redate în acelaşi stil, cu aceeaşi bogăţie de ima­gini şi frumseţă de limbă, ca şi dialogul preschimbat între poet şi Rim­a. In sfârşit răspunsurile acestei din urmă, pe care nu putuse să le scrie tot Eminescu­, erau la înălţimea ideilor lui. Toate aceste temeiuri vorbeau în favoarea autorei Ririei; dar cum se putea, ca o pănă ce nu scrisese nici­odată, să frământe gândurile şi limba cu atâta măestrie, şi aceasta pană era încă ţinută de o femeie, pe când cugetările femeesc, prin eleganţa rostirei lor, erau adevărate cugetări de bărbat adânc gân­ditor, cu fond şi greutate. Lumea nu ştia ce să creadă, cu toate că de­sigur cea mai mare înălțare, ce se putea aduce Ririei, era tocmai părerea, că poema ei era aşa de frumosă, încât nu se credea că ea să fi fi putut eşi, decât din mintea lui Eminescu. Numărul 3—4 al „Arhivei“ aduse încă alte două poeme de Riria: Inspirarea şi poetul sărac şi neîntrecuta bucată La Mormânt. Şi aceste fură atribuite tot lui Eminescu. Ba o domnă, prin o scrisore anonimă adre­sată Evenimentului, credu că a dat la iveala meşteşugul Ririei de a-şî însuşi lucrările nemuritorului poet, făcând însemnata desco­perire, că Riria ascundea versurile în forma prosei şi, pentru a dovedi lucrul, numita domnă puse prosa Ririei în versuri pe co­­line, credând că prin acăstă simplă ope­raţie de zeţuire, dovedea împrumutul din Eminescu. Nu e vorbă, era cam greu arăşt de admis, ca Eminescu să-şi fi scris el singur o odă la mnormântul lui. Apoi de unde ar fi scitit el, că tocmai era să i­ se îndepli­­njască dorinţa, de a i­ se pune la capul mormântului un teiu, care însă nu era nici într’un an să se prindă şi era să fie schim­bat mai în fie­care tomnă? Ambele poeme rămâneau însă la înăl­ţimea Ultimei rade, deci nu chiar o între­ceau. Erau în ambele cugetări de o bogă­ţie şi o adâncime neîntrecută şi o frum­seţă de rostiri neasemănată. Numărul 5—6 al „Arhivei“ mai adause încă alte 4 poeme: Stavilă şi Avent (Bă­trânul şi Tînărul) Vedenie, Dochia şi La stele, una din cele mai frumoase concep­­ţiunî, ce a eşit vre­odată din pena poesiei. Şi aceste tot din Eminescu să fie ? înţelege orî­cine, cât de ridiculă devenia o presti­­ţia semnificativă în limba română: „ Bravilor soţi de arme vecanică şi glo­­riosă amintire.“ Acesta manifestaţie de recunos­­cinţă, venită deodată din partea Bulgarilor şi a Ruşilor, este cel mai important şi înălţător moment al visitei regelui Carol în Bulgaria şi de­sigur, că nu va remâne fără efect binefăcător asupra viitoarelor relaţiuni dintre statele de pe ambele ţermuri ale Dunărei. Din camera ungară. In şedinţa de la 12 Noemvrie, ministrul de honvedî înainte de a întră la ordinea zilei, presentă mai multe rapoarte, cari se trec la comi­­siunea pentru apărarea ţării. In registrul interpelaţiilor sunt notate două interpelaţii, una a lui Krecsmarik asupra suprimării liniei adriatice Fiumei Mogador, er a doua a lui Edmund Barta asupra foametei, ce ameninţă în unele părţi ale ţării şi asupra emigrărilor. Urmeaza ordinea tjilei: proiec­tul de indemnitate. Independistul Ladis­­lau Ssalay vorbesce contra proiectului, Pichler, care de asemenea vorbesce con­tra, protesteză împotriva declarației lui Nagy, care a dis. că prin art. 30 din 1899 valabilitatea pactului înceteză, aceasta este o concepție imorală. Szell: „Eu n’am dis-o aceasta !”­n Pichler depune pe masa ca­merei un pachet compus din 1000 de bu­căţi de articole tăiate din diarele din străi­nătate, conţinând agresiuni contra Unga­riei şi isvorîte din biroul de pressă a! mi­nistrului de interne austriac. — Mare sen­­saţie. Wlassics in Viena. Unele diare din Budapesta publică scrrea, că ministrul de culte şi instrucţiune publică Wlassics a fost alaltăerî în Viena şi a făcut visite nunciului papal Talliani şi ministrului co­mun de estenne Goluchomski, apoi s’a re­întors în Budapesta. Cu nunciul papal „probabil“ a vorbit despre sartea scaunu­lui episcopesc din Oradea-mare (care ? căcî două sunt vacante), er cu ministrul Golu­­chowski a conferit în afacerea scefelor ro­mâne din Braşov (?!) „GAZETA“ iese în Afişare fii.­itatott patra Austro-Daearis: Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Point Eonism­a si illăinitats: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oh­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ataaraentul neutru Braşov Adimnistraţiunea, Piaţa tr et­c. Târgul Inului Nr. 80. er iu iu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă • Pe ur an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe­ trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bar.î. — At&t aricaamentele cât şî inserţ­ ranile cntit a se plaţi înainte. REDACŢIUNEA, MsliinistraUnnea si Tipografia Braşov, piaţa mare or. 30 Sensori nefrancate nu se pun alese.— Manuscripte rm se retrimit. INSERAT £ ae primesc la Administrațiuna în Ora$cv și ia amatorei« BIS, O­URI do ANUNȚURI: în Viena la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat. Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERȚIU­NILO­R: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o­feriă 20 bani. Nr. 240. Brașov, Vineri 1 (14) Noemvrie 1902. Visita regelui Carol în Bulgaria. Din Rusciuc se scrie cu data de Marţi 11­­. o. relativ la preparativele fă­cute în vederea visitei regelui Carol: întreg oraşul e pavoasat cu drapele românescî şi bulgărescî. La debarcader s’a ridicat un frumos arc de triumf, artistic decorat cu drapele române şi bulgare şi cu verdiţă. Pe faţadă sunt puse iniţialele am­bilor Suverani şi cu inscripţia bulgă­­rescă: Salutări bunului nostru vecin. De cea­laltă parte se află inscripţia tot în bulgăresce: Bine ai venit scumpe oaspe. Prinţul Ferdinand al Bulgariei, care se afla la Plevna, s’a întors astă-nopte la Rusciuc. A sosit aci garda princiară, care dimpreună cu trupele aflate în garniscmă va defila în faţa Suveranilor. 30 de agenţi poliţienesc­ au fost tri­mişi aci din Sofia pentru paza Regelui Carol. * Suveranul va fi primit de prinţul Bulgariei, înconjurat de Casa sa militară. Pe ponton o companie de mateloţî din flotila bulgară, comandaţi de şeful flotilei, oi pe chei şi o companie din regimentul Drandarevski vor da onorurile militare. Pe cheia se vor afla la sosire: pri­mul ministru Danev, toţi cei­lalţî miniştri, mitropolitul Vasili al Rusciucului, vice­preşedintele Sobraniei şi prefectul Ma­­nd­off. La arcul de triumf, primarul din Rus­ciuc, înconjurat de consiliul comunal, de funcţionari şi notabili, va presentă pe o tavă de argint tradiţionala pâne şi sare şi va face Suveranului urări de bună so­sire. Trupele vor fi asedate de la debar­caderul austriac şi pănă la palatul princiar. La intrarea în palat, regele va fi salutat de­ o companie din regimentul „Dunavski“. * Sora se va da un prând de gală, oraşul va fi iluminat şi se vor trage focuri de artificii, de pe bastimentele flotilei. Mâne. Miercuri, 7 diminiiţa, regele şi prinţul cu suitele şi invitaţii vor pleca la Plevna cu un tren special. Regele a depus din partea Sa şi a reginei două corone de bronz pe mormint

Next