Gazeta Transilvaniei, iunie 1903 (Anul 66, nr. 119-142)

1903-06-10 / nr. 126

REDACŢIUNEA Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nach­., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G­old­­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 126. Braşov, Luni-Marţ! 10 (23) Iunie N­L LXVI. , „gazeta“ iese în fie­care i­. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rîi de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1 O neghiobie de neiertat. (a) Nu este ţară în Europa, în care, pe lângă numeroasele cestiunî politice, economice, literare, etc. in­­herente maşinăriei statului şi socie­tăţii, se nu aibă pe d’asupra, ca „pu­păză pe colac“, şi o cestiune jido­­vescu. Adecă vorba vine: „ca pupăză pe colac“, pentru­ că Gestiunea acesta este cestiune separată de celelalte cestiunî şi arăşî am pute­a­ cei că nu este cestiune separată. Separată este întru­cât ea este pusă în mişcare de niste resorturi cu desăvârşire isolate de resorturile celorlalte cestiuni publice şi este dirigiată fie din sinagogă, fie­ din secţiile alianţei israelite. Nu este separată, întru­cât ac­ţiunile dirigiate de matadorii evrei se refer la toate terenele activității publice, în corpul cel mare al dife­ritelor națiuni, asupra cărora ei ope­­reaza injectând în organismul viu al acestora virus­ul disolvant, prin care ei urmăresc visul lor bimilenar de stăpânire asupra națiunilor de rassă ariană. In Franța de o lungă serie de ani toate mişcar­ile politice, literare artistice, sociale, sciințifice, religiose sunt dominate de elementul semit și afiliații acestuia, şi deci aceasta no­bilă ţară de un timp incoace se sbu­­cium­ă în spasmuri epileptice — nu noi o spunem aceasta, ci o spun băr­baţii cugetători francesî — causa este, că nu s’au îngrijit din timp a paralisa intrarea substanţelor co­rosive în măduva naţiunei. In Germania, ţara classică a cu­getătorilor, o spune unul din cei mai distinşi istorici literari ai pre­­sentului, Adolf Bartels într’o publi­­caţiune a sa de curând apărută, în­­să­şî cugetarea a ajuns în pericol de a fi monopolisată de Evrei. Tea­trul a ajuns în mânile Evreilor, două treimi, deci nu trei pătrimi din or­ganele de publicitate germane com­bat pentru interesele Evreilor, 4i°e Bartels în publicaţiunea sa. In Austria preponderanţa Evrei­lor pe terenul politic, economic şi spiritual este atât de asupritoare, în­cât necesarminte a produs o reac­­ţiune intensivă. Este însă o mare întrebare, dăcă mişcarea aceasta de reacţiune va isbuti se emancipeze păturile creştine din robia acelora, cari, deşi ei înşişi nu de mult eman­cipaţi, au soitit se chivernisăscă cu atâta dibăcie încât au ajuns ei de­asupra. In România Gestiunea, cea mai palpitantă şi care nu se poate lua de la ordinea zilei este tot cestiunea evreescă. Numărul lor în aceasta ţară a crescut atât de mult, încât acuma ei cred, că a sosit timpul se-şî aca­­pereze drepturile politice. In zadar am căuta deci se disi­mulăm importanţa acestei cestiunî. Ea se impune cu forţă elementară. A rămas se vorbim de rolul, ce-1 jocă Evreii în viața politică a a Ungariei. Situaţiunea este şi aici din cele mai triste. Stăpâni pe finanţe, stăpâni pe proprietatea imobilă, stăpâni în pressă, cine dă tonul astăzi chiar şi în politică în Ungaria, decă nu Evreii? Cine a înăsprit atât de mult antagonismul chiar în chestia naţio­nalităţilor, decă nu tot ei? Cine mo­­nopoliseza patriotismul, dacă nu Evreii? Cine iscodesce cele mai im­posibile acusări contra popoarelor, cari susțin aceasta ţară cu sudori şi sânge, decâ nu tot pressa lor? Sunt lucruri acestea, pe cari totă lumea le cunoasce şi ar fi o slă­biciune de neiertat a nu le înfiera. Cu toate acestea n’am fi credut ca un funcţionar public, care este pus în fruntea administraţiei unui comitat se ’şi uite pană într’atâta de sine încât făcând elogii Evreilor, se ofenseze pe cele-lalte naţiona­lităţi, cari formăză majoritatea co­vîrşitore a comitatului, pe care îl administrezâ. La alt loc al digului nostru publicăm, după „Egyenlőség“ răs­punsul, ce l’a dat noul vicespan al comitatului Torontal unei deputa­­ţiuni de Evrei, care s’a presentat la dânsul spre a-l felicita. „Evreii sunt o oază în acest ţinut locuit de naţionalităţi“, a zis d-l Jankó, vicespanul Torontalului. Un sentiment de revoltă şi in­dignare trebue se cuprindă pe fie­care patriot adevărat au fiind aceste cuvinte insultătore. Oaza seimi­că este un spaţiu care în mijlocul deşerturilor Africei şi Asiei oferă vegetaţiune. Oaza este o insulă plină de verduţă în mij­locul unei pustietăţi aride. Aplicată asemănarea d-lui vi­cespan la raporturile din Torontal, ea ar însemna, că Sârbii în număr de 191 857, Nemţii în număr de 184.016, Românii în număr 88.044, nu sunt de­cât o pustietate sterpa, or în mijlocul lor­, cei 6750 de Evrei sunt grădina de flori şi verdeţă, centru de patriotism şi­­bunătate, asupra căruia, oprindu-se cu plăcere ochii d-lui vicespan, se desfată în deliciu. Deci cuvintele acestea au fost în adevăr rostite, atunci nu ştim de ce se ne mirăm mai mult: de igno­ranţa acelui şef administrativ, care nici atâta nu ştie, că patria aceasta este deopotrivă susţinută de toţi fiii ei, ori de îndrăsnaia lui, cu care măgulind curentul bolnăvicios al şo­vinismului, a credut de cuviinţă a insulta majoritatea covîrşitoare a ce­tăţenilor din comitatul, pe care îl administreaza. Şi într’un cas şi în altul a co­mis o neghiobie de neiertat, şi daci situaţia politică a ţării ar fi normală, d-l viceşpan ar trebui se-şî ispăşăscă nesocotinţa. Croaţii şi „imperialismul ma­ghiar“. Dieta croată a continuat Sâmbătă discusiunea asupra moţiunei lui Derencin, ca se se dea vot de neîncredere guvernu­lui. Moţiunea fu respinsă. E de însemnat, că înainte de votare oposiţia a părăsit dieta şi a declarat, că nu va mai intra în ea şi nu va mai lua parte la nici o desbatere. Acesta a declarat-o Dr. Bresztyensky, mo­tivând-o cu publicarea statariului, cu per­­secuţiunile politice şi cu aceea, că opo­siţia nu vrea se se facă vinovată şi părtaşe la degradarea parlamentarismului. In decursul şedinţei de Sâmbătă Dr. Starcevicî a ţinut un remarcabil discurs, în care a spus între altele, că adî nu mai esistă între Croaţia şi Ungaria raporturile frăţescî de altă­dată. Causa turburărilor şi manifestațiunilor este idea absurdă a imperialismului maghiar, care împiedecă deplina desvoltare firescă. Imperialismul acesta vise, dise Starcevicî, se va înfrânge de puterea sănetosă a popordui croat. Vrbanicî a dis, că causa la toate ne­­păstuirile ce au venit asupra Croaţilor, sunt maghiaronii. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Catastrofa vaporului Liban. (Amănunte interesante) Un redactor al­­fiarului „Figaro“ din Paris a mers la faţa locului la Marsilia se culegă date autentice asupra catastrofei, care a costat vieţa a peste o sută de per­­soane. In numerul de la 18 Iunie numitul diar publică resultatul cercetărilor făcute la faţa locului de cătră redactorul seu. Amănuntele sunt înduioşătore. Redactorul a avut o convorbire şi cu căpitanul vaporului cufundat, d-l La­­cotte, pe care l’a găsit sedend pe un chaise-longue, acoperit de tole, fiind prada unor friguri teribile. Nenorocitul scăpase tocmai în acel moment de o crisă de nervi. — O Domne! Ce nenorocire pe ca­pul meu, zise Lacote. Sunt în etate de 55 ani și de 30 de ani cutrier mările, fără se fi avut în vieța mea cea mai mică avarie. Anul trecut era se mă retrag la pensie. Imi făcusem o căsuţă în Bastia, nu departe de mare, unde speram să-mi trăiesc zilele de bătrâneţe. Directorul Frais­­sinet m’a rugat se mai stau un an, când se va retrage şi el de la antreprisa liniei corsicane. Am rămas. Acum o să trăiesc restul vieţii chinuit de torturile cele mai îngrozitoare. Vaporul Balkan, proprietatea ace­leiaşi societăţi Fraissinet, a fost cel din­­tâiu, care a dus în portul Marsilia pe câţi­va naufragiaţi salvaţi şi 30 de ca­davre. Intre cei salvaţi era o damă, care a scăpat ţinându-se de un cadavru, ce plutia pe suprafaţa mării. Ge duios şi în acelaşi timp ironic detail! Un cadavru, care nu se putuse salva pe sine, se ser­­vesc­ de salvator altuia! Causa principală a ciocnirei vaporu­lui „Liban“ cu vaporul „Insulaire“ a fost, că cel dintâiu a plecat din Marsilia cu întârziere de 20 minute, or „Insulaire“ a plecat din Toulon cu 10 minute înainte de timpul regular. Cele două vapore nu s’au întîlnit ca de obicei, în largul mării, ci într’o strîmtore lângă insula Maire, unde nu se putură zări reciproc, decât în ulti­mul moment­, când ciocnirea nu se mai putea evita. Interesant este, cum a scăpat Luiggi, preşedintele în retragere de la Curtea din Bastia, om de 62 de anî, fără să seie înota. El a fost cufundat în valuri, de unde a fost aruncat la suprafaţă, fără se-şî perda consciinţa. Aicî s’a prins de un geaman­tan, ce plutia pe mare, şi s’a ţinut mult timp la suprafață. In situația asta l’a ajuns o barcă de salvare, care era însă plină de naufragiați. — Imposibil să te luăm și pe d-ta, căci atunci se cufundă barca. — Dar nu ne vețî lăsa se pier aicî. — Mai bine se pieră unul, decât să perim cu toții, răspunseră cei din barcă. Unul din cei din barcă îi dise atunci: ține-te de barcă şi noi te vom remorca Ţărmul nu mai e departe. Luiggi stetea pe gânduri. „Cu geamantanul nu mă pot apropia de țărm, dar cel puțin plutesc deasupra apei. Ținându-mă de barcă, ce se întâmplă deci mă părăsesc puterile?“ „Par bonheur, la pitié est quelquefois plus forte, que l’instinct“,*)­dice redactorul de la „Figaro“. Cei ce se aflau acuma în si­guranţă, îşî diceau, că nu sunt în drept a lăsa pradă morţii pe acest tovarăş al nau­fragiului şi unul din ei «zise lui Luiggi: „D-le! Dă-mî mânile şi eu îţî dau cuvîn­­tul, că nu te voia lăsa, pană sosim la mal“..—Aşa a scăpat Luiggi şi n’a căpătat aicî măcar un guturaiîi în urma acestei băi involuntare. Vrednic de recunoscinţă este meca­nicul Eidel, care în ultimul moment, cu pericolul vieţii, s’a coborît la maşină şi a deschis supapele, făcend prin acesta a se evita o catastrofă și mai teribilă, ce s’ar fi produs negreșit prin esprosiunea caza­nului. Judecătorul colonial Petru Frances­­chetti s’a salvat fără ajutor strein. Ade­ *) Din norocire, câte odată mila e mai pu­ternică, decât instinctul. Grija ministerială. Neisbutind misiunea, ce i­ s’a dat contelui Ştefan Tisza, Majestatea Sa a invitat la sine pe Banul Croaţiei Khuen- Hedervary. Banul croat a sosit Sâmbătă dimi­­neața în Viena, unde îl aştepta ministrul de honvedî br. Fejervary. La orele 11 Hedervary s’a dus la palat, unde Maj. Sa Va primit într'o audiență, ce a durat o oră întregă. După audienţă Banul a declarat: — Nu mi-s’a dat încă însărcinarea de a constitui un cabinet. Atârnă de la împrejurările, car! se vor desfășura de aicî înainte, ca să mi­ se dea ori nu acestă în­sărcinare. Banul a conferit apoi cu ministrul de externe, cu ministrul president austriac, apoi orășî cu br. Petervary, și cu minis­trul comun de răsboiu br. Pittreich. In urma aceasta Koerber a conferit cu Pitt­reich, Koerber fii apoi primit în audiență

Next