Gazeta Transilvaniei, iunie 1903 (Anul 66, nr. 119-142)
1903-06-10 / nr. 126
REDACŢIUNEA Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nach., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 126. Braşov, Luni-Marţ! 10 (23) Iunie NL LXVI. , „gazeta“ iese în fiecare i. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rîi de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1 O neghiobie de neiertat. (a) Nu este ţară în Europa, în care, pe lângă numeroasele cestiunî politice, economice, literare, etc. inherente maşinăriei statului şi societăţii, se nu aibă pe d’asupra, ca „pupăză pe colac“, şi o cestiune jidovescu. Adecă vorba vine: „ca pupăză pe colac“, pentru că Gestiunea acesta este cestiune separată de celelalte cestiunî şi arăşî am putea cei că nu este cestiune separată. Separată este întrucât ea este pusă în mişcare de niste resorturi cu desăvârşire isolate de resorturile celorlalte cestiuni publice şi este dirigiată fie din sinagogă, fie din secţiile alianţei israelite. Nu este separată, întrucât acţiunile dirigiate de matadorii evrei se refer la toate terenele activității publice, în corpul cel mare al diferitelor națiuni, asupra cărora ei opereaza injectând în organismul viu al acestora virusul disolvant, prin care ei urmăresc visul lor bimilenar de stăpânire asupra națiunilor de rassă ariană. In Franța de o lungă serie de ani toate mişcarile politice, literare artistice, sociale, sciințifice, religiose sunt dominate de elementul semit și afiliații acestuia, şi deci aceasta nobilă ţară de un timp incoace se sbuciumă în spasmuri epileptice — nu noi o spunem aceasta, ci o spun bărbaţii cugetători francesî — causa este, că nu s’au îngrijit din timp a paralisa intrarea substanţelor corosive în măduva naţiunei. In Germania, ţara classică a cugetătorilor, o spune unul din cei mai distinşi istorici literari ai presentului, Adolf Bartels într’o publicaţiune a sa de curând apărută, însăşî cugetarea a ajuns în pericol de a fi monopolisată de Evrei. Teatrul a ajuns în mânile Evreilor, două treimi, deci nu trei pătrimi din organele de publicitate germane combat pentru interesele Evreilor, 4i°e Bartels în publicaţiunea sa. In Austria preponderanţa Evreilor pe terenul politic, economic şi spiritual este atât de asupritoare, încât necesarminte a produs o reacţiune intensivă. Este însă o mare întrebare, dăcă mişcarea aceasta de reacţiune va isbuti se emancipeze păturile creştine din robia acelora, cari, deşi ei înşişi nu de mult emancipaţi, au soitit se chivernisăscă cu atâta dibăcie încât au ajuns ei deasupra. In România Gestiunea, cea mai palpitantă şi care nu se poate lua de la ordinea zilei este tot cestiunea evreescă. Numărul lor în aceasta ţară a crescut atât de mult, încât acuma ei cred, că a sosit timpul se-şî acapereze drepturile politice. In zadar am căuta deci se disimulăm importanţa acestei cestiunî. Ea se impune cu forţă elementară. A rămas se vorbim de rolul, ce-1 jocă Evreii în viața politică a a Ungariei. Situaţiunea este şi aici din cele mai triste. Stăpâni pe finanţe, stăpâni pe proprietatea imobilă, stăpâni în pressă, cine dă tonul astăzi chiar şi în politică în Ungaria, decă nu Evreii? Cine a înăsprit atât de mult antagonismul chiar în chestia naţionalităţilor, decă nu tot ei? Cine monopoliseza patriotismul, dacă nu Evreii? Cine iscodesce cele mai imposibile acusări contra popoarelor, cari susțin aceasta ţară cu sudori şi sânge, decâ nu tot pressa lor? Sunt lucruri acestea, pe cari totă lumea le cunoasce şi ar fi o slăbiciune de neiertat a nu le înfiera. Cu toate acestea n’am fi credut ca un funcţionar public, care este pus în fruntea administraţiei unui comitat se ’şi uite pană într’atâta de sine încât făcând elogii Evreilor, se ofenseze pe cele-lalte naţionalităţi, cari formăză majoritatea covîrşitore a comitatului, pe care îl administrezâ. La alt loc al digului nostru publicăm, după „Egyenlőség“ răspunsul, ce l’a dat noul vicespan al comitatului Torontal unei deputaţiuni de Evrei, care s’a presentat la dânsul spre a-l felicita. „Evreii sunt o oază în acest ţinut locuit de naţionalităţi“, a zis d-l Jankó, vicespanul Torontalului. Un sentiment de revoltă şi indignare trebue se cuprindă pe fiecare patriot adevărat au fiind aceste cuvinte insultătore. Oaza seimică este un spaţiu care în mijlocul deşerturilor Africei şi Asiei oferă vegetaţiune. Oaza este o insulă plină de verduţă în mijlocul unei pustietăţi aride. Aplicată asemănarea d-lui vicespan la raporturile din Torontal, ea ar însemna, că Sârbii în număr de 191 857, Nemţii în număr de 184.016, Românii în număr 88.044, nu sunt decât o pustietate sterpa, or în mijlocul lor, cei 6750 de Evrei sunt grădina de flori şi verdeţă, centru de patriotism şibunătate, asupra căruia, oprindu-se cu plăcere ochii d-lui vicespan, se desfată în deliciu. Deci cuvintele acestea au fost în adevăr rostite, atunci nu ştim de ce se ne mirăm mai mult: de ignoranţa acelui şef administrativ, care nici atâta nu ştie, că patria aceasta este deopotrivă susţinută de toţi fiii ei, ori de îndrăsnaia lui, cu care măgulind curentul bolnăvicios al şovinismului, a credut de cuviinţă a insulta majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor din comitatul, pe care îl administreaza. Şi într’un cas şi în altul a comis o neghiobie de neiertat, şi daci situaţia politică a ţării ar fi normală, d-l viceşpan ar trebui se-şî ispăşăscă nesocotinţa. Croaţii şi „imperialismul maghiar“. Dieta croată a continuat Sâmbătă discusiunea asupra moţiunei lui Derencin, ca se se dea vot de neîncredere guvernului. Moţiunea fu respinsă. E de însemnat, că înainte de votare oposiţia a părăsit dieta şi a declarat, că nu va mai intra în ea şi nu va mai lua parte la nici o desbatere. Acesta a declarat-o Dr. Bresztyensky, motivând-o cu publicarea statariului, cu persecuţiunile politice şi cu aceea, că oposiţia nu vrea se se facă vinovată şi părtaşe la degradarea parlamentarismului. In decursul şedinţei de Sâmbătă Dr. Starcevicî a ţinut un remarcabil discurs, în care a spus între altele, că adî nu mai esistă între Croaţia şi Ungaria raporturile frăţescî de altădată. Causa turburărilor şi manifestațiunilor este idea absurdă a imperialismului maghiar, care împiedecă deplina desvoltare firescă. Imperialismul acesta vise, dise Starcevicî, se va înfrânge de puterea sănetosă a popordui croat. Vrbanicî a dis, că causa la toate nepăstuirile ce au venit asupra Croaţilor, sunt maghiaronii. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Catastrofa vaporului Liban. (Amănunte interesante) Un redactor alfiarului „Figaro“ din Paris a mers la faţa locului la Marsilia se culegă date autentice asupra catastrofei, care a costat vieţa a peste o sută de persoane. In numerul de la 18 Iunie numitul diar publică resultatul cercetărilor făcute la faţa locului de cătră redactorul seu. Amănuntele sunt înduioşătore. Redactorul a avut o convorbire şi cu căpitanul vaporului cufundat, d-l Lacotte, pe care l’a găsit sedend pe un chaise-longue, acoperit de tole, fiind prada unor friguri teribile. Nenorocitul scăpase tocmai în acel moment de o crisă de nervi. — O Domne! Ce nenorocire pe capul meu, zise Lacote. Sunt în etate de 55 ani și de 30 de ani cutrier mările, fără se fi avut în vieța mea cea mai mică avarie. Anul trecut era se mă retrag la pensie. Imi făcusem o căsuţă în Bastia, nu departe de mare, unde speram să-mi trăiesc zilele de bătrâneţe. Directorul Fraissinet m’a rugat se mai stau un an, când se va retrage şi el de la antreprisa liniei corsicane. Am rămas. Acum o să trăiesc restul vieţii chinuit de torturile cele mai îngrozitoare. Vaporul Balkan, proprietatea aceleiaşi societăţi Fraissinet, a fost cel dintâiu, care a dus în portul Marsilia pe câţiva naufragiaţi salvaţi şi 30 de cadavre. Intre cei salvaţi era o damă, care a scăpat ţinându-se de un cadavru, ce plutia pe suprafaţa mării. Ge duios şi în acelaşi timp ironic detail! Un cadavru, care nu se putuse salva pe sine, se servesc de salvator altuia! Causa principală a ciocnirei vaporului „Liban“ cu vaporul „Insulaire“ a fost, că cel dintâiu a plecat din Marsilia cu întârziere de 20 minute, or „Insulaire“ a plecat din Toulon cu 10 minute înainte de timpul regular. Cele două vapore nu s’au întîlnit ca de obicei, în largul mării, ci într’o strîmtore lângă insula Maire, unde nu se putură zări reciproc, decât în ultimul moment, când ciocnirea nu se mai putea evita. Interesant este, cum a scăpat Luiggi, preşedintele în retragere de la Curtea din Bastia, om de 62 de anî, fără să seie înota. El a fost cufundat în valuri, de unde a fost aruncat la suprafaţă, fără se-şî perda consciinţa. Aicî s’a prins de un geamantan, ce plutia pe mare, şi s’a ţinut mult timp la suprafață. In situația asta l’a ajuns o barcă de salvare, care era însă plină de naufragiați. — Imposibil să te luăm și pe d-ta, căci atunci se cufundă barca. — Dar nu ne vețî lăsa se pier aicî. — Mai bine se pieră unul, decât să perim cu toții, răspunseră cei din barcă. Unul din cei din barcă îi dise atunci: ține-te de barcă şi noi te vom remorca Ţărmul nu mai e departe. Luiggi stetea pe gânduri. „Cu geamantanul nu mă pot apropia de țărm, dar cel puțin plutesc deasupra apei. Ținându-mă de barcă, ce se întâmplă deci mă părăsesc puterile?“ „Par bonheur, la pitié est quelquefois plus forte, que l’instinct“,*)dice redactorul de la „Figaro“. Cei ce se aflau acuma în siguranţă, îşî diceau, că nu sunt în drept a lăsa pradă morţii pe acest tovarăş al naufragiului şi unul din ei «zise lui Luiggi: „D-le! Dă-mî mânile şi eu îţî dau cuvîntul, că nu te voia lăsa, pană sosim la mal“..—Aşa a scăpat Luiggi şi n’a căpătat aicî măcar un guturaiîi în urma acestei băi involuntare. Vrednic de recunoscinţă este mecanicul Eidel, care în ultimul moment, cu pericolul vieţii, s’a coborît la maşină şi a deschis supapele, făcend prin acesta a se evita o catastrofă și mai teribilă, ce s’ar fi produs negreșit prin esprosiunea cazanului. Judecătorul colonial Petru Franceschetti s’a salvat fără ajutor strein. Ade *) Din norocire, câte odată mila e mai puternică, decât instinctul. Grija ministerială. Neisbutind misiunea, ce i s’a dat contelui Ştefan Tisza, Majestatea Sa a invitat la sine pe Banul Croaţiei Khuen- Hedervary. Banul croat a sosit Sâmbătă dimineața în Viena, unde îl aştepta ministrul de honvedî br. Fejervary. La orele 11 Hedervary s’a dus la palat, unde Maj. Sa Va primit într'o audiență, ce a durat o oră întregă. După audienţă Banul a declarat: — Nu mi-s’a dat încă însărcinarea de a constitui un cabinet. Atârnă de la împrejurările, car! se vor desfășura de aicî înainte, ca să mi se dea ori nu acestă însărcinare. Banul a conferit apoi cu ministrul de externe, cu ministrul president austriac, apoi orășî cu br. Petervary, și cu ministrul comun de răsboiu br. Pittreich. In urma aceasta Koerber a conferit cu Pittreich, Koerber fii apoi primit în audiență