Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)

1903-10-01 / nr. 217

Nr. 217.—1903. GAZETA TRANSILVANIEI de bogăţie a nostră, şi la el trebue se se gândescă orî-ce bun Român. („Vremea“) Congresul societăţii „ Gustav Adolf, despre care am amintit eri, a fost un prilegiu pentru a cunosce tendinţele urmărite de aceasta s­ocietate. S’a vădut anume, că societatea are tendinţe de es­­pansiune şi că se interesază de aproape de coreligionarii din străinătate, în special de cei din Boemia, Brasilia (America), Aus­tria de sus, Lotaringia, Stiria, Florenţa (Italia), România. Preşedintele Pank a dis în discursul său următorele cuvinte: Pro­blema societăţii Gustav Adolf nu este li­mitată prin naţionalism ; un spirit puternic ecumenic o însufleţesce necontenit, în­toc­mai cum a însufleţit acest spirit şi pe re­gele Gustav Adolf, al cărui nume îl portă şi care a întemeiat prima comunitate evanghelică în Constantinopole.... Ținta nostră trebue să o lărgim din ce în ce mai mult“. întâmpinare. La spirea dilei publi­cată în numărul de ere (216) al fetei noas­­tre sub titulul „Sinod parochial“ d-l Ar­­seniu Vlaicu ne trimite o întâmpinare, în care d-sa declară, că nu-i adevărat, că cei cincî membrii ai comisiunei alese în acel sinod, ar fi fost aleşi cu majoritate covîrşitore în contra propunerii sale, căcî — (jice d-sa — „o astfel de propunere a fost departe de mine. Patru membrii din comisiune au fost aleşi şi cu aderarea mea deplină. Eu am făcut propunere de nealegere numai faţă de o singură per­­sonă“.... Imobilul „Tipografiei“, institut pe acţii în Sibiiu se va vinde prin lici­taţie publică cu preţul de strigare 19500 cor., eventual şi mai jos, la 11 Ianuarie 1904. Afacerea fraudelor din Bucurescî Curtea de apel secţia I — înaintea căreia s’a judecat apelul inculpaţilor, al părţii civile (statul) şi al primului procuror, în afacerea fraudelor de la finanţe , a în­tărit sentinţa tribunalului relativ la Vasile Dumitrescu, Dan Albahary şi Aron Behar, a urcat pedeapsa lui Bally la 22 luni în­­chisoare şi a scădut suma de daune interese ce au a le plăti Marcii Albahary şi Behar statului, la 900.000 franci. Opoziţia lui Parisianu, care a fost condamnat în ab­senţă, se va pertracta separat. Turburări electorale bulgăresce. „Agenţia telegrafică bulgară“ dă­ următo­­rea relaţiune reală asupra turburărilor pro­duse la Târnova cu ocasiunea alegerilor pentru Sobranie. Pe când d. Daneff, unul ■din şefii partidului Zancovist, ţinea un discurs politic în sala bibliotecei munici­pale, câţî­va din asistenţă l’au întrerupt, strigându-i, că vorbele nu i­ se potrivesc cu faptele. Imediat câţî­va partisani ai d-lui Daneff se repecjiră cu revolvere şi cuţite la cei cari întrerupseră, din care causă s’a produs o învălmăşală. Mai mulţi asis­tenţi au fost maltrataţi, ci unul rănit la cap. Poliţia a intervenit imediat pentru a protege persoanele ameninţate, dar a fost­­maltratată şi agenţii au avut eghiletele rupte. Colonelul Kerkoff, comandantul brigadei, trecând din întâmplare pe acolo, a intervenit şi a restabilit liniştea prin în­demn şi poveţe. Colonelul a dat apoi or­din, ca patrula să circule prin oraş de tema reînoirei tulburărilor, cari din feri­cire nu s’au mai repetat. Teatru german. A­séra s’a repre­zentat cunoscuta operetă „Die Fledermausa astădî se repetă drama „Das grosse Liecht“ er mâne Mercurî novitatea „Fee Caprice“ comedie în 3 acte de Oscar Blumenthal­­chise. In persona lui ne-am obicinuit a saluta pe pionerul teatrului naţional, că­ruia să-i ajute Dumnezeu să ducă la bun sfîrşit măruţa idee. Şi tocmai acuma tre­bue să-i arătăm mai multă dragoste când pornea cu geamantanul în mână în­spre noua lui reşedinţă pe un timp de câţiva ani de zile, ca vădând dragostea şi alipi­­pirea nostră faţă de el să începă cu mai multă încredere munca la care e chemat. Sciea Zaharia Bârsan, că în „capitala ţării“ se află o mulţime de tineri români, veniţi la şcolile înalte din tote unghiurile ţării şi din causa asta nici n’a întârziat să ne arate talentul lui nouă celor depăr­taţi de căminul părintesc. Să putea însă ca aceasta inofensivă serată declamatorică-literară să trecă ne­băgată în seama din partea generoasei po­liții din „capitală“ ? De­geaba țipă tote jurnalele ungurescî — de la cele cu un creițar, până la cele cari ar trebui să se respecte — în contra tinerimei române ? Asta nu se putea odată cu capul! Etă cura s’a petrecut şi asta. Pe Joi sera (8 Oct. n.) era angajată sala de la „István Foherzeg“, vis-a vis de podul catenar, pentru serata lui Bârsan. La 7*/2 era să se încăpă representa­­ţia. Intânjiasem şi grăbind paşii credeam să ajung pe la punctul 2—3 din program Când colo ce să vedî? In coridorul hotelului aflu pe toţi studenţii şi pe pu­blicul chemat, or la uşa sălii se postaseră 2 poliţişti. Erau în toiul discuţiei. Arangerii seratei cercau să capaci­­teze pe d-1 detectiv — un ramolit şi ju­mătate care stetea ca un stan de piatră cu invitarea tipărită în mână şi ne arunca priviri răutăciose— cercau, fie să-l capaci­­teze cât e de inofensiv întreg programul se­ratei. D-l Birăuţiu, red. responsabil la „Po­porul Român", angajase sala şi întrebase la timpul său pe birtaş, dacă trebue să anunţe poliţia, or acesta răspunse negativ Acuma răsare ca din pământ „domnul detectiv“ şi nu voesce să cedeze nici de cât. Şi nostim de tot, încerca să esplice textul programului şi iacă unde ajungea cu conclusia. In program stetea: „bursier al soc. pentru fond.... „Bursier“? Mi az? Az román bankár, Romániából! Az nem lehet!...“ („Bursier? Asta-i un bancher din România! Nu se poate). II făcea pe Zaharia al nostru ban­cher! Sciţi cum e Bârsan mucalit, a înce­put a rîde şi a esclamat: — „Mă, asta-i vătămarea cea mai mare de onoare! Să mă facă pe mine, ac­tor, bancher!“ In sfîrşit după multe alergări pe la căpitanul de poliţie, am dobândit resolu­­ţie negru pe alb, că avem permisiune să-l ascultăm pe Bârsan. Să fi văd­ut faţa abilului detectiv, care spera să fi des­coperit cine ştie ce comploturi ireden­tiste ! N’a avut în cătrău, a trebuit să ne lase. Am răsuflat odată, uşuraţi de o sar­cină grea. S’a început serata. D-1 Oct. Tăslăuanu deschide serata urând bun sosit lui Bârsan în mijlocul nostru şi dă cuvântul artistului. Nu eram mulţi în sală — cam la 50 — 60 de persoane — dar cred că fie­care dintre noi audind pe Zacharia Bârsan de­clamând Satira a treia a lui Eminescu a simţit pentru întreg neamul românesc. Pri­virile ne erau aţintite asupra artistului şi ne treceau fiori de bucurie audind în mij­locul Babylonului acestuia cosmopolit, limba poetului nostru nemuritor. Ce am avea atâtea de spus despre Zah. Bârsan? Că jocă bine? că arta lui te fascinază? Astea toate le sein atâtea şi atâtea sute de ascultători de la Braşov, Sebeşul săsesc, Caransebeş! In Pesta însă a atins un record şi mai mare. Chiar şi domnul detectiv a aplaudat! Nu-i asta lu­cru mare? N’a voit să scape din program nici un punct d-­ detectiv, şi l’am vădut se­­dând pe scaun cu paltonul pe el, cu pă­lăria şi mănuşile în mâni. Când B. a de­clamat, „Satira“ scăpăra schintei din ochi, or când s’a terminat „Greva fierarilor“, ce­lebrul monolog al lui Francois Coppee, răpit de jocul măreţ al lui Bârsan d-1 detectiv nu s’a putut răbda şi a isbucnit în aplause şi el. Era adevărată artă, care cuceresce totul, chiar şi pe adversarul tău. Decă atenţiunea noistră a fost îndrep­tată asupra lui Zach. Bârsan, nu urmeza, că celelalte puncte ale programului au fost de dispreţuit. Din contră d-nii Russu şi Oct. Goga au scitit să completeze într’un mod escelent ensamblul acestei serate. D-1 Oct. Goga redactorul revistei li­terare „Luceafărul“, a scitit să ne carac­­teriseze forte bine volumul de versuri eşite din pana lui Bârsan şi cu observa­­ţia-i fină şi adevărată, a cucerit întreg au­ditorul. D-l A. Rusu a fermecat pe toţi cu „câtăva“-i fermecată. Melodiile pe cari ţi le cântă el, te urmăresc diua şi noptea şi-ţî era’n urechi ca glasuri ademenitoare de sirenă. Sfîrşindu-se punctele din program, am dat drum limbii şi în jurul mesei am petrecut până după miedul nopţii în cân­tece şi discursuri. Dintre toaste trebue să remarc toas­­tele d-lor Dr. I. Siegescu, I. Lupaş, Oct. Goga şi Dim. Birăuţiu, cari­tate au stîrnit vifore de aplause. Colonia română a fost foarte slab representată. Nu şoim, care să fie causa. Onoare escepţiunilor (Dr. I. Siegescu, I. Onciu jun., I. Onciu sen. cu d-na.) In mijlocul unei însufleţiri mari s’a trimis apoi d-lui preşedinte al Societăţii pentru teatru următorea telegramă : „D-lui Iosif Vulcan. Oradea-mare. Din prilegiul seratei artistice-literare aranjate cu concursul vrednicului bursier al Societăţii pentru fond de teatru român felicităm comitetul, că a aflat un Bârsan“. Tinerimea română din Budapesta. Astfel a decurs serata lui Zach Bârsan în Pesta. Plecând de la noi, Bâr­san poate duce cu sine amintiri cât de bune, căci să fie sigur, că noi — cei cari ne pregătim departe de ai noştri pentru ca să întrăm în viaţă cu armele sciinţei, noi l’am primit ca pe adevăratul preot al maselor şi al Thaliei române. Dumnezeu să-i ajute pe cărarea apucată! N­. P. P. O serată artistică în Budapesta. Budapesta, 1903 10 Oct. n. — Raport special. — Zaharie Bârsan, bursierul „Şoc, pen­tru crearea unui fond de teatru român“, a ţinut să dea o representaţie şi în ora­şul nostru, fiind întrecere. Ideia i-a fost încununată de succes. Cu vre­o câteva zile înainte Bârsan a sosit în Budapesta şi a fost primit din partea tinerimei române cu braţele des­ Scrisoarea unei nenorocite. Acum câte­va zile s’a sinucis în Bu­zău, pe una din băncile Bulevardului, o fostă casieriţă de la otel Moldavia, cunos­cută sub numele fictiv de Aurora Ambre­ată scrisoarea pe care dânsa a lăsat’o şi care ar pute fi de învăţătură prin confe­siile ce face: „In culmea desnădejdei, scârbită de atâta prăpastie ce esistă între ce ai voi și ce găsesc­, când desgustată de ce am în­tâmpinat la fie­care pas, atunci când mă credeam mai pre­sus de caracterul, de egoismul crud al acelora, între care mă în­­vârtiam, de sensibilitatea lor depravată scu tocită, rar-am­­jis: Ajunge! Când după clipa de revoltă a succe­dat minutul de sacrificiu, am pus pe buze zîmbetul de silă şi în gând voinţa de-a muri. Vreau sfârşitul vieţii mele şi hotărî­rea îmi va fi îndeplinită. Sunt foarte lucide clipele în cari mă aflu şi numai tema ca glontele să nu ri­coşeze, mă nelinişteşte. Mă tem de o ago­nie prelungă, totă viaţa mea n’a fost de­cât o agonie. Mi-e frică, că nu voiu ţinti bine, glontele va ricoşa, şi atunci.... Vae victae... Totuşi mă voiu hazarda. La vârsta de 15 ani, ascultând im­boldul sufletului meu nostalgic, dornic de o lume netrăită, am fugit de lângă ai mei cu însuşi profesorul meu. Am îndurat mult, peripeţiile vieţei mele sunt atât de triste, atât de dureroase, încât date în vileag ar părea pasagii din vre-un roman de sen­­saţii culese... Voia trece peste ele. Părăsită m’am asvârlit în viaţă, unde prin muncă mî-am susţinut traiul. Am cău­tat să trăesc prin mine însu­mî, să nu fiu din tagma „sclavilor“, cum zice Fr. Niet­zsche. Şi am isbutit. Am suferit mult, dar am trecut şi multe obstacole. Ducând o viaţă retrasă, fără iubit, fără prieteni, de la o vreme chiar şi fără cunoscinţe, scrieam mult, pierdându-mă în haosul propriilor mele suferinţe. Singurul refugiu îmi era lumea fictivă a concepţiilor mele, dar în ea mai aflam un crâmpeiu de fericire. Şi au tre­cut anii. Intre ai mei nu m’am întors, pre­ferind viaţa ce o duceam traiului îmbel­şugat de acasă. M’am învârtit prin mediurî ce nu corespundeau aspiraţiilor mele psi­­­chice; aceeaşi fire am rămas. Er décâ adî am conceput ideea de a-mî pune capăt (filelor e că mă aflu într’o dilemă, din cari ori cât de energică aşi fi nu pot scăpa. Pentru a doua oră în viaţă-mî mî-am ridicat ochii spre dragoste, am iubit şi am suferit nespus. Şi, consecinţele acelor clipe fericite ale unor momente de uitare de sine, urmă­rile, sunt gravidă. Mă bucuram la gândul acesta, feri­cită că şi vieţa-mi pănă acum stingheră, ar avea un scop. Deci să a munci pănă în ultimele clipe şi având o sumă de bani (300 lei) întru cât­va suficientă, pentru timpul de grea încercare.... eram liniştită. Mi-a eşit în cale demonul, încarnat într’o femeie, July Gilbert, fosta casieriţă. Perversă la culme, a soitit să profite de naivitatea mea. I-am confiat, că sunt gra­vidă, că vreau să plec în căutarea unui serviciu, nefiind mulțumită aci. Prin vor­bele ei dulci, mî-a spus, că de acum ea va ține locul de mamă, că îmi va cresce copilul, er eu să muncesc. M’a consiliat să plec cu dânsa la Ga­lați, unde se angajase la un teatru de varietăți, or mie îmi va găsi loc de ca­sieriţă, căci e foarte cunoscută. Am plecat cu dânsa şi nu numai că nu puteam găsi serviciu, nefiind nici un loc vacant, dar mi-a furat toţi banii ce-i mai aveam. Nu­mai mulţumită unei artiste, am avut cu ce să-mi plătesc drumul, reîntorcându-mă în Buzău. Chiar suma de 60 franci, ce îi împrumutasem, n’a vrut să mi-o înapoieze. Şi ca culme, a împrăşciat vorbe, ca­lomnii şi intrigi, amestecând numele unei persoane pentru care aveam cea mai adâncă stimă. Toate au fost în detrimentul meu. Acum bolnavă, fără un ban, fără serviciu şi însărcinată, ce mă pot face? Prefer moartea, el pentru copil va fi mai bine, căci trăind, tot va fi un bastard, un nenorocit, care în clipe de restrişte va blăstăma pe mumă şi ceasul în care a fost conceput. Rog a nu mi­ se face autopsia. Lăsaţi copilul în pântecele mumei. Sunt creştină ortodoxă, mama armeancă, or tata a fost rus. Numele ce-1 port nu e al meu, mama de mai e în viață să rămână cu ideea, că-s pierdută, dar nu mortă. Originară sunt din Iași. De 19 ani. Acela, care e tatăl copilului meu pe care-1 iubesc adânc, ucigător de adânc, a plecat din țară. Aurora. — P. S. Tot ce e al meu să rămână gazdei, Ana Moscovici.“ Pagina 3. ULTIME SCIRI Viena, 12 Octomvrie. Monarchul va primi mâne în audienţă pe con­tele Khuen-Hedervary şi pe contele Ştefan Tisza. Se asigură că Tisza va fi însărcinat cu constituirea cabine­tului. Budapesta, 12 Octomvrie. In urma scriei, că contele Tisza e în­sărcinat cu constituirea noului gu­vern, valorile­­de la bursa de aici au căd­ut enorm. Budapesta, 13 Octom. Andrassy, Tisza şi Perczel să fi designat pe ministrul Lukacs ca pe acela, căruia oposițiunea i-ar face cele mai puţine greutăți şi care ar putea să garanteze unitatea partidului liberal. Sofia, 13 Octomvrie. „Dnevnik“, chiar ministerial, este informat, că Bulgaria şi Turcia s’au înţeles asu­pra desconcentrărilor de trupe. Tur­cia va concedia de sub steag peste 200,000 omeni, Bulgaria aproape la 40,000. Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil: Traian H. Pop

Next