Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)
1903-10-01 / nr. 217
Nr. 217.—1903. GAZETA TRANSILVANIEI de bogăţie a nostră, şi la el trebue se se gândescă orî-ce bun Român. („Vremea“) Congresul societăţii „ Gustav Adolf, despre care am amintit eri, a fost un prilegiu pentru a cunosce tendinţele urmărite de aceasta societate. S’a vădut anume, că societatea are tendinţe de espansiune şi că se interesază de aproape de coreligionarii din străinătate, în special de cei din Boemia, Brasilia (America), Austria de sus, Lotaringia, Stiria, Florenţa (Italia), România. Preşedintele Pank a dis în discursul său următorele cuvinte: Problema societăţii Gustav Adolf nu este limitată prin naţionalism ; un spirit puternic ecumenic o însufleţesce necontenit, întocmai cum a însufleţit acest spirit şi pe regele Gustav Adolf, al cărui nume îl portă şi care a întemeiat prima comunitate evanghelică în Constantinopole.... Ținta nostră trebue să o lărgim din ce în ce mai mult“. întâmpinare. La spirea dilei publicată în numărul de ere (216) al fetei noastre sub titulul „Sinod parochial“ d-l Arseniu Vlaicu ne trimite o întâmpinare, în care d-sa declară, că nu-i adevărat, că cei cincî membrii ai comisiunei alese în acel sinod, ar fi fost aleşi cu majoritate covîrşitore în contra propunerii sale, căcî — (jice d-sa — „o astfel de propunere a fost departe de mine. Patru membrii din comisiune au fost aleşi şi cu aderarea mea deplină. Eu am făcut propunere de nealegere numai faţă de o singură personă“.... Imobilul „Tipografiei“, institut pe acţii în Sibiiu se va vinde prin licitaţie publică cu preţul de strigare 19500 cor., eventual şi mai jos, la 11 Ianuarie 1904. Afacerea fraudelor din Bucurescî Curtea de apel secţia I — înaintea căreia s’a judecat apelul inculpaţilor, al părţii civile (statul) şi al primului procuror, în afacerea fraudelor de la finanţe , a întărit sentinţa tribunalului relativ la Vasile Dumitrescu, Dan Albahary şi Aron Behar, a urcat pedeapsa lui Bally la 22 luni închisoare şi a scădut suma de daune interese ce au a le plăti Marcii Albahary şi Behar statului, la 900.000 franci. Opoziţia lui Parisianu, care a fost condamnat în absenţă, se va pertracta separat. Turburări electorale bulgăresce. „Agenţia telegrafică bulgară“ dă următorea relaţiune reală asupra turburărilor produse la Târnova cu ocasiunea alegerilor pentru Sobranie. Pe când d. Daneff, unul ■din şefii partidului Zancovist, ţinea un discurs politic în sala bibliotecei municipale, câţîva din asistenţă l’au întrerupt, strigându-i, că vorbele nu i se potrivesc cu faptele. Imediat câţîva partisani ai d-lui Daneff se repecjiră cu revolvere şi cuţite la cei cari întrerupseră, din care causă s’a produs o învălmăşală. Mai mulţi asistenţi au fost maltrataţi, ci unul rănit la cap. Poliţia a intervenit imediat pentru a protege persoanele ameninţate, dar a fostmaltratată şi agenţii au avut eghiletele rupte. Colonelul Kerkoff, comandantul brigadei, trecând din întâmplare pe acolo, a intervenit şi a restabilit liniştea prin îndemn şi poveţe. Colonelul a dat apoi ordin, ca patrula să circule prin oraş de tema reînoirei tulburărilor, cari din fericire nu s’au mai repetat. Teatru german. Aséra s’a reprezentat cunoscuta operetă „Die Fledermausa astădî se repetă drama „Das grosse Liecht“ er mâne Mercurî novitatea „Fee Caprice“ comedie în 3 acte de Oscar Blumenthalchise. In persona lui ne-am obicinuit a saluta pe pionerul teatrului naţional, căruia să-i ajute Dumnezeu să ducă la bun sfîrşit măruţa idee. Şi tocmai acuma trebue să-i arătăm mai multă dragoste când pornea cu geamantanul în mână înspre noua lui reşedinţă pe un timp de câţiva ani de zile, ca vădând dragostea şi alipipirea nostră faţă de el să începă cu mai multă încredere munca la care e chemat. Sciea Zaharia Bârsan, că în „capitala ţării“ se află o mulţime de tineri români, veniţi la şcolile înalte din tote unghiurile ţării şi din causa asta nici n’a întârziat să ne arate talentul lui nouă celor depărtaţi de căminul părintesc. Să putea însă ca aceasta inofensivă serată declamatorică-literară să trecă nebăgată în seama din partea generoasei poliții din „capitală“ ? Degeaba țipă tote jurnalele ungurescî — de la cele cu un creițar, până la cele cari ar trebui să se respecte — în contra tinerimei române ? Asta nu se putea odată cu capul! Etă cura s’a petrecut şi asta. Pe Joi sera (8 Oct. n.) era angajată sala de la „István Foherzeg“, vis-a vis de podul catenar, pentru serata lui Bârsan. La 7*/2 era să se încăpă representaţia. Intânjiasem şi grăbind paşii credeam să ajung pe la punctul 2—3 din program Când colo ce să vedî? In coridorul hotelului aflu pe toţi studenţii şi pe publicul chemat, or la uşa sălii se postaseră 2 poliţişti. Erau în toiul discuţiei. Arangerii seratei cercau să capaciteze pe d-1 detectiv — un ramolit şi jumătate care stetea ca un stan de piatră cu invitarea tipărită în mână şi ne arunca priviri răutăciose— cercau, fie să-l capaciteze cât e de inofensiv întreg programul seratei. D-l Birăuţiu, red. responsabil la „Poporul Român", angajase sala şi întrebase la timpul său pe birtaş, dacă trebue să anunţe poliţia, or acesta răspunse negativ Acuma răsare ca din pământ „domnul detectiv“ şi nu voesce să cedeze nici de cât. Şi nostim de tot, încerca să esplice textul programului şi iacă unde ajungea cu conclusia. In program stetea: „bursier al soc. pentru fond.... „Bursier“? Mi az? Az román bankár, Romániából! Az nem lehet!...“ („Bursier? Asta-i un bancher din România! Nu se poate). II făcea pe Zaharia al nostru bancher! Sciţi cum e Bârsan mucalit, a început a rîde şi a esclamat: — „Mă, asta-i vătămarea cea mai mare de onoare! Să mă facă pe mine, actor, bancher!“ In sfîrşit după multe alergări pe la căpitanul de poliţie, am dobândit resoluţie negru pe alb, că avem permisiune să-l ascultăm pe Bârsan. Să fi vădut faţa abilului detectiv, care spera să fi descoperit cine ştie ce comploturi iredentiste ! N’a avut în cătrău, a trebuit să ne lase. Am răsuflat odată, uşuraţi de o sarcină grea. S’a început serata. D-1 Oct. Tăslăuanu deschide serata urând bun sosit lui Bârsan în mijlocul nostru şi dă cuvântul artistului. Nu eram mulţi în sală — cam la 50 — 60 de persoane — dar cred că fiecare dintre noi audind pe Zacharia Bârsan declamând Satira a treia a lui Eminescu a simţit pentru întreg neamul românesc. Privirile ne erau aţintite asupra artistului şi ne treceau fiori de bucurie audind în mijlocul Babylonului acestuia cosmopolit, limba poetului nostru nemuritor. Ce am avea atâtea de spus despre Zah. Bârsan? Că jocă bine? că arta lui te fascinază? Astea toate le sein atâtea şi atâtea sute de ascultători de la Braşov, Sebeşul săsesc, Caransebeş! In Pesta însă a atins un record şi mai mare. Chiar şi domnul detectiv a aplaudat! Nu-i asta lucru mare? N’a voit să scape din program nici un punct d- detectiv, şi l’am vădut sedând pe scaun cu paltonul pe el, cu pălăria şi mănuşile în mâni. Când B. a declamat, „Satira“ scăpăra schintei din ochi, or când s’a terminat „Greva fierarilor“, celebrul monolog al lui Francois Coppee, răpit de jocul măreţ al lui Bârsan d-1 detectiv nu s’a putut răbda şi a isbucnit în aplause şi el. Era adevărată artă, care cuceresce totul, chiar şi pe adversarul tău. Decă atenţiunea noistră a fost îndreptată asupra lui Zach. Bârsan, nu urmeza, că celelalte puncte ale programului au fost de dispreţuit. Din contră d-nii Russu şi Oct. Goga au scitit să completeze într’un mod escelent ensamblul acestei serate. D-1 Oct. Goga redactorul revistei literare „Luceafărul“, a scitit să ne caracteriseze forte bine volumul de versuri eşite din pana lui Bârsan şi cu observaţia-i fină şi adevărată, a cucerit întreg auditorul. D-l A. Rusu a fermecat pe toţi cu „câtăva“-i fermecată. Melodiile pe cari ţi le cântă el, te urmăresc diua şi noptea şi-ţî era’n urechi ca glasuri ademenitoare de sirenă. Sfîrşindu-se punctele din program, am dat drum limbii şi în jurul mesei am petrecut până după miedul nopţii în cântece şi discursuri. Dintre toaste trebue să remarc toastele d-lor Dr. I. Siegescu, I. Lupaş, Oct. Goga şi Dim. Birăuţiu, caritate au stîrnit vifore de aplause. Colonia română a fost foarte slab representată. Nu şoim, care să fie causa. Onoare escepţiunilor (Dr. I. Siegescu, I. Onciu jun., I. Onciu sen. cu d-na.) In mijlocul unei însufleţiri mari s’a trimis apoi d-lui preşedinte al Societăţii pentru teatru următorea telegramă : „D-lui Iosif Vulcan. Oradea-mare. Din prilegiul seratei artistice-literare aranjate cu concursul vrednicului bursier al Societăţii pentru fond de teatru român felicităm comitetul, că a aflat un Bârsan“. Tinerimea română din Budapesta. Astfel a decurs serata lui Zach Bârsan în Pesta. Plecând de la noi, Bârsan poate duce cu sine amintiri cât de bune, căci să fie sigur, că noi — cei cari ne pregătim departe de ai noştri pentru ca să întrăm în viaţă cu armele sciinţei, noi l’am primit ca pe adevăratul preot al maselor şi al Thaliei române. Dumnezeu să-i ajute pe cărarea apucată! N. P. P. O serată artistică în Budapesta. Budapesta, 1903 10 Oct. n. — Raport special. — Zaharie Bârsan, bursierul „Şoc, pentru crearea unui fond de teatru român“, a ţinut să dea o representaţie şi în oraşul nostru, fiind întrecere. Ideia i-a fost încununată de succes. Cu vreo câteva zile înainte Bârsan a sosit în Budapesta şi a fost primit din partea tinerimei române cu braţele des Scrisoarea unei nenorocite. Acum câteva zile s’a sinucis în Buzău, pe una din băncile Bulevardului, o fostă casieriţă de la otel Moldavia, cunoscută sub numele fictiv de Aurora Ambreată scrisoarea pe care dânsa a lăsat’o şi care ar pute fi de învăţătură prin confesiile ce face: „In culmea desnădejdei, scârbită de atâta prăpastie ce esistă între ce ai voi și ce găsesc, când desgustată de ce am întâmpinat la fiecare pas, atunci când mă credeam mai presus de caracterul, de egoismul crud al acelora, între care mă învârtiam, de sensibilitatea lor depravată scu tocită, rar-amjis: Ajunge! Când după clipa de revoltă a succedat minutul de sacrificiu, am pus pe buze zîmbetul de silă şi în gând voinţa de-a muri. Vreau sfârşitul vieţii mele şi hotărîrea îmi va fi îndeplinită. Sunt foarte lucide clipele în cari mă aflu şi numai tema ca glontele să nu ricoşeze, mă nelinişteşte. Mă tem de o agonie prelungă, totă viaţa mea n’a fost decât o agonie. Mi-e frică, că nu voiu ţinti bine, glontele va ricoşa, şi atunci.... Vae victae... Totuşi mă voiu hazarda. La vârsta de 15 ani, ascultând imboldul sufletului meu nostalgic, dornic de o lume netrăită, am fugit de lângă ai mei cu însuşi profesorul meu. Am îndurat mult, peripeţiile vieţei mele sunt atât de triste, atât de dureroase, încât date în vileag ar părea pasagii din vre-un roman de sensaţii culese... Voia trece peste ele. Părăsită m’am asvârlit în viaţă, unde prin muncă mî-am susţinut traiul. Am căutat să trăesc prin mine însumî, să nu fiu din tagma „sclavilor“, cum zice Fr. Nietzsche. Şi am isbutit. Am suferit mult, dar am trecut şi multe obstacole. Ducând o viaţă retrasă, fără iubit, fără prieteni, de la o vreme chiar şi fără cunoscinţe, scrieam mult, pierdându-mă în haosul propriilor mele suferinţe. Singurul refugiu îmi era lumea fictivă a concepţiilor mele, dar în ea mai aflam un crâmpeiu de fericire. Şi au trecut anii. Intre ai mei nu m’am întors, preferind viaţa ce o duceam traiului îmbelşugat de acasă. M’am învârtit prin mediurî ce nu corespundeau aspiraţiilor mele psichice; aceeaşi fire am rămas. Er décâ adî am conceput ideea de a-mî pune capăt (filelor e că mă aflu într’o dilemă, din cari ori cât de energică aşi fi nu pot scăpa. Pentru a doua oră în viaţă-mî mî-am ridicat ochii spre dragoste, am iubit şi am suferit nespus. Şi, consecinţele acelor clipe fericite ale unor momente de uitare de sine, urmările, sunt gravidă. Mă bucuram la gândul acesta, fericită că şi vieţa-mi pănă acum stingheră, ar avea un scop. Deci să a munci pănă în ultimele clipe şi având o sumă de bani (300 lei) întru câtva suficientă, pentru timpul de grea încercare.... eram liniştită. Mi-a eşit în cale demonul, încarnat într’o femeie, July Gilbert, fosta casieriţă. Perversă la culme, a soitit să profite de naivitatea mea. I-am confiat, că sunt gravidă, că vreau să plec în căutarea unui serviciu, nefiind mulțumită aci. Prin vorbele ei dulci, mî-a spus, că de acum ea va ține locul de mamă, că îmi va cresce copilul, er eu să muncesc. M’a consiliat să plec cu dânsa la Galați, unde se angajase la un teatru de varietăți, or mie îmi va găsi loc de casieriţă, căci e foarte cunoscută. Am plecat cu dânsa şi nu numai că nu puteam găsi serviciu, nefiind nici un loc vacant, dar mi-a furat toţi banii ce-i mai aveam. Numai mulţumită unei artiste, am avut cu ce să-mi plătesc drumul, reîntorcându-mă în Buzău. Chiar suma de 60 franci, ce îi împrumutasem, n’a vrut să mi-o înapoieze. Şi ca culme, a împrăşciat vorbe, calomnii şi intrigi, amestecând numele unei persoane pentru care aveam cea mai adâncă stimă. Toate au fost în detrimentul meu. Acum bolnavă, fără un ban, fără serviciu şi însărcinată, ce mă pot face? Prefer moartea, el pentru copil va fi mai bine, căci trăind, tot va fi un bastard, un nenorocit, care în clipe de restrişte va blăstăma pe mumă şi ceasul în care a fost conceput. Rog a nu mi se face autopsia. Lăsaţi copilul în pântecele mumei. Sunt creştină ortodoxă, mama armeancă, or tata a fost rus. Numele ce-1 port nu e al meu, mama de mai e în viață să rămână cu ideea, că-s pierdută, dar nu mortă. Originară sunt din Iași. De 19 ani. Acela, care e tatăl copilului meu pe care-1 iubesc adânc, ucigător de adânc, a plecat din țară. Aurora. — P. S. Tot ce e al meu să rămână gazdei, Ana Moscovici.“ Pagina 3. ULTIME SCIRI Viena, 12 Octomvrie. Monarchul va primi mâne în audienţă pe contele Khuen-Hedervary şi pe contele Ştefan Tisza. Se asigură că Tisza va fi însărcinat cu constituirea cabinetului. Budapesta, 12 Octomvrie. In urma scriei, că contele Tisza e însărcinat cu constituirea noului guvern, valorilede la bursa de aici au cădut enorm. Budapesta, 13 Octom. Andrassy, Tisza şi Perczel să fi designat pe ministrul Lukacs ca pe acela, căruia oposițiunea i-ar face cele mai puţine greutăți şi care ar putea să garanteze unitatea partidului liberal. Sofia, 13 Octomvrie. „Dnevnik“, chiar ministerial, este informat, că Bulgaria şi Turcia s’au înţeles asupra desconcentrărilor de trupe. Turcia va concedia de sub steag peste 200,000 omeni, Bulgaria aproape la 40,000. Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil: Traian H. Pop