Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)

1903-10-14 / nr. 228

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipoerata Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Au^enfeld & Emeric Les­­ner., Homrich Schalek, a. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVI. Nr. 228. Braşov, Luni-Marţî 14 (27) Octomvrie. „SAZETA“ iese în fie­care zi. Abonamente pentru­­Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate . Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru și din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brasov Administrațiunea, Piața mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe sase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Din causa sfintei sărbători de mâne, Marţi, Cnr. Paraschiva, ijim­ul nu va apără pănă Mier­curi săra. Tisza, ministril president. După flascul ce l’a făcut contele Stefan Tisza când cu prima însărci­nare primită dela Majestatea Sa, îndată după retragerea lui Szeli, de a forma cabinetul, cine ar fi crecjut ca tot el va fi acela, care peste câ­­te­va luni va fi chemat se salveze situaţiunea parlamentară şi a parti­dului liberal, se potolesc s crisa şi se facă sfârşit stării de ex­ lex ? Astăzi nu mai poate fi îndoielă că Ştefan Tisza va fi pus în posi­­ţiune a documenta hărnicia şi ener­gia sa ca om politic, despre care săiui se istorisescă aşa de multe amicii sei, căci Majestatea Sa l’a designat era de ministru-preşedinte şi l’a însărcinat a doua oră cu formarea cabinetului. Acesta este spirea cea mai nouă şi cea mai importantă privitoare la crisa ungară. Ea va produce consternare şi tulburare în şirurile oposiţiei, în tabăra aşa numiţilor noi liberali, a foştilor „naţionali“ şi a partidului poporal. Şi acesta nu numai pentru­ că contele Tisza deja imediat după audienţă, în care a primit înalta în­sărcinare, s’a dat ca salvator al constituţionalismului unguresc, ci mai vârtos pentru că s’a lăudat, că, dacă nu-i va succede cu programul, ce-l va desfăşura în dietă, de a îndemna pe oposiţiune se voteze recruţii şi indemnitatea, va trebui se-şî ia re­fugiul şi la mesurî rigurose, cu alte cuvinte va introduce regimul „mânei tari“, de care s’a vorbit aşa de mult în timpul din urmă. Ce s’a petrecut după culise în zilele aceste nu se scie şi poate nici nu se va afla în curând. Este carac­teristic, că după ce conflictul între vederile coronei şi acele ale vestitei comisiuni de 9, alasă din sînul ma­jorităţii parlamentare, a înăsprit aşa de mult crisa şi după ce contele Ştefan Tisza însuşi a făcut parte din comisiune şi a subscris programul militar, ce l’a elaborat ea, vine tot Tisza şi anunţă, că dânsul ca mi­nistru-president se va presenta c’un program de sine stătător al seu, înaintea parlamentului, că va cere comisiunei se modifice elaboratul seu şi se-l presente apoi conferenţei partidului. Aceasta conferenţă se va ţine peste o cei două şi afară de aceasta e vorba ca deja pe câiua de Joi să fie conchiemată camera, cerând a­­cesta 20 de deputaţi în frunte cu cei din fracţiunea Szederkényi. Septămâna aceasta va fi dev­arăşi una din cele mai mişcate în decursul crizei, care, cum prevedem, va mai dura încă mult. Oposiţiunea independistă, la care de­sigur se va alătura şi aceea a partidei poporale, va ridica mă­nuşa ce­­ o va arunca-o Ştefan Tisza şi va susţine faţă de acest politician liberal o luptă esarcebată. Barabas se fi declarat în clubul independiş­­tilor, că lozinca acestora este şi ră­mâne resistentă tare şi constantă şi că vor cere şi de aici încolo ca co­manda maghiară în armată se fie asigurată prin lege, or vicepreşedin­tele partidului, Thot, se fi emis: „Si­tuaţiunea nu s’a schimbat, deci nici noi nu ne vom schimba“. Nu-i vorbă, ameninţările de fe­l­ul acesta, ori­cât de umflate ar fi, şi-au pierdut mult din valoarea lor, dar nu se poate trece cu vederea, că personalitatea lui Ştefan Tisza este însăşi de ajuns spre a aţîţa opozi­­ţia la cea mai energică luptă contra unui guvern condus de el. Ori ce ar mai dice şi ar mai întreprinde oposiţia obstrucţionistă, un lucru resulta lămurit din tóte, că adecă tote svârcoliriie ei din lunile ul­time n’au folosit nimic şi că în cele din urmă vor trebui vrând-nevrând se se împace cu situaţia cum se presenta încă sub cabinetul Szell, căci, în afară de promisiunile ce le făcuse acesta camerei cu voia Majestăţii Sale, nu se va face nici o conce­siune mai esenţială postulatelor na­ţionale maghiare, ci despre drep­turile reservate coronei în art. 11 al legei pactului de la 1867 nici că va mai putea fi discusiune. Dar s’așteptăm să vedem cu ce va veni Ștefan Tisza și ce succes va avea noua sa debutare. De nu-i va succede nici de rândul acesta a-o scote la cale, atunci — vorba celui deputat ungur — va trebui să vină rândul prințului Lobkowicz. Deci partidul liberal nu va asculta, are să fie isgonit, rostogolit în nimicnicie, de unde nu mai este reîntorcere. De dragul liberalismului partidul acesta a părăsit drep­turile legale ale naţiunei, sistematic le-a tradat, or jocul „de-a voinţa“ al celor din comisiunea de 9, n’are rădăcini în te­ren naţional, ci se reduce la cause deose­bite şi egoiste. Lor le va urma, trebue se le urmeze altă majoritate, care nu e nici liberală, nici umilită, ci care va accentua şi în sus şi în jos bărbătesce, conscienţios şi consecvent postulate legale îndreptăţite ale naţiunei. Aşteptăm desfăşurarea mai departe a crimei“. Partidul poporal — „pândesce“. De câte­va zile se accentueaza mereu în o parte a pressei maghiare, că partidul po­poral catolic aşteptă şi pândesce ceva. Corespondentul vienes al lui „Budapesti Hirlap“ scrie acestei foi, că Koerber îşi pune în cumpănă totă influenţa de a ni­mici partidul liberal şi de a-l înlocui la cârmă cu partidul poporal, care e „fidel împăratului“. „Magyar Szó", fata lui Banffy, învi­­nueste direct de „trădare“ pe numitul par­tid, care singur formeză adî o notă diso­nantă în armonia patrioticescă maghiară şi face servicii „reacţiunei vienese“. Tot acesta o spun şi unele foi independiste. Cu alusiune la aceste faime „Alkot­mány“ publică în fruntea numărului său de Duminecă un articol energic, în care arată, cum partidul liberal a făcut şi face tovărăşie cu partidul kossuthist, care „a agiţat straturile largî ale poporului cu de­vise, can au adus ţara, pe toţi şi toate în în starea epileptică actuală“. Apoi dice: „Este o apucătură exagerată, stupidă şi criminală aceea, care se silesce a crea aparenţa, că regele nostru constituţional ar sta sub influenţa nu­seim cărei cama­­rille austriace. Acesta însamnă bagaten­sa­­rea regelui. Regele se rezima esclusiv pe lege, pe legea pactului și stă sub influența ei... Nu esistă conflict între coronă și na­țiune. Numai aceia vorbesce despre un astfel de coflict, care vor să pescuească în turbure. Regele nu discută cu partidul li­beral, fiind­că acesta nu este egal în rang. Acţiunea de reforme in Mace­donia, Rusia şi Austro-Ungaria au trimis Turciei o notă, în care între altele pre­tind, că pe lângă inspectorul suprem în Macedonia să fie numiţi şi câte­ un adlatus militar rusesc şi austro-ungar. Mai departe pretind, că în trupele mai mari să fie nu­miţi soldaţi europeni pentru a­ se preveni excesele militare, şi în fine să se alegă o comisiune constătătore din representanţii tuturor marilor puteri, pentru­ ca se supra­vegheze restabilirea localităţilor pustiite şi repatriarea refugiaţilor bulgari. Rusia şi Austro-Ungaria au pus termin Porţii, pănă la care să se împlinescă aceste pre­­tensiuni. Rusia şi Franţa. Ministrul de ix­­terne al Rusiei, contele Lambsdorff, se află la Paris. „Köln, Zeitung“ primesce soirea, că la întrevederea celor doi mi­niştri va avea loc un schimb de vederi în privinţa afacerilor din Balcanî şi a înţele­­gerei încheiate între Austro-Ungaria şi Rusia. Afară de acesta ei vor mai discuta asupra intenţiunilor şi proiectelor Rusiei relative la Extremul Orient. Alegerile din Bulgaria. După in­­formaţiunile foilor germane, şansele de reuşită la viitoarele alegeri bulgare nu sunt tocmai trandafirii pentru cabinetul Petrov. Pănă acum au fost arestaţi toţi foştii de­putaţi din ultima cameră, care au repre­­sentat 7 districte. Ministru de răsboiu­l civil. Nu este tocmai o anomalie a vede pe un ci­vil ocupând fotoliul ministeriului de răs­­boiu. In România d­­e­ titularul acestui ministeriu este tot un civil, d-1 D. Sturdza. Acuma cetim în „Figaro“ de la 23 oc­tomvrie, că stânga estrermă este forte ne­mulțumită cu generalul Andre, actualul ministru de răsboiu. Numitul general s’a stricat rău cu cei ce adî conduc destinele Franței, mai ales de când în mare ținută a asistat la requiem-ul celebrat la Notre Dame pentru repausatul papă Leo XIII. De la ultimul convent masonic — orice „Figaro“ — generalul André este pus sub supraveghere severă și s’a manifestat dorinţa, ca el să fie înlocuit cu unul civil şi se pare, că şî-au găsit şi un candidat în persona d-lui Berteaux, de­putat radical-socialist, care în diferite rîn­­duri a fost raportor al budgetului de răs­­boiu. Berteaux este cunoscut însă mai mult în calitatea sa de agent de schimb. Deci combinația ar reuși, eventual prin permutare reciprocă, cine scie — observă ironic diarul francez — poate generalul Conferență episcopescâ. (Dela corespondentul nostru particular.) Budapesta, 24 Oct. n. 1903. Erî în 23 Octomvrie 1903 s’a ținut în palatul primatelui Ungariei o confe­rență episcopească de foarte mare însemnă­tate pentru noi Românii. Este cunoscut, că congresul autono­mie ungar a înaintat la Monarchul nostru regulamentul, ce-l pregătise pentru orga­­nisarea autonomiei catolice din Ungaria. Majestatea Sa a cerut cu privire la acest regulament părerea guvernului, care şî-a dat’o, făcând o mulţime de observaţiuni şi escepţiunî. Aceste observaţiuni Majes­tatea Sa le-a trimis episcopatului catolic ungar spre a se declara asupra lor. De astă-dată Majestatea Sa nu şî-a uitat nici de ^Românii uniţi. Episcopatul român greco-catolic deja în 1897 înaintase la Majestatea Sa un memorand, în care cerea, ca provincia bisericeasca română de Alba-Iulia şi Făgăraş să nu fie contopită în organismul autonomiei catolice de ritul latin, ci să i­ se permită a se întruni prin representanții săi în congres separat, care să pregateasca pentru ea un regulament de autonomie proprie și separată de a ca­tolicilor de ritul latin. Acest memorand, conferenţă episco­peasca nu l’a mai putut ignora, precum a fost ignorat mai înainte memorandul aş­ternut primatelui, atât în conferenţă epis­copatului ungar, cât şi în congresul cato­lic. Din contră conferenţă episcopească din 23 octomvrie a hotărît, să tipărască atât memorandul aşternut Majestăţii Sale, cât şi cel trimis tot în 1897 primatelui Unga­riei, şi se le împartă pn amândouă tuturor episcopilor, ca toţi să poată cunosce deplin cuprinsul lor şi se potă discuta cestiunea în deplină cunoscinţă de causă. In acelaşi timp a însărcinat pe episcopul latin Szmre­­csányi din Oradea-mare şi pe episcopul român gr. cat. de acolo Dr. Demetriu Radu, ca pănă la proxima conferenţă să studieze actele şi se facă propunere con­cretă în aceeaşi conferenţă. Deci de astă-dată episcopatul cato­lic ungar a luat faţă cu drepturile pro­vinciei metropolitane române o atitudine mai conciliantă, este de a se mulţămi stă­ruinţelor episcopilor români gr. catolici, care spre a-şî precisa atitudinea, se întru­niseră în conferenţă separată cu o zi mai înainte, adecă în 22 Octomvrie 1903. La acesta conferenţă au luat parte mitropo­litul Dr. Victor Mihályi, care a dus cu sine şi pe canonicul Dr. Augustin Bunea, apoi episcopii Dr Demetriu Radu de la Oradea-mare şi Dr. Vasile Hossu de la Lugosin. Episcopul Gherlei, Dr. Ioan Sabo fiind bolnav, nu a putut merge la Buda­pesta. Precum am putut afla, episcopii ro­mâni în cestiunea autonomiei nu se vor abate nici­odată de la ţinuta, ce au avut-o pănă acuma şi care este cunoscută din actele publicate în ziarele românesc­. De André s’ar decide să între la bursă în lo­cul lui Berteaux? — Precum se vede, ac­tualii conducători ai politicei guvernamen­tale din Franţa tot se tem de alianţa ar­matei cu biserica, alianţă marcată încă de pe timpul procesului Dreyfus cu cu­vintele „Sabre et goupillon11 (Sabia și pă­­mătuful).

Next