Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)
1903-10-14 / nr. 228
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipoerata Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Au^enfeld & Emeric Lesner., Homrich Schalek, a. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVI. Nr. 228. Braşov, Luni-Marţî 14 (27) Octomvrie. „SAZETA“ iese în fiecare zi. Abonamente pentruAustro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate . Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru și din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brasov Administrațiunea, Piața mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe sase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Din causa sfintei sărbători de mâne, Marţi, Cnr. Paraschiva, ijimul nu va apără pănă Miercuri săra. Tisza, ministril president. După flascul ce l’a făcut contele Stefan Tisza când cu prima însărcinare primită dela Majestatea Sa, îndată după retragerea lui Szeli, de a forma cabinetul, cine ar fi crecjut ca tot el va fi acela, care peste câteva luni va fi chemat se salveze situaţiunea parlamentară şi a partidului liberal, se potolesc s crisa şi se facă sfârşit stării de ex lex ? Astăzi nu mai poate fi îndoielă că Ştefan Tisza va fi pus în posiţiune a documenta hărnicia şi energia sa ca om politic, despre care săiui se istorisescă aşa de multe amicii sei, căci Majestatea Sa l’a designat era de ministru-preşedinte şi l’a însărcinat a doua oră cu formarea cabinetului. Acesta este spirea cea mai nouă şi cea mai importantă privitoare la crisa ungară. Ea va produce consternare şi tulburare în şirurile oposiţiei, în tabăra aşa numiţilor noi liberali, a foştilor „naţionali“ şi a partidului poporal. Şi acesta nu numai pentru că contele Tisza deja imediat după audienţă, în care a primit înalta însărcinare, s’a dat ca salvator al constituţionalismului unguresc, ci mai vârtos pentru că s’a lăudat, că, dacă nu-i va succede cu programul, ce-l va desfăşura în dietă, de a îndemna pe oposiţiune se voteze recruţii şi indemnitatea, va trebui se-şî ia refugiul şi la mesurî rigurose, cu alte cuvinte va introduce regimul „mânei tari“, de care s’a vorbit aşa de mult în timpul din urmă. Ce s’a petrecut după culise în zilele aceste nu se scie şi poate nici nu se va afla în curând. Este caracteristic, că după ce conflictul între vederile coronei şi acele ale vestitei comisiuni de 9, alasă din sînul majorităţii parlamentare, a înăsprit aşa de mult crisa şi după ce contele Ştefan Tisza însuşi a făcut parte din comisiune şi a subscris programul militar, ce l’a elaborat ea, vine tot Tisza şi anunţă, că dânsul ca ministru-president se va presenta c’un program de sine stătător al seu, înaintea parlamentului, că va cere comisiunei se modifice elaboratul seu şi se-l presente apoi conferenţei partidului. Aceasta conferenţă se va ţine peste o cei două şi afară de aceasta e vorba ca deja pe câiua de Joi să fie conchiemată camera, cerând acesta 20 de deputaţi în frunte cu cei din fracţiunea Szederkényi. Septămâna aceasta va fi devarăşi una din cele mai mişcate în decursul crizei, care, cum prevedem, va mai dura încă mult. Oposiţiunea independistă, la care desigur se va alătura şi aceea a partidei poporale, va ridica mănuşa ce o va arunca-o Ştefan Tisza şi va susţine faţă de acest politician liberal o luptă esarcebată. Barabas se fi declarat în clubul independiştilor, că lozinca acestora este şi rămâne resistentă tare şi constantă şi că vor cere şi de aici încolo ca comanda maghiară în armată se fie asigurată prin lege, or vicepreşedintele partidului, Thot, se fi emis: „Situaţiunea nu s’a schimbat, deci nici noi nu ne vom schimba“. Nu-i vorbă, ameninţările de felul acesta, oricât de umflate ar fi, şi-au pierdut mult din valoarea lor, dar nu se poate trece cu vederea, că personalitatea lui Ştefan Tisza este însăşi de ajuns spre a aţîţa opoziţia la cea mai energică luptă contra unui guvern condus de el. Ori ce ar mai dice şi ar mai întreprinde oposiţia obstrucţionistă, un lucru resulta lămurit din tóte, că adecă tote svârcoliriie ei din lunile ultime n’au folosit nimic şi că în cele din urmă vor trebui vrând-nevrând se se împace cu situaţia cum se presenta încă sub cabinetul Szell, căci, în afară de promisiunile ce le făcuse acesta camerei cu voia Majestăţii Sale, nu se va face nici o concesiune mai esenţială postulatelor naţionale maghiare, ci despre drepturile reservate coronei în art. 11 al legei pactului de la 1867 nici că va mai putea fi discusiune. Dar s’așteptăm să vedem cu ce va veni Ștefan Tisza și ce succes va avea noua sa debutare. De nu-i va succede nici de rândul acesta a-o scote la cale, atunci — vorba celui deputat ungur — va trebui să vină rândul prințului Lobkowicz. Deci partidul liberal nu va asculta, are să fie isgonit, rostogolit în nimicnicie, de unde nu mai este reîntorcere. De dragul liberalismului partidul acesta a părăsit drepturile legale ale naţiunei, sistematic le-a tradat, or jocul „de-a voinţa“ al celor din comisiunea de 9, n’are rădăcini în teren naţional, ci se reduce la cause deosebite şi egoiste. Lor le va urma, trebue se le urmeze altă majoritate, care nu e nici liberală, nici umilită, ci care va accentua şi în sus şi în jos bărbătesce, conscienţios şi consecvent postulate legale îndreptăţite ale naţiunei. Aşteptăm desfăşurarea mai departe a crimei“. Partidul poporal — „pândesce“. De câteva zile se accentueaza mereu în o parte a pressei maghiare, că partidul poporal catolic aşteptă şi pândesce ceva. Corespondentul vienes al lui „Budapesti Hirlap“ scrie acestei foi, că Koerber îşi pune în cumpănă totă influenţa de a nimici partidul liberal şi de a-l înlocui la cârmă cu partidul poporal, care e „fidel împăratului“. „Magyar Szó", fata lui Banffy, învinueste direct de „trădare“ pe numitul partid, care singur formeză adî o notă disonantă în armonia patrioticescă maghiară şi face servicii „reacţiunei vienese“. Tot acesta o spun şi unele foi independiste. Cu alusiune la aceste faime „Alkotmány“ publică în fruntea numărului său de Duminecă un articol energic, în care arată, cum partidul liberal a făcut şi face tovărăşie cu partidul kossuthist, care „a agiţat straturile largî ale poporului cu devise, can au adus ţara, pe toţi şi toate în în starea epileptică actuală“. Apoi dice: „Este o apucătură exagerată, stupidă şi criminală aceea, care se silesce a crea aparenţa, că regele nostru constituţional ar sta sub influenţa nuseim cărei camarille austriace. Acesta însamnă bagatensarea regelui. Regele se rezima esclusiv pe lege, pe legea pactului și stă sub influența ei... Nu esistă conflict între coronă și națiune. Numai aceia vorbesce despre un astfel de coflict, care vor să pescuească în turbure. Regele nu discută cu partidul liberal, fiindcă acesta nu este egal în rang. Acţiunea de reforme in Macedonia, Rusia şi Austro-Ungaria au trimis Turciei o notă, în care între altele pretind, că pe lângă inspectorul suprem în Macedonia să fie numiţi şi câte un adlatus militar rusesc şi austro-ungar. Mai departe pretind, că în trupele mai mari să fie numiţi soldaţi europeni pentru a se preveni excesele militare, şi în fine să se alegă o comisiune constătătore din representanţii tuturor marilor puteri, pentru ca se supravegheze restabilirea localităţilor pustiite şi repatriarea refugiaţilor bulgari. Rusia şi Austro-Ungaria au pus termin Porţii, pănă la care să se împlinescă aceste pretensiuni. Rusia şi Franţa. Ministrul de ixterne al Rusiei, contele Lambsdorff, se află la Paris. „Köln, Zeitung“ primesce soirea, că la întrevederea celor doi miniştri va avea loc un schimb de vederi în privinţa afacerilor din Balcanî şi a înţelegerei încheiate între Austro-Ungaria şi Rusia. Afară de acesta ei vor mai discuta asupra intenţiunilor şi proiectelor Rusiei relative la Extremul Orient. Alegerile din Bulgaria. După informaţiunile foilor germane, şansele de reuşită la viitoarele alegeri bulgare nu sunt tocmai trandafirii pentru cabinetul Petrov. Pănă acum au fost arestaţi toţi foştii deputaţi din ultima cameră, care au representat 7 districte. Ministru de răsboiul civil. Nu este tocmai o anomalie a vede pe un civil ocupând fotoliul ministeriului de răsboiu. In România de titularul acestui ministeriu este tot un civil, d-1 D. Sturdza. Acuma cetim în „Figaro“ de la 23 octomvrie, că stânga estrermă este forte nemulțumită cu generalul Andre, actualul ministru de răsboiu. Numitul general s’a stricat rău cu cei ce adî conduc destinele Franței, mai ales de când în mare ținută a asistat la requiem-ul celebrat la Notre Dame pentru repausatul papă Leo XIII. De la ultimul convent masonic — orice „Figaro“ — generalul André este pus sub supraveghere severă și s’a manifestat dorinţa, ca el să fie înlocuit cu unul civil şi se pare, că şî-au găsit şi un candidat în persona d-lui Berteaux, deputat radical-socialist, care în diferite rînduri a fost raportor al budgetului de răsboiu. Berteaux este cunoscut însă mai mult în calitatea sa de agent de schimb. Deci combinația ar reuși, eventual prin permutare reciprocă, cine scie — observă ironic diarul francez — poate generalul Conferență episcopescâ. (Dela corespondentul nostru particular.) Budapesta, 24 Oct. n. 1903. Erî în 23 Octomvrie 1903 s’a ținut în palatul primatelui Ungariei o conferență episcopească de foarte mare însemnătate pentru noi Românii. Este cunoscut, că congresul autonomie ungar a înaintat la Monarchul nostru regulamentul, ce-l pregătise pentru organisarea autonomiei catolice din Ungaria. Majestatea Sa a cerut cu privire la acest regulament părerea guvernului, care şî-a dat’o, făcând o mulţime de observaţiuni şi escepţiunî. Aceste observaţiuni Majestatea Sa le-a trimis episcopatului catolic ungar spre a se declara asupra lor. De astă-dată Majestatea Sa nu şî-a uitat nici de ^Românii uniţi. Episcopatul român greco-catolic deja în 1897 înaintase la Majestatea Sa un memorand, în care cerea, ca provincia bisericeasca română de Alba-Iulia şi Făgăraş să nu fie contopită în organismul autonomiei catolice de ritul latin, ci să i se permită a se întruni prin representanții săi în congres separat, care să pregateasca pentru ea un regulament de autonomie proprie și separată de a catolicilor de ritul latin. Acest memorand, conferenţă episcopeasca nu l’a mai putut ignora, precum a fost ignorat mai înainte memorandul aşternut primatelui, atât în conferenţă episcopatului ungar, cât şi în congresul catolic. Din contră conferenţă episcopească din 23 octomvrie a hotărît, să tipărască atât memorandul aşternut Majestăţii Sale, cât şi cel trimis tot în 1897 primatelui Ungariei, şi se le împartă pn amândouă tuturor episcopilor, ca toţi să poată cunosce deplin cuprinsul lor şi se potă discuta cestiunea în deplină cunoscinţă de causă. In acelaşi timp a însărcinat pe episcopul latin Szmrecsányi din Oradea-mare şi pe episcopul român gr. cat. de acolo Dr. Demetriu Radu, ca pănă la proxima conferenţă să studieze actele şi se facă propunere concretă în aceeaşi conferenţă. Deci de astă-dată episcopatul catolic ungar a luat faţă cu drepturile provinciei metropolitane române o atitudine mai conciliantă, este de a se mulţămi stăruinţelor episcopilor români gr. catolici, care spre a-şî precisa atitudinea, se întruniseră în conferenţă separată cu o zi mai înainte, adecă în 22 Octomvrie 1903. La acesta conferenţă au luat parte mitropolitul Dr. Victor Mihályi, care a dus cu sine şi pe canonicul Dr. Augustin Bunea, apoi episcopii Dr Demetriu Radu de la Oradea-mare şi Dr. Vasile Hossu de la Lugosin. Episcopul Gherlei, Dr. Ioan Sabo fiind bolnav, nu a putut merge la Budapesta. Precum am putut afla, episcopii români în cestiunea autonomiei nu se vor abate niciodată de la ţinuta, ce au avut-o pănă acuma şi care este cunoscută din actele publicate în ziarele românesc. De André s’ar decide să între la bursă în locul lui Berteaux? — Precum se vede, actualii conducători ai politicei guvernamentale din Franţa tot se tem de alianţa armatei cu biserica, alianţă marcată încă de pe timpul procesului Dreyfus cu cuvintele „Sabre et goupillon11 (Sabia și pămătuful).