Gazeta Transilvaniei, decembrie 1903 (Anul 66, nr. 267-288)

1903-12-02 / nr. 267

SEDACŢIUNEA, Aflministraţieea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administra­­une în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, a. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erz­sebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina B-a o serie 20 bani Nr. 287. Braşov, LunMarţi 2 (15) Decemvrie, „GAZETA», iese în fie­care zi. Abonamente pentru ‘Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5­0 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Manifestul kosuthiştilor. Mult s’au cugetat, mult au în­­tors’o pe o parte şi pe alta indepen­­diştii lui Kossuth, pân’ ce au reuşit a compune şi a publica manifestul, cu care se adreseza natiunei ma­ghiare în scop de a’şî justifica înain­tea ei atitudinea parlamentară şi în special compromisul, ce l’au în­cheiat cu ministru-preşedinte Tisza, compromis ce de fapt a rămas pănă adî încă numai pe hârtie. Voim se vorbim ceva cu pri­vire la actul acesta, care ilustrază aşa de bine situaţiunea nenaturală, în care au ajuns treburile interiore în Ungaria şi în întrega monarchie dualistă. Asupra cetitorului, care cunosce împrejurările şi scie cum în adever s’au petrecut lucrurile, de când s’a inaugurat obstrucţiunea în camera ungară de cătră kosuthişti, face o impresiune stranie nesinceritatea şi neesactitatea faptelor ce se espun în manifestul partidului independist. E evident, că la început obs­­trucţiunea nici n’a urmărit ţinta de a dobândi limba de comandă şi de serviciu maghiară în armată, ci a intenţionat numai a paraliza votarea urcării contingentului recruţilor Ma­nifestul nu ţine sem­ă de acesta şi vorbesce de isprăvile grandiose ale independiştilor, la cari aceştia îna­inte numai cu 7—8 luni nici că s’au gândit. „Resultatele nenegabile“, despre cari vorbesce manifestul şi sub cari înţelege concesiunile, ce s’au pus în vedere Maghiarilor în chestiunea mi­litară în afară de limba de comandă, sunt şi ele destul de însemnate, dar câştigarea lor nu este a se atribui atât luptei oposiţiunei, care încă de astă-vară se legase faţă cu Khuen- Hedervary, că va abandona obstruc­­ţiunea, cât mai mult slăbiciunei gu­vernelor dualiste şi stărilor încâlcite din Austria. Nu se poate crice de altă parte, că independiştii vexând acesta slă­biciune nu ar fi înaintat cu îndrăsnela pănă a face din postulatul retragerii proiectelor militare un şir de pos­tulate pentru deplina naţionalizare sau maghiarizare a părţii armatei imperiale, ce aparţine Ungariei. E de tot mişcător a vedea cum Kossuth şi soţi conjură „naţiunea“ de a le crede pe cuvânt, că nu ei sunt de vină, dacă pentru acuma nu esistă posibilitatea de a intro­duce de fapt în armată limba de comandă maghiară. Câtă abnegare din partea aces­tor şoviniştî estremi de a se decide se mai aştepte pănă când după es­­tinderea dreptului electoral, cum şî-o doresc ei, vor fi în aşa mare numer representaţî ca se pletă, deci nu tocmai lua frânele guvernului, cel puţin se determine, se storcă chiar dela coronă acest postulat. S’aştepte deci „naţiunea“ pănă atunci, liniştită fiind, că prin resul­tatele deja câştigate, independiştii „au aşeetat none petri în fundamentul clădirei statului naţional maghiar“. Vor îngriji ei ca lucrarea lor se nu rămână neterminată. Totuşi n’ar trebui se treaca cu vederea grozavii din stânga, că de fapt manifestul lor privesce şi se îndrepta numai la jumătatea poporaţiunei re­gatului sf­ lui Ştefan! Şi acesta ar trebui să le fie un memento, ca să nu se prea îngâmfe și umile! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Herbet Spencer. Am publicat şi noi scriea despre moartea filosofului englez Herbert Spencer. Reproducem acum, în traducere, articolul d-lui G. Davenay, fost cunoscut personal al repausatului filosof. Articolul s’a pu­blicat întâi şi în numărul de la 9 Decemv. al­­ziarului „Figaro“ din Paris sub titlul: „Mort d’Herbert Spencer“. Autorul începe prin descrierea visitei, ce a făcut-o lui Spencer în Octomvrie 1892, apoi con­tinuă : „Mi-am păstrat notele din conversa­ţia avută cu dânsul. Teoriile anarchiste făceau furare. Fabricanții de bombe se sprijineau pe filosofia lui individualistă. I-am spus aceasta. El protestă cu o ener­gie indignată: — Nu numai, că sunt adversar teo­riilor anarchiste, zise el, dar tot așa de mult sunt adversar și teoriilor socialiste co­lectiviste. Nu trebue, ca un popor să se ocrotească constant sub aripile statului şi individii să lase libertatea şi iniţiativa lor în mânile guvernelor. „Eu prepar acuma o carte, care va apare în câte­va luni. Titlul ei va fi „Principii de etică“. Eră ce scriu“. Apoi îmi ceti şi îmi dădu următorea pagină: „Un guvern la care se face necon­tenit recurs, se întoarce repede la comu­nism şi anarchie... Deca se vîră în capul poporului ideia, că datoria statului con­sistă nu numai în a-i permite cucerirea fericirei, dar şi în a-i procura mijloacele pentru a­ o obține, în creerii celor săraci — cu deosebire a celor mai puțin vrednici — se nasce credința bine stabilită, că deci bunăstarea lor nu este mulțămitore, la aceasta numai guvernul e de vină. „Ce se întîm­plă atunci? înainte de toate se ivesce teoria reformelor, după cari fie­ cine trebue să primească o parte egală din productele muncii, diferenţele de tra­tamente născute din diferenţele de me­rite se fie suprimate, şi era comunismul. „Şi în sfârşit, cei mai răi din­ toţi, furioşi că nu pot ajunge bunăstarea de care visau, decid, că societatea trebue să fie distrusă, pentru­ ea să devină mai bună, şi afirmă, că fie­care om pote să se facă stăpân pe lucrurile, cari îi plac şi să „su­prime“, cum­­zice Ravachol, pe aceia, cari îi stau în cale. „Asta va să­­ibcă întorcerea la lupta pentru asistenţă, aşa cum a fost altă­dată între brute“. Apoi îmî mai duse: „Odinioră credeam fără reservă în binefacerile instituţiunilor libere. Astăciî am convingerea, că nici o naţiune nu merită libertatea... O ţară, în care lucră­torii renunţă la dreptul lor de a-şî vinde după plac munca, nu este în posesiunea nici a ideilor, nici a sentimentelor indis­pensabile esercițiului libertății“... Spencer îmî esprimă apoi temerile sale, că nu-șî va putea termina opera. „Ași vrea să trăiesc numai atât, ca să pot scrie cuvântul „fine“ pe opera mea. Dar mî-ar trebui încă 15 ani. Atâta n’am să trăiesc. .. Am să încerc deci a-mî re­­suma sistemul“. Mă simţiam culpabil de a răpi aces­tui om extraordinar, acestui creer plin de lumină, care lumină se revărsa din ochii şi de pe fruntea lui, fie măcar o minută din viéţa-i prerioasa. Nu mai putuiu şedea, mă sculaiu şi pleoaiu cu promisiunea, că îmî va scrie cât mai curând, deci ne mai putem întâlni. Feste câte­va zile am primit următorea scrisoare: 64, Avenue Road, N. W. 23 rd. Octomvre 1892. Domnule, Nu am mai eșit de Mercur!, beala nervoasa de care sufer agravându-se prin scurta conversație, ce am avut’o cu d-voastre. Se ’nțelege de la sine, că nu pot să-mî mai agravez starea prin o nouă în­­tâlnire. Opiniunile, ce le-am esprimat înain­tea d-voastră și pe care avețî libertatea a le publica, sunt pe scurt următărele: 1) Socialismul va triumfa inevitabil, cu toata oposiția, ce i­ se face. 2) Stăpânirea socialismului va fi de­­sastrul cel mai mare, ce s’a v­­­ut vr’o dată în lume. 3) Stăpânirea socialistă mai curând Recruţii anului viitor. Ministrul de honvezi Nyíri a presentat în şedinţa de Sâmbătă a dietei două proiecte de lege privitore la contingentul recruţilor pe anul 1904 la armata comună şi honve­­­sime. Pentru armata comună şi marina de răsboiu se cer 103.100 recruţi, din care pe Ungaria se vin 44.076, or pentru honve­­dime 12.500. Manifestul independiştilor. Parti­dul independist-kossuthist adresază cătră „naţiune“ un manifest subscris de Fran­­cisc Kossuth, preşedinte, şi Dr. Bela Me­­zessy, raportor. In manifest se spune, că lupta pe care a început’o partidul s’a dat în numele „naţiunei“, însă nu s’a realizat speranţa, că ea va avea efect şi asupra par­tidului guvernamental. Sub presiunea ra­porturilor şi evenimentelor, adî nu este cu putinţă ca limba de comandă maghiară să fie introdusă în armată. In astfel de împrejurări obstrucţia nu mai avea scop. Este însă un amăgitor acela, care zice, că lupta n’a avut resultate. Manifestul înşiră apoi resultatele. In ordinul din Chlopy împăratul face cunoscut, că dreptul de a stabili limba de comandă a armatei este un drept ne­limitat al său, şi a­­zis, că nici­odată nu va ceda, ci va lăsa neatins acest drept urmaşilor săi. Faţă cu acesta mi­­nistrul-preşedinte al Ungariei a declarat în dietă, şi dieta va enunţa ca hotărîre, că isvorul tuturor drepturilor este în Ungaria voinţa naţiunei, astfel legislativei îi com­pete dreptul de a stabili limba de,comandă şi de serviciu. Prin aceasta s’a enunţat, că noi putem usa în orî-ce moment de acest drept, atunci adecă, când „naţiunea“ va trimite în dietă astfel de deputaţi, cari voesc să traducă în faptă acest drept. Corona, prin tăcerea ei, a confirmat acesta şi însăşi s’a grăbit a vindeca rana, ce s’a făcut pe corpul naţiunei. Un alt succes al luptei este, că ofi­ţerii supuşi ungari vor fi readuşi acasă din streinătate. Apoi, o mare parte din obiectele de învăţământ în şedatele mili­tare se vor preda în limba maghiară. Prin acesta am pus basele edificiului ar­matei maghiare. Atârnă de la voinţa „naţiunei“ încoronarea acestei opere. In scopul acesta am dobîndit şi lărgirea dreptului electoral, reducerea censului, vo­tarea după comune şi o nouă arondare a cercurilor electorale, ce ni­ s’a garantat din partea guvernului. Afară de acestea, la cererea nostră, guvernul a făcut promi­siuni obligatore, că va face să se reducă dările și în locul sistemului de dare ac­tual, să se introducă sistemul progresiv ,ta ce am dobândit prin lupta noastră. Manifestul încheie oricând, că partidul nu mai putea continua obstrucţia, fiind­că nu voia, ca multe mii de oameni să fie si­liţi pe timpul ernii a-şî lăsa familiile în părăsire, din cauză, că nu i se puteau face recrutările. Manifestul a fost tipărit în intmeroase exemplare şi distribuit membrilor din pro­vincie. Un nou diar politic in Viena. Primim la redacţie un anunţ prin care se aduce re cunoscinţă, că în aceste timpuri de grea cumpănă „s’au concentrat o seria de cetăţeni patriotici austriaci spre a în­fiinţa fota întitulată „Oesterreichisches Tag­­blatt Schwarz-Gelb“ pentru interese pan­­austriace (grossösterreichisch), dinastice şi poporale“. In programul fdrei se scrie în­tre altele: „Noi vrem, ca fie­cărui popor şi fie­cărei ţări să i­ se dea dreptul! Vrem în sfîrşit, ca chestiunea limbei să fie resol­­vată în Nordul şi Sudul, în răsăritul şi apusul monarchiei, pe basa dreptului şi a legii, pe basa unei înţelegeri reciproce­, vrem însă să aducem şi popoarele la conscienţa, că mântuirea imperiului şi a naţiunilor nu­mai în alipirea strînsă cătră Casa dom­­nitare ereditară este a se căuta, că inte­resele popoarelor sunt unite cu interesele dinastiei şi că nu există minciună mai mare, de­cât a propovădui popoarelor con­trarul“. Grupare conservativă. Zi­arul „Ma­gyar Szó“ — care de când cu venirea la cârmă a contelui Tisza combate straşnic pentru politica guvernului şi contra aşa numitei reacţiuni clericale, — publică în nr. dela 13 f. c. un articol în care vorbesce despre gruparea aşa numiţilor conser­vativi maghiari. Clericalii — dice „M. Sz.“ — sub care vrem să înţelegem pe cei din partidul poporal, pe ugroniştî, pe anumite elemente din partidul kossuthist și pe apponyiști, s’au aliat în secret, ca să for­meze un nou partid conservativ. Féta ma­ghiară se întrabă, că de ce s’ar forma par­

Next