Gazeta Transilvaniei, decembrie 1903 (Anul 66, nr. 267-288)
1903-12-02 / nr. 267
SEDACŢIUNEA, Aflministraţieea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, a. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina B-a o serie 20 bani Nr. 287. Braşov, LunMarţi 2 (15) Decemvrie, „GAZETA», iese în fiecare zi. Abonamente pentru ‘Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 50 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Manifestul kosuthiştilor. Mult s’au cugetat, mult au întors’o pe o parte şi pe alta independiştii lui Kossuth, pân’ ce au reuşit a compune şi a publica manifestul, cu care se adreseza natiunei maghiare în scop de a’şî justifica înaintea ei atitudinea parlamentară şi în special compromisul, ce l’au încheiat cu ministru-preşedinte Tisza, compromis ce de fapt a rămas pănă adî încă numai pe hârtie. Voim se vorbim ceva cu privire la actul acesta, care ilustrază aşa de bine situaţiunea nenaturală, în care au ajuns treburile interiore în Ungaria şi în întrega monarchie dualistă. Asupra cetitorului, care cunosce împrejurările şi scie cum în adever s’au petrecut lucrurile, de când s’a inaugurat obstrucţiunea în camera ungară de cătră kosuthişti, face o impresiune stranie nesinceritatea şi neesactitatea faptelor ce se espun în manifestul partidului independist. E evident, că la început obstrucţiunea nici n’a urmărit ţinta de a dobândi limba de comandă şi de serviciu maghiară în armată, ci a intenţionat numai a paraliza votarea urcării contingentului recruţilor Manifestul nu ţine semă de acesta şi vorbesce de isprăvile grandiose ale independiştilor, la cari aceştia înainte numai cu 7—8 luni nici că s’au gândit. „Resultatele nenegabile“, despre cari vorbesce manifestul şi sub cari înţelege concesiunile, ce s’au pus în vedere Maghiarilor în chestiunea militară în afară de limba de comandă, sunt şi ele destul de însemnate, dar câştigarea lor nu este a se atribui atât luptei oposiţiunei, care încă de astă-vară se legase faţă cu Khuen- Hedervary, că va abandona obstrucţiunea, cât mai mult slăbiciunei guvernelor dualiste şi stărilor încâlcite din Austria. Nu se poate crice de altă parte, că independiştii vexând acesta slăbiciune nu ar fi înaintat cu îndrăsnela pănă a face din postulatul retragerii proiectelor militare un şir de postulate pentru deplina naţionalizare sau maghiarizare a părţii armatei imperiale, ce aparţine Ungariei. E de tot mişcător a vedea cum Kossuth şi soţi conjură „naţiunea“ de a le crede pe cuvânt, că nu ei sunt de vină, dacă pentru acuma nu esistă posibilitatea de a introduce de fapt în armată limba de comandă maghiară. Câtă abnegare din partea acestor şoviniştî estremi de a se decide se mai aştepte pănă când după estinderea dreptului electoral, cum şî-o doresc ei, vor fi în aşa mare numer representaţî ca se pletă, deci nu tocmai lua frânele guvernului, cel puţin se determine, se storcă chiar dela coronă acest postulat. S’aştepte deci „naţiunea“ pănă atunci, liniştită fiind, că prin resultatele deja câştigate, independiştii „au aşeetat none petri în fundamentul clădirei statului naţional maghiar“. Vor îngriji ei ca lucrarea lor se nu rămână neterminată. Totuşi n’ar trebui se treaca cu vederea grozavii din stânga, că de fapt manifestul lor privesce şi se îndrepta numai la jumătatea poporaţiunei regatului sf lui Ştefan! Şi acesta ar trebui să le fie un memento, ca să nu se prea îngâmfe și umile! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Herbet Spencer. Am publicat şi noi scriea despre moartea filosofului englez Herbert Spencer. Reproducem acum, în traducere, articolul d-lui G. Davenay, fost cunoscut personal al repausatului filosof. Articolul s’a publicat întâi şi în numărul de la 9 Decemv. alziarului „Figaro“ din Paris sub titlul: „Mort d’Herbert Spencer“. Autorul începe prin descrierea visitei, ce a făcut-o lui Spencer în Octomvrie 1892, apoi continuă : „Mi-am păstrat notele din conversaţia avută cu dânsul. Teoriile anarchiste făceau furare. Fabricanții de bombe se sprijineau pe filosofia lui individualistă. I-am spus aceasta. El protestă cu o energie indignată: — Nu numai, că sunt adversar teoriilor anarchiste, zise el, dar tot așa de mult sunt adversar și teoriilor socialiste colectiviste. Nu trebue, ca un popor să se ocrotească constant sub aripile statului şi individii să lase libertatea şi iniţiativa lor în mânile guvernelor. „Eu prepar acuma o carte, care va apare în câteva luni. Titlul ei va fi „Principii de etică“. Eră ce scriu“. Apoi îmi ceti şi îmi dădu următorea pagină: „Un guvern la care se face necontenit recurs, se întoarce repede la comunism şi anarchie... Deca se vîră în capul poporului ideia, că datoria statului consistă nu numai în a-i permite cucerirea fericirei, dar şi în a-i procura mijloacele pentru a o obține, în creerii celor săraci — cu deosebire a celor mai puțin vrednici — se nasce credința bine stabilită, că deci bunăstarea lor nu este mulțămitore, la aceasta numai guvernul e de vină. „Ce se întîmplă atunci? înainte de toate se ivesce teoria reformelor, după cari fie cine trebue să primească o parte egală din productele muncii, diferenţele de tratamente născute din diferenţele de merite se fie suprimate, şi era comunismul. „Şi în sfârşit, cei mai răi din toţi, furioşi că nu pot ajunge bunăstarea de care visau, decid, că societatea trebue să fie distrusă, pentru ea să devină mai bună, şi afirmă, că fiecare om pote să se facă stăpân pe lucrurile, cari îi plac şi să „suprime“, cumzice Ravachol, pe aceia, cari îi stau în cale. „Asta va săibcă întorcerea la lupta pentru asistenţă, aşa cum a fost altădată între brute“. Apoi îmî mai duse: „Odinioră credeam fără reservă în binefacerile instituţiunilor libere. Astăciî am convingerea, că nici o naţiune nu merită libertatea... O ţară, în care lucrătorii renunţă la dreptul lor de a-şî vinde după plac munca, nu este în posesiunea nici a ideilor, nici a sentimentelor indispensabile esercițiului libertății“... Spencer îmî esprimă apoi temerile sale, că nu-șî va putea termina opera. „Ași vrea să trăiesc numai atât, ca să pot scrie cuvântul „fine“ pe opera mea. Dar mî-ar trebui încă 15 ani. Atâta n’am să trăiesc. .. Am să încerc deci a-mî resuma sistemul“. Mă simţiam culpabil de a răpi acestui om extraordinar, acestui creer plin de lumină, care lumină se revărsa din ochii şi de pe fruntea lui, fie măcar o minută din viéţa-i prerioasa. Nu mai putuiu şedea, mă sculaiu şi pleoaiu cu promisiunea, că îmî va scrie cât mai curând, deci ne mai putem întâlni. Feste câteva zile am primit următorea scrisoare: 64, Avenue Road, N. W. 23 rd. Octomvre 1892. Domnule, Nu am mai eșit de Mercur!, beala nervoasa de care sufer agravându-se prin scurta conversație, ce am avut’o cu d-voastre. Se ’nțelege de la sine, că nu pot să-mî mai agravez starea prin o nouă întâlnire. Opiniunile, ce le-am esprimat înaintea d-voastră și pe care avețî libertatea a le publica, sunt pe scurt următărele: 1) Socialismul va triumfa inevitabil, cu toata oposiția, ce i se face. 2) Stăpânirea socialismului va fi desastrul cel mai mare, ce s’a vut vr’o dată în lume. 3) Stăpânirea socialistă mai curând Recruţii anului viitor. Ministrul de honvezi Nyíri a presentat în şedinţa de Sâmbătă a dietei două proiecte de lege privitore la contingentul recruţilor pe anul 1904 la armata comună şi honvesime. Pentru armata comună şi marina de răsboiu se cer 103.100 recruţi, din care pe Ungaria se vin 44.076, or pentru honvedime 12.500. Manifestul independiştilor. Partidul independist-kossuthist adresază cătră „naţiune“ un manifest subscris de Francisc Kossuth, preşedinte, şi Dr. Bela Mezessy, raportor. In manifest se spune, că lupta pe care a început’o partidul s’a dat în numele „naţiunei“, însă nu s’a realizat speranţa, că ea va avea efect şi asupra partidului guvernamental. Sub presiunea raporturilor şi evenimentelor, adî nu este cu putinţă ca limba de comandă maghiară să fie introdusă în armată. In astfel de împrejurări obstrucţia nu mai avea scop. Este însă un amăgitor acela, care zice, că lupta n’a avut resultate. Manifestul înşiră apoi resultatele. In ordinul din Chlopy împăratul face cunoscut, că dreptul de a stabili limba de comandă a armatei este un drept nelimitat al său, şi azis, că niciodată nu va ceda, ci va lăsa neatins acest drept urmaşilor săi. Faţă cu acesta ministrul-preşedinte al Ungariei a declarat în dietă, şi dieta va enunţa ca hotărîre, că isvorul tuturor drepturilor este în Ungaria voinţa naţiunei, astfel legislativei îi compete dreptul de a stabili limba de,comandă şi de serviciu. Prin aceasta s’a enunţat, că noi putem usa în orî-ce moment de acest drept, atunci adecă, când „naţiunea“ va trimite în dietă astfel de deputaţi, cari voesc să traducă în faptă acest drept. Corona, prin tăcerea ei, a confirmat acesta şi însăşi s’a grăbit a vindeca rana, ce s’a făcut pe corpul naţiunei. Un alt succes al luptei este, că ofiţerii supuşi ungari vor fi readuşi acasă din streinătate. Apoi, o mare parte din obiectele de învăţământ în şedatele militare se vor preda în limba maghiară. Prin acesta am pus basele edificiului armatei maghiare. Atârnă de la voinţa „naţiunei“ încoronarea acestei opere. In scopul acesta am dobîndit şi lărgirea dreptului electoral, reducerea censului, votarea după comune şi o nouă arondare a cercurilor electorale, ce ni s’a garantat din partea guvernului. Afară de acestea, la cererea nostră, guvernul a făcut promisiuni obligatore, că va face să se reducă dările și în locul sistemului de dare actual, să se introducă sistemul progresiv ,ta ce am dobândit prin lupta noastră. Manifestul încheie oricând, că partidul nu mai putea continua obstrucţia, fiindcă nu voia, ca multe mii de oameni să fie siliţi pe timpul ernii a-şî lăsa familiile în părăsire, din cauză, că nu i se puteau face recrutările. Manifestul a fost tipărit în intmeroase exemplare şi distribuit membrilor din provincie. Un nou diar politic in Viena. Primim la redacţie un anunţ prin care se aduce re cunoscinţă, că în aceste timpuri de grea cumpănă „s’au concentrat o seria de cetăţeni patriotici austriaci spre a înfiinţa fota întitulată „Oesterreichisches Tagblatt Schwarz-Gelb“ pentru interese panaustriace (grossösterreichisch), dinastice şi poporale“. In programul fdrei se scrie între altele: „Noi vrem, ca fiecărui popor şi fiecărei ţări să i se dea dreptul! Vrem în sfîrşit, ca chestiunea limbei să fie resolvată în Nordul şi Sudul, în răsăritul şi apusul monarchiei, pe basa dreptului şi a legii, pe basa unei înţelegeri reciproce, vrem însă să aducem şi popoarele la conscienţa, că mântuirea imperiului şi a naţiunilor numai în alipirea strînsă cătră Casa domnitare ereditară este a se căuta, că interesele popoarelor sunt unite cu interesele dinastiei şi că nu există minciună mai mare, decât a propovădui popoarelor contrarul“. Grupare conservativă. Ziarul „Magyar Szó“ — care de când cu venirea la cârmă a contelui Tisza combate straşnic pentru politica guvernului şi contra aşa numitei reacţiuni clericale, — publică în nr. dela 13 f. c. un articol în care vorbesce despre gruparea aşa numiţilor conservativi maghiari. Clericalii — dice „M. Sz.“ — sub care vrem să înţelegem pe cei din partidul poporal, pe ugroniştî, pe anumite elemente din partidul kossuthist și pe apponyiști, s’au aliat în secret, ca să formeze un nou partid conservativ. Féta maghiară se întrabă, că de ce s’ar forma par