Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1904 (Anul 67, nr. 1-23)

1904-01-24 / nr. 18

Logica acomodării. Omenii aşa caisului „curent nou“ cari gândeau, că cu m­inistru-preşe­­dinte Tisza o vor duce mai altfel decât cu antecesorii lui, fiind­că voiau cu tot adinsul se se persua­deze, că în programul lui a promis a fi mult mai drept faţă cu naţio­nalităţile, se simt de-o bucată de vreme foarte desilusionată, că Tisza lasă se margă lucrurile tot în vă­­gaşul de mai înainte, cu alte cu­vinte, că şi sub el se continuă unel­tirile în contra şcolelor noastre în interesul maghiarisării şi se face gona în contra pretinşilor agitatori. Se prea eşalaseră eroii politicei de „acomodare“, poreclită „activi­tate“ în a lăuda pe „bărbatul con­­secvent“, care la un prânz vlădicesc a fantasat şi el odată de o alianţă între Maghiari şi Români, sub con­­diţiunea ca Maghiarii se mănânce plăcinta, or Românii se se simtă fericiţi a le pute­a fice un „fie-ve­de bine jupânilor!“ Acum le vine cam greu se re­­cunoscu, că totuşi ideia acelei alianţe nu era tocmai curată şi sinceră, că faptele, cum e la modă acum a­ se­­ţine, nu corespund vorbelor. Dar are faptele unui prim mi­nistru unguresc al partidului liberal de la putere, şi încă eşti din rerun­­ch­ii elicei vechi tiszaiste, care prin politica ei nefastă a adus lu­crurile aci, unde sunt, puteau se co­respundă vre­odată unor speranţe atât de ridicole ca cele ce se nu­tresc faţă cu el de cătră oamenii politicei de „acomodare“? Nu putem înţelege la ce anume s-au aşteptat cei de la Arad şi de la Orăştie de la contele Tisza în fa­vorul naţionalităţii române. Şi şi mai puţin pricepem cum şi astăz­i, după­ ce înşişi recunosc, că faptele nu corespund de loc vorbelor lui, ei mai arată veleitatea de a nu pier­de tot­ speranţa, că poate mân­tuirea nostru tot de la Tisza-fiiul se va data! Ce fel de „tactică politică“ sau chiar diplomație înaltă mai poate fi asta, Dumnezeu scie. Noi simpli­i mu­ritori cu mintea nostra de toate cji­­lele dar nealterată de nici un fel de gărgăuni, deci încă sănetosă, nu pu­tem judeca de cât aşa. Cei ce vor s’ajungă cu orî-ce preţ deputaţi, ca se fericesc­ po­porul nostru, vrea nu vrea, cu elixir de la Pesta, şi cari pentru a-şi vedea visul cu ochii s’au lăpedat şi de program, şi de solidaritate şi de angajamentul moral faţă cu partidul nostru naţional şi cu hotărîrile con­­ferenţelor noastre naţionale, ved foarte bine, că nu-şi vor pute ajunge ţinta să fie aleşi eventual deputaţi, fie şi cu program ciuntit, decât numai dacă guvernul va închide cel puţin un ochiu, cum a făcut guvernul Szell faţă cu alegerea de la Dobra. De aici urmeaza logic, ceea ce este inherent şi principiului de acomo­dare, că ar fi a se manevra aşa, ca să nu se provoace cumva urgia gu­vernului, ci acesta, poate, la rândul seu se gaseasca, că este chiar favo­rabil politicei sale de a ave cu câți­va deputaţi de naţionalitate nema­ghiari mai mult în dietă,ca se potă tromfa cu ei pe estremii maghiari, când aceștia, i-ar deveni prea de tot incomod­!. Tot aşa de firesc şi logic pare vise, că în caşul acesta contele Tisza — de va avea parte se mai stă mult la putere — îşi va condiţiona ca pe aceşti franc-tireuri parlamentari ai naţionalităţilor se­­ aibă, ca pe Saşii ardeleni, sub paza şi comanda sa proprie. Prin urmare sunt de compăti­mit cei cu politica de „acomodare“ cari sunt sinonimi cu cei de la „noul curent“, după­ ce se căsnesc degeaba de a face pe naţionaliştii indignaţi şi neînduplecaţi, când totă direc­ţiunea lor nu se basază de­cât pe suposiţiunea, ca contele Tisza va în­chide un ochiu şi îi va lăsa se trecu şi ei sub jugul caudin, de care a vorbit, în scrisoarea sa cătră pre­şedintele camerei, deputatul sas, care a căc­ut victimă disgraţiei celor dela putere. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ File rupte dintr’un carnet.­ ­„Scoala confesională n’o lăsăm!“ — O visită la M. Peter. — Epitafe unguresci. — Predicile părintelui Toma. — Bal. — La bise­rica unită din Illyefalva.­ Craşov, 20 Ianuarie n. 1904. Pentru­ ca să-şi potă cine­va forma o idee şi mai exactă asupra populaţiunei din Doboli, trebue să mai amintesc, că în sta­tistică, afară de gr. orientali şi reformaţi, sunt trecuţi încă Bl .. cat., 3 augustanî, 8 unitari şi 3 jidovi. Poporul ţine la şcolla sa, ca la lu­mina ochilor. In comună este şcolă de stat, însă Românii îşi trimit copiii la şcola lor confesională. Când s’a înfiinţat şcolla de stat, cel dintâiu dintre Români, care şî-a părăsit postul, a fost învăţătorul şco­­lei confesionale, care fiind ademenit de lofa mai bună, a solicitat se fie numit la acea şcoală. Românii doi ani de­­file n’au avut învăţător. Cu toate acestea, ei nu s’au putut împăca cu gândul, să n’aibă şc6la proprie confesională şi au făcut ce-au fă­cut, de şi-au adus un nou învăţător şi şcoala confesională există şi acuma. Nimeni nu-şî poate închipui cât de grea este menţinerea unei şcoli confesio­nale, când alăturea se ridică o şcoală de stat, şi cu deosebire când te afli între Săcui. E uşor de scris pe hârtie, cum am scris eu mai sus, „au făcut ce-au făcut“ — însă ce anume au făcut şi ce au păti­mit pănă şi-au salvat şcola, asta numai Nicolae Puianu ar putea s’o spună, care era paroch pe vremea aceea. La iniţia­tiva şi stăruinţele lui a fost începută şi săvârşită zidirea frumoasei biserici, în care Dobolenii, necunoscători de limba româ­­nească, sunt atât de mândri că pot lăuda pe Dumnezeu în limba românescă. Şi tot el a stăruit şi pentru menţinerea şcollei.­­ In şcolla confesională, adevărat, obiec­tele numai unguresce se predau, dar cel puţin se învaţă rom­ânesce cântările bise­­ricesci şi rugăciunile şi multe cântări naţionale. Şi este, cred, numai o chestie de timp, ca să se predea şi limba ro­mână, ca limbă a bisericei, pentru­ ca bă­ieţii să nu mai stîlcăscă cuvintele, când recitază „Credul“ şi „Tatăl nostru“. Eu mi-am esprimat părerea, că e mai bine să cânte la liturghie tot popo­rul, bărbaţi, femei şi fete împreună, aşa cum i-am audit cântând „în Iordan bote­­zându-te tu Doamne“, căci prin acesta de pe mai multe buze răsună dulcile accente românesc!, — cel puţin în Dumineci şi sărbători, — decât dacă ar cânta corul. După terminarea frumoaselor cere­monii de sfinţirea apei, ara făcut o visită la fruntaşul român Mihail Peter, a cărui gospodărie se poate considera ca model. In salon văd pe părete o diplomă de onoare obţinută în 1895 la esposiţia din S.­St.­­Georgiu pentru vite frumoase. — Vrei să-mi ve­ji vitele ? mă întrebă d-1 Peter. — Cum nu. Și m’a condus în grajduri, unde am văz­ut patru părechî de boi rassa elve­țiană, apoi bivoli, cai, vaci, tot rassă alese. — Am vândut în tomnă la târgul din Presmer o păreche de boi —­­jice d-1 Peter — cu 482 fiorini. Frumos preț! D-1 Peter, care astăziî stăpânesce vr’o 200 de jughere de pământ, a fost om să­rac altădată şi prin muncă şi economie a ajuns la bunăstare. Domnişora Iulia, care scie bine ro­­mânesce, şi d-sora Vilma, care acuma în­vaţă, ne-au servit rachiu de strugurei, fă­cut de dânsele. Un fiu al d-lui Peter a umblat la şcollele românesc­ din Braşov şi apoi la preparandia din Sibiiu, el astădî e învă­ţător în Intorsura Buzeului. D-l Peter şi doamna, nu sciu nimic rom­ânesce şi e fru­mos din partea lor, că au resistat ispite­lor şi ademenirilor de a-şî trimite fiul la co­legiul din S.­S.­Gheorghiu la şcolă. „Numai lui Puianu pot se-i mulţumesc“ — spunea tînărul învăţător — „că am putut să-mai în­văţ limba şi am ajuns ce-ara ajuns“. Părintele Toma, când a venit aici, înainte cu vre o patru ani nu prea sorea unguresce. — Văd, că liturghia o săvârşesc! roraâ­­nesce părinte — o fic eu — dar predicile cum le ţineai la început? — Liturghia o săvârşesc rom­ânesce — răspunde părintele — şi numai la de- ANUL LXVII. „GAZETA“ iese în fie­care fii. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-nul de Duminecă 8 fr. pe an Se prenum­eră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunia sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: AlMistraţunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Naohf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich. Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-old­­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani Nr. 18. Braşov, Sâmbătă 24 Ianuarie (8 Februarie), 1904. JBraşov, 23 Ianuarie v. Un discurs al prinţului Lichten­stein. Din Viena se anunţă, că prinţul Alois Lichtenstein a ţinut un important dis­curs la adunarea alegătorilor creştino-so­­cialî. Prinţul s’a ocupat cu situaţia din Austria şi Ungaria Prinţul a dis, că § 14 din constituţia austriacă este­ o norocire. In Ungaria situaţia este mult mai gravă, căci Maghiarii n’au un § 14. Contele Tisza din­­fi în di e mai modest, cr oposiţia lui tot mai cutezatoare, fîind-că Tisza caută a-şî desarma adversarii nu prin fapte, ci prin concesiuni îngrijitoare. Preţul, care a tre­buit să li­ se ofere obstrucţioniştilor, este o imposibilitate. Tisza nu este iubit nici de oamenii săi şi nici cu discursuri frumoase, nici cu alegeri nouă nu va scoate din noroiu carul înglodat. Pro­iectul recruţilor numai cărând Tisza poate fi votat. După închiderea delegaţiu­­nilor situaţia are se fie mult mai posomo­rită, căci Austria nu va tolera, ca Aus­­triacii şi Maghiarii s’o omoare prin discur­suri obstrucţioniste. A sosit momentul când trebue să se pună capăt acestor excese-Saşii şi şcolele primare. Din in­cidentul anchetei inspectorilor şcolari, ce s’a ţinut de curând sub preşedinţa minis­trului de culte Berzeviczy, organul săsesc „S. D. T.“ se ocupă la loc de frunte cu pericolele, ce ar resulta pentru şcolele confesionale săsesc, din nouele măsuri, ce se pregătesc în privinţa controlului in­­strucțiunei limbei maghiare. Foaia săsescă vede pericolul în faptul, că inspectorii vor avea de acum dreptul a interoga la exa­­menele de la preparandii pe elevi din toate obiectele în limba maghiară, or elevul să fie obligat a răspunde fluent la toate între­bările, altmini­rea nu i­ se va subscrie di­ploma de cătră inspector. Al doilea pericol, poate şi mai mare, involvă măsura, ce se va lua, ca elevii şcolelor primare se-şî es­­prime cugetele fluent în limba maghiară şi se cetescă şi scrie fluent în acestă limbă. „S. D. T.“ încheie: „In tot caşul trebue să aşteptăm cu încordare, să vedem, întrucât domnii ins­pectori, după nouele ordine, — presupu­nând că ele în adevăr se vor lansa — se vor mulţumi cu vechea esperienţă, că multe se par pe hârtie şi la masa de An­chetă uşor de esecutat, dar că viaţa pre­­sentă la esecuţie pedecî reale ? Deci a­­ceste pedecî ar fi să fie înlăturate cu forţa de cătră guvern, atunci şcolele noastre primare sunt în primejdie, chiar şi fără trecerea în resortul statului, şi atunci toţi aceia, cari au să se îngrijească de aceste şcoli, vor avea datoria a face acum totul spre a preveni aceasta primejdie“. Delegaţiunea ungară. Comisiunea pentru afacerile esterne a delegaţiunei un­gare a ţinut erî, Joi, şedinţă. Max Falk ca raportor, s’a ocupat într’un discurs lung cu esposeul ministrului de esterne. Ugron a vorbit contra, Papp Géza pro. Budge­tul afacerilor esterne a fost votat. Pactul meghiaro-săsesc din Bra­şov. Faia locală maghiară „Br. L “ des­­minte soirea publicată de diarele din Bu­dapesta privitoare la un pretins pact ce l’ar fi încheiat pe timpul fişpăniei conte­lui Lazar, Saşii şi Maghiarii din Braşov, ţ­iarul local z­ice, că privitor la alegererile dietale între Iaşi şi fostul fişpan nu s’a făcut nici un pact, ba nici măcar n’a fost vorba despre aşa ceva, cu atât mai pu­ţin în forma în care scrie pressa din Bu­dapesta. Guvernul şi şcolele. „Alkotmány“ de la 4 Februarie publică urmatoarele: „După cele ce le-am amis cu privire la de­­clarațiunile ministrului de culte Berzeviczy în ancheta inspectorilor, nu mai avem multe de a­is la declarația acelui­­­iar ofi­cios, care drept reproducere a cuvintelor lui Berzeviczy spune, că guvernul nu se gândeste la aceea, ca să treacă toate scoa­­lele în resortul statului. „Nu pentru că —­­zise oficiosul — n'ar avea drept la aceasta, căci obiectul cestiunei nu-1 formeaza „quid

Next