Gazeta Transilvaniei, aprilie 1904 (Anul 67, nr. 71-95)
1904-04-01 / nr. 71
REDACŢIUNEA, Aministraţiinea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nei'rancate ntt. se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A.. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta“ iese ia fii tarii. Abonamente pentru Austii Ungarii. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 71. Braşov, Miercurî-Joi 1 (14) Aprilie. 1904. 11 ( Gestiuni didactice. (a) Campania cea mai nouă, ce a iniţiat’o noul ministru al instrucţiunei publice faţă cu şcolele primare nemaghiare, formează un capitol din cele mai importante ale vieţii noastre publice. Un număr de peste 2000 de şcoale primare românesc, întreţinute cu jertfe nespuse din fonduri şi contribuiri naţionale-confesionale, vor deveni aşadar din nou obiectul de esperimentaţie al ministrului Berzeviczy, care nu pare de loc mulţumit cu resultatul obţinut pana acuma în aceste scule pe terenul instrucţiunei limbei maghiare. Unul din catele cele mai şoviniste maghiare, „M. Szó“, într’o serie de articole şî-a esprimat satisfacţiunea deosebită asupra pretinsului fapt, că planurile ministrului instrucţiunei publice au fost aprobate (?) din capul locului de Coróna şi — prin urmare era un vechiu postulat maghiar împlinit. Coróna nu se mai impotrivesce operei de maghiarisare a sch jelor romanesc], serbesc, nemţesc, etc. Coroana a închinat steagul înaintea completării edificiului naţionalmaghiar a statului! Ceea ce Hoitsy, în fantastica sa teorie despre cele 30 de milioane de Maghiari, a esprimat mai anul trecut în râsetul homeric al tuturor oamenilor cu mintea echilibrată, astăzi nu mai pare o chimeră, căci începutul realisării acelui vis de aur s’a făcut, şi nu e decât o cestiune de timp desăvârşirea operei. Nu este teren al activităţii publice, unde se nu se urmărască cu rîvna, vrednică de o causă mai bună, asimilarea rasselor nemaghiare. In privinţa aceasta ministrul de interne este în deplin acord cu cel de justiţie, cu cel de finanţe şi de agricultură, or ministrul de honvedtî contribue şi el din toate puterile la sprijinirea maghiarisării. Arsenalul armelor celor mai eficace vise pentru urmărirea ţintei nenorocite a învrăjbirei naţionalităţilor, fără îndoială se află în resortul ministerial de culte şi instrucţiune. Şi Berzeviczy, actualul şef al acestui resort, nu numai că continuă calea începută de predecesorul seu, Wlassics, dar caută a-l întrece în năzdrăvănii, urmând receptul maniacului ministru de pe vremuri, Trefort, al cărui acolit şi colaborator a fost Berzeviczy timp de mai mulţi ani. Septămâna aceasta se va desbate în camera ungară proiectul de budget pe anul 1904 şi cu aceasta o pasiune fiecare ministru îşi presentă raportul anual asupra resortului său. Din toate rapoartele acestea, cel mai interesant pentru noi este raportul ministrului cultelor şi instrucţiunei publice. O mulţime de cestiuni sunt atinse aici, cari privesc de aproape bisericele şi şcolele noastre. Raportul lui Berzeviczy se ocupă de astă dată de autonomia bisericei catolice, al cărei plan de organisare se află actualmente spre opinare înaintea consiliului de miniștri . Raportul vorbesce și despre interminabila cestiune a congruei catolice, apoi despre congrua bisericelor acatolice, tot cestiuni, cari stau în strînsă legătură cu interesele vitale ale preoţilor români de ambele confesiuni şi a căror resolvare e de temut, că se va face în prejudiţiul autonomiei şi independenţei bisericelor noastre. La punctul instrucţiunei secundare, ministrul releveza, că în „Colegiul Eötvös“, în locul candidaţilor de profesori trecuţi din acest colegiu la institutul „Norbertinum“, — înfiinţat pentru călugării cisterciţi, deca nu ne înşelăm, — au fost primiţi candidaţi greco-orientail cu scop de a se se crescu, şi pentru şcolele secundare române o generaţie de profesori patriotei“. Cuvintele subliniate de mai sus constitue o adevărată insultă pentru generaţia trecută şi actuală a profesorilor noştri, căci li se aduce acusaţia indirectă, că ei n’ar fi fost şi n’ar fi destul de buni patrioţi. Ca un fir roşu iese la ivblă din întreg raportul ministrului de instrucţia publică, zelul intempestiv de a promova în toate gradele învăţământului, nu atât instrucţia şi educaţia, cât spiritul „patriotic“, care în terminologia acceptată de cei de la putere, este echivalent cu maghiarismul. Pentru subvenţionarea şcolilor confesionale s’a cheltuit din budgetul statului, după cum spune raportul — suma de 21/2 milioane coroane, însă resultatul „naţional“ al instrucţiunei, nu este în proporţie cu suma, ce s’a cheltuit... Nici preparandiile confesionale nu sunt la nivelul modern şi mai ales nu sunt la nivelul „naţional“ — deci, spune raportul, pentru a le ridica şi pe acestea la nivelul cerut, s’a început întregirea lefurilor din budgetul statului. Faţă cu faimoasele „niveluri“ — moderne şi „naţionale“ — vizate de raportul ministerial, cestiunea adevăratei instrucţiuni şi educaţiuni poate să rămână şi pe mai departe în părăginire. Scopul principal este, după cum se poate constata, completarea edificiului naţional maghiar!... ABONAjtf^^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Aprilie st. v. 1904 se deschide nou Abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Felinarul roşu. Din viaţa unui cantonier, de L. Janeczek. Afară e beznă, orologiul din căsuţa cantonierului arată 12ore şi 50 minute — mai sunt încă 25 minute pănă la sosirea trenului accelerat de noapte. Cantonierul se preumblă, adâncit în gânduri, dintr’un colț pănă ’n celălalt al odăii. Se cugetă la soția sa, care a plecat la cununia surorei. Ce va face ea oare acum? — Va fi în plină petrecere, și el, sărmanul, singur singurel în aceasta odaie raphorâtă!.. Dar nu e singur, în pătuţul de lângă sobă dorme băiatul său, drăgălaşul Ionel, un copilaş de 5 ani. Puţin mai ’nainte adormise pe genunchii tatălui său, şi tata, ca să nu-l mai trezăscă, l’a culcat îmbrăcat cum era. Şi nu l’a putut adormi cu una cu două. Ionel vorbea tot de mama, care-i va aduce prăjituri de la cununie, bomboane ... pănă ce adormi legănat în aceasta dulce speranță. Acum doarme — și tata privește la el cu atâta drag... Dear însemna sgomotul acesta ? Afară se aude o lovitură. — Curând încă una, cineva ciocănesce în șinile căii ferate. Mai aruncă repede o privire asupra băiatului adormit şi apoi dispare prin uşă în întunerecul nopţii. Fulgi mari de zăpadă îl lovesc în faţă, afară e o vreme grea. Cantonierul alărgă în fugă nebună de-a lungul şinelor, ţinând felinarul ridicat în mâna dreaptă. Deodată se opresce, — o nouă lovitură se aude, nu departe, ca şi când cineva ar lovi una de alta două bucăţi de fier. Iute se aplecă, îşî pune urechea pe şină — şi acum se convinge, că cineva lucreză la şinile caii ferate. Cu o ultimă încordare se repede înainte, mai sunt încă 15 minute pănă la sosirea trenului, şi el stie, că aicî e vorba de o crimă, de un atentat asupra trenului, care are să sosescă. Deodată se simte prins de la spate de nice braţe tari, şi cu o lovitură puternică e culcat la pământ. Trei mătăhale răsar ca din pământ înaintea lui şi, aplecându-se, între înjurături şi rîsete sălbatice îi strigă în ureche: „Ticălosule, vrei să ne strici planul? Der nu țî-a succes, căcî șinele — precum veniî — le-am scos... vom avea un rar spectacol.“ Cantonierul se mai încercă încă odată, cu ultima sforțare, să se ridice, căci trenul — Doamne Dumnezeule, trenul!... dar zadarnic, patru brațe îl țin încleştat la pământ. î' — „Trebue să-l ducem de aici, pe miserabilul acesta; cantonierii ăştia sunt ai dracului“,zise de-odată unul dintre cei trei criminali. — „Ai dreptate fărtate, dar să grăbim — și noi trebue s’o tulim, ca să nu dăm de belea. .“ Cei trei îl tîrîse pe cantonier în toată graba în căsuţă, unul din ei îi mai aplică o lovitură peste cap, ceilalţi doi nimicesc aparatul pentru darea signalelor, apoi dispar în întunerec. Cantonierul zace întins pe padiment şi nu se poate mişca. Cu ochii aproape stinşi privesce la ceasornicul, care atârnă deasupra măsuţei, mai sunt încă 10 minute pănă la sosirea trenului, şi şinele — Dumnezeule! sunt scoase! Groaza cea mare parcă i-a redat pentru moment puterile pierdute, vrea să se scoale, să întâmpine trenul — dar zadarnic! e prea slab, puterile îl părăsesc din nou, e aproape se leșine. Orologiul arată ora 1 şi 7 minute, la orele 11 şi 17 sosesce trenul, — deci numai 10 minute... De-odată îi fulgeră prin cap un gând: copilaşul său!ară cine trebue să ajute! „Ionel“! strigă cu o ultimă sforţare. Vocea de-abia răsună şi Ionel doarme dus, el viseaza de mama, de prăjituri şi de bomboane. „Ionel, Ionel!“ strigă din nou tata — numai 6 minute. „Doamne sfinte, — Ionel, Ionel!* Băiatul se mişcă, — dar vai! el se întinde, îşî freca ochişorii, el nu stie, că aicî e vorba de vieţi a sute de oameni, că fiecare minută şi secundă, e atât de scumpă. — „Ionel dragă, sai iute din pat şi aprinde felinarul roşu*. — Copilaşul aude vorba tatălui său, îl înţelege, dar Doamne cât de Încet execută el dorinţa chinuitului părinte. 4 minute! „Grăbesce dragul tatii, Braşov, 31 Martie v. Sinodale eparchiale din Arad şi Caransebeş sunt convocate pe Dumineca Tomii 4/17 Aprilie n. întrevederea din Abbazia. La 9 Aprilie n. ministrul austro-ungar de esterne, contele Goluchowski, a avut o întîlnire în Abbazia cu ministrul de esterne italian Tittoni. La întrevedere a participat și prințul Avarna, ambasadorul Italiei în Viena. întrevederea a avut loc în vila Flora, şi s’a continuat în după amiatia acelei cjile pe vaporul Dogali, cu care Tittoni a călătorit la Abbazia. Sora s’a dat o cină la contele Goluchowski. Toaste nu s’au ţinut. Pressa italiană apreciază acestă întrevedere ca pe an mare eveniment politic, căci se crede, că în urma ei vor dispare toate divergenţele de ordin politic, ce s’au accentuat în timpul din urmă, mai mult sau mai puţin vădit, între Italia şi Austro-Ungaria. Afară de acesta întrevederea este privită ca o dovadă nouă de soliditatea alianţei între cele două state. Programul de acţiune al guvernului. Eri, 12 Aprilie, s’a deschis dieta ungară. Membrii guvernului au sosit încă alaltă-erî în Budapesta şi în aceeaşizi s’a ţinut un consiliu de miniştri în care s’a stabilit programul de acţiune legislativă a guvernului. S’a stabilit, ca în proximul viitor dieta să desbată proiectul despre sisteraisarea salariilor funcţionarilor administrativi şi a notarilor de cerc şi comunali. Urmază apoi desbaterea proiectului despre sistemisarea salariului func-