Gazeta Transilvaniei, iunie 1904 (Anul 67, nr. 119-142)

1904-06-01 / nr. 119

SEDACŢIUNEA: Am­inistraţii mea şi Tipomi la Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiile în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI:: In Vlena: laM. Dukes Nfciehf., Nux. Au^enfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta» iese în fle-jai e iji Abonamente pentru Austro-Ungarii. Pe un an 24 cor., pe sise luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate •• Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 119. Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Iunie. 1904. Mocsary despre anchetă. ii. Afară de articolul principal, ce l’am publicat în numărul trecut, Ludovic Mo­csary a scris în „Egyetértés“ încă doi ar­ticoli, pe care nu-i putem trece cu vede­rea. Astăzi dăm loc, parte verbal parte în resumat, articolului relativ la discuţia din anchetă. După­ ce citeză pasagiul din vorbirea lui Berzeviczy, în care acesta îşi desvă­­leste intenţiunea, ce o are cu proiectul de reformă, Mocsary ,­ice : „Este evidentă aici tactica şi­­reta. După apucătura cu revisuirea regulamentul camerei şi după împru­mutul comun de 450 milioane, tre­buia se se dea ca momeala fanatis­mului naţional afacerea Rákóczi şi revisuirea instrucţiunei primare a şovinismului“. D-l Mocsary spune, că acţiunea anunţată cu atâta alaiu a născut un şdrece, căci nici proiectul nici vor­bele ministrului n’au fost în conso­nanţă cu „marile scopuri şi pro­bleme“. De­sigur că noul deputat ultraşovinist de la Seghedin (Banffy) va esploata acest lucru, oi în an­cheta însăşi s’au pronunţat păreri şi mai extreme, cari întreceau şovinis­mul ministrului. „Publicul îşi face iluzii, crectând că pe calea instrucţiunei primare se va putea realiza cu efect maghiariza­­rea tuturor naţionalităţilor nema­ghiare din patrie“. „Şcola elementară alcătuesce te­melia întregei cariere şcolare, prin care elevul ajunge în clasa cultă. Acesta clasă are trebuinţă inevita­bilă de cunoscerea limbei maghiare, şi este deci de înţeles, că d-l Berze­viczy enunţă, că statul are nu numai dreptul, ci şi datoria a stărui pentru învăţarea limbei maghiare“. „Nu ar fi vise corect, decă d-sa ar lua acesta ca pretext spre a exe­cuta cu fer şi foc instruirea limbei maghiare în toate şcolile poporale, considerate ca şcole elementare. In privinţa aceasta a fost forte plausibile declaraţiile prelaţilor naţionalităţilor, că ei se îngrijesc în de-ajuns pentru instruirea limbei maghiare“. D-l Mocsáry spune mai departe că dintre cei ce învaţă a ceti şi scrie la şcoala din sat, este disparent procentul acelora, care se-şî poata uti­­liza stiinţa lor în viaţo. Numărul a­­cestora nu face nici 10°/0, or la fe­mei nici atâta. Doar să scie sloveni rugăciunile. Totă sciinta din șc0la primară se evaporăză. Constatarea aceasta ar trebui luată ca criteriu pentru a judeca la ce resultat s’ar pute ajunge în șc0la poporală cu maghiarisarea. Decâ peste tot numai 10°/0 din popor profită ceva de instrucția primară, urmeaza că nici la maghiarisare nu va fi procent mai mare. Vor fi cari vor cjice, că și acesta este un re­sultat. Vorba e însă, că prin­ acesta n’am făcut mai mult decât că am căpătat un contingent de 10°­0 de Români sau Slovaci, cari au învățat bine-rău unguresce. Ceea­ ce s’a mai aucjit în anchetă despre introducerea limbei maghiare ca limbă esclusivă în toate şcolele primare, Mocsáry c­ice, că toate aces­tea au fost demonstraţiunî şi ducerea patriotismului la mezat. In ce privesce proiectul însuşi, chiar aşa moderat cum e, totuşi lo­­vesce adânc în drepturile naţionali­tăţilor şi în autonomia confesiunilor, espunendu-le la continue şicanări, aşa că de o sută de ori mai mult stri­căm „contopirei naţionale“ procla­mate cu atâta emfasă şi „înţelegerei reciproce“, decât folosim prin aceea, că învăţăm pe un elev al unei na­ţionalităţi să declame câte o poesie saturată de patriotism. Mocsary încheie aşa acest ar­ticol : „Cu asemenea înţelepciune le­gislativă nu contopim naţiunea, ci slăbim legăturile întemeiate prin tra­iul milenar. Nu în limbă, ci în ali­pirea cătră patrie să ne înţelegem! Aceea nu este decât o halucinaţiune, acesta este un lucru posibil, şi nu trebue pentru realizarea lui decât să ne dăm silinţa, ca fie­care fiu al na­­ţiunei politice ungare să se declare cu plăcere, că este fiul acestei patrii.“ (3) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Constanţa—Sinaia. — Impresii de călătorie. — — Urinare. — Marea-Negră neagră e în lucirea sa și neagra e în furia valurilor sale. Vechii Eline o numiau pontus euxinus, mare os­­pitală, nu pentru-că era ospitală, ci pen­­tru­ că ei ar fi dorit să fie așa. Avem în fața noistră un specimen caracteristic din psichologia poporului elin, care cerca se imblând­escá mânia cumplitului deu stă­­pânitor al apelor mării printr’un eufemism, de atâtea­ ori desmințit de cumplita rea­litate. Marea-Neagrá, nu departe de ea Cerna-Voda (apă neagrá). Ore ce origine să aibă aceasta numire? Marea-Roșie, Gal­benă, Albastră — sunt tot atâtea mări cunoscute. Faţa şi coloarea mării a servit ca motiv al acestor numiri. Specialiştii ne spun, că coloarea întunecată a algelor de pe fundul mării, e aceea, care se reflec­­tează la suprafaţă şi-ţî face din distanţă impresia unei masse uriaşe de apă înca­drată într’un negru albăstriu. De aicî nu­mirea de „négru“ a mării negre. Negru şi albastru, colori de doliu şi jale. Se putea un capriciu mai potrivit al întâmplării, decât ca Ovidius, poetul jalei şi al desperării, să-şi ispăşăscă nechib­­zuinţa într’un colţişor mai negru de lume, decât cum sunt plaiurile mării negre? Aicî şî-a cântat el cântecele sale de inimă albastră în mugetul nemilos şi surd al valurilor. Nu sciu deci marea îţi sugerază preste tot ideia pustiului şi a morţii. In faţa Mării­ Negre fuse de la senin şi escesul gândurilor de viaţă pănă la melanco­lie şi gânduri posomorite, distanţa nu e mare. Mai am un singur dor: In liniştea serii Se me lisaţi se mor La marginea mării... reciteaz­ un elev şi ne trezesce pe toţî din piroteala amorţitore a gândurilor. Se mori în marginea Mării­ Negre! II înţelegeţi acum pe Em­inescu? Se poate cu elevii o lecţie mai suge­stivă din Em­inescu, din poesia mării şi a lunei, ca în faţa Mării Negre? Cetitorii nu-mi vor lua în nume de rău, deci mă pierd şi în chestii de peda­gogie, căci scopul escursiei noastre a fost pur didactic, pedagogic. Am venit să ve­dem şi să învăţăm. Nicăirî nu mi-am putut­ imagina mai plastic feericul tablou din Em­inescu, decât aicî în faţa Mării-Negre, sub bolta înste­lată­ a cerului şi sub lucirea aprinsă a lunei: Luna, luna ese ’ntreaga, se înalţă aşa bălae Şi din ţărm în ţărm duréaza o cărare de văpae, Ce pe-o repede înmiire de mici unde o aşterne Ea, copila cea de aur, visul negurei eterne. Şi cu cât lumina-i dulce tot mai multă lămuresce, Cu atât valurile apei, cu-atât ţărmu par’că cresce, Codrul pare tot mai mare, par­că vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. O lecţie de intuiţie pe malul mării, o lecţie poetică din Em­inescu în faţa sbuciumului valurilor Mării Negre — nu vi­ să pare ceva, nu voesc să­­fie ori­ginal, dar ceva aşa de firesc şi peda­gogic? * O preumblare prin oraş. Călăuzul nostru, un fost coleg de şcollă stabilit de ani de­­zile aici, ne dă informaţiunile prin­cipale referitoare la situaţia actuală şi tre­cutul oraşului Constanţa. Constanţa, capitala judeţului cu ace­laşi nume, e situată pe­ o mică peninsulă a Mării Negre. Are p­este 11 mii locuitori, în majoritate Români, apoi Greci, Turci, Tătari, Bulgari, Ovrei şi Armeni. Aspectul oraşului cu totă aceasta lume înpestriţată de neamuri e curat românesc, ca al tuturor oraşelor din România. S’ar şi putea all­fel? Constanţa doar e singurul port maritim mai însemnat al României. Stradele sunt largi şi curăţele. Edificiul principal e hotelul Carol ridicat pe promontoriul oraşului, în capătul căruia se află farul cel vechiu. In mijlocul pieţii Independenţei se află statua poetului Ovidius, ridicată la 1883. Oraşul are un gimnasiu clasic, înfiinţat în 1896, şi un liceu particular sub conducerea d-lui V. Andronescu. Constanţa zace pe ruinele vechiului oraş Tomi. Inscripţiunile şi monumentele (temple — morminte) găsite aici arată splendoarea de odinioară a acestui oraş grecesc. Aici îşi dorme somnul de veci şi poetul elegiac Ovidius. La sud-vest de Constanţa se mai văd 2 valuri romane (valul lui Traian), cari au fost ridicate spre apărarea acestui colţ al imperiului roman. Resturile de fortificaţiune arată importanţa strategică, ce a avut-o Cons- Vorbirea Metropolitului Mihályi. Dăm loc, după „Unirea“ din Blasiă, vorbi­re­ ce a ţinut-o I. P. S. Sa Metropolitul Dr. Victor Mihályi în şedinţa de la 30 Mai, a anchetei con­vocată de ministrul Berzeviczy în causa reformei şcolare. Etă­ o, Escelenţa Vostră D-le Ministru! Onorată conferenţă! înainte cu trei lunî s’a sfîrşit acea luptă de proporţii nespus de mari, prin care s’a dus în deplinire în Franţa secula­­risarea instrucţiunii. Lupta acasta de abia credem, că s’a sfîrşit, pentru­ că acolo au exilat deci de mii de bărbaţi de speciali­tate, carî pănă aci mult au lucrat pentru promovarea intereselor patriei. In Germa­nia, cu deosebire în Stuttgart, chiar acum decurg pertractările pentru regularea ins­trucţiunii poporale şi a dreptului de con­­trolă ce ar fi de a se esercia din partea statului. Acestea două curente, din Franţa şi Germania, sunt cu totului opuse, întru­cât în Germania, faţă de controla, ce o esercieza biserica asupra instrucţiunii po­porale, statul se purta mult mai conciliant, pănă când în Franţa, deşi e stat unitar,­ deşi nu permit, ca cei din Normandia, Bre­tagne şi Celţii să înveţe în şcolla popo­rală în limba lor, ba nu permit nici aceea, ca să se facă catechisarea în limba cel­tică, deşi le-au succes a contopi feluritele rase, totuşi faţă de şcară au folosit mă­suri forte volnice. Acesta arată cum că limba unitară în stat nu e suficientă spre a­ se putea înţelege, ci au trebuit să re­curgă la mijloce, pe cari celelalte state n’ar fi îndrăsnit a­ le folosi. Două-ciecî de mii şi mai bine e numărul acelor bărbaţi de şcollă, pe cari i-au exilat din ţără. Din acesta cau să aflu de lucru forte natural, că înaltul guvern urmăresce instrucţia po­porală cu osebită atenţiune şi prin proiec­tul, ce ni­ s’a comunicat, doresce să pună în pradă atari reforme, pe cari le crede necesari în interesul patriei şi în sco­pul, ca legea despre instrucţia poporală să se esecute mai cu succes, ca pănă acum. Când iau şi eu cuvântul faţă de proiec­tul de sub discusiune, îmî cer scusele, deci nu voiu fi în stare a-mî desfăşura ideile în limba maghiară cu deplină clari­tate. (Voci: Vorbesce forte bine ungu­resce! perfect!) Cu permisia D-Voastre amintesc, că pănă pe a V. cf. gimn. drept că am învăţat unguresce, dar deja din cl. VI nemţesce şi unguresce, în a VII şi a VIII numai nemţesce, maturitatea am de­pus o in Caşovia nemţesce, după aceea am învăţat şase ani în Roma latinesce şi ita­­lienesce, nicî­odată însă n’am studiat în şcoli romanesci. După aceea şase ani am propus în Gherla teologia latinesce, apoi am ajuns ca secretar metropolitan, şi mai târdiu ca Episcop la Lugoş. A trebuit să predic românesce, să conciliez românesce şi aciî sunt în posiţia, că trebue să duc corespondenţă în cinci limbi: în limba mortă latină şi în alte patru limbi vii. De aceea îmî cer scuzele, deci nu tote es­­presiunile îmi vor fi potrivite. Proiectul din cestiune îl văd vătă­mător înainte de tote faţă de părinţi, fiind­că spre a înăspri obligământul de a cerceta şcola, declară de transgresiune, ce e de a se pedepsi cu 100 cor. faptul, când pă­rinţii nu şi-ar înscrie la şcollă copiii obli­gaţi la frecventarea ei, mai departe pe­­depsesce cu 30 cor. pe aceia, carî şi nu­mai într’o cli n’ar cerceta şcolla. Aceasta disposiţie e férte aspră și cum s’a espri­­m­at d-l episcop reformat Antal Gábor.

Next