Gazeta Transilvaniei, iunie 1904 (Anul 67, nr. 119-142)
1904-06-01 / nr. 119
SEDACŢIUNEA: Aministraţii mea şi Tipomi la Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiile în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI:: In Vlena: laM. Dukes Nfciehf., Nux. Au^enfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta» iese în fle-jai e iji Abonamente pentru Austro-Ungarii. Pe un an 24 cor., pe sise luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate •• Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 119. Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Iunie. 1904. Mocsary despre anchetă. ii. Afară de articolul principal, ce l’am publicat în numărul trecut, Ludovic Mocsary a scris în „Egyetértés“ încă doi articoli, pe care nu-i putem trece cu vederea. Astăzi dăm loc, parte verbal parte în resumat, articolului relativ la discuţia din anchetă. După ce citeză pasagiul din vorbirea lui Berzeviczy, în care acesta îşi desvăleste intenţiunea, ce o are cu proiectul de reformă, Mocsary ,ice : „Este evidentă aici tactica şireta. După apucătura cu revisuirea regulamentul camerei şi după împrumutul comun de 450 milioane, trebuia se se dea ca momeala fanatismului naţional afacerea Rákóczi şi revisuirea instrucţiunei primare a şovinismului“. D-l Mocsary spune, că acţiunea anunţată cu atâta alaiu a născut un şdrece, căci nici proiectul nici vorbele ministrului n’au fost în consonanţă cu „marile scopuri şi probleme“. Desigur că noul deputat ultraşovinist de la Seghedin (Banffy) va esploata acest lucru, oi în ancheta însăşi s’au pronunţat păreri şi mai extreme, cari întreceau şovinismul ministrului. „Publicul îşi face iluzii, crectând că pe calea instrucţiunei primare se va putea realiza cu efect maghiarizarea tuturor naţionalităţilor nemaghiare din patrie“. „Şcola elementară alcătuesce temelia întregei cariere şcolare, prin care elevul ajunge în clasa cultă. Acesta clasă are trebuinţă inevitabilă de cunoscerea limbei maghiare, şi este deci de înţeles, că d-l Berzeviczy enunţă, că statul are nu numai dreptul, ci şi datoria a stărui pentru învăţarea limbei maghiare“. „Nu ar fi vise corect, decă d-sa ar lua acesta ca pretext spre a executa cu fer şi foc instruirea limbei maghiare în toate şcolile poporale, considerate ca şcole elementare. In privinţa aceasta a fost forte plausibile declaraţiile prelaţilor naţionalităţilor, că ei se îngrijesc în de-ajuns pentru instruirea limbei maghiare“. D-l Mocsáry spune mai departe că dintre cei ce învaţă a ceti şi scrie la şcoala din sat, este disparent procentul acelora, care se-şî poata utiliza stiinţa lor în viaţo. Numărul acestora nu face nici 10°/0, or la femei nici atâta. Doar să scie sloveni rugăciunile. Totă sciinta din șc0la primară se evaporăză. Constatarea aceasta ar trebui luată ca criteriu pentru a judeca la ce resultat s’ar pute ajunge în șc0la poporală cu maghiarisarea. Decâ peste tot numai 10°/0 din popor profită ceva de instrucția primară, urmeaza că nici la maghiarisare nu va fi procent mai mare. Vor fi cari vor cjice, că și acesta este un resultat. Vorba e însă, că prin acesta n’am făcut mai mult decât că am căpătat un contingent de 10°0 de Români sau Slovaci, cari au învățat bine-rău unguresce. Ceea ce s’a mai aucjit în anchetă despre introducerea limbei maghiare ca limbă esclusivă în toate şcolele primare, Mocsáry cice, că toate acestea au fost demonstraţiunî şi ducerea patriotismului la mezat. In ce privesce proiectul însuşi, chiar aşa moderat cum e, totuşi lovesce adânc în drepturile naţionalităţilor şi în autonomia confesiunilor, espunendu-le la continue şicanări, aşa că de o sută de ori mai mult stricăm „contopirei naţionale“ proclamate cu atâta emfasă şi „înţelegerei reciproce“, decât folosim prin aceea, că învăţăm pe un elev al unei naţionalităţi să declame câte o poesie saturată de patriotism. Mocsary încheie aşa acest articol : „Cu asemenea înţelepciune legislativă nu contopim naţiunea, ci slăbim legăturile întemeiate prin traiul milenar. Nu în limbă, ci în alipirea cătră patrie să ne înţelegem! Aceea nu este decât o halucinaţiune, acesta este un lucru posibil, şi nu trebue pentru realizarea lui decât să ne dăm silinţa, ca fiecare fiu al naţiunei politice ungare să se declare cu plăcere, că este fiul acestei patrii.“ (3) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Constanţa—Sinaia. — Impresii de călătorie. — — Urinare. — Marea-Negră neagră e în lucirea sa și neagra e în furia valurilor sale. Vechii Eline o numiau pontus euxinus, mare ospitală, nu pentru-că era ospitală, ci pentru că ei ar fi dorit să fie așa. Avem în fața noistră un specimen caracteristic din psichologia poporului elin, care cerca se imblândescá mânia cumplitului deu stăpânitor al apelor mării printr’un eufemism, de atâtea ori desmințit de cumplita realitate. Marea-Neagrá, nu departe de ea Cerna-Voda (apă neagrá). Ore ce origine să aibă aceasta numire? Marea-Roșie, Galbenă, Albastră — sunt tot atâtea mări cunoscute. Faţa şi coloarea mării a servit ca motiv al acestor numiri. Specialiştii ne spun, că coloarea întunecată a algelor de pe fundul mării, e aceea, care se reflectează la suprafaţă şi-ţî face din distanţă impresia unei masse uriaşe de apă încadrată într’un negru albăstriu. De aicî numirea de „négru“ a mării negre. Negru şi albastru, colori de doliu şi jale. Se putea un capriciu mai potrivit al întâmplării, decât ca Ovidius, poetul jalei şi al desperării, să-şi ispăşăscă nechibzuinţa într’un colţişor mai negru de lume, decât cum sunt plaiurile mării negre? Aicî şî-a cântat el cântecele sale de inimă albastră în mugetul nemilos şi surd al valurilor. Nu sciu deci marea îţi sugerază preste tot ideia pustiului şi a morţii. In faţa Mării Negre fuse de la senin şi escesul gândurilor de viaţă pănă la melancolie şi gânduri posomorite, distanţa nu e mare. Mai am un singur dor: In liniştea serii Se me lisaţi se mor La marginea mării... reciteaz un elev şi ne trezesce pe toţî din piroteala amorţitore a gândurilor. Se mori în marginea Mării Negre! II înţelegeţi acum pe Eminescu? Se poate cu elevii o lecţie mai sugestivă din Eminescu, din poesia mării şi a lunei, ca în faţa Mării Negre? Cetitorii nu-mi vor lua în nume de rău, deci mă pierd şi în chestii de pedagogie, căci scopul escursiei noastre a fost pur didactic, pedagogic. Am venit să vedem şi să învăţăm. Nicăirî nu mi-am putut imagina mai plastic feericul tablou din Eminescu, decât aicî în faţa Mării-Negre, sub bolta înstelată a cerului şi sub lucirea aprinsă a lunei: Luna, luna ese ’ntreaga, se înalţă aşa bălae Şi din ţărm în ţărm duréaza o cărare de văpae, Ce pe-o repede înmiire de mici unde o aşterne Ea, copila cea de aur, visul negurei eterne. Şi cu cât lumina-i dulce tot mai multă lămuresce, Cu atât valurile apei, cu-atât ţărmu par’că cresce, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. O lecţie de intuiţie pe malul mării, o lecţie poetică din Eminescu în faţa sbuciumului valurilor Mării Negre — nu vi să pare ceva, nu voesc săfie original, dar ceva aşa de firesc şi pedagogic? * O preumblare prin oraş. Călăuzul nostru, un fost coleg de şcollă stabilit de ani dezile aici, ne dă informaţiunile principale referitoare la situaţia actuală şi trecutul oraşului Constanţa. Constanţa, capitala judeţului cu acelaşi nume, e situată pe o mică peninsulă a Mării Negre. Are peste 11 mii locuitori, în majoritate Români, apoi Greci, Turci, Tătari, Bulgari, Ovrei şi Armeni. Aspectul oraşului cu totă aceasta lume înpestriţată de neamuri e curat românesc, ca al tuturor oraşelor din România. S’ar şi putea allfel? Constanţa doar e singurul port maritim mai însemnat al României. Stradele sunt largi şi curăţele. Edificiul principal e hotelul Carol ridicat pe promontoriul oraşului, în capătul căruia se află farul cel vechiu. In mijlocul pieţii Independenţei se află statua poetului Ovidius, ridicată la 1883. Oraşul are un gimnasiu clasic, înfiinţat în 1896, şi un liceu particular sub conducerea d-lui V. Andronescu. Constanţa zace pe ruinele vechiului oraş Tomi. Inscripţiunile şi monumentele (temple — morminte) găsite aici arată splendoarea de odinioară a acestui oraş grecesc. Aici îşi dorme somnul de veci şi poetul elegiac Ovidius. La sud-vest de Constanţa se mai văd 2 valuri romane (valul lui Traian), cari au fost ridicate spre apărarea acestui colţ al imperiului roman. Resturile de fortificaţiune arată importanţa strategică, ce a avut-o Cons- Vorbirea Metropolitului Mihályi. Dăm loc, după „Unirea“ din Blasiă, vorbire ce a ţinut-o I. P. S. Sa Metropolitul Dr. Victor Mihályi în şedinţa de la 30 Mai, a anchetei convocată de ministrul Berzeviczy în causa reformei şcolare. Etă o, Escelenţa Vostră D-le Ministru! Onorată conferenţă! înainte cu trei lunî s’a sfîrşit acea luptă de proporţii nespus de mari, prin care s’a dus în deplinire în Franţa secularisarea instrucţiunii. Lupta acasta de abia credem, că s’a sfîrşit, pentru că acolo au exilat deci de mii de bărbaţi de specialitate, carî pănă aci mult au lucrat pentru promovarea intereselor patriei. In Germania, cu deosebire în Stuttgart, chiar acum decurg pertractările pentru regularea instrucţiunii poporale şi a dreptului de controlă ce ar fi de a se esercia din partea statului. Acestea două curente, din Franţa şi Germania, sunt cu totului opuse, întrucât în Germania, faţă de controla, ce o esercieza biserica asupra instrucţiunii poporale, statul se purta mult mai conciliant, pănă când în Franţa, deşi e stat unitar, deşi nu permit, ca cei din Normandia, Bretagne şi Celţii să înveţe în şcolla poporală în limba lor, ba nu permit nici aceea, ca să se facă catechisarea în limba celtică, deşi le-au succes a contopi feluritele rase, totuşi faţă de şcară au folosit măsuri forte volnice. Acesta arată cum că limba unitară în stat nu e suficientă spre a se putea înţelege, ci au trebuit să recurgă la mijloce, pe cari celelalte state n’ar fi îndrăsnit a le folosi. Două-ciecî de mii şi mai bine e numărul acelor bărbaţi de şcollă, pe cari i-au exilat din ţără. Din acesta cau să aflu de lucru forte natural, că înaltul guvern urmăresce instrucţia poporală cu osebită atenţiune şi prin proiectul, ce ni s’a comunicat, doresce să pună în pradă atari reforme, pe cari le crede necesari în interesul patriei şi în scopul, ca legea despre instrucţia poporală să se esecute mai cu succes, ca pănă acum. Când iau şi eu cuvântul faţă de proiectul de sub discusiune, îmî cer scusele, deci nu voiu fi în stare a-mî desfăşura ideile în limba maghiară cu deplină claritate. (Voci: Vorbesce forte bine unguresce! perfect!) Cu permisia D-Voastre amintesc, că pănă pe a V. cf. gimn. drept că am învăţat unguresce, dar deja din cl. VI nemţesce şi unguresce, în a VII şi a VIII numai nemţesce, maturitatea am depus o in Caşovia nemţesce, după aceea am învăţat şase ani în Roma latinesce şi italienesce, nicîodată însă n’am studiat în şcoli romanesci. După aceea şase ani am propus în Gherla teologia latinesce, apoi am ajuns ca secretar metropolitan, şi mai târdiu ca Episcop la Lugoş. A trebuit să predic românesce, să conciliez românesce şi aciî sunt în posiţia, că trebue să duc corespondenţă în cinci limbi: în limba mortă latină şi în alte patru limbi vii. De aceea îmî cer scuzele, deci nu tote espresiunile îmi vor fi potrivite. Proiectul din cestiune îl văd vătămător înainte de tote faţă de părinţi, fiindcă spre a înăspri obligământul de a cerceta şcola, declară de transgresiune, ce e de a se pedepsi cu 100 cor. faptul, când părinţii nu şi-ar înscrie la şcollă copiii obligaţi la frecventarea ei, mai departe pedepsesce cu 30 cor. pe aceia, carî şi numai într’o cli n’ar cerceta şcolla. Aceasta disposiţie e férte aspră și cum s’a esprimat d-l episcop reformat Antal Gábor.