Gazeta Transilvaniei, iunie 1904 (Anul 67, nr. 119-142)
1904-06-10 / nr. 127
Koşuthiştii dau semn de viaţă. Camera ungară a avut eră şî o şedinţă furtunosă ca pe vremile celei mai întărâtate obstrucţiunî. S’a făcut mare sgomot în şedinţa publică, s’a cerut apoi şi ţinerea unei şedinţe secrete, în care de-a rândul toţi corifeii şedinţelor turbulente de anterţ, au ţipat şi au strigat, că drepturile limbei maghiare sunt călcate în piciore. Nemulţumirile şi atacurile s’au îndreptat în contra ministrului-preşedinte Tisza din incidentul răspunsului, ce l’a dat în afacerea cunoscută a corespondenţei consulatului împărătesc şi regesc din Galaţi (România), cu patrioticul primar dela Dobriţin. Acesta a retrimis o scrisoare scrisă în limba germană, ce a primit-o dela consulul austro-ungar din oraşul dunărean, declarând, că*după a sa părere consulul e dator se corespondeze cu densul în limba maghiară. Ministru-preşedinte însă a provocat pe primar se reserve scrisoarea consulului, deşi n’a fost scrisă în limba maghiară. Fiind interpelat, contele Tisza a răspuns în cameră, că limba de serviciu la oficiile ministeriului de externe austro-ung. e cea germană, că aşa a fost întotdăuna usul legal și că contra acesti plus dieta niciodată nu a făcut vr’o obiecțiune. Consulul a fost dor în drept a scrie primarului dela Dobrițin în limba germană şi acesta era dator a resolva scrisoarea lui. Prin lămurirea aceasta Tisza a constatat simplu o stare faptică, ce durăză dela inaugurarea dualismului Incoce. Dar prea s’a încrecjut în trecerea şi influinţa ce a câştigat’o dela faimosul pact cu Francisc Kossuth Incoce, asupra aderenţilor acestora, căci dintr’odată în aceşti oportunişti ai situaţiunei schimbate prin încetarea obstrucţiei, s’a deşteptat spiritul intransigent, şi ei, cari pănă acuma păreau vrăjiţi de dialectica patriotică a lui Tisza, începură a-i face cele mai grave imputări, că desconsideră drepturile limbei maghiare. Au început să simtă cei ce portă încă şi aciî drapelul cu inscripţiunea, independenţa ţării, că cţi muie pierd tot mai mult din teremul, ce-l aveau şi de pe care le-a fost posibil pănă acuma a influinţa aşa de mult opiniunea publică maghiară, au început să se temă că, ca mâne, nouele partide organisate sub conducerea lui Banffy şi a lui Apponyi, cu programe pronunţate naţionale-şoviniste şi cu devisa de a întrerupe comuniunea cu Austria, îi vor covârşi şi îi vor depopulariza înaintea şovinismului dominant. De aceea s’au decis cei din campania Olay-Lengyel-Kubik a ataca pe ministru-preşedinte pe tema, că nu apără drepturile limbei maghiare. Şi, uitând pentru moment învoielile încheiate cu el, l’au atacat cu mare vehemenţă, aşa că oficioşii guvernului nu mai ştiu cum să-l ia în apărare. Nu vedeţi, esclamă unul din ei, că Tisza n’a făcut decât a constata o stare de lucruri durerosă ce esistă de treizeci şi mai bine de ani? De ce,ţie ei, oposiţiunea a lăsat lucrurile să margă, de ce n’a strigat mai de mult sub Wekerle, sub Banffy, sub Szell, că limba maghiară e desconsiderată la oficiile ambasadelor şi consulatelor austro-ungare? In armată s’a resolvat deja cestiunea privitore la paritate în ce priveşte corespondenţa cu autorităţile ungare, n’are decât să se facă aşa şi cu oficiile afacerilor străine şi atunci Tisza nu va mai fi silit a lua în apărare interesele comuniunei monarchiei. Sciu să tragă consecenţelelogice pănă la extrem şoviniştii maghiari, când e vorba de drepturile limbei maghiare — dar colo la anchetele dela ministeriul de instrucţiune publică nu mai recunosc nici un feliu de postulat, nici o lege, nici o necesitate faţă cu dreptul limbelor naţionalităţilor. Şi totuşi marele precept al veacurilor luminei şi ale civilisaţiunei este: „Ce ţie nu-ţî place, altuia nu face!“ (10) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Constanta-Sinaia. » — Impresii de călătorie. — — Urmare. — La orele 12 ne întrunim la o masă colegială în grădina stabilimentului Bragadiru. O superbă privelişte: întregul întins al Bucurescilor se vede de aici cu mulţimea de biserici şi grădini, îmbrăcate în verduţă. Suntem noi între noi, adecă noi, escursioniştii şi fraţi de ai noştri transilvăneni, tineri şi bătrâni, cari prin capacitatea şi hărnicia lor şi-au eluptat poziţii însemnate în vieţa socială, politică şi culturală a capitalei românesc. — Cei mai mulţi sunt oameni de acela : D. A. Laurian, fost secretar general al ministerului de instrucţiune publică, S. Haliţa, inspector general al învăţământului primar, Dr. G. Maior, distinsul agronom şi profesor la cela de la Herăstrău, G. Bogdan-Duică, I. Clinciu, G. Popa, Virgil Popescu, Dr. I. Scurtu, profesori şi publicişti etc. In decursul mesei un mic concert ad-hoc: elevii şcollelor societăţii pentru învăţătura poporului român sub conducerea d-lui N. Bănulescu, profesor de musică, şi elevii noştri sub conducerea maestrului G. Dima. Ne împărtăşim bucuriile şi durerile. Aşa sunt fraţii, când se întâlnesc unii cu alţii. Ne destăinuim impresiile şi emoţiunile, de cari au fost stăpânite sufletele noastre în decursul celor câteva zile de serbătore culturală pe pământul României. Cine ar pute cuprinde în scris aceste sentimente ? Atât sunt de multe şi variate, şi totuşi atât de desluşite.... Noi suntem încă sub impresiunea momentului, sub impresia prea recentă şi prea puternică a celor văduve şi simţite... Graiul nostru n’are cuvinte. Dar şi de altmintrelea, aşa este firea nostră: oameni mai închişi şi tăcuţi; sila împrejurărilor ne-a înlănţuit sentimentele, ne-a ferecat limbile. Tăcerea filosofică ni s’a prefăcut în a doua natură, şi în urmă în slăbiciune. Unde ni-s cuvîntătorii ? A trebuit să se ridice d-l Laurian,—fiul celebrului Treboniu Laurian — om din generaţiunea mai veche şi trăit în atmosfera ţării românesc!... D-l Laurian, fiu al Transilvaniei şi D-sa, a soitit să se strecore pentru câteva momente în sufletele noastre şi într’un graiu nemeşteşugit îmbrăcat în elocinţa adevăratului sentiment, s’a făcut tălmaciul emoţiunilor şi esperinţelor, prin cari am fost trecuţi în aceste mândrefile de sărbătore culturală. Cine ar pute reproduce cuvintele d-lui Laurianu ? Ne-a vorbit de România, de frumseţile, de progresele României şi de bucuria, ce trebue s’o simtă orîce Român în faţa acestor puternice manifestări de viaţă culturală. ... E bucuria de frate şi bucuria omului de cultură, care se soie emoţiona şi estasia în faţa fericirei altuia şi a forţei culturale. Cine a rămas neemoţionat în momentul, când a zărit sentinela de la frontiera română şi a pus piciorul pe pământul României, — respirând aerul răcoritor al plaiurilor românescî şi resimţând în tote clinurile sufletului seu atmosfera particulară a ţării românescî? Cine n’a simţit fiorii sublimului sub păreţii uriaşi şi prăbuşitorî ai Bucegilor românescî ? Cine nu şî-a păscut ochii, contemplând romantica vale a Prahovei îmbrăcată în bogata haină a unei înfloritore industrii şi împodobită cu o lume întrega de cochete căsuţe pline de viaţă? . Cine n’a admirat bogăţia şi frumseţile capitalei românescî? Cine nu s’a entusiasmat în faţa măreţului pod de la Cernavoda? Cine nu şî-a revocat în memorie gloria resboinică a ţării românescî în faţa dorobanţilor înfipţi la temeliile acestui pod? Cine n’a rămas satisfăcut la Constanţa în faţa malurilor românescî, scăldate de valurile Mării Negre? Vorbele sunt rupte din inimile noastre. Aplaudăm... unii lăcrămâză... Vorba vorbă aduce. Vorbesce directorul nostru, directorul P. Gîrboviceanu, profesorul Codrescu... REDACŢIUNEA, Administrativ şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani ANUL LXVII. „SAZITA“ iese în fiecare iei. Abonamente Beatru Austn Ungarii. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 127. Braşov, Joi 10 (23) Iunie. 1904. Braşov, 9 (22) Iunie. împăratul Wilhelm cătră Loubet. După terminarea cursei de automobile Paris — Hamburg, care a avut loc Duminecă, împăratul Wilhelm a adresat preşedintelui Loubet următorea telegramă: „Mă grăbesc de a vă felicita pentru victoria dobîndită de industria francesă şi al cărei martor ara avut plăcerea de a fi. Primirea pe care publicul a făcut-o învingătorului cursei, probeză în ce măsură succesul câştigat prin inteligenţă şi prin aplicaţiune curagiosa, pe un teren de interes reciproc, servesce a crea sentimente lipsite de orice caracter de rivalitate“. D-l Loubet a răspuns imediat prin urmatorea telegramă: „Sunt în mod particular recunoscător M. Vestre de amabila telegramă, ce mi-a adresat și de sentimentele ce i-au inspirat-o. Succesul industriei francese nu putea fi mai bine apreciat, decât de industria germană, care era tot atât de demna de a-l obţină“. Pactul ungaro-croat. Deputaţiunea regnicolară ungară, esmisă spre a pregăti pactul financiar cu Croaţia, a ţinut în ziua de 20 iunie o şedinţă sub preşedinţa lui Al. Wekerle. S’a desbătut proiectul de lege admis de subcomitetul deputaţiunei regnicolare ungare, relativ la înarticularea pactului financiar cu Croaţia. Preşedintele Wekerle a făcut un esposeu asupra proiectului compus pe basa înţelegerii între cele două subcomitete şi a relevat, că acest proiect este atât din punct de vedere financiar, cât şi politic o soluţie fericită a diferenţelor. A urmat o viuă desbatere, la care au luat parte contra: deputaţii Béla Komjáthy şi Fr. Buzáth, er pro ministru preşedinte contele Tisza, Alexandru Hegedűs, Em. Hodossy, br. Fr. Harkányi şi Ambr. Nemenyi. Proiectul a fost primit atât în general, cât şi în detalii şi s’a hotărît, ca după amiazi la orele 5 să se ţină o şedinţă comună cu deputaţiunea croată regnicolară. Proiectul conţine următorele disposiţiunî esenţiale: Toate pretensiunile Ungariei faţă cu Croaţia, ivite pănă la 31 Decemvrie 1903, se consideră ca achitate. Cuota Croaţiei la afacerile comune ungaro-croate se fixeaza în 8.127 procente din veniturile Croaţiei, însă 44 procente din venituri se vor separa dinainte pentru scopurile administraţiei interne. Duota aceasta de 44 procente nu se poate urca, decât cel mult cu 5 procente din venitele anului precedent. Din socotela venitului curat al Croației sunt a se omite venitele din dările pe transport, consum, băuturî şi taxele pe lotto. Drept recompensă pentru aceasta Croația primesce 8.127 procente a incassărilor netto din aceste isvoare, cari vor fi obţinute în toate ţările coroanei ungare. Ca afaceri comune vor fi considerate acelea, cari au fost şi pănă acuma, cu următorele schimbări: Nu vor fi comune cheltuielile instrucţiei speciale agronomice şi comerciale, cheltuelile statisticei agricole, precum şi cheltuielile plasării de capital pentru asemenea investiţiunî, cari nu pot fi considerate ca afaceri comune. In şedinţa comună a deputaţiunei ungare şi croate regnicolare, ţinută sera, preşedinţii Wekerle şi Francisci au constatat, că ambele deputaţiuni au primit proiectul. La dorinţa mai multor membri croaţi şedinţa a fost transformată în conferenţă, în care Urbanics şi Dr. Frank au declarat, că nu primesc proiectul. Acestora le-au răspuns Tisza, Wekerle şi Hodossy, după care conferenţa s’a prefăcut erosi în şedinţă. Aicî Wekerle a declarat, că pro