Gazeta Transilvaniei, iunie 1904 (Anul 67, nr. 119-142)

1904-06-10 / nr. 127

Koşuthiştii dau semn de viaţă. Camera ungară a avut eră şî o şedinţă furtunosă ca pe vremile ce­lei mai întărâtate obstrucţiunî. S’a făcut mare sgomot în şedinţa pub­lică, s’a cerut apoi şi ţinerea unei şedinţe secrete, în care de-a rândul toţi corifeii şedinţelor turbulente de anterţ, au ţipat şi au strigat, că drepturile limbei maghiare sunt căl­cate în piciore. Nemulţumirile şi atacurile s’au îndreptat în contra ministrului-pre­­şedinte Tisza din incidentul răspun­sului, ce l’a dat în afacerea cunos­cută a corespondenţei consulatului împărătesc şi regesc din Galaţi (Ro­mânia), cu patrioticul primar dela Dobriţin. Acesta a retrimis o scrisoare scrisă în limba germană, ce a pri­­mit-o dela consulul austro-ungar din oraşul dunărean, declarând, că*după a sa părere consulul e dator se co­respondeze cu densul în limba ma­ghiară. Ministru-preşedinte însă a provocat pe primar se reserve scri­­soarea consulului, deşi n’a fost scrisă în limba maghiară. Fiind interpelat, contele Tisza a răspuns în cameră, că limba de ser­viciu la oficiile ministeriului de ex­­terne austro-ung. e cea germană, că aşa a fost întot­dăuna usul legal și că contra acesti pl­us dieta nici­odată nu a făcut vr’o obiecțiune. Consulul a fost dor în drept a scrie prima­rului dela Dobrițin în limba ger­mană şi acesta era dator a resolva scrisoarea lui. Prin lămurirea aceasta Tisza a constatat simplu o stare faptică, ce durăză dela inaugurarea dualismului Incoce. Dar prea s’a încrecjut în tre­cerea şi influinţa ce a câştigat’o dela faimosul pact cu Francisc Kossuth Incoce, asupra aderenţilor acestora, căci dintr’odată în aceşti oportunişti ai situaţiunei schimbate prin înce­tarea obstrucţiei, s’a deşteptat spi­ritul intransigent, şi ei, cari pănă acuma păreau vrăjiţi de dialectica patriotică a lui Tisza, începură a-i face cele mai grave imputări, că desconsideră drepturile limbei ma­ghiare. Au început să simtă cei ce portă încă şi aciî drapelul cu inscripţiunea, independenţa ţării, că cţi muie pierd tot mai mult din teremul, ce-l aveau şi de pe care le-a fost posibil pănă acuma a influinţa aşa de mult opi­­niunea publică maghiară, au înce­put să se temă că, ca mâne, nouele partide organisate sub conducerea lui Banffy şi a lui Apponyi, cu pro­grame pronunţate naţionale-şoviniste şi cu devisa de a întrerupe comu­niunea cu Austria, îi vor covârşi şi îi vor depopulariza înaintea şovinis­mului dominant. De aceea s’au decis cei din cam­pania Olay-Lengyel-Kubik a ataca pe ministru-preşedinte pe tema, că nu apără drepturile limbei maghiare. Şi, uitând pentru moment învoielile în­cheiate cu el, l’au atacat cu mare vehemenţă, aşa că oficioşii guvernu­lui nu mai ştiu cum să-l ia în apă­rare. Nu vedeţi, esclamă unul din ei, că Tisza n’a făcut decât a constata o stare de lucruri durerosă ce esi­stă de treizeci şi mai bine de ani? De ce,­­ţie ei, oposiţiunea a lăsat lucrurile să margă, de ce n’a strigat mai de mult sub Wekerle, sub Ban­ffy, sub Szell, că limba maghiară e desconsiderată la oficiile ambasa­delor şi consulatelor austro-ungare? In armată s’a resolvat deja cestiunea privitore la paritate în ce priveşte corespondenţa cu autorităţile ungare, n’are decât să se facă aşa şi cu ofi­ciile afacerilor străine şi atunci Tisza nu va mai fi silit a lua în apărare interesele comuniunei monarchiei. Sciu să tragă consecenţele­­lo­gice pănă la extrem şoviniştii ma­ghiari, când e vorba de drepturile limbei maghiare — dar colo la an­chetele dela ministeriul de instruc­ţiune publică nu mai recunosc nici un feliu de postulat, nici o lege, nici o necesitate faţă cu dreptul lim­­belor naţionalităţilor. Şi totuşi marele precept al vea­curilor luminei şi ale civilisaţiunei este: „Ce ţie nu-ţî place, altuia nu face!“ (10) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Constanta-Sinaia. » — Impresii de călătorie. — — Urmare. — La orele 12 ne întrunim la o masă colegială în grădina stabilimentului Bra­­gadiru. O superbă privelişte: întregul în­tins al Bucurescilor se vede de aici cu mulţimea de biserici şi grădini, îmbrăcate în verduţă. Suntem noi între noi, adecă noi, es­­cursioniştii şi fraţi de ai noştri transilvă­neni, tineri şi bătrâni, cari prin capaci­tatea şi hărnicia lor şi-au eluptat poziţii însemnate în vieţa socială, politică şi cul­turală a capitalei românesc­. — Cei mai mulţi sunt oameni de acela : D. A. Laurian, fost secretar general al ministerului de instrucţiune publică, S. Haliţa, inspector general al învăţământului primar, Dr. G. Maior, distinsul agronom şi profesor la cela de la Herăstrău, G. Bogdan-Duică, I. Clinciu, G. Popa, Virgil Popescu, Dr. I. Scurtu, profesori şi publicişti etc. In decursul mesei un mic concert ad-hoc: elevii şcollelor societăţii pentru învăţătura poporului român sub conduce­rea d-lui N. Bănulescu, profesor de mu­­sică, şi elevii noştri sub conducerea maes­­trului G. Dima. Ne împărtăşim bucuriile şi durerile. Aşa sunt fraţii, când se întâlnesc unii cu alţii. Ne destăinuim impresiile şi emoţiu­­nile, de cari au fost stăpânite sufletele noastre în decursul celor câte­va zile de serbătore culturală pe pământul României. Cine ar pute cuprinde în scris aceste sen­­timente ? Atât sunt de multe şi variate, şi totuşi atât de desluşite.... Noi suntem încă sub impresiunea momentului, sub impresia prea recentă şi prea puternică a celor văduve şi simţite... Graiul nostru n’are cuvinte. Dar şi de altmintrelea, aşa este firea nostră: oameni mai închişi şi tăcuţi; sila împrejurărilor ne-a înlănţuit sentimentele, ne-a ferecat limbile. Tăcerea filosofică ni­ s’a prefăcut în a doua natură, şi în urmă în slăbiciune. Unde ni-s cuvîntătorii ? A trebuit să se ridice d-l Laurian,—­­fiul celebrului Treboniu Laurian — om din generaţiunea mai veche şi trăit în at­mosfera ţării românesc!... D-l Laurian, fiu al Transilvaniei şi D-sa, a soitit să se stre­­core pentru câte­va momente în sufletele noastre şi într’un graiu nemeşteşugit îm­brăcat în elocinţa adevăratului sentiment, s’a făcut tălmaciul emoţiunilor şi esperin­­ţelor, prin cari am fost trecuţi în aceste mândre­­file de sărbătore culturală. Cine ar pute reproduce cuvintele d-lui Lau­­rianu ? Ne-a vorbit de România, de frum­­seţile, de progresele României şi de bu­curia, ce trebue s’o simtă orî­ce Român în faţa acestor puternice manifestări de viaţă culturală. ... E bucuria de frate şi bucuria omului de cultură, care se soie emoţiona şi estasia în faţa fericirei altuia şi a forţei culturale. Cine a rămas neemoţionat în mo­mentul, când a zărit sentinela de la fron­tiera română şi a pus piciorul pe pămân­tul României, — respirând aerul răcoritor al plaiurilor românescî şi resimţând în tote clinurile sufletului seu atmosfera par­ticulară a ţării românescî? Cine n’a simţit fiorii sublimului sub păreţii uriaşi şi prăbuşitorî ai Bucegilor românescî ? Cine nu şî-a păscut ochii, contem­plând romantica vale a Prahovei îmbră­cată în bogata haină a unei înfloritore in­dustrii şi împodobită cu o lume întrega de cochete căsuţe pline de viaţă? . Cine n’a admirat bogăţia şi frumse­­ţile capitalei românescî? Cine nu s’a entusiasmat în faţa mă­reţului pod de la Cernavoda? Cine nu şî-a revocat în memorie glo­ria resboinică a ţării românescî în faţa do­robanţilor înfipţi la temeliile acestui pod? Cine n’a rămas satisfăcut la Cons­tanţa în faţa malurilor românescî, scăl­date de valurile Mării Negre? Vorbele sunt rupte din inimile noas­tre. Aplaudăm... unii lăcrămâză... Vorba vorbă aduce. Vorbesce direc­torul nostru, directorul P. Gîrboviceanu, profesorul Codrescu... REDACŢIUNEA, Administrativ şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Sch­alek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani ANUL LXVII. „SAZITA“ iese în fiecare iei. Abonamente Beatru Austn Ungarii. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 127. Braşov, Joi 10 (23) Iunie. 1904. Braşov, 9 (22) Iunie. împăratul Wilhelm cătră Lou­­bet. După terminarea cursei de automo­bile Paris — Hamburg, care a avut loc Duminecă, împăratul Wilhelm a adresat preşedintelui Loubet următorea telegramă: „Mă grăbesc de a vă felicita pentru vic­toria dobîndită de industria francesă şi al cărei martor ara avut plăcerea de a fi. Primirea pe care publicul a făcut-o în­vingătorului cursei, probeză în ce mă­sură succesul câştigat prin inteligenţă şi prin aplicaţiune curagiosa, pe un te­ren de interes reciproc, servesce a crea sentimente lipsite de ori­ce caracter de rivalitate“. D-l Loubet a răspuns imediat prin urmatorea telegramă: „Sunt în mod par­ticular recunoscător M. Vestre de ama­bila telegramă, ce mi-a adresat și de sen­timentele ce i-au inspirat-o. Succesul in­dustriei francese nu putea fi mai bine apreciat, decât de industria germană, care era tot atât de demna de a-l obţină“. Pactul ungaro-croat. Deputaţiunea regnicolară ungară, es­­m­isă spre a pregăti pactul financiar cu Croaţia, a ţinut în ziua de 20 iunie o şe­dinţă sub preşedinţa lui Al. Wekerle. S’a desbătut proiectul de lege admis de subcomitetul deputaţiunei regnicolare ungare, relativ la înarticularea pactului financiar cu Croaţia. Preşedintele Wekerle a făcut un es­­poseu asupra proiectului compus pe basa în­ţelegerii între cele două subcomitete şi a relevat, că acest proiect este atât din punct de vedere financiar, cât şi politic o soluţie fericită a diferenţelor. A urmat o viuă desbatere, la care au luat parte contra: deputaţii Béla Komjáthy şi Fr. Buzáth, er pro­ ministru preşedinte contele Tisza, Alexandru Hegedűs, Em. Hodossy, br. Fr. Harkányi şi Ambr. Ne­­menyi. Proiectul a fost primit atât în ge­neral, cât şi în detalii şi s’a hotărît, ca după amiaz­i la orele 5 să se ţină o şe­dinţă comună cu deputaţiunea croată reg­nicolară. Proiectul conţine următorele dispo­­siţiunî esenţiale: Toate pretensiunile Ungariei faţă cu Croaţia, ivite pănă la 31 Decemvrie 1903, se consideră ca achitate. Cuota Croaţiei la afacerile comune ungaro-croate se fixeaza în 8.127 procente din veniturile Croaţiei, însă 44 procente din venituri se vor separa dinainte pentru scopurile administraţiei interne. Duota aceasta de 44 procente nu se poate urca, decât cel mult cu 5 procente din venitele anu­lui precedent. Din socotela venitului curat al Croa­ției sunt a se omite venitele din dările pe transport, consum, băuturî şi taxele pe lotto. Drept recompensă pentru aceas­ta Croația primesce 8.127 procente a incassărilor netto din aceste isvoare, cari vor fi obţinute în toate ţările coroanei ungare. Ca afaceri comune vor fi considerate acelea, cari au fost şi pănă acuma, cu ur­mătorele schimbări: Nu vor fi comune cheltuielile instrucţiei speciale agronomice şi comerciale, cheltuelile statisticei agri­cole, precum şi cheltuielile plasării de ca­pital pentru asemenea investiţiunî, cari nu pot fi considerate ca afaceri comune. In şedinţa comună a deputaţiunei ungare şi croate regnicolare, ţinută sera, preşedinţii Wekerle şi Francisci au cons­tatat, că ambele deputaţiuni au primit proiectul. La dorinţa mai multor membri croaţi şedinţa a fost transformată în con­­ferenţă, în care Urbanics şi Dr. Frank au declarat, că nu primesc proiectul. Acestora le-au răspuns Tisza, Wekerle şi Hodossy, după care conferenţa s’a prefăcut erosi în şedinţă. Aicî Wekerle a declarat, că pro­

Next