Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)
1904-07-22 / nr. 160
Pagina 2. In Academia de musică, du ce el, nu este permis nici a se vorbi, nici a se cânta unguresce, şi atât Opera, cât şi Academia de musică germaniseza în modul cel mai neruşinat şi periculos. Causa acestor stări este, că Ungaria n’a avut nicî-odată un ministru de culte cu sentimente adevărat maghiare. Despre actualul ministru de culte nu poate face declaraţiunî hotărîte, se teme însă, că e Italian, deoarece a umblat prin Italia şi a făcut colecţiunî de studii din arta italiană. A vorbit apoi despre articolul de lege XX, 1848 privitor la ajutorarea bisericei protestante, combătând viu pe Tisza, care s’a pronunţat şi el în cestiunea aceasta, însă în mod nemulţumitor. Cere, ca guvernul să ajutoreze preoţimea protestantă şi se nu amâne ad calendas graecas împlinirea justelor postulate ale acestei preoţinoi. I. Bedehazy a combătut declaraţiunile de deunădă ale ministrului Berzeviczy şi a preţios, ca cestiunea calificării învăţătorilor se nu o dea statul pe mâna confesiunilor, se introducă o rigorosă supraveghiare faţă cu preparandiile confesionale, pentru ca să se garanteze astfel un corp de dascăli cu sentimente maghiare. Ales, Gal spune între altele, că este greşit şi primejdios, ca statul să sprijinescă confesiunile organisate pe basă naţionalistă şi cari ţintesc la ruinarea vieţii naţionale maghiare. Deci unor confesiuni organisate pe astfel de base le place a se măguli cu aceea, că în privinţa religionară ele constitue biserici naţionale separate, şi deci le place a se provoca mereu la autonomia lor liberală, care le dă voie a face în şcole propagandă antinaţională, atunci ele nu numai că n’ar trebui să fie ajutorate de cătră stat şi din partea guvernului, ci trebue împedecate în lucrarea lor contrară statului. Vorbind apoi de ancheta în causa reformei şcolare, oratorul încercă să combată discursul ce l-a ţinut metropolitul Meţianu în anchetă. Tendinţe ca acele ce se cuprind în discursul metropolitului valah — dise Gal — trebuesc suprimate cu totă energia. Protestăză contra espresiunilor „consistoriu săsesc“ întrebuinţate de ministrul Berzeviczy. Numirea aceasta nu se poate întrebuinţa nici chiar atunci, când ea n’ar ave un înţeles politic şi de drept public. Statul a fost „scandalos de concesiv“ faţă cu şcollele confesionale, aşa încât n’a făcut obligatoare nici instrucţia limbei statului (?), ci guvernului i-a rămas numai dreptul de inspecţiune. Inspecţiunea acesta însă n’a esercitat’o nicî-odată guvernul din punctul de vedere al ideii de stat maghiar. Aşa d. e pe frontispiciul unei şcole valahe din Ardeal era inscripţia,Şcoala română“ (Sebess D.: Asta-i autoritatea statului maghiar? — Kubik B.: Scandaloasa concesiune). Inscripţia aceasta e vătămătore şi din punct de vedere al dreptului public. Şi în loc ca guvernul să fi procedat energic faţă cu naţionalităţile, a întrat la tocmela cu autoritatea bisericască şi s’a rugat pentru îndepărtarea inscripţiunei valahe. A primit însă răspuns negativ, aşa că solgăbirăul respectiv a trebuit să-şî trimită omenii săi în decursul nopţii, ca să ştergă inscripţia de pe şcolă. Ce palmă cumplită pentru vara statului maghiar! Vorbitorul se ocupă apoi cu şcolele săsesce, unde geografia şi istoria se predă nespus de revoltător pentru patrioţii jidano-maghiarî. La gimnasiul din Reghin se folosesce un manual de istorie în care Rakoczy e numit aventurier, dieta ungară e numită „Landtag“; în geografie nu se cunosce o Ungarie, ci numai o Österreich- Ungarn etc. A mai vorbit Lendl Adolf în cestiunea proprietăţilor fundaţionale, care sunt rău administrate. Desbaterea s’a continuat în şedinţa de eri. Românii şi Bulgarii. Escursiunea corpului didactic român în Bulgaria. Cetitorii noștri stiu deja, că un însemnat număr din corpul didactic primar din România, s’au dus în escursiune în Bulgaria, unde pretutindeni li s’a făcut o strălucită primire. Eră ce i se scrie „Universului“ despre escursiunea de la Sofia, capitala Bulgariei, unde ospeţii români au sosit Duminecă în 11 Iulie st. v.. Escursioniştii români se strînseră diramaţa în grădina publică, de unde plecară în grupuri să visiteze oraşul şi edificiile importante. Unii se duseră la biserica catedrală să asculte corul, care e forte frumos, pe când alţii se duseră să vadă museul naţional, Universitatea, Banca agricolă etc. Museul naţional din Sofia e instalat într’un local de zid cu numeroase boite. Acest local pe timpul dominaţiunei turcesc a fost o geamie. In sala de jos sunt aşedate numărose pietri antice, diferite fragmente de sculptură antică, morminte antice etc. In partea de sus a sălei se află o galerie, ce se întinde jur împrejur şi unde se pot vedea porturile din diferitele judeţe ale Bulgariei, monede antice, diferite vase, un tun de lemn, diferite arme rămase de la insurgenţii bulgari etc. Museul mai are şi o parte artistică, unde sunt expuse busturile împăraţilor Nicolae I şi Alexandru al II-lea, Ţarul liberator, busturile prinţului Ferdinand şi a defunctei prinţese şi apoi mai multe tablouri admirabil esecutat şi cari represintă episode de pe timpurile de tristă memorie, când Bulgaria era subjugată de Turci. Printre aceste tablouri atrage privirile tuturor visitatorilor tabloul masacrului de la Batac, unde, după cum se scie, în ajunul răsboiului de la 1877 — 78, 10 mii de Bulgari, tineri, bătrâni, femei şi copii au fost masacraţi fără milă de cătră armata regulată turcă şi başbuzucii turci. Tabloul e cu adevărat înfiorător. Vederea acelor cadavre, cari zac sângerânde la picioarele nemiloşilor masacratori, la lumina incendiului ce distruge. Batacul, face o impresie profundă. Escursioniştii au găsit cea mai grandiosă primire pretutindeni pe unde au trecut. La Universitate, la palatul poştelor, la banca agricolă, fie directorii, fie funcţionarii superiori i-au primit frăţesce, dându-le în mod amabil toate explicaţiile relative la aceste instituţii. La orele 11 jum. diminaţa, s’a dat în grădina publică un Concert musical în onoarea escursioniştilor români. S’au cântat mai multe bucăţi alese şi doine românesc!. La sfîrşit, musica a intonat imnul român. , Atunci, toţi ceipresenţî, Români şi Bulgari, cari se numărau cu miile, au isbucnit în frenetice aplause şi strigăte de urale şi de „trăiască România“. Aceeaşi manifestaţie s-a repetat puţin mai târdiu, când musica a intonat imnul bulgar. După amiazî, la orele 4, escursioniştii conduşi de d-l inspector Dospevski, au visitat grădina zoologică.... La orele 5 seara, escursioniştii, în urma unei învitaţiuni speciale, au fost să visiteze şcoala română. Localul şcaiei era splendid decorat cu drapele şi cu ghirlande de stejar. Escursioniştii au fost primiţi de d-l Al. Trifon, preşedintele coloniei române din Sofia, de membrii marcanţi ai coloniei şi de d-l Stroescu, director al şcalei. După ce au visitat localul, escursioniştii s’au întrunit într’un pavilion spaţios construit în curtea şcolei, unde li s’a oferit o gustare. S’au ţinut mai multe cuvântări şi s’au ridicat toasturi în onoarea oasperilor români, cari au rămas cu adevărat încântaţi de simpatica şi frăţesca primire ce li se făcea. D-1 Stroescu printr’o caldă Cuvântare ureza bună sosire colegilor săi din România, cărora le mulţumesce, pentru că au venit să visiteze şcola română. D-1 Iancoff, frate cu eroul macedonean, colonelul Iancoff, printr’o entusiastă cuvântare îşi esprimă bucuria pentru că, după un interval aşa de mare de la liberarea Bulgariei, Românii şi Bulgarii se întrunesc laolaltă spre a se cunosce mai de aproape şi a se iubi. Istoria ne arată, continuă d-sa, că ori de câte ori Românii şi Bulgarii au trăit frăţesce, au avut o sorte bună. Desbinându-se între ei, au suferit şi unii şi alţii cele mai mari calamităţi: robie turcesca, domnie de fanarioţi etc. Adresându-se institutorilor români, d-l Iancoff se esprimă în modul următor: „Să dăm mână cu mână şi să lucrăm în comun pentru binele acestor două popoare amice. Românii, dincolo de Dunăre, Bulgarii aici şi Macedonenii în ţara lor, nu tind la nimic alta, decât la drepturile lor sfinte. Cu toţii voim să fim liberi. Duşmanii noştri niciodată nu vor isbuti în scopurile lor, câtă vreme vom fi uniţi. Să fim deci pururi uniţi şi să inspirăm generaţiilor tinere încredinţate nouă, cultul patriei, limbei şi datinelor strămoşesce. Să luptăm pentru civilisaţie, care dă dreptul fiecărui de a fi liber, şi de a grăi şi a se ruga în limba strămoşilor săi. Cerem, deci, drepturile noastre, drepturile omului. Şi acei, cari ar îndrăsni să atenteze la aceste drepturi, nu vor rămâne nepedepsiţî“. Tot la acestă gustare a vorbit în românesce d-l Nicolaeff, un bătrân cu inima tânără, care a trăit multă vreme în ţară la noi şi care acum e dirigintele corului de la biserica catedrală din Sofia. Un elev al şcolei, Metodie Tanef, bulgar, a adresat, ósperilor o frumósá recitaţiune: „Salutare, salutare fraţi români „Pentru a vostră şi a nostră ţară „Să fim uniţi, măreţi şi bravi „Pentru a lor prosperitate cerul să rugăm: „In unire şi dreptate „Toţi cu toţii să ne iubim. „Trăiescă regele Carol, trăiescă prinţul Ferdinand, trăiască profesorii români şi bulgari.“ Fără îndoială, că corul distinsului nostru profesor de musică d-l Jaurez Movilă, a avut cel mai mare succes în tote serbările ce s’au dat în Bulgaria. Cu toate că puțin număros, corul d-lui Jaurez Movilă compus din elemente bune, s’a achitat admirabil de misiunea sa şi a fost unul din farmecele acestor serbări. Seara la orele 9, escursioniştii au fost invitați la un mare banchet, oferit în onoarea lor de către comuna Sofia şi corpul dăscălesc din capitala Bulgariei. Au luat parte la banchet d-nii Nicolaeff, primarul Sofiei, Tabacof inspector-şef al învăţământului, Dospevski, inspectorul şcolar al departamentului Sofia şi institutorii şi institutoarele din Sofia. Musica militară şi corul d-lui Jaurez Movilă au intonat alternativ imnurile ambelor naţiuni; d-l Munteanu a cântat „Mândruliţă de la munte“ secerând aplause. Banchetul, bineînţeles, a fost forte animat. D-l primar Nicolaeff a ţinut primul toast închinând pentru regele Carol, toast care a fost primit cu aplausele frenetice ale comesenilor, pe când musica militară intona imnul român. D-l Nestorescu, preşedintele congresului, dă cetire următorei telegrame a A. S. Prinţului Ferdinand al Bulgariei, ca răspuns la telegrama trimisă de comitetul congresului didactic român. „Mulţumesc membrilor corpului didactic primar român pentru amabila depeşă şi le adresez urările mele de bună sosire şi de bună călătorie prin Bulgaria“. Apoi d-1 Nestorescu închină pentru Suveranul Bulgariei. D-1 Costescu închină pentru amiciţia bulgaro-română. D-1 Tabacoff pronunţă un frumos toast, în care spune, că Bulgarii sunt pătrunşi de dorinţa de a strînge legăturile cu poporul român, care şi-a jertfit fiii pentru libertatea Bulgariei. D-1 Dospevski spune, că amintirea celor două file de şedere a Românilor în Bulgaria, va rămâne neştersă în inimile Bulgarilor, închină pentru d-1 ministru Haret. S’au mai ţinut toasturi de cătră d-nii Ciocârlie, pentru institutorii bulgari, Ionescu (Fălticeni) pentru d-1 ministru Şisraanoff, Nicolau (Ploeşti) pentru armata bulgară etc. A fost mult aplaudat şi toastul d-nei Smara. Reproducem aci o parte din acest toast: „In trecut, spune cunoscuta publicistă, apostolul Paul a dis : glasul femeii nu trebue să răsune decât la vatră. In present porţile şcolelor fiind deopotrivă deschise ambelor sexe, femeia are dreptul GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 160.—1904. de a vorbi şi ea, mai ales când cuvântul de ordine este: „Vivat Bulgaria, vivat România“. Şi deci aşi tăcea eu acum, ar vorbi pietrele Carpaţilor şi stâncile Balcanilor. Da, mari şi neşterse vor rămână aceste dde, cari se vor scrie cu litere de aur în analele amiciţiei româno-bulgare.“ D-na Smara îşi termina toastul închinând pentru mamele române şi bulgare. După banchet s’a dat un bal în saloanele otelului Royal. Au luat parte la bal toţi comesenii şi s’a dansat pănă la orele 2 diminaţa. Résboinl riiso-japones. După telegramele mai nouă, Japonesii au început asediul definitiv contra Port- Arthurului. Săsedece de baterii de câmp şi cetate bombardeza fortăruţa sub conducerea mareşalului Oyama. Japonesii nu cruţă nici o jertfă în omeni. Se anunţă deja oficial, că Japonesii au avut mari pierderi în ofiţeri şi soldaţi. „Times“ din Londra anunţă din Tokio, că foile japonese publică răspunsul, ce l-a dat generalul Stössel la provocarea mareşalului Oyama de a capitula. Din răspuns se vede, că garnisona rusescă din Port-Arthur crede, că situaţiunea Ruşilor în Manciuria e escelentă şi că Europatkin n’a suferit nici o înfrângere. „Morning Post“ anunţă, că Japonesii au cucerit la 28 iulie două forturi şi că Japonesii ar fi pătruns în Port-Arthur, după ce au bombardat fortăruţa şi de pe mare şi de pe uscat. Mult mai rău stau pentru Ruşi lucrurile în Manciuria. Japonesii au început atacul general contra lui Kuropatkin. însuși Kuropatkin telegrafieaza Țarului, că toate trei armatele japonese îl strimtoreaza din trei direcțiuni. Oku se apropie tot mai mult de Haydong, tot spre Haydong nisuesce și Nodzu, or Kuroki se pregătesce a da marele atac contra Liaoyangului. Ariergarda ruseasca, ce s’a retras de laDaşisao a fost angajată într’o luptă lângă un sat aproape de Haydong. Kuropatkin spune, că Ruşii s’au apărat, dar în cele din urmă au trebuit să se retragă în faţa forţelor preponderante ale inimicului. O luptă s’a dat şi la Simicion, după care— dice Kuropatkin — Ruşii şi-au ţinut posiţiunile. Despre evenimentele întîmplate la frontul de nord, Kuropatkin nu raporteaza nimic, constată numai că Japonezii atacă şi acolo şi se silesc a împresura flancul drept al Ruşilor. Flancul acesta rusesc era condus de generalul Keller, care pentru a treia oră s’a ciocnit cu armata lui Kuroki. In lupta din urmă — dice agenția telegrafică rusă — generalul Keller a fost isbit de o granată, care Va omorît. Keller a murit, deci, în focul luptei. Moartea lui este fără îndoială o mare pierdere pentru Ruşi, deoarece Keller era unul din cei mai buni şi mai indrăsneţi comandanţi. Kuropatkin îl însărcina de obicieiu pe el cu resolvirea problemelor mai periculoase. In raportul, ce l-a adresat Ţarului, Kuropatkin nu face amintire despre moartea lui Keller. Locotenentul - general Zacharom a adresat statului major general al armatei un raport telegrafic cu data de 30 Iulie st. n., în care se duce între altele: „Legaţiunea Japoniei din Londra a publicat o telegramă a generalului Oku, relevând atacul armatei japonese din diua de 24 Iulie st. n., contra forturilor şi al lucrărilor de apărare ale armatei noastre de lângă Daşisao, unde noi am fi avut aproape cinci divisiuni cu 100 tunuri, şi că după atacuri consecutive contra posiţiunilor noastre, Japonezii le-ar fi ocupat înainte de zorile Jilei, respingându-ne spre Daşisao. „In realitate forţele noastre erau mai puţin considerabile decât se susţinea. Poziţia nostră era ocupată numai cu intenţiunea de a opri în loc pe inimic, or nu de a o apăra cu energie; de asemenea nu se construise lucrări de apărare deosebite. Japonezii au dat în adevăr atacuri