Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)

1904-07-22 / nr. 160

Pagina 2. In Academia de musică, du ce el, nu este permis nici a se vorbi, nici a­ se cânta unguresce, şi atât Opera, cât şi Academia de musică germaniseza în modul cel mai neruşinat şi periculos. Causa acestor stări este, că Ungaria n’a avut nicî-odată un ministru de culte cu sentimente adevărat maghiare. Despre actualul ministru de culte nu poate face declaraţiunî hotărîte, se teme însă, că e Italian, deoarece a um­blat prin Italia şi a făcut colecţiunî de studii din arta italiană. A vorbit apoi despre articolul de lege XX, 1848 privitor la ajutorarea bi­­sericei protestante, combătând viu pe Tisza, care s’a pronunţat şi el în cestiunea aceasta, însă în mod nemulţumitor. Cere, ca guvernul să ajutoreze preoţimea protes­tantă şi se nu amâne ad calendas graecas împlinirea justelor postulate ale acestei preoţinoi. I. Bedehazy a combătut declaraţiu­­nile de deunădă ale ministrului Berzeviczy şi a preţios, ca cestiunea calificării învă­­ţătorilor se nu o dea statul pe mâna con­fesiunilor, se introducă o rigorosă supra­­veghiare faţă cu preparandiile confesio­nale, pentru­ ca să se garanteze astfel un corp de dascăli cu sentimente maghiare. Ales, Gal spune între altele, că este greşit şi primejdios, ca statul să spriji­­nescă confesiunile organisate pe basă na­ţionalistă şi cari ţintesc la ruinarea vieţii naţionale maghiare. Deci unor confesiuni organisate pe astfel de base le place a­ se măguli cu aceea, că în privinţa religio­­nară ele constitue biserici naţionale se­parate, şi deci le place a­ se provoca me­reu la autonomia lor liberală, care le dă voie a face în şcole propagandă antina­ţională, atunci ele nu numai că n’ar tre­bui să fie ajutorate de cătră stat şi din partea guvernului, ci trebue împedecate în lucrarea lor contrară statului. Vorbind apoi de ancheta în causa reformei şcolare, oratorul încercă să com­bată discursul ce l-a ţinut metropolitul Meţianu în anchetă. Tendinţe ca acele ce se cuprind în discursul metropolitului va­lah — dise Gal — trebuesc suprimate cu totă energia. Protestăză contra espresiunilor „con­­sistoriu săsesc“ întrebuinţate de ministrul Berzeviczy. Numirea aceasta nu se poate întrebuinţa nici chiar atunci, când ea n’ar ave un înţeles politic şi de drept public. Statul a fost „scandalos de concesiv“ faţă cu şcollele confesionale, aşa încât n’a făcut obligatoare nici instrucţia limbei sta­tului (?), ci guvernului i-a rămas numai dreptul de inspecţiune. Inspecţiunea a­­cesta însă n’a esercitat’o nicî-odată gu­vernul din punctul de vedere al ideii de stat maghiar. Aşa d. e­ pe frontispiciul unei şcole valahe din Ardeal era inscripţia­­,Şcoala română“ (Sebess D.: A­sta-i autori­tatea statului maghiar? — Kubik B.: Scandaloasa concesiune). Inscripţia aceasta e vătămătore şi din punct de vedere al dreptului public. Şi în loc ca guvernul să fi procedat energic faţă cu naţionalităţile, a întrat la tocmela cu autoritatea biseri­­cască şi s’a rugat pentru îndepărtarea in­­scripţiunei valahe. A primit însă răspuns negativ, aşa că solgăbirăul respectiv a trebuit să-şî trimită omenii săi în decursul nopţii, ca să ştergă inscripţia de pe şcolă. Ce palmă cumplită pentru vara statului maghiar! Vorbitorul se ocupă apoi cu şcolele săsesce, unde geografia şi istoria se predă nespus de revoltător pentru patrioţii ji­­dano-maghiarî. La gimnasiul din Reghin se folosesce un manual de istorie în care Rakoczy e numit aventurier, dieta ungară e numită „Landtag“; în geografie nu se cunosce o Ungarie, ci numai o Österreich- Ungarn etc. A mai vorbit Lendl Adolf în ces­tiunea proprietăţilor fundaţionale, care sunt rău administrate. Desbaterea s’a continuat în şedinţa de eri. Românii şi Bulgarii. Escursiunea corpului didactic român în Bulgaria. Cetitorii noștri stiu deja, că un în­semnat număr din corpul didactic primar din România, s’au dus în escursiune în Bul­garia, unde pretutindeni li­ s’a făcut o stră­lucită primire. Eră ce i­ se scrie „Univer­sului“ despre escursiunea de la Sofia, ca­pitala Bulgariei, unde ospeţii români au sosit Duminecă în 11 Iulie st. v.. Escursioniştii români se strînseră di­­ram­aţa în grădina publică, de unde ple­cară în grupuri să visiteze oraşul şi edi­ficiile importante. Unii se duseră la bise­rica catedrală să asculte corul, care e forte frumos, pe când alţii se duseră să vadă museul naţional, Universitatea, Banca agricolă etc. Museul naţional din Sofia e instalat într’un local de zid cu numeroase boite. Acest local pe timpul dominaţiunei tur­cesc­ a fost o geamie. In sala de jos sunt aşedate numărose pietri antice, diferite fragmente de sculptură antică, morminte antice etc. In partea de sus a sălei se află o galerie, ce se întinde jur împrejur şi unde se pot vedea porturile din diferi­tele judeţe ale Bulgariei, monede antice, diferite vase, un tun de lemn, diferite arme rămase de la insurgenţii bulgari etc. Museul mai are şi o parte artistică, unde sunt expuse busturile împăraţilor Nicolae I şi Alexandru al II-lea, Ţarul liberator, busturile prinţului Ferdinand şi a defunctei prinţese şi apoi mai multe tablouri admi­rabil esecutat şi cari represintă episode de pe timpurile de tristă memorie, când Bul­garia era subjugată de Turci. Printre aceste tablouri atrage privi­rile tuturor visitatorilor tabloul masacrului de la Batac, unde, după­ cum se scie, în ajunul răsboiului de la 1877 — 78, 10 mii de Bulgari, tineri, bătrâni, femei şi copii au fost masacraţi fără milă de cătră ar­mata regulată turcă şi başbuzucii turci. Tabloul e cu adevărat înfiorător. Ve­derea acelor cadavre, cari zac sângerânde la picioarele nemiloşilor masacratori, la lu­mina incendiului ce distruge. Batacul, face o impresie profundă. Escursioniştii au găsit cea mai gran­­diosă primire pretutindeni pe unde au trecut. La Universitate, la palatul poştelor, la banca agricolă, fie directorii, fie func­ţionarii superiori i-au primit frăţesce, dân­­du-le în mod amabil toate explicaţiile re­lative la aceste instituţii. La orele 11 jum. diminaţa, s’a dat în grădina publică un Concert musical în onoarea escursioniştilor români. S’au cântat mai multe bucăţi alese şi doine româ­nesc!. La sfîrşit, musica a intonat imnul român. , Atunci, toţi cei­­presenţî, Români şi Bulgari, cari se numărau cu miile, au is­­bucnit în frenetice aplause şi strigăte de urale şi de „trăiască România“. Aceeaşi manifestaţie s-a repetat puţin mai târdiu, când musica a intonat imnul bulgar. După amiazî, la orele 4, escursioniş­tii conduşi de d-l inspector Dospevski, au visitat grădina zoologică.... La orele 5 seara, escursioniştii, în urma unei învitaţiuni speciale, au fost să visiteze şcoala română. Localul şcaiei era splendid decorat cu drapele şi cu ghir­lande de stejar. Escursioniştii au fost pri­miţi de d-l Al. Trifon­, preşedintele colo­niei române din Sofia, de membrii mar­canţi ai coloniei şi de d-l Stroescu, direc­tor al şcalei. După­ ce au visitat localul, escursio­niştii s’au întrunit într’un pavilion spaţios construit în curtea şcolei, unde li­ s’a oferit o gustare. S’au ţinut mai multe cuvântări şi s’au ridicat toasturi în onoarea oasperilor români, cari au rămas cu adevărat încân­taţi de simpatica şi frăţesca primire ce li­ se făcea. D-1 Stroescu printr’o caldă Cu­vântare ureza bună sosire colegilor săi din România, cărora le mulţumesce, pen­­tru­ că au venit să visiteze şcola ro­mână. D-1 Iancoff, frate cu eroul macedo­nean, colonelul Iancoff, printr’o entusiastă cuvântare îşi esprimă bucuria pentru­ că, după un interval aşa de mare de la libe­rarea Bulgariei, Românii şi Bulgarii se în­trunesc la­olaltă spre a­ se cunosce mai de aproape şi a se iubi. Istoria ne arată, continuă d-sa, că ori de câte­ ori Românii şi Bulgarii au trăit frăţesce, au avut o sorte bună. Desbinându-se între ei, au suferit şi unii şi alţii cele mai mari cala­mităţi: robie turcesca, domnie de fana­rioţi etc. Adresându-se institutorilor români, d-l Iancoff se esprimă în modul următor: „Să dăm mână cu mână şi să lucrăm în comun pentru binele acestor două po­poare amice. Românii, dincolo de Dunăre, Bulgarii aici şi Macedonenii în ţara lor, nu tind la nimic alta, decât la drepturile lor sfinte. Cu toţii voim să fim liberi. Duşmanii noştri nici­odată nu vor isbuti în scopurile lor, câtă vreme vom fi uniţi. Să fim deci pururi uniţi şi să inspirăm generaţiilor tinere încredinţate nouă, cul­tul patriei, limbei şi datinelor strămoşesce. Să luptăm pentru civilisaţie, care dă drep­tul fie­cărui de a fi liber, şi de a grăi şi a­ se ruga în limba strămoşilor săi. Cerem, deci, drepturile noastre, drepturile omului. Şi acei, cari ar îndrăsni să atenteze la aceste drepturi, nu vor rămâne nepe­­depsiţî“. Tot la acestă gustare a vorbit în românesce d-l Nicolaeff, un bătrân cu inima tânără, care a trăit multă vreme în ţară la noi şi care acum e dirigintele co­rului de la biserica catedrală din Sofia. Un elev al şcolei, Metodie Tanef, bulgar, a adresat, ósperilor o frumósá re­­citaţiune: „Salutare, salutare fraţi români „Pentru a vostră şi a nostră ţară „Să fim uniţi, măreţi şi bravi „Pentru a lor prosperitate cerul să rugăm: „In unire şi dreptate „Toţi cu toţii să ne iubim. „Trăiescă regele Carol, trăiescă prin­ţul Ferdinand, trăiască profesorii români şi bulgari.“ Fără îndoială, că corul distinsului nostru profesor de musică d-l Jaurez Mo­vilă, a avut cel mai mare succes în tote serbările ce s’au dat în Bulgaria. Cu toate că puțin număros, corul d-lui Jaurez Mo­vilă compus din elemente bune, s’a achi­tat admirabil de misiunea sa şi a fost unul din farmecele acestor serbări. Seara la orele 9, escursioniştii au fost invitați la un mare banchet, oferit în onoarea lor de către comuna Sofia şi cor­pul dăscălesc din capitala Bulgariei. Au luat parte la banchet d-nii Nicolaeff, pri­marul Sofiei, Tabacof inspector-şef al în­văţământului, Dospevski, inspectorul şcolar al departamentului Sofia şi institutorii şi institutoarele din Sofia. Musica militară şi corul d-lui Jaurez Movilă au intonat alternativ imnurile am­belor naţiuni; d-l Munteanu a cântat „Mândruliţă de la munte“ secerând aplause. Banchetul, bine­înţeles, a fost forte animat. D-l primar Nicolaeff a ţinut primul toast închinând pentru regele Carol, toast care a fost primit cu aplausele frenetice ale comesenilor, pe când musica militară intona imnul român. D-l Nestorescu, preşedintele congre­sului, dă cetire următorei telegrame a A. S. Prinţului Ferdinand al Bulgariei, ca răs­puns la telegrama trimisă de comitetul congresului didactic român. „Mulţumesc membrilor corpului di­dactic primar român pentru amabila de­peşă şi le adresez urările mele de bună sosire şi de bună călătorie prin Bulgaria“. Apoi d-1 Nestorescu închină pentru Suveranul Bulgariei. D-1 Costescu închină pentru amiciţia bulgaro-română. D-1 Tabacoff pronunţă un frumos toast, în care spune, că Bulgarii sunt pă­trunşi de dorinţa de a strînge legăturile cu poporul român, care şi-a jertfit fiii pen­tru libertatea Bulgariei. D-1 Dospevski spune, că amintirea celor două file de şedere a Românilor în Bulgaria, va rămâne neştersă în inimile Bulgarilor, închină pentru d-1 ministru Haret. S’au mai ţinut toasturi de cătră d-nii Ciocârlie, pentru institutorii bulgari, Io­­nescu (Fălticeni) pentru d-1 ministru Şis­­raanoff, Nicolau (Ploeşti) pentru armata bulgară etc. A fost mult aplaudat şi toastul d-nei Smara. Reproducem aci o parte din acest toast: „In trecut, spune cunoscuta publi­cistă, apostolul Paul a dis : glasul femeii nu trebue să răsune decât la vatră. In present porţile şcolelor fiind deopotrivă deschise ambelor sexe, femeia are dreptul GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 160.—1904. de a vorbi şi ea, mai ales când cuvântul de ordine este: „Vivat Bulgaria, vivat România“. Şi deci aşi tăcea eu acum, ar vorbi pietrele Carpaţilor şi stâncile Balca­nilor. Da, mari şi neşterse vor rămână aceste dde, cari se vor scrie cu litere de aur în analele amiciţiei rom­âno-bulgare.“ D-na Smara îşi termina toastul în­chinând pentru mamele române şi bulgare. După banchet s’a dat un bal în sa­­loanele otelului Royal. Au luat parte la bal toţi comesenii şi s’a dansat pănă la orele 2 diminaţa. Résboinl riiso-japones. După telegramele mai nouă, Japonesii au început asediul definitiv contra Port- Arthurului. Săsedece de baterii de câmp şi cetate bombardeza fortăruţa sub con­ducerea mareşalului Oyama. Japonesii nu cruţă nici o jertfă în omeni. Se anunţă deja oficial, că Japonesii au avut mari pierderi în ofiţeri şi soldaţi. „Times“ din Londra anunţă din To­kio, că foile japonese publică răspunsul, ce l-a dat generalul Stössel la provocarea mareşalului Oyama de a capitula. Din răs­puns se vede, că garnisona rusescă din Port-Arthur crede, că situaţiunea Ruşilor în Manciuria e escelentă şi că Europatkin n’a suferit nici o înfrângere. „Morning Post“ anunţă, că Japo­nesii au cucerit la 28 iulie două forturi şi că Japonesii ar fi pătruns în Port-Ar­thur, după­ ce au bombardat fortăruţa şi de pe mare şi de pe uscat. Mult mai rău stau pentru Ruşi lu­crurile în Manciuria. Japonesii au început atacul general contra lui Kuropatkin. în­suși Kuropatkin telegrafieaza Țarului, că toate trei armatele japonese îl strimtoreaza din trei direcțiuni. Oku se apropie tot mai mult de Hayd­ong, tot spre Hayd­ong ni­­suesce și Nodzu, or Kuroki se pregătesce a da marele atac contra Liaoyangului. Ariergarda ruseasca, ce s’a retras de laDaşisao a fost angajată într’o luptă lângă un sat aproape de Hayd­ong. Kuropatkin spune, că Ruşii s’au apărat, dar în cele din urmă au trebuit să se retragă în faţa forţelor preponderante ale inimicului. O luptă s’a dat şi la Sim­icion, după care­­— dice Kuropatkin — Ruşii şi-au ţi­nut posiţiunile. Despre evenimentele întîmplate la frontul de nord, Kuropatkin nu raporteaza nimic, constată numai că Japonezii atacă şi acolo şi se silesc a împresura flancul drept al Ruşilor. Flancul acesta rusesc era condus de generalul Keller, care pentru a treia oră s’a ciocnit cu armata lui Ku­roki. In lupta din urmă — dice agenția telegrafică rusă — generalul Keller a fost isbit de o granată, care Va omorît. Keller a murit, deci, în focul luptei. Moartea lui este fără îndoială o mare pierdere pentru Ruşi, de­oare­ce Keller era unul din cei mai buni şi mai indrăsneţi comandanţi. Kuropatkin îl însărcina de obicieiu pe el cu resolvirea problemelor mai periculoase. In raportul, ce l-a adresat Ţarului, Kuro­patkin nu face amintire despre moartea lui Keller. Locotenentul - general Zacharom a adresat statului major general al armatei un raport telegrafic cu data de 30 Iulie st. n., în care se duce între altele: „Legaţiunea Japoniei din Londra a publicat o telegramă a generalului Oku, relevând atacul armatei japonese din diua de 24 Iulie st. n., contra forturilor şi al lucrărilor de apărare ale armatei noastre de lângă Daşisao, unde noi am fi avut aproape cinci divisiuni cu 100 tunuri, şi că după atacuri consecutive contra posi­­ţiunilor noastre, Japonezii le-ar fi ocupat înainte de zorile Jilei, respingându-ne spre Daşisao. „In realitate forţele noastre erau mai puţin considerabile de­cât se susţinea. Poziţia nostră era ocupată numai cu in­­tenţiunea de a opri în loc pe inimic, or nu de a o apăra cu energie; de asemenea nu se construise lucrări de apărare deose­bite. Japonezii au dat în adevăr atacuri

Next