Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)

1904-10-24 / nr. 236

SEDACŢITOEA, Ad­inistraţioea şi Tipograf la Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURÎ: In Viena: laM. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op-Selik Nachf., Anton Oppelik. a Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RE­CLAME pe pagina d­a o seriă 20 bani „GAZETA“ iese în fiecare îl. Abonamente pentru Ansno-Vasarit Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul In casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiuniile sunt a se plăti înainte. Nr. 238. Braşov, Duminecă 24 Octomvrie (6 Ncemvrie). 1004, ANUL LXVII, Rudele „noului curent” ni. Ceea ce se petrece acoi la Arad, la Orăştie şi la Sibiiu sub marca generală de „curent nou activist“ nu este de­cât o urmare a situaţiunei grave, în care a ajuns partidul nos­tru naţional în urma neajunsurilor şi prigonirilor, ce avu se le sufere în cei doi-spre-ciece ani din urmă. Chiar şi cuvintele „curent nou“ indică, că este vorba de o abatere de la drumul, pe care a umblat par­tidul de la înfiinţarea sa. Se vor­besce de un „nou curent“ numai de câţiva ani, de când cu „grupa­rea“ tinerilor advocaţi de la Orăştie, care îşi pusese ca ţintă nu mai pu­ţin de­cât a scoate carul partidului din nomol. In realitate zăpăcala de acei pro­dusă de elementele resleţe e de ori­gine mai vechie, e un curent deja cam învechit, ce s’a ivit din mo­mentul, când în sinul partidului nos­tru naţional s’a manifestat pentru prima oră tendinţa de a face poli­tică o parte de „grup“ sau mai lă­murit­ă vis de clică. Nu le plăcea unora solidaritatea naţională, proclamată la 1881 pentru­­că aceasta nu le permitea „de a se emancipa de sub forţa preocupărilor învechite şi de a porni pe drumuri ce le convin“. De aceea şi-au propus a face o spărtură în aceasta solidari­tate. Şi fiind­că era prea tare şi nu puteau să începe nimic pe faţă în contra ei, fără a risca să fie spul­beraţi de indignaţiunea generală, şi-au­­fis: Vom căuta să intrăm mai în­­tâiu în cetăţuie, se ţinem isonul so­lidarităţii cu mulţimea şi s’ajungem apoi cu încetul a avea influenţă în partid, atunci vom îndruma noi toate aşa cum ne va veni nouă mai bine la socoteala. Aşa, s’a şi întâmplat. Afacerea memorandului a ajutat acestor ele­mente disolvante a ajunge chiar în conducerea partidului. Din momen­tul acesta s’a născut curentul, care a împins apoi pe „marii naţiona­lişti“ de pe vremuri din trâptă în treapta pănă ce s’au rupt cu totul de partidul naţional, declarând, că ei vor se facă altă politică, care se convină fie­căruia din ei mai bine. Concentraţia acestora se scie, că s’a făcut la Arad cu mult îna­inte de a­ se ivi „noul curent“ al ad­vocaţilor dela Orăştie. Erau cu ei şi o parte din membrii comitetului des­­binat în doue. Ei criceau, că ori le va succede se facă ca Aradul se dea în viitor „cuvântul de ordine“ între­gului partid naţional la o conferenţă ce-o vor conchiema acolo, sau, dacă nu le va succede acesta, ei în tot caşul se vor rupe de grosul partidu­lui şi vor merge înainte pe căile lor nou- activiste. Când s’a anunţat la Orăştie noua disidenţă, cei dela Arad s’au bucu­rat şi i-au dat mână de ajutor, spe­rând că ea va trage după sine cu încetul şi pe Ardeleni. Din conferenţă proiectată la A­­rad nu s’alese înse nimic şi a remas ca se lucreze cu toţii pentru isbânda „noului curent“. Li­ s’au alăturat şi ac­tiviştii din Sibiiu, cari percrându-şi tot rostul din trecut se mulţumesc acum a fi şi a cincea rota la carul „activităţii“ pestriţe de moda nouă. Intr’aceea grupul de la Orăştie în frunte cu deputatul Dobrei, după ce s’a lapedat de programul parti­dului naţional, s’a apropiat tot mai mult de politica emancipată a celor de la Arad şi amintitul deputat şî-a luat asupră-şî rolul de fervent pro­pagator al ei. De-o direcţiune principială, de un program politic nici n’a fost pomenire pănă acuma la nici unul din aceste grupări resleţe. Se unesc toţi în ce privesce opti­mismul şi oportunismul cu totul ne­­basat şi neînţeles, ce-i caracteriseza, şi se deosebesc prin aceea, că unii au înclinări de viitoare cooperare cu par­tidul guvernamental, luându-şe ca pildă pe Saşi, or ceilalţi au veleităţi oposiţionale înse fără deniei un fond opoziţional. Ei bine, aceşti representanţi ai „noului curent“ prepară, cum se pare, o conferenţă „generală“ acti­vistă, căci în­­filele ultime au con­vocat întruniri şi consfătuiri cu scop de a se alege „delegaţi pentru o eventuală conferenţă generală“. Se scie, că colectivitatea „acti­vistă“, de care vorbim, în lipsă de ori­ce directivă şi program politic serios, continuă de a uşurpa numele de „partid naţional“. Nu mai trebue se spunem, că acesta este un abus neiertat, care nu se poate destul condamna, dar este şi o absurditate şi prin urmare nu poate deroga întru nimic partidului naţional de la 1881. Din nenorocire înse purtarea aceasta neesplicabilă poate mult strica intereselor solidarităţii noastre, şi este un mare inconvenient şi faptul, că „activiştii“ amestecă cestiunea pro­testului contra proiectului lui Ber­zeviczy, care trebue se fie unanim şi general, cu cestiunea atitudinei lor separatiste şi nechibzuite politice. Revizuirea regulamentului camerei ungare. Ministrul preşedinte contele Stefan Tissa nu glumesce. Atât în conferenţă clubului liberal ţinută joi seara, cât şi în şedinţa de eri (Vineri) a dietei, şi-a mo­tivat propunerea privitoare la revisuirea regulamentului camerei. In conferenţă clubului liberal contele Tisza a ţinut un lung discurs asupra ne­cesităţii revisuirei regulamentului, discurs ce a fost adresat în primul rând cătră partidul său, apoi cătră oposiție şi la fine cătră ţara întregă, pentru­ ca toţi să în­­țelegă şi se scoită din el intenţiunile gu­vernului în cestiunea restrîngerei regula­mentului camerei, a cărui revizuire mi­nistrul preşedinte o află absolut necesară. E foarte interesant acest discurs de situaţiune, e plin de energie şi de convin­gere personală. D-l Tisza vrând să dove­descă înainte de toate, cât de periculosă este obstrucţiunea, a făcut­­o reprivire is­torică asupra mişcării obstrucţioniste in Ungaria. Legislatorii din 1848 n’au creat o lege contra obstrucţiunei, tot aşa cum nici străbunii Maghiarilor n’au adus lege împotriva paricidiului, fiind­că astfel de fapte le credeau imposibile l­a dis Tisza. Instituţia parlamentară se basăză pe prin­cipiul, ca voinţa „naţiunei“ să se valo­reze prin majoritate, ei o minoritate, care vrea să-şî impună cu sila voinţa ei, restornă şi face nefolositoare instituţia parlamentară, pe care însă toţi trebue să o apere şi să o susţină neştirbită. Tisza constată şi recunoasce, că Ma­ghiarii trăiesc în împrejurări extraordinare şi că chiar din causa temperamentului vio­lent al domnilor din dietă e corect, ca guvernul şi majoritatea să nu-şî esecute aşa de uşor toate intenţiunile. Recunoasce chiar, că pe urmele ultimei obstrucţiuni s’a ajuns la mai multe resultate salutare pentru Maghiari, s’a inaugurat — cum zise el — periodul creărei de reforme. Pentru acest cuvânt, Tisza nuvoesce să escludă cu desăvârșire obstrucțiunea, vrea însă să restrângă întrebuințarea acestei arme față cu singuraticele proiecte ale guver­nului. Vrea mai departe să facă imposibil, ca obstrucțiunea să potă opri întrega ma­șinărie constituţională, prin cee­ ce obstruc­ţia provocă stări ilegale şi păgubeşce viaţa economică şi politică a statului. Pănă aici contele Tisza n’a spus vr’un lucru nou. Acestea le-a mai spus el şi cu alte ocasiuni, şi acum cel muit deca şi-a întregit cele spuse mai înainte prin o lămurire mai detaiată a concepțiunilor sale. In ce privesce revisuirea regulamen­tului camerei, Leonteie Tisza s’a mărginit la trei puncte principale. A dis, că vrea să facă absolut imposi­bilă obstrucțiunea technicâ. Acesta s’a voit și ptin inițiarea reformei din 1899. Iniția­tiva de atunci însă a lăsat trei-patru apor­­turi pentru obstrucţia tehnică. Mai departe Tisza vrea să apere şi scutesc­ ordinea şi demnitatea în dietă faţâ cu degenerarea tonului in discuţie. Din acest punct de vedere, trebue să î­ se dea preşedintelui camerei m­jloceie necesare pentru menţi­nerea ordinei. Al treilea, trebue să se reguleze des­­baterea budgetului, deoarece este o imposi­bilitate, ca o mare parte a anului să fie ocupată cu desbaterea budgetara. Acesta este, in Iiniamente generale, discursul contelui Tisza. Bate la ochi, că in partea de înche­iere Tisza a accentuat stăruitor speranţa, că oposiţia nu şi-a spus încâ ultimul cu­vânt şi că ea n’a luat încă o decisiune finală în cestiunea revisuirei. Sperăm că elementele mai senase din oposiţie nu se vor eschiva in faţa necesităţii acţiuii şi din parte-i va primi cu braţele deschise ori­ce apropiere din partea oposiţiei, în interesul unei soluţiuni cu succes. Speranţele lui Tisza şi felul in care au fost accentuate, dau de bănuit, că el însuşi are cunoscinţa de oarecare apropiere, pentru­ care se fac cum încercări positive — în sinul partidului kossuthist. Alaltâerî şi eri s’a vorbit mult despre un compromis între guvern şi fracţiunea lui Franeise Kossuth, s’a colportat chiar numele câtorva deputaţi kossuthiştî, cari şi-ar da silinţa să afle modalităţile unei soliţiunî pacinice, adecă o conferenţă comună a tuturor par­tidelor, în care partidul liberal guverna­mental şi opoziţia să fie representate în număr egal. Ca moment interesant mai relevăm, că după contele Tissa a luat cuvântul fostul ministru de comerciu în ministeriul Szell, Ludvic Lang, care a zis între altele, că deci e să se salveze parlamentarismul de abusuri, trebue să se facă acesta re­vizuire pentru a­ se pune zăgaz tirăniei minorităţii. „Timpul cel mai priincios pen­tru eşirea la ivelă a uneltirilor naţiona­liste a fost tot­deuna atunci, când astfel de apariţiuni primejduesc parlamentaris­mul maghiar.“ * In şedinţa de erî a dietei, contele Tissa şî-a motivat propunerea sa de revi­suire. Oposiția l’a întîmpinat cu mare sgomot, cr dreapta liberală cu aprobări generale sgomotoase. Tisza a accentuat, că e absolut necesară revisuirea regulamen­tului, fără a ştirbi dreptul discuțiunei. Franeise Kossuth, luând cuvântul, a de­clarat că partidul său va apăra regula­mentul actual. S’a pus apoi la vot mo­ţiunea, ca în şedinţa de asjî se se pună la ordinea zilei propunerea contelui Tisza. Cu 216 contra 104 voturi, moţiunea a fost t­rimită. Demonstraţii sângerose în Innsbruck. In ziua de 3 Noemvrie s’a deschis facultatea de drept italiană, cu care oca­­siune s’au produs sera conflicte seriose în­tre studenţii germani şi italieni. Studenţii italieni atacaţi de cei ger­mani s’au apărat cu revolvere, descărcând vr’o 200 de glonţe. Italienii au împuşcat întâi şi în aer, mai târziu însă au împuşcat de-a dreptul în mulţime. In faţa hotelului „la crucea albă“ s’a întîmplat o grozavă încăerare. Au fost răniţi 9 inşi şi anume: Patscheider stud. med., Stersinger amploiat la c. f., Berger funcţ. la locotenentă (mort, nimerit drept în inimă), Rudolf lăcătuş, Guis stud. fii., Wacker poliţist, Amber prof. de gimnas­tică, Lechleitner filosof, Engelbrecht am­ploiat la gară. Agitaţia populaţiunei este enormă. Hotelul „La crucea albă“ fu­ aproape dărîmat. Primarul Greis s’a sforţat din tote pute­rile să liniştescă lumea, însă fără resultat. El a promis arestarea tuturor Italienilor. Germanii cer să-i pună pe Italieni în fiere. Italienii au fost blocaţi în hotelul „Crucea albă“. Germanii în număr de mai multe mii au decis a nu pleca totă noaptea din loc.­ ­Braşov, 23 Octomvrie v. Aniversarea Țarului Diarele din Petersburg se ocupă în articole lungi cu aniversarea a de cea a urcării pe tron a Țarului Nicolae. Tote articolele au o notă de seriositate sumbră. „Swjet* scrie: „Ju­­bileul acesta cade într’un an de resboiț ce ni­ s’a impus, însă cu atât mai căldu­­roase sunt manifestările de iubire ale po­porului pentru ţar“. — „Birsevija Wjedo­­mostiu scrie : „Binecuvîntat să fie momen­tul, în care Ruşii adunaţi cu credinţă tare în jurul Ţarului având încredere deplină într’un viitor mai bun, spre a începe un nou deceniu al domniei sale“. — „Russia

Next