Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)
1904-10-24 / nr. 236
SEDACŢITOEA, Adinistraţioea şi Tipograf la Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURÎ: In Viena: laM. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A. Op-Selik Nachf., Anton Oppelik. a Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina da o seriă 20 bani „GAZETA“ iese în fiecare îl. Abonamente pentru Ansno-Vasarit Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul In casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiuniile sunt a se plăti înainte. Nr. 238. Braşov, Duminecă 24 Octomvrie (6 Ncemvrie). 1004, ANUL LXVII, Rudele „noului curent” ni. Ceea ce se petrece acoi la Arad, la Orăştie şi la Sibiiu sub marca generală de „curent nou activist“ nu este decât o urmare a situaţiunei grave, în care a ajuns partidul nostru naţional în urma neajunsurilor şi prigonirilor, ce avu se le sufere în cei doi-spre-ciece ani din urmă. Chiar şi cuvintele „curent nou“ indică, că este vorba de o abatere de la drumul, pe care a umblat partidul de la înfiinţarea sa. Se vorbesce de un „nou curent“ numai de câţiva ani, de când cu „gruparea“ tinerilor advocaţi de la Orăştie, care îşi pusese ca ţintă nu mai puţin decât a scoate carul partidului din nomol. In realitate zăpăcala de acei produsă de elementele resleţe e de origine mai vechie, e un curent deja cam învechit, ce s’a ivit din momentul, când în sinul partidului nostru naţional s’a manifestat pentru prima oră tendinţa de a face politică o parte de „grup“ sau mai lămurită vis de clică. Nu le plăcea unora solidaritatea naţională, proclamată la 1881 pentrucă aceasta nu le permitea „de a se emancipa de sub forţa preocupărilor învechite şi de a porni pe drumuri ce le convin“. De aceea şi-au propus a face o spărtură în aceasta solidaritate. Şi fiindcă era prea tare şi nu puteau să începe nimic pe faţă în contra ei, fără a risca să fie spulberaţi de indignaţiunea generală, şi-aufis: Vom căuta să intrăm mai întâiu în cetăţuie, se ţinem isonul solidarităţii cu mulţimea şi s’ajungem apoi cu încetul a avea influenţă în partid, atunci vom îndruma noi toate aşa cum ne va veni nouă mai bine la socoteala. Aşa, s’a şi întâmplat. Afacerea memorandului a ajutat acestor elemente disolvante a ajunge chiar în conducerea partidului. Din momentul acesta s’a născut curentul, care a împins apoi pe „marii naţionalişti“ de pe vremuri din trâptă în treapta pănă ce s’au rupt cu totul de partidul naţional, declarând, că ei vor se facă altă politică, care se convină fiecăruia din ei mai bine. Concentraţia acestora se scie, că s’a făcut la Arad cu mult înainte de a se ivi „noul curent“ al advocaţilor dela Orăştie. Erau cu ei şi o parte din membrii comitetului desbinat în doue. Ei criceau, că ori le va succede se facă ca Aradul se dea în viitor „cuvântul de ordine“ întregului partid naţional la o conferenţă ce-o vor conchiema acolo, sau, dacă nu le va succede acesta, ei în tot caşul se vor rupe de grosul partidului şi vor merge înainte pe căile lor nou- activiste. Când s’a anunţat la Orăştie noua disidenţă, cei dela Arad s’au bucurat şi i-au dat mână de ajutor, sperând că ea va trage după sine cu încetul şi pe Ardeleni. Din conferenţă proiectată la Arad nu s’alese înse nimic şi a remas ca se lucreze cu toţii pentru isbânda „noului curent“. Li s’au alăturat şi activiştii din Sibiiu, cari percrându-şi tot rostul din trecut se mulţumesc acum a fi şi a cincea rota la carul „activităţii“ pestriţe de moda nouă. Intr’aceea grupul de la Orăştie în frunte cu deputatul Dobrei, după ce s’a lapedat de programul partidului naţional, s’a apropiat tot mai mult de politica emancipată a celor de la Arad şi amintitul deputat şî-a luat asupră-şî rolul de fervent propagator al ei. De-o direcţiune principială, de un program politic nici n’a fost pomenire pănă acuma la nici unul din aceste grupări resleţe. Se unesc toţi în ce privesce optimismul şi oportunismul cu totul nebasat şi neînţeles, ce-i caracteriseza, şi se deosebesc prin aceea, că unii au înclinări de viitoare cooperare cu partidul guvernamental, luându-şe ca pildă pe Saşi, or ceilalţi au veleităţi oposiţionale înse fără deniei un fond opoziţional. Ei bine, aceşti representanţi ai „noului curent“ prepară, cum se pare, o conferenţă „generală“ activistă, căci înfilele ultime au convocat întruniri şi consfătuiri cu scop de a se alege „delegaţi pentru o eventuală conferenţă generală“. Se scie, că colectivitatea „activistă“, de care vorbim, în lipsă de orice directivă şi program politic serios, continuă de a uşurpa numele de „partid naţional“. Nu mai trebue se spunem, că acesta este un abus neiertat, care nu se poate destul condamna, dar este şi o absurditate şi prin urmare nu poate deroga întru nimic partidului naţional de la 1881. Din nenorocire înse purtarea aceasta neesplicabilă poate mult strica intereselor solidarităţii noastre, şi este un mare inconvenient şi faptul, că „activiştii“ amestecă cestiunea protestului contra proiectului lui Berzeviczy, care trebue se fie unanim şi general, cu cestiunea atitudinei lor separatiste şi nechibzuite politice. Revizuirea regulamentului camerei ungare. Ministrul preşedinte contele Stefan Tissa nu glumesce. Atât în conferenţă clubului liberal ţinută joi seara, cât şi în şedinţa de eri (Vineri) a dietei, şi-a motivat propunerea privitoare la revisuirea regulamentului camerei. In conferenţă clubului liberal contele Tisza a ţinut un lung discurs asupra necesităţii revisuirei regulamentului, discurs ce a fost adresat în primul rând cătră partidul său, apoi cătră oposiție şi la fine cătră ţara întregă, pentru ca toţi să înțelegă şi se scoită din el intenţiunile guvernului în cestiunea restrîngerei regulamentului camerei, a cărui revizuire ministrul preşedinte o află absolut necesară. E foarte interesant acest discurs de situaţiune, e plin de energie şi de convingere personală. D-l Tisza vrând să dovedescă înainte de toate, cât de periculosă este obstrucţiunea, a făcuto reprivire istorică asupra mişcării obstrucţioniste in Ungaria. Legislatorii din 1848 n’au creat o lege contra obstrucţiunei, tot aşa cum nici străbunii Maghiarilor n’au adus lege împotriva paricidiului, fiindcă astfel de fapte le credeau imposibile la dis Tisza. Instituţia parlamentară se basăză pe principiul, ca voinţa „naţiunei“ să se valoreze prin majoritate, ei o minoritate, care vrea să-şî impună cu sila voinţa ei, restornă şi face nefolositoare instituţia parlamentară, pe care însă toţi trebue să o apere şi să o susţină neştirbită. Tisza constată şi recunoasce, că Maghiarii trăiesc în împrejurări extraordinare şi că chiar din causa temperamentului violent al domnilor din dietă e corect, ca guvernul şi majoritatea să nu-şî esecute aşa de uşor toate intenţiunile. Recunoasce chiar, că pe urmele ultimei obstrucţiuni s’a ajuns la mai multe resultate salutare pentru Maghiari, s’a inaugurat — cum zise el — periodul creărei de reforme. Pentru acest cuvânt, Tisza nuvoesce să escludă cu desăvârșire obstrucțiunea, vrea însă să restrângă întrebuințarea acestei arme față cu singuraticele proiecte ale guvernului. Vrea mai departe să facă imposibil, ca obstrucțiunea să potă opri întrega mașinărie constituţională, prin cee ce obstrucţia provocă stări ilegale şi păgubeşce viaţa economică şi politică a statului. Pănă aici contele Tisza n’a spus vr’un lucru nou. Acestea le-a mai spus el şi cu alte ocasiuni, şi acum cel muit deca şi-a întregit cele spuse mai înainte prin o lămurire mai detaiată a concepțiunilor sale. In ce privesce revisuirea regulamentului camerei, Leonteie Tisza s’a mărginit la trei puncte principale. A dis, că vrea să facă absolut imposibilă obstrucțiunea technicâ. Acesta s’a voit și ptin inițiarea reformei din 1899. Inițiativa de atunci însă a lăsat trei-patru aporturi pentru obstrucţia tehnică. Mai departe Tisza vrea să apere şi scutesc ordinea şi demnitatea în dietă faţâ cu degenerarea tonului in discuţie. Din acest punct de vedere, trebue să î se dea preşedintelui camerei mjloceie necesare pentru menţinerea ordinei. Al treilea, trebue să se reguleze desbaterea budgetului, deoarece este o imposibilitate, ca o mare parte a anului să fie ocupată cu desbaterea budgetara. Acesta este, in Iiniamente generale, discursul contelui Tisza. Bate la ochi, că in partea de încheiere Tisza a accentuat stăruitor speranţa, că oposiţia nu şi-a spus încâ ultimul cuvânt şi că ea n’a luat încă o decisiune finală în cestiunea revisuirei. Sperăm că elementele mai senase din oposiţie nu se vor eschiva in faţa necesităţii acţiuii şi din parte-i va primi cu braţele deschise orice apropiere din partea oposiţiei, în interesul unei soluţiuni cu succes. Speranţele lui Tisza şi felul in care au fost accentuate, dau de bănuit, că el însuşi are cunoscinţa de oarecare apropiere, pentru care se fac cum încercări positive — în sinul partidului kossuthist. Alaltâerî şi eri s’a vorbit mult despre un compromis între guvern şi fracţiunea lui Franeise Kossuth, s’a colportat chiar numele câtorva deputaţi kossuthiştî, cari şi-ar da silinţa să afle modalităţile unei soliţiunî pacinice, adecă o conferenţă comună a tuturor partidelor, în care partidul liberal guvernamental şi opoziţia să fie representate în număr egal. Ca moment interesant mai relevăm, că după contele Tissa a luat cuvântul fostul ministru de comerciu în ministeriul Szell, Ludvic Lang, care a zis între altele, că deci e să se salveze parlamentarismul de abusuri, trebue să se facă acesta revizuire pentru a se pune zăgaz tirăniei minorităţii. „Timpul cel mai priincios pentru eşirea la ivelă a uneltirilor naţionaliste a fost totdeuna atunci, când astfel de apariţiuni primejduesc parlamentarismul maghiar.“ * In şedinţa de erî a dietei, contele Tissa şî-a motivat propunerea sa de revisuire. Oposiția l’a întîmpinat cu mare sgomot, cr dreapta liberală cu aprobări generale sgomotoase. Tisza a accentuat, că e absolut necesară revisuirea regulamentului, fără a ştirbi dreptul discuțiunei. Franeise Kossuth, luând cuvântul, a declarat că partidul său va apăra regulamentul actual. S’a pus apoi la vot moţiunea, ca în şedinţa de asjî se se pună la ordinea zilei propunerea contelui Tisza. Cu 216 contra 104 voturi, moţiunea a fost trimită. Demonstraţii sângerose în Innsbruck. In ziua de 3 Noemvrie s’a deschis facultatea de drept italiană, cu care ocasiune s’au produs sera conflicte seriose între studenţii germani şi italieni. Studenţii italieni atacaţi de cei germani s’au apărat cu revolvere, descărcând vr’o 200 de glonţe. Italienii au împuşcat întâi şi în aer, mai târziu însă au împuşcat de-a dreptul în mulţime. In faţa hotelului „la crucea albă“ s’a întîmplat o grozavă încăerare. Au fost răniţi 9 inşi şi anume: Patscheider stud. med., Stersinger amploiat la c. f., Berger funcţ. la locotenentă (mort, nimerit drept în inimă), Rudolf lăcătuş, Guis stud. fii., Wacker poliţist, Amber prof. de gimnastică, Lechleitner filosof, Engelbrecht amploiat la gară. Agitaţia populaţiunei este enormă. Hotelul „La crucea albă“ fu aproape dărîmat. Primarul Greis s’a sforţat din tote puterile să liniştescă lumea, însă fără resultat. El a promis arestarea tuturor Italienilor. Germanii cer să-i pună pe Italieni în fiere. Italienii au fost blocaţi în hotelul „Crucea albă“. Germanii în număr de mai multe mii au decis a nu pleca totă noaptea din loc. Braşov, 23 Octomvrie v. Aniversarea Țarului Diarele din Petersburg se ocupă în articole lungi cu aniversarea a de cea a urcării pe tron a Țarului Nicolae. Tote articolele au o notă de seriositate sumbră. „Swjet* scrie: „Jubileul acesta cade într’un an de resboiț ce ni s’a impus, însă cu atât mai călduroase sunt manifestările de iubire ale poporului pentru ţar“. — „Birsevija Wjedomostiu scrie : „Binecuvîntat să fie momentul, în care Ruşii adunaţi cu credinţă tare în jurul Ţarului având încredere deplină într’un viitor mai bun, spre a începe un nou deceniu al domniei sale“. — „Russia