Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)
1904-10-14 / nr. 228
REDACŢUNEA, AliinistraUunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. * INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov si la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukos Nacht.. Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nackf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Beraat. Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 , bani pentru o publicare. Pu- I blicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe I pagina Ba o seria 20 bani ANUL LXVII. „GAzETA" iese in re-Citre fl. Abonamente pentru Austro-Ungarii Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru Romania si străinătate: Pe an an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru și din afară și la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraținea, Piața mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Era om, Joi 14 (27) Octomvrie 1904, !Din causa sfintei sărbători a de mâne,parul nu va apără pănă Vineri săra. Ameninţarea cu naţionalităţile. Nu s’a întîamplat, de la înfiinţarea dualismului, ca vr’unul din multele guverne unguresc, ce s’au succedat, să aibă un conflict cu oposiţia maghiară, fără ca între mijloacele sale de combatere a acesteia se nu se folosăscă de mijlocul de a atinge corda sensibilă a amorului propriu naţional, ameninţând cu naţionalităţile, cari singure se vor bucura şi vor profita, dăcă conflictul dintre guvernamentalii şi oposiţionalii maghiari ar lua dimensunî mai grave. Cu deosebire guvernele uisraiste, cel vechiu şi acum cel nou, au soiut şi soiu se esploateze de minune cestiunea naţionalităţilor, când pentru a-şi întări posiţiunea şi a şi cârpi popularitatea sdruncinată, când spre a desmânta oposiţia de la naşestremî în defavorul lor. Este o plângere permanentă a opoziţiei maghiare, că în Ungaria nu există un adevărat constituţionalism, fiind că tot numai un singur partid şi o singură clică a stăpânit şi stăpânesce şi nu alterneza partidele cele marî în guvernarea ţării, ca în alte state. Fi-va una din căuşele acestei stări de lucruri şi împrejurarea, că guvernele unguresc au stat sub presiunea relaţiilor cu Austria, condiţionate de legea dualistă şi de pactul încheiat cu ea. Cu toate acestea putem afirma, că dăcă Ungaria n’a scăpat până acii de regimul de clică al protipendaţilor, causa principală sunt ărăş! naţionalităţile, său mai bine dis causa este acea tactică, de care am vorbit mai sus în esplotarea pasiunilor şoviniste ale oposiţiei faţă cu naţionalităţile. Dăcă oposiţia n’ar fi cedat mai în tot-dăuna când guvernanţi! o speriau cu naţionalităţile, dăcă, din contră s’ar fi insuit acesta oposiţie să fie drăptă şi echitabilă faţă cu poporale nemaghiare — cum a sfâtuit’o Mocsary — şi astfel să paraliseze guvernul, atunci alta ar fi astăcji totă organisaţia şi viaţa constituţională în Ungaria şi nimeni n’ar mai trebui să se tema, că s’ar mai pută afla vre un guvern, care se penă periclita, garanţiile constituţionale şi se păta prejudeca intereselor de libertate şi de independenţa ale ţârii. N’ai ce face însă cu patima şi cu orbia ce ea o aduce după sine. Domnirea de clică va dăinui şi se va perpetua în acăstă ţără şi de sigur nu spre binele şi fericirea ei. Ne-am abătut încâtva. Voiam se vorbim de cea mai nouă tactică a guvernului actual spre a justifica faţă cu opoziţia planul de revisuire al regulamentului camerei. E vorba că acestă revisuire ar fi neapărat necesară, nu atât pentru a face cu neputinţă şoviniştilor estrem din tracţiunea Szederkényi-Ugrón să împiedece cu lunile funcţionarea re-roi,gulată a parlamentului, cât mai vîrtos pentru a înlătura „eventualul pericol al unei obstrucţiunî din partea naţionalităţilor“. Acesta e acuma un argument principal pentru a justifica planul contelui Tisza de a introduce clotura. Prin legea Berzeviczy guvernul vră se dea tuturor partidelor maghiare o dovadă, că vegheză şi soie se prevină periculul, de care ar fi ameninţat elementul domnitor, făcând să trăgă scălele naţionalităţilor sub jugul caudin al maghiarisății. Şi acăsta o face în aplausele oposiţiei. Sunt dor numai consecvenţi Tisza şi soţ! când vin şi mai spun oposiţiei: mai este un pericol ce poate veni de la naţionalităţi, o eventuală obstrucţie a lor în dietă, deci n’aveţi de cât se votaţi revizuirea regulamentului care singură păre se înlăture şi acest pericol. Firesce, că sibcolirile activiştilor desertorî ai partidului naţional român li sunt binevenite foilor guvernului spre a ilustra cu color cât se poate de intunecăse primejdia. S’a şi vorbit în dietă despre o astfel de eventualitate şi vre-o câţiva dintre matadorii fostei obstrucţiunî au declarat, că obstrucţia naţionalităţilor nici nu se poate cugeta în dieta maghiară, cât timp acesta se va ţină în Budapesta. Au dreptate, nu pentru că în trufia lor fac asusiune la pumn, ci pentru că o eventuală obstrucţiune a naţionalităţioria camera ungară— dacă ar întră acolo un număr fiecare de deputaţi car! s’o pătă pune la cale — n’ar avă nici un înţeles, căci fructele ei în cele din urmă tot adversarii lor le ar culege în împrejurările date. Nu pe calea acăsta se vor pută validita drepturile naţionalităţ lor, ci numai prin tenacitatea şi perseveranţa în stăruinţele şi luptele chilnice pentru apărarea şi conservarea linbei şi a naţionalităţii lor. Activismul episcopilor uniţi. ii. Pentru întâia oară un episcop român unit a jucat rol activ la congresul regnicolar al catolicilor maghiari — esclamă cu satisfacţiune guvernamentalul „P. Lloyd“, mai accentuând cu laudă, că acest episcop, Vasile Hossza al diecesei Lugoşului, şi a întrerupt chiar petrecerea sa în Roma şi s’a reîntors cu grabă în Ungaria, numai ca să pătă fi de faţă şi să pătă vorbi în adunare. Ca să ne putem da bine sămă de debutul episcopului Hosszú, e de lipsă să ştim de ce anume adunare e vorba aici. Şi pentru acesta vom recurge la însăşi declaraţiile făcute de preşedintele ei în discursul său de deschidere. Salutând pe „catolicii maghiari întruniţi în a V-a adunare mare“ preşedintele, contele Ioan Zichy, a arătat, că acestă adunare se ţine în fiecare an şi că scopul ei este de a uni în privinţa socială pe catolicii maghiari din Ungaria, pe cari multe îi despart. „Neavând noi autonomie, fise Záhy, să formeze cel puţin acest congres al nostru centrul, unde noi catolicii maghiari să ne adunăm an de an şi punând la o parte toate divergenţele sociale şi politice dintre noi, se căutăm cu orice preţ legăturile ce ne unesc, ca să ne putem înţelege unii cu alţii“. După însăşi declaraţia preşedintelui Zichy se tratăză deci în caşul de faţă de o concentrare a catolicilor maghiari din totă Ungaria, având problema de a-şî cultiva idealurile şi aspiraţiunile lor pe cale socială. Dat fiind aşadar, că congresul e maghiar, că e romano-catolic şi că urmăresce idealuri şi scopuri, cari nu au nimic comun cu acele ale Românilor uniţi, e clar şi neîndoios, că acestora din urmă nu le e locul în congresul maghiar. Cum dor, sub ce titlu şi cu ce scop, episcopul român unit al Lugoşului, a alergat la acest congres şi a luat cuvântul chiar imediat după preşedintele, vorbind cătră un public cu totul străin de cercul său de activitate şi de chemarea sa? S’ar pără că însuşi episcopul a simţit încâtva necesitatea de a da în astă privinţă oarecare desminţire în vorbirea sa ungurăscâ, adresată obştei catolicilor maghiari. In realitate însă acăsta nu fu o lămurire a cestiunei principiare, ce se impunea în faţa pasului său straniu, ci numai esplicarea din ce incident s’a hotărît şi s’a grăbit a întreprinde. Episcopul Hosszú spuse adecă în cuvântarea sa, că aflându-se în călătorie în Italia, a primit o scrisoare dela preș edintele congresului, contele Ioan Zichy, în care acesta îl rogă să ţină un discuns în marea adunare maghiară şi să vorbăscă despre „unirea şi unitatea catolicilor în alipirea lor de Papa“. Să nu-ţî stea mintea ’n loc când au ci şi veciî de acestea? Contele Ioan Ziehz, organisatorul acestui soiu de congrese catolice ungurescî, un lucătăr al partidului poporal catolic şi un politician de frunte maghiar, găsesce, că ar fi forte la timp, dăcă ar da o probă viuă înaintea congresiştilor săi, că marea înrîuiinţă a mpuinţelor sale de a concentra şi uni într’un grănunchiu pe toţi „catolicii“ din Ungaria a început a se resimţi pănă şi între Românii uniţi, pe cari el cu ai săi s’au obicinuit ai numi în mod impropriu „catolici de rit grecesc“, şi într’o bună diminăţă scrie o scrisoare episcopului încă nou nouţ dela Lugoş: Vino, te arată şi pledăză pentru unirea şi unitatea catolicilor, se fim fraţi cu toţii, alipindu-ne de Papa, capul comun bisericesc! Om isteţ acest conte Zichy! El a sciut alege cea mai potrivită temă pentru prima vorbire a unui vlădică românesc unit în marele congres maghiar din Budapesta, care să pără să întâmpine aplauzele acestuia şi să fie lăudată drept o manifestaţie „adevărat patriotică“. Şi vlădica, plin de dorul de a dobândi aceste anlanse, nu pregetă şi iute şi de grabă se pune la disposiţia nobilului conte , fără a se mai cugeta, că datoria sa, rolul şi chemarea sa sunt departe ca cerul de pământ de inşuinţele şi aspiraţiunile acelora, pe cari contele, îi presidază şi îi conduce tot în semnul alipirei de Papa — şi-şi rostesce vorbirea prescrisă întroducând- o cu cuvintele: Dicsértessék a Jézus Krisztusi Braşov, 18 (26) Octomvrie. „Reforma“ instrucţiunei prcioare. Din Budapesta se anunţă, că comisiunea pentru culte şi instrucţiune a camerei ungare, a ţinut alaltăerî după amădă o şedinţă, în care Paul Szöts a fost ales raportor al proiectului despre reforma instrucţiunei primare. La 10 Noemvrie, comisiunea va desbate în sînul ei proiectul,apoi va urma desbaterea în cameră. „Budapesti Hírlap“ crede a sei, că desbaterea asupra proiectului va urma îndată după încheiarea desbaterei provisorului cu Italia. Armistiţiu în dietă. Partidul lui Franz Kossuth s’a „distins“ din nou. Intr’o conferenţă confidenţială bărbaţii (!) conducători ai acestui partid au decis se nu mai tragâneze desbaterea provisorului vamal cu Italia, căci membrii partidului nu arată interes pentru acestă desbatere, or de altă parte el trebue să-şi conserve forţele pentru timpul când va veni la rând „marea desbatere“ asupra revizuirei regulamentului camerei. Acăstă neaşteptată întorsătură umple de bucurie pe contele Tisza, căci, după calculele guvernului, se aştepta, ca desbaterea asupra provisoriului se dureze încă cel puţin 8—10 zile. Conform acestui plan, în şedinţa de eră a dietei Francisc Kossuth a ţinut un discurs, reasumând îngrijirile partidului faţă cu proiectul de provisoriu. I-a răspuns contele Tisza, după care au mai vorbit contra proiectului doi oratori oposiţionalî. Se crede, că în şedinţa de asiî desbaterea se va încheia. Convenţia comercială între România şi Italia. In cursul acestei săptămâni se vor întruni în Bucurescî delegaţii guvernelor român şi italian, pentru începerea negocierilor asupra convenţiei comerciale între România şi Italia. Ca o condescedenţă pentru România, guvernul italian a consimţit ca negocierile dintre cele două State să se urmeze în Bucurescî, imitând în acăstă privinţă pe guvernul german. Conflictul anglo-rus. Am semnalat în numărul nostru de ere, că un nou conflict din cele mai seriose s’a ivit, prin surprindere, între Anglia şi Rusia. Flota rusă din Baltica, în drumul său spre Extremul Orient,a descărcat glănte de tun asupra a două flotile englese compuse din vase de pescari, a scufundat 1—2 vapore, un căpitan a fost