Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)

1904-10-14 / nr. 228

REDACŢUNEA, AliinistraUunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se­­ primesc. Manuscripte nu se retrimit. * INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov si la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukos Nacht.. Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nackf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Beraat. Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 , bani pentru o publicare. Pu- I blicări mai dese după tarifă­­ şi învoială. — RECLAME pe I pagina B­a o seria 20 bani ANUL LXVII. „GAzETA" iese in re-Citre fl. Abonamente pentru Austro-Ungarii Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru Romania si străinătate: Pe an an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întru și din afară și la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraținea, Piața mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Era om, Joi 14 (27) Octomvrie 1904, !Din causa sfintei sărbători a de mâne,­­parul nu va apără pănă Vineri săra. Ameninţarea cu naţionalităţile. Nu s’a întîamplat, de la înfiinţa­rea dualismului, ca vr’unul din mul­tele guverne unguresc­, ce s’au suc­cedat, să aibă un conflict cu oposiţia maghiară, fără ca între mijloacele sale de combatere a acesteia se nu se folosăscă de mijlocul de a atinge corda sensibilă a amorului propriu naţional, ameninţând cu naţionali­tăţile, cari singure se vor bucura şi vor profita, dăcă conflictul dintre guvernamentalii şi oposiţionalii ma­ghiari ar lua dimensunî mai grave. Cu deosebire guvernele uisraiste, cel vechiu şi acum cel nou, au soiut şi soiu se esploateze de minune ces­­tiunea naţionalităţilor, când pentru a-şi întări posiţiunea şi a şi cârpi popularitatea sdruncinată, când spre a desmânta oposiţia de la naş­­es­­tremî în defavorul lor. Este o plângere permanentă a opoziţiei maghiare, că în Ungaria nu există un adevărat constituţiona­lism, fiind că tot numai un singur partid şi o singură clică a stăpânit şi stăpânesce şi nu alterneza parti­dele cele m­arî în guvernarea ţării, ca în alte state. Fi-va una din cău­şele acestei stări de lucruri şi îm­prejurarea, că guvernele unguresc­ au stat sub presiunea relaţiilor cu Austria, condiţionate de legea dua­listă şi de pactul încheiat cu ea. Cu toate acestea putem afirma, că dăcă Ungaria n’a scăpat până acii de re­gimul de clică al protipendaţilor, causa principală sunt ărăş! naţiona­lităţile, său mai bine dis causa este acea tactică, de care am vorbit mai sus în esplotarea pasiunilor şovi­­niste ale oposiţiei faţă cu naţionali­tăţile. Dăcă oposiţia n’ar fi cedat mai în tot-dăuna când guvernanţi! o spe­riau cu naţionalităţile, dăcă, din con­tră s’ar fi insuit acesta oposiţie să fie drăptă şi echitabilă faţă cu po­porale nemaghiare — cum a sfâtu­­it’o Mocsary — şi astfel să parali­­seze guvernul, atunci alta ar fi as­­tăcji totă organisaţia şi viaţa cons­tituţională în Ungaria şi nimeni n’ar mai trebui să se tema, că s’ar mai pută afla vre un guvern, care se penă periclita, garanţiile constituţio­nale şi se păta prejudeca intereselor de libertate şi de independenţa ale ţârii. N’ai ce face însă cu patima şi cu orbia ce ea o aduce după sine. Domnirea de clică va dăinui şi se va perpetua în acăstă ţără şi de si­gur nu spre binele şi fericirea ei. Ne-am abătut încât­va. Voiam se vorbim de cea mai nouă tactică a guvernului actual spre a justifica faţă cu opoziţia planul de revisuire al regulamentului camerei. E vorba că acestă revisuire ar fi neapărat necesară, nu atât pentru a face cu neputinţă şoviniştilor estrem­ din tracţiunea Szederkényi-Ugrón să îm­piedece cu lunile funcţionarea re-roi,­­­gulată a parlamentului, cât mai vîr­­­­tos pentru a înlătura „eventualul pe­ricol al unei obstrucţiunî din partea naţionalităţilor“. Acesta e acuma un argument principal pentru a justifica planul contelui Tisza de a introduce clo­­tu­ra. Prin legea Berzeviczy guvernul vră se dea tuturor partidelor ma­ghiare o dovadă, că vegheză şi soie se prevină peri­culul, de care ar fi ameninţat elementul domnitor, fă­când să tră­gă scălele naţionalităţilor sub jugul caudin al maghiarisății. Şi acăsta o face în aplausele opo­­siţiei. Sunt dor numai consecvenţi Tisza şi soţ! când vin şi mai spun oposiţiei: mai este un pericol ce poate veni de la naţionalităţi, o e­­ventuală obstrucţie a lor în dietă, deci n’aveţi de cât se votaţi revizu­­irea regulamentului care singură păre se înlăture şi acest pericol. Firesce, că sib­colirile activişti­lor desertorî ai partidului naţional român li sunt binevenite foilor gu­vernului spre a ilustra cu color­ cât se poate de intunecăse primejdia. S’a şi vorbit în dietă despre o ast­fel de eventualitate şi vre-o câţiva din­tre matadorii fostei obstrucţiunî au declarat, că obstrucţia naţionalităţi­lor nici nu se poate cugeta în dieta maghiară, cât timp acesta se va ţină în Budapesta. Au dreptate, nu pentru­ că în trufia lor fac asusiune la pumn, ci pentru­ că o eventuală obstrucţiune a naţionalităţior­ia camera ungară— dacă ar întră acolo un număr fiecare de deputaţi car! s’o pătă pune la cale — n’ar avă nici un înţeles, căci fructele ei în cele din urmă tot ad­versarii lor le ar culege în împrejură­rile date. Nu pe calea acăsta se vor pută validit­a drepturile naţionalităţ lor, ci numai prin tenacitatea şi perseve­ran­ţa în stăruinţele şi luptele chil­­nice pentru apărarea şi conserva­rea linbei şi a naţionalităţii lor. Activismul episcopilor uniţi. ii. Pentru întâia oară un episcop român unit a jucat rol activ la con­gresul regnicolar al catolicilor ma­ghiari — esclamă cu satisfacţiune guvernamentalul „P. Lloyd“, mai accentuând cu laudă, că acest epis­­cop, Vasile Hossza al diecesei Lu­­goşului, şi a întrerupt chiar petrece­rea sa în Roma şi s’a reîntors cu grabă în Ungaria, numai ca să pătă fi de faţă şi să pătă vorbi în adu­nare. Ca să ne putem da bine sămă de debutul episcopului Hosszú, e de lipsă să ştim de ce anume adunare e vorba aici. Şi pentru acesta vom recurge la însă­şi declaraţiile făcute de preşedintele ei în discursul său de deschidere. Salutând pe „catolicii maghiari întruniţi în a V-a adunare mare“ preşedintele, contele Ioan Zichy, a arătat, că acestă adunare se ţine în fie­care an şi că scopul ei este de a uni în privinţa socială pe catolicii maghiari din Ungaria, pe cari multe îi despart. „Neavând noi autonomie, fi­se Z­áhy, să formeze cel puţin acest congres al nostru centrul, unde noi catolicii maghiari să ne adunăm an de an şi punând la o parte toate divergenţele sociale şi po­litice dintre noi, se căutăm cu ori­ce preţ legăturile ce ne unesc, ca să ne putem înţelege unii cu alţii“. După însă­şi declaraţia preşe­dintelui Zichy se tratăză deci în ca­şul de faţă de­ o concentrare a ca­tolicilor maghiari din totă Ungaria, având problema de a-şî cultiva idea­lurile şi aspiraţiunile lor pe cale so­cială. Dat fiind aşa­dar, că congresul e­ maghiar, că e romano-catoli­c şi că urmăresce idealuri şi scopuri, cari nu au nimic comun cu acele ale Românilor uniţi, e clar şi neîn­doios, că acestora din urmă nu le e locul în congresul maghiar. Cum dor, sub ce titlu şi cu ce scop, episcopul român unit al Lu­­goşului, a alergat la acest congres şi a luat cuvântul chiar imediat după preşedintele, vorbind cătră un pu­blic cu totul străin de cercul său de activitate şi de chemarea sa? S’ar pără că însuşi episcopul a simţit încâtva necesitatea de a da în astă privinţă oare­care desminţire în vorbirea sa ungurăscâ, adresată obştei catolicilor maghiari. In reali­tate însă acăsta nu fu o lămurire a cestiunei principiare, ce se impunea în faţa pasului său straniu, ci numai esplicarea din ce incident s’a hotă­­rît şi s’a grăbit a­­ întreprinde. Episcopul Hosszú spuse adecă în cuvântarea sa, că aflându-se în călătorie în Italia, a primit o scri­­soare dela preș edintele congresului, contele Ioan Zichy, în care acesta îl rogă să ţină un discuns în marea adunare maghiară şi să vorbăscă despre „unirea şi unitate­a catolicilor în alipirea lor de Papa“. Să nu-ţî stea mintea ’n loc când au c­i şi veciî de acestea? Contele Ioan Zieh­z, organisa­­torul acestui soiu de congrese cato­lice ungurescî, un lucătăr al parti­dului poporal catolic şi un politician de frunte maghiar, găsesce, că ar fi forte la timp, dăcă ar da o probă viuă înaintea congresiştilor săi, că marea înrîuiinţă a m­puinţelor sale de a concentra şi uni într’un gră­­nunchiu pe toţi „catolicii“ din Un­garia a început a se resimţi pănă şi între Românii uniţi, pe cari el cu ai săi s’au obicinuit ai numi în mod impropriu „catolici de rit grecesc“, şi într’o bună diminăţă scrie o scri­­soare episcopului încă nou nouţ dela Lugoş: Vino, te arată şi pledăză pentru unirea şi unitatea catolicilor, se fim fraţi cu toţii, alipindu-ne de Papa, capul comun bisericesc! Om isteţ acest conte Zichy! El a sciut alege cea mai potrivită te­m­ă pentru prima vorbire a unui vlă­dică românesc unit în marele con­gres maghiar din Budapesta, care să pără să întâmpine aplauzele aces­tuia şi să fie lăudată drept o manifes­taţie „adevărat patriotică“. Şi vlădica, plin de dorul de a dobândi aceste anlanse, nu pregetă şi iute şi de grabă se pune la dis­­posiţia nobilului conte , fără a se mai cugeta, că datoria sa, rolul şi chemarea sa s­unt departe ca ce­rul de pământ de inşuinţele şi as­piraţiunile acelora, pe cari contele, îi presidază şi îi conduce tot în semnul alipirei de Papa — şi-şi ros­­tesce vorbirea prescrisă întroducân­­d- o cu cuvintele: Dicsértessék a Jézus Krisztusi Braşov, 18 (26) Octomvrie. „Reforma“ instrucţiunei prc­­ioare. Din Budapesta se anunţă, că co­­misiunea pentru culte şi instrucţiune a camerei ungare, a ţinut alaltăerî după amădă o şedinţă, în care Paul Szöts a fost ales raportor al proiectului despre re­forma instrucţiunei primare. La 10 Noem­­vrie­­, comisiunea va desbate în sînul ei proiectul,­­apoi va urma desbaterea în cameră. „Budapesti Hírlap“ crede a sei, că desbaterea asupra proiectului va urma îndată după încheiarea desbaterei proviso­­rului cu Italia. Armistiţiu în dietă. Partidul lui Franz Kossuth s’a „distins“ din nou. Intr’o conferenţă confidenţială bărbaţii (!) con­ducători ai acestui partid au decis se nu mai tragâneze desbaterea provisorului va­mal cu Italia, căci membrii partidului nu arată interes pentru acestă desbatere, or de altă parte el trebue să-şi conserve for­ţele pentru timpul când va veni la rând „marea desbatere“ asupra revizuirei regu­lamentului camerei. Acăstă neaşteptată întorsătură umple de bucurie pe contele Tisza, căci, după calculele guvernului, se aştepta, ca desba­terea asupra provisoriului se dureze încă cel puţin 8—10 zile. Conform acestui plan, în şedinţa de eră a dietei Francisc Kossuth a ţinut un discurs, reasumând îngrijirile partidului faţă cu proiectul de provisoriu. I-a răs­puns contele Tisza, după care au mai vor­bit contra proiectului doi oratori oposi­­ţionalî. Se crede, că în şedinţa de asiî desbaterea se va încheia. Convenţia comercială între Ro­­mânia şi Italia. In cursul acestei săp­tămâni se vor întruni în Bucurescî dele­gaţii guvernelor român şi italian, pentru în­ceperea negocierilor asupra convenţiei co­merciale între România şi Italia. Ca o con­­descedenţă pentru România, guvernul ita­lian a consimţit ca negocierile dintre cele două State să se urmeze în Bucurescî, imitând în acăstă privinţă pe guvernul german. Conflictul anglo-rus. Am semnalat în numărul nostru de ere, că un nou conflict din cele mai se­riose s’a ivit, prin surprindere, între Anglia şi Rusia. Flota rusă din Baltica, în dru­mul său spre Extremul­ Orient,a descărcat glănte de tun asupra a două flotile en­­glese compuse din vase de pescari, a scu­fundat 1—2 vapore, un căpitan a fost

Next