Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1904 (Anul 67, nr. 242-265)

1904-11-02 / nr. 242

REDACŢIUNEA, Administraţiuniea şi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administrative în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nackf., Anson Oppelik. In Budapesta la A. ~V. Gold­berger, Ekstein Beraat. Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-könit). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai des© după tarifă și învoială. — EJECLAME pe pagina d­a o seriă 20 bani N­L LXVII. v. „5AZSTA“ iese in­ are Abonamente pentru ABsiio­fftibili Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Dumineca 4 cor. pe an. Penau România şi străinătate. Pe an an 40 frânei, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu­ dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. rr r -plar 10 bani. — a pî.­orc­­mentele cât şi . rţiio ij* sunt a se plăti îr Nr. 242, Braşov, Lunî-Marţi 2 (15) Noemvrie 1004, Protectoratul tiszaist. Pănă erî, alaltă-er! nici că se sciea de cătră publicul mare, că în partidul liberal guvernamental, în afară de cei 14 deputaţi saşi, cari la timpul seu au intrat cu atâta sgomot în şirurile lui, se mai află încă odată atâţi deputaţi de naţio­nalitate română şi sârbeasca. Fost’au flecî de ani la ordinea flilei în camera ungară nenumărate cestiuni, cari atingeau de aproape, ba încă prea dureros de aproape pe Români şi Serbi, nicî-odatâ însă nu s’a vecrut ridicându-se vr’unul din aceşti deputaţi, supranumiți „m­ame­­luci ai guvernului“, ca se ia în apă­rare o causă român­ăscă sau ser­băscă. Numai ici colea, dar şi acăsta de tot rar, mai lua cuvântul câte unul din eji — cu ocasiunea discusiunilor faimoase şi furiose în cestiunea na­ţionalităţilor — pentru ca să declare, că poporul român e blând, brav şi patriotic, dând astfel în glasul stă­pânilor săi, cari puneau totă vina pentru nemulţămirea poporului, pe „agitatorii de profesiune“. In aceste caşuri ei, deşi de naţionalitate Ro­mâni său Şerbi, erau consideraţi de lumea mai puţin iniţiată în secretele partidului liberal ca mădulare apar­ţinetore elicei de la putere a celor de seminţia apardiană şi semitică Nu s’a pomenit ca aceşti depu­taţi din majoritate să fi vorbit vr’o­­dată în vr’o causă naţionalo-culturală română ori sârbesca, depărtându-se cu totul de vederile soţilor lor ma­ghiari din partid, decât acum 25 de ani, când cu desbaterea asupra pro­iectului de lege pentru introducerea obligătore a limbei maghiare în şco­­lele poporale ale naţionalităţilor. E semnificativ, că acest proiect de lege a fost primul pas, care a adus după sine pasul de acum, ne­voia Berzevjezyană, şi că pe atunci era mare şi tare în fruntea guvernu­lui tatăl actualului ministru-preşe­­dinte, răposatul Coloman Tisza. La 1879 veflurăm pentru prima­­oră rarul fenomen, că deputaţii de naţionalitate română, înregimentaţi în partidul guvernului, n’au făcut în cestiunea şcolară causă comună cu colegii lor. Ei au vorbit în ca­meră contra proiectului de maghia­­rizare, fără ca să fi călcat disciplina de partid, fiind­că în afacerea acăsta școlară li­ s’a fost permis a fi de altă opiiune. Coloman Tisza era om rutinat. El vocia că printr’asta n’avea se pierdu nimic, căci totă oposiția ma­ghiară era la disposiția sa în Ges­tiunea maghiarisării. Lăsând pe câţî­va din mamelucii sei să se ală­ture la gravaminele Archiereilor ro­mâni, nu putea decât să câştige, căci făcea pe Români şi pe ceilalţi ne­­maghiarî să crădă, că se portă cu bunăvoinţă faţă cu interesele lor culturale şi numai cu părere de rău se vede constrîns a ceda încâtva cu­rentului maghiarisator. De ce se nu profite şi Tisza fiinl de acest esemplu de tactică şi­­reată a tatălui seu ? Deputaţii români şi sârbi, cari s’au presentat la contele Tisza, ca săi spună, că în cestiunea reformei şcolare ei nu pot merge cu parti­dul, ci se vor alătura la memoran­­dele Episcopilor lor, de sigur că au scitit dinainte ce răspuns le va da ministru-preşedinte şi că-i va primi cu aceeaşi afabilitate ca şi pe Saşi. Ce poate să dovedeasca mai mult „bunăvoinţa“ ce pretinde a­ o avea contele Tisza faţă cu naţionalităţile, decât faptul, c­ă el dă voie Româ­nilor, Saşilor şi Sârbilor din partidul său să se abată de la disciplina de partid în acăstă cestiune, aspetându­­se la gravaminele conaţionalilor lor? Şi încă una. Ca mâne vor fi alegeri nouă dietate şi era tiszaistă Nr. 2 încă de aici încolo are se se începe! De ce să nu apară de acuma contele Tisza în lumina unui pro­tector al tuturor „patrioţilor“ din sinul naţionalităţilor; de ce să nu se afle de acum, că cineva poate fi gu­vernamental fară a fi silit să desa­­vueze pe Episcopii săi, cari iau în apărare şcoala şi biserica română ; de ce, cu un cuvânt, se nu se desfăşura înaintea publicului mare al naţiona­lităţilor de pe acum icona viitorului cum şi-l închipuesc Tisza-Berzeviczy cu ai lor, când floarea acestor naţio­nalităţi se va întruni sub egida par­tidului guvernamental, ca să aducă prinos şi jertfă „nefalsificatului pa­triotism maghiar“? Ce prospecte frumose pentru toţi aceia­, cărora le arde sufletul după deputăţie! Cu toate aceste nu putem să nu constatăm cu mulţumire, că Românii din tabăra guvernului­­ nu vor nici ei să se despartă cu totul de sângele lor, nu cel puţin faţă cu atentantul lui Berzeviczy. Totuşi nu ne vom pută bucura de acesta, pe câtă vreme aceşti Ro­­mâni se vor purta cu gândul să continue însoţirea, cu ace­a, cari sapă gropa vieţei şi culturei noastre naţionale. lui judeţan din cercul electoral Sălişte şi 2) Discutarea situaţiunei generale politice şi lo­area unei resoluţiunei faţă cu proiec­tul şcolar al guvernului. întrunirea a fost convocată de d-nii Dr. Stroia, I. Banciu, I. Manta, Dr. Borcea, Dr. Coraşa, Dr. Beu. — Tot în aceeaşi­­fi s’a ţinut o în­trunire de alegători în cercul electoral Si­ria cu obiectul: 1) Resoluţiune asupra proiectului de lege despre reforma învă­ţământului poporal. Convocători d-nui: Dr. I. Hotăran, Dr. I. Raţiu, R. Măeruşan, M. Păscuţ, M. Dulhaz, A. Secula, N. Lăză­­rescu, P. Benea, A. Ignaţiu, S. Borlea, T. Gropşan, G. Crista. — O a treia întru­nire de alegători au convocat pe diua de Joi 17 Nov, d-nii S. Medean şi Z. Mure­­şan la Sebeşul săsesc cu scop de a pro­testa în contra proiectului Berzeviczy. La meetingul de protestare sârbesc din Verşeţ, au participat vr’o 3000 de Şerbi. S’a primit, un proiect de resoluţiune pre­sentat de Miretici contra proiectului lui Berzeviczy. Un discurs a ţinut şi d-l To­mici contra proiectului. Braşov, 1 (14) Noemvrie. Proiectul Berzeviczy. După dia­­rele unguresc, am adus şi noi soirea, că guvernul a luat de la ordinea zilei pro­iectul de reformă al instrucţiunei, pentru ca eventual să facă în el unele modifi­cări. Scirea acesta se desminte acum din parte oficială. In şedinţa de Vineri a co­­misiunei parlamentare pentru instrucţiune ministrul Berzeviczy a declarat categoric că nu este învoit cu amânarea desbaterei proiectului în comisiune. In urma vorbirei deputatului Csernoch însă, ministrul a de­clarat, totuşi, ca desbaterea proiectului să se începa în şedinţa com­isiunei de la 15 Nov., de dre-ce e de dorit, ca cel puţin partea generală a proiectului să se des^ bată fără întrerupere. Manifestaţiimile contra proiec­tului de reformă şcolară. Erî în 13 No­emvrie s'a ţinut o întrunire de alegători ai cerculuiţ^Selişte cu următorul program : 1) Darea de săm­ă a delegaţilor consiliu­„Deputaţii români din partidul liberal şi proiectul Berzeviczy“. Sub marca acesta, foile maghiare din Pesta a­­duc scrrea, că deputaţii guvernamentali de naţionalitate română s’au presentat în delegaţiune, sub conducerea d-lui Dr. Ni­­colae Şerban, la ministrul preşedinte Tisza în afacerea proiectului Berzeviczy, decla­­rându-i că iau şi ei poziţie contra proiec­tului. Punctul lor de vedere este cel ac­centuat în memorandele arabelor biserici române. „Alkotmány“ zice, că aceşti de­putaţi sunt următorii: Pahomie Avra­­raescu, Ioan Ciocan, dr. Alexe Nopcea (?!) Iosif Papp, Nicolae Şerban, George Şerb, George Szombathy şi Petru Vuia. Punerea în vigoare a noului ta­rif vamal român, Societatea germană pentru tratate comerciale, primesce din Bucuresci următorea scrie în privinţa pu­­nerei în vigoare a noului tarif vamal ro­mân : Cestiunea punerei în vigoare a noului tarif vamal la 1 (14) Decemvrie a. c. ast­fel precum o cere legea votată de ca­mere, a format obiectul unor discuţiuni succesive între guvernul român şi cel german de o parte şi între cabinetele din Viena şi din Bucuresc, de altă parte Gu­vernul român şi cu deosebire ministrul de finanţe Costinescu au insistat mult, ca ta­riful să între în vigoare la 1 (14) Decem­vrie; în acest caz, multe articole, cari nu sunt consolidate prin tratatele în vigoare ar fi supuse la taxe vamale cu mult mai mari, de cât cele actuale. In cele din urmă însă guvernele streine au obiectat, că un asemenea procedeu nu s’ar împăca cu le­alitatea faţă cu statele cu cari s’au înche­iat convenţiunî comerciale şi guvernul ro­mân a cedat, promiţând, că înainte de 1 (14) Decemvrie legea în cestiune va fi modificată şi data punerei în vigoare a nou­lui tarif va fi amânată. Cu chipul acesta a dispărut şi nece­sitatea simţită cu deosebire de Austro- Ungaria, ca pănă la încheierea noului tra­tat să încheie un aranjament provisor. In cercurile diplomatice române se discută şi cestiunea denunţărei tratatelor. S’a afirmat, că guvernul român are inten­ţia de a le denunţa înainte de 31 Decem­­ bin dieta ungară. (Tisza despre serviciul activ de doi şi despre tu­nuri pentru honvedime. Impresia la oposiţie. — „Foc bengalic“.) In şedinţa de­­Sâmbătă a dietei un­gare s’au făcut din partea ministrului pre­şedinte Tisza nisce declaraţ’unî, menite a mulcomi oposiţia în lupta ei contra gu­vernului. Încă înainte de deschiderea şedinţei, s’a răspândit în culoarele camerei svonul, că la interpelaţia deputatului Francisc Ber­ger, pusă la cale de Tisza, asupra nouei legi militare, ministru! preşedinte va răs­punde, că noua lege pentru armată s’a pregătit pe basa serviciului de doi ani şi că honvedirea ungară va primi tunuri. Motrea a produs o viuă mişcare prin­tre deputaţi. Guvernamentalii clipeau . Ei, acum să poftăscă oposiţia a mai veni cu palavre, că guvernul n’a dobândit succese însemnate naţionale maghiare în armată! Oposiţia de altă parte, era forte încurcată. Din cestiunea tunurilor pentru honvedime ea îşî făcuse o pretensiune naţională, ce mereu a accentuat’o cu toate ocasiunile,— şi eră că acum i­ se împlinesce şi acestă dorinţă. Ce să facă deci? Să se bucure şi să pream­ărescă şi ea pe Tisza, închinân­­du-se în faţa marilor lui succese şi a ge­nialităţii lui de bărbat de stat, ori să stea şi mai departe neclintită la postul ei de fervent combatant contra guvernului ac­tual ? Se mai dicea în același timp, că Maj. Sa a dat 200,000 fi. pentru statua lui Kossuth Lajos, er unul din nouele vase de răsboiți va fi botezat „Kossuth Lajos“­!) — Afară de acesta, dicea un depu­tat, regele va adopta pe Francisc Kosuth ! In cele din urmă se deschise ședința şi cu mare interesare s’a ascultat cetirea carnetului de interpelaţii. Intre cele 6 in­terpelaţii era şi a lui Bolgár, însă, pentru a-şi asigura dreptul la cuvânt­, atât Polo­­nyi, cât şi Rakovsky anunţară şi ei câte o interpelaţie în cestiunea serviciului de doi ani. Interpelaţiile au venit la retid numai la orele 12'/1 Francisc bolgár interpeleză pe ministrul de honvedi, decă s’au înche­iat lucrările cu privire la reforma legei militare, şi când are de gând guvernul să presente camerei noul proiect? El ceru­ tot­odată lămuriri de la ministrul preşe­dinte Tisza, deci s’a ţinut samă în noua lege despre serviciul de doi ani? Ministrul preşedinte Tisza a luat în­dată cuvântul. In răspunsul seu­i­ise, că nu s’au încheiat încă­­lucrările asupra reformei legei militare, poate însă să dea desluşiri în general asupra lor, şi de­clară încă de pe acum, că lucrările stau pe basa serviciului de doi ani. Declarația contelui Tisza şterse a­­plause și strigări furtunoase de „éljen“ pe băncile guvernamentale. Opoziția se arăta forte surprinsă. La toate armele se va introduce ser­viciul de doi ani? întreba Ugron. Tisza răspunde, că la cea mai mare parte, afară de cavalerie, artileria călare și marina de résboia. Continuând spune, că guvernul de résboia va pretinde, în schimb, sarcini cari vor pute fi suportate de popor, însă e firesc, ca contingentul de recruți se se sporesea. — Aha! strigară cei din stânga. — Da, trebue sporit acest contingent, răspunde Tisza, fiind­că pentru completa­rea cadrelor vor fi în viitor numai două clase de etate, vine a. c. Se crede totuşi, că dacă va fi perspectivă de a se ajunge la o înţele­gere cu Austro-Ungaria, denunţarea va fi de prisos, fiind­că încheierea tratatelor cu celelalte state se va face, fără dificultăţi, pe baza clausei națiunei celei mai favori­­sate.

Next