Gazeta Transilvaniei, decembrie 1904 (Anul 67, nr. 266-289)
1904-12-04 / nr. 269
Pagina 2. Ungaria vrea să se desfacă de Austria și vrea cel mult încă uniunea personală, însă nu mai mult afacerile comune----In privința aceasta nu ne pot amăgi scandalurile parlamentare care se repercutează la noi Fie că va învinge brutalitatea fără margini a lui Tisza, fie că vor urma lui Tisza Wekerlescu Szell, Andrásy, Apponyi, țara vrea să-și afirme voința sa și va şi isbuti cu aceasta mai curând sau mai târdiu. Acesta este scopul adevărat al obstrucțiunei, pe care majoritatea liberală vrea să-l facă imposibil prin clotură... Ochiul, care pătrunde suprafața, observă că aci (în Ungaria) lupta se portă pentru ceva mai înalt, decât pentru dreptul, de a obstrua în parlament; acest ochiu observă, că lupta are să decidă asupra despărțirei de Viena, fie mai curând sau mai târziu. Mândria maghiară se înarmeaza contra Austriei — pe când în „lagărul austriac“ se hărţuesc „zi şi nopte comandanţii, gregarii şi servitorii“. Şedinţa de Joi a dietei. Şedinţa de orî (15 i. c.) a dietei a fost orăşî sgomotosa. A fost deschisă de vicepresidentul Jakabffy. Încă înainte de deschidere, o mare agitaţiune domnea în sală, înainte de a se întră în ordinea de zi, a cerut cuvântul contele Juliu Andrassy. Presidentul însă nu i-a dat cuvântul. Se produse atunci un mare tumult. In cele din urmă însă contele Andrassy a putut totuși să vorbăscă la cestiunea vechiului regulament. El a declarat, că modificarea regulamentului, ce s’a făcut prin primirea facţiunei-Daniel o consideră de nulă şi nicî-odată nu o va recunosce de valabilă. A mai declarat, că în ce privesce sanarea situaţiunei, îşi va da totă silinţa şi e gata, ca pe o cale are-oare să se ajungă la o pacînică soluţiune. După Andrassy a luat cuvântul Francisc Kossuth, care ca şi antevorbitorul a declarat, că nu consideră de valabilă modificarea introdusă pe basa moţiunei Daniel şi o declară de nulă. A cerut totodată de la president, ca punctele procesului verbal despre şedinţa de la 18 Noemvrie se fie rectificate. A luat apoi cuvântul contele Albert Apponyi. Şi el, ca şi Andrassy şi Kossuth a declarat, că modificarea regulamentului n’o consideră de valabilă şi că pe basa aceasta nu se va putea face o împăciuire cu majoritatea. Constituţia numai atunci are preţ, deci se menţine continuitatea de drept. Dacă puterea vre să rupă acâstă continuitate prin procedări forțate, asta însamnă nimicirea constituţiunei. Erau orele ll3/4 când contele Tissa s’a ridicat să vorbescă. Oposiția înscena atunci un sgomot teribil, vrând se împiedece pe Tisza de a vorbi. El însă, nebăgând în samă sgorotul şi tumultul, îşi începu discursul şi şi-l continua în mijlocul sgomotului infernal. Nimic nu se audia din vorbele lui. Se vedea numai că-şî mişcă buzele şi gesticuloză. Deodată se făcu o adâncă tăcere pe care nimic n’o tulbură decât cuvintele lui Tisza: 10 se ve strivim11 adresate oposiţiei. Imediat după acesta isbucni un mare tumult. Unul din deputaţii guvernamentali să fi dis, că obstrucţioniştii trebue bătuţi cu biciul. Fostul ministru Wlassics ameninţă partidul liberal cu pumnul. Disidenţii săriră din bănci şi începură să amenințe cu pumnii. Apoi întreaga oposiție sări din bănci. Guvernaraentalul Wolfner Tivadar se aruncă asupra lui Wlassics. Toți credeau că are să-l lovească și toți săriră în mijlocul salei. Se’produse o mare învălmășală, — și presidentul suspendă ședința. In decursul pausei deputaţii sbierau, vociferau, alergau încace şi încolo. La ora 1202 şedinţa s’a redeschis. Presidentul chemă atunci pentru a treia oră la ordine pe Lengyel Z., fiind-că nu lăsa pe Tisza să vorbescă. S’a pus apoi camerei întrebarea deca admite, ca acest cas să fie dat comisiunei de imunitate, apoi ordonă votarea. Opoziţia ceru, ca voturile să se numere pentru a se constata majoritatea. Presidentul Jakabfţy declară, că în înţelesul regulamentului modificat, voturile nu se numără, ci presidentul constată majoritatea. Acestă declaraţie a provocat din nou suoracţ uriaş şi presidentul a suspendat pentru a doua oră şedinţa. Şedinţa redeschidându-se după o jumătate de oră, presidentul a admis totuşi să se numere voturile. Rezultatul a fost că 287 au votat pentru, ei 161 contra propunerei, ca afacerea lui Lengyel Zoltán să se îndrumeze la comisiunea de imunitate. S’a ridicat apoi ârăşî contele Tissa să vorbéseá. Sgomotul însă era aşa de mare, în cât nici un cuvânt nu i se putea angli. Şedinţa s’a suspendat din nouşi când s’a redeschis oposiţia ârăşi n’a lăsat pe Tisza să vorbéseá. Tisza vădend, că nu poate vorbi, a şefiut. La ora 2 şedinţa s’a închis, deci şi a nu renunţa la funcţionarea noului regulament al camerei introdus pe basa moţiunei Daniel de-o parte; Pr de altă parte, oposiţiunea nu vrea odată cu capul să recunoscă şi să admită acest regulament. Prin urmare conflictul dintre guvern şi oposiţia unită nu se va sfîrşi, decât seu prin aplicarea forţei — în care cas s’ar crea o situaţiune din cele mai primejdioase — seu prin o împăcare între adversari. Ar fi o sinamăgire a se crede, că după decursul liniştit al şedinţei de Mercurî, se va putea inaugura un periodl de pace şi că sesiunea ar avea un decurs liniştit. Presupunerea acesta au desrainţit’o eclarant scenele turbulente, ce s’au petrecut în şedinţa de erî şi declaraţiunile categorice ce s’au făcut din partea disidenţilor (Andrassy), kossuthiştilor (Fr. Kossuth) şi apponyiştilor. După aceste declaraţiuni este clar, că situaţiunea n’a pierdut nimic din caracterul ei ameninţător şi cu drept cuvânt se aşteptă să urmeze în dietă scene tot aşa de scandaloase ca cele de Marţi. O isbândă a câştigat oposiţia şi până acum. I-a succes să înlăture deocamdată pe Perczel, care poate fi considerat ca prima victimă a şedinţei de la 18 Noemvrie, şi a mai isbândit şi aceea, ca în cameră să nu se mai aducă — cel puţin deocamdată — gardieni. Isbânda aceasta însă nu are vreo importanţă mai de semi. Ori cu Perczel, ori fără Perczel, guvernul e decis a merge înainte pe calea sa, punendu-şî în cumpănă toate forţele pentru a-şî asigura măcar indemnitatea budgetară pănă la sfîrşitul anului curent şi a aduce în îndeplinire revizuirea definitivă a regulamentului camerei. Ca ceva interesant în situaţiunea de faţă este, că o parte a organelor oposiţionale încep deja de pe acum să atingă corde de împăcare scriind, că spiritele se vor calma şi ordinea şi pacea se va restabili drăşi în parlament, îndată ce guvernul va da semn de apropiere faţă de oposiţie, ne revedeam după cea mai scurtă despărţire !... Cum mă sărutai şi mă îmbrăţişai !... Ce inimă bună aveai! Gândul îţi era vecinie alăturea de mine, când lipseam de lângă tine... Câtă grije şi nelinişte purtai când trist s’au obosit tu mă vedeai!... Şi cum atuncea tu, etern iubită mamă, frumos mă îmbrăţişai, mă sărutai şi ’o dulci alintări mă desmerdai!... Tardiu, în urmă când te ’ncredinţai, că nu mai am nimic, pe chipul tău blând flutura zîmbetul seninătăţei, al fericirei şi al iubirei materne !... Aşi vrea să fiu deapururi lângă tine, acolo unde tu te afli, acolo unde poate voia găsi idealul şi fericirea ce o caut şi pe care n’aş putea-o găsi în lumea nostră sgomotosă şi banală!... Tu, numai tu, iubită mamă, mă poţi face a înţelege, a simţi şi a-mi reda fericirea !... Acolo în regiunile albastre mai sus de sere, de lună, de stele, în haosul nepătruns al nemărginirei, acolo unde totul e etern, e visul şi fericirea mea!... * ...Cum stau adesea în odaia mea în care domnesce vecinie o tăcere ca într’un templu ruinat singur, în sensul cel mai ideal al cuvântului — atunci când pot asculta sonoritatea nimicului — sufletul şi gândul mi se înalţă spre tine, în lumi eterne, acolo, sus departe ca şi o rugăciune — şi atunci când stau de vorbă cu mine însumi o sumedenie de gânduri triste îmi trec pe al sufletului gol, cum în dilele de tomnă şiruri lungi de nori trec pe mirişte uscate, cum goilanii şi larii — pasările raărei — peste mare, peste întinderile de ape trec în stol... Privesc răvăşitele scrisori — urme dulci ale iubirei tale — ce le păstrez din vremurile de când am plecat de lângă tine, aci în depărtări — şi când cu ochii pătrunşi de lacrimi amare paginile scrisorilor tale le recitesc una câte una — şi sub atingerea nervosă a buzelor înfierbântate — de dorul mângâierii şi sărutărei tale — atuncia eu sărut numele tău sfânt... Cât de dragi şi scumpe îmi sunteţi voi scrisori ale mamei mele!... De acum şi adica întotdeauna când chinuit de acest regret, voiu căuta să uit durerea cetind paginile acele sfinte ale scrisorilor iubite, în care cu drag voia răsfoi încet. Voi, îmi fermecaţi sufletul cu a voastră comoră de simţire ce se cuprinde în voi şi î mi evocaţi imaginea iubitei mele mame!... Voi, scrisori cu vorbe sincere de iubire, îmi înfioraţi a mea simţire şi î mi aduceţî aminte de clipele de fericire!... Cu acelaşi dor ca în trecut, vă recitesc pagini de simţire smulse din cartea scumpei şi iubitei mele mame!... Voi, scrisori iubite, îmi redeşteptaţi în suflet acelaşi dor ca şi în trecut şi înainte îmi apare ieana fermecătore a sufletului scump perdut! Atunci când reciiem amintirile duioase, îmi reapare imaginea sfântă a chipului tău blând şi atunci, câte reflecţii nu imi trec dureros prin minte!... ...Şi mă gândesc câtă deosebire e între iubirea de mamă şi iubirea celorlalte femei! Cea dintâiu e curată, sinceră şi sfântă pe când — cealaltă — e perversă, făţarnică şi ipocrită... Cum se profaneza tot ce e mai sublim şi sfânt!.... Numai acela care a simţit şi a durruit sub farmecul dulcilor alintări de mamă, va înţelege şi va şei, că singurul bine în lumea nostră plină de zădărnicii, e numai mama! Cât mă farmecă cuvântul mamă! ...Și cine ar putea oare să-ți înlocuească iubirea ta? Nimeni! O, da, întot-deauna ara avut nevoie de sânul unei mame! ...Și mă gândesc la nefericiții bastarzi... Intot deauna am plâns pentru ei!.. Am sorbit suspinul tuturor, durerea lor a fost a mea ! Și de câte ori n’am plâns cu ei dimpreună!... Căci ei sărmanii copii ai nefericitei, n’au cunoscut, n’au simţit farmecul mângăerei unei mame, n’au adormit în cântecul seu de alintare! Cât sunt de nefericiţi!... ... De aceea voi, toţi cari aveţi în lumea asta o mamă, voi, sunteţi cei mai fericiţi, căci ce-i mai bine şi mai sfânt în lume decât atunci, când ea ve chiamă iubitoare cu graiu blajin să vă alinte la sînu-i dulce ca întrun magic rain! Când vă lagănă în sărutări şi atâtea dulci nimicuri le audiţi din gura ei, basme lungi cu zîne şi cu smei... Eu, copil străin, neraângăiat aici în GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 269 — 1904. Conflictul dintre guvern şi „oposiţia unită“. Din declaraţiunile ce le-a făcut vicepreşidentul camerei ungare Jakabffy în şedinţa de erî a dietei şi din atitudinea intransigentă a oposiţiunei unite, două lucruri ies la ivelă în mod hotărît: contele Tisza şi partidul său sunt firm Mişcarea pentru constituţiune în Rusia. Din Moseva se telegrafiază cu data de 14 Dec. următorele: In şedinţa de erî sera a consiliului comunal, au presentat, înainte de intrarea în ordineailei, 65 consilieri comunali o propunere, ca să se aducă la cunoscinţa guvernului, că consiliul comunal consideră de absolut necesar următorele: 1) scutul legal contra volniciei funcţionarilor, 2)anularea legilor excepţionale, 8) asigurarea libertăţii consciinţei şi credinţei, a libertăţii presei şi întrunirii, 4) stabilirea acestor principii fundamentale cu conlucrarea representanţilor liberi aleşi ai poporului şi introducerea unui control public în afacerile administrative. Consiliul comunal a primit cu unanimitate aceste propuneri. O altă serie din Petersburg anunţă, că ministrul de interne principele Swiatopolk-Mirsky a primit în 14 i. c. în audienţă pe advocaţii Turtschaminov şi Nevian Konesky, representanţii advocaţilor din Petersburg, cari au presentat ministrului o petiţiune, prin care cer scutul drepturilor advocaţilor. Crisă de cabinet în Spania. Din Madrid se anunţă cu data de 14 Decemvrie, că guvernul şi-a dat dimisia. Causa acestei dimisii este divergenţa ce s’a ivit între rege şi guvern. Guvernul a propus anume să fie numit generalul Logno şef al marelui stat major, or regele voia să numească pe generalul Palavieja. Propunerea guvernului a fost respinsă, din care cauză acesta şi-a dat dimisia. Publicându-se oficial dimisia guvernului, deputaţii au isbucnit în strigăte: „Trăiescă regele!“ Regele a chemat la palat pe preşedintele senatului Ascarraga. Situaţia este gravă. Fostul ministru preşedinte Maura cere disolvarea camerei, altmintrea nu primesce însărcinarea de a forma un nou cabinet. Maura a fost chiemat de asemenea la palat şi regele caută să-l îndemne a primi sarcina formării noului cabinet fără disolvare. Resultatul încă nu se scie. In scupstina serbesca s’a primit la 14 Decemvrie novella legei de pressă în prima cetire cu o majoritate de 97 voturi contra 15. Textul novellei a fost ce e drept modificat de comisiune, or ministrul de interne s’a declarat de acord cu modificarea. In aceasî ședință s’a cetit un ucaz regesc, care autoriseaza pe ministrul de finanţe a presenta scupstinei un proiect de lege pentru prelungirea şi pe anul viitor a legei actuale, omiţând darea suplementară de 400/6-Cine a mai fost la Târgu-Mureşului? Un amic al fetei noastre, cetinde articolul de fond din filalul nostru „Tisza, liberatorul nostru?“, ne dă următoirea informaţiune întregitoare cu privire la cele scrise în acel articol despre „deputaţii români din suita lui Tisza“. La Târgu- Murăşului a mai fost şi un alt „deputat român“ Dr. George Szombati, afară de cei amintiţi. Să nu vă treca din vedere acest domn deputat al cercului Josevăl, căci stă în legătură mai strînsă cu domnii de la „Tribuna“ din Arad și mult îmi vine a crede, că acest deputat este acela, care a trimis numitei foi cunoscutul comunicat despre marile promisiuni ale premierului Tisza. D-l Dr. Szombati este, pănă acuma.