Gazeta Transilvaniei, aprilie 1905 (Anul 68, nr. 73-95)

1905-04-01 / nr. 73

Pagina 2. sgomotoase din partea majorității opo­­sionale. Era așa­dar o dietă, care dă un vot de blam șefului guvernului, și era un guvern, care e neputincios față cu aceasta manifestațiune de des­­aprobare, adus cu alte cuvinte în­­tr’o situațiune din cele mai triste și desperate. * Mult svon și mare gălăgie se face acil şi în jurul adresei cătră co­rtină. Partidele din coaliţiunea opo­­siţională au hotărît anume, se pre­sente dietei un proiect de adresă cătră coronă, în care se se desfăşure doleanţele hoşutiste în situaţiunea politică actuală. Se arete în deosebi, cari sunt dorinţele şi pretensiunile „naţiunei“ cu privire la armată, la politica economică etc. Spre scopul acesta au ales un comitet de redac­tare a adresei. Acest comitet a pre­gătit deja proiectul, care va fi supus dietei spre desbatere. Proiectul de adresă e opera contelui Apponyi şi e un fel de cuvânt ultim cătră cordină, o presiune asupra cercurilor militare şi politice din Vienă, operă de la care şoviniştii speră dobîndirea pos­tulatelor lor exagerate. Se crede înse, că asupra adresei desbaterea se va începe numai după vacanţa de Pasci. * In situaţiunea acesta tulbure şi încurcată cjiarul „Srbobran“ din A­­gram publică un apel cătră naţionali­tăţile din Ungaria, în care conduce­torii acestora sunt invitaţi a convoca un congres spre a lua posiţie faţă cu crisa politică actuală, care este şi o crisă a dualismului. In acest congres, c­ice chiarul amintit, care ar fi se se ţină în Budapesta, trebue se se evite cu mare precauţiune a­­parenţa, că naţionalităţile ar aştepta vr’un ajutor de la Viena. Naţionali­tăţile nemaghiare se ia înse posiţie energică faţă cu estraveganţele şo­vinismului maghiar. ' *­­ 1 Nu va fi fără interes pentru ce­titorii noştri se cunosc, în împreju­rările de faţă şi cele ce se petrec în Bucovina. Dieta Bucovinei se va întruni în curând în sesiunea extra­­ordinară. Se crede în anumite cer­curi, că în primele şedinţe deputaţii români vor cere, ca regimentele re­crutate în Bucovina se aibă ca limbă de comandă limba română, deci Maghiarilor li­ se va da aceasta con­cesiune. — O mare încordare dom­­nesce între Români şi Ruteni, ce a­­meninţă cu o ruptură definitivă şi cu o desfacere a alianţei dintre Ro­mâni, Ruteni, Germani şi Evrei, cari compun aşa numita „majoritate li­berală democratică“. Supărarea Ru­tenilor asupra Românilor îşi are îs­­vorul în nouele numiri în consistoriu. Tot atât de încordate sunt raportu­rile între Germani şi Evrei. Germa­nii sunt antisemiţi declaraţi, ei duc o straşnică luptă economică contra Evreilor şi afară de acesta s’a în­cins între Germani şi Evrei o luptă înverşunată în jurul postului de pri­mar în Cernăuți, rămas vacant după retragerea baronului Kochanovski. Pent, pun cărămida cu crestătura d’asupra, pun mămăliga, apoi la uşa găurii lațul, de care-i legată o petra. Alexandru presară mămăligă şi prin prejur, apoi fuge după moşii şi amândoi se pitesc după stâlpul pridvorului. Bătrânul stă gheboşat pe un scăunel cu trei piciore; or Alexandru, culcat alături jos, scote din când în când capul şi se uită cu ochi pânditori; or bă­trânul, când vede pe Alexandru atent, atunci îşi arată şi el, cu viclenie, capul bălaiă de după stâlp. — Te vede, moşule, te vede! Las’ să me uit numai eu, ş’apoi îţi spui eu când o prinde!... Una mie şi una ţie, nu-i aşa moşule?... A dintâia i-a mea..., adăogă el cu ochi întrebători. — Aşa puiu moşului.... — Uite că vin găinile!... Le omor!... Hîş, hîş!... Stăi moşule, se mă duc eu, că se sperie vrăbiile de tine! Puse mâna pe bolovan. Ar da, dar i-e frică că sboră vrăbiile de pe șură. Alungă găinile în curtea vecinului, apoi se ’ntorce la moşu și se pune la pândă. Acum vrăbiile încep a se lăsa una câte una după șură și încep a se ospăta din mămăliga risipită. — De ce nu întră ’n cursă, moșule! — Apoi dec’ai risipit prea multă mă­măligă pe jos! Stăi s’o mănânce întâia pe aia, c’apoi întră și ’n cursă. Tot mai multe se lasă.... Una s’a­­propie.... — Pst! moșule, se nu te misei!... Alexandru şî-a ’ncordat pănă și de­getele de la picidre. Stă atent ca leul la pândă. Cu o mână ţine pe moșu să nu se mișce, or c’un ochiu urmăresce vrabia, care sărind prin fața cursei, par’ c’ar mă­sura ceva.... — Ha!... a prins! In pripă băiatul, împiedecat de ge­nunchii moșului, s’a dus mai mult d’a ros­­togoli pe treptele pridvorului. — Hai repede, moşule! repede că mare! Iar bătrânul coboră cu grijă treptele şi legănându-se greoia, alerga cocoşat şi cu pletele răsfrânte ’n vânt. — I cocoş, moşule!... Să nu-l apuci de cioc, că te ciupesce!... Ce bucurie şi pe unul şi pe altul! I-a scos bătrânu laţu din gât şi l’a dat lui Alexandru, care repede alergând înă­untru, l’a venit supt ciur. — Acum se vedi, moşule, ce de mai­­ prindem! Acum la puicuţă i­ se face dor de cocoş şi se vâră şi ea ’n cursă. Pui­cuţa i-a ta moşule!... — A mea. — Apoi o bagi şi tu supt ciur să se ’ntâlnescă cu cocoșu meu? — Bag, puiu moşului. Alexandru se uită se vadă dec’ a mai prins. — N’a mai prins, moşule. Ce fru­­mosă e! Hiii! Ce frumosă e! Se-i dăm mămăligă, moşule! Când se vâre mămăliga supt ciur, sbîrr.... Alexandru ’ncepu să plângă, dar se domoli în speranța c’o să mai prindă. — De ce nu mai prinde, moşule? — Acum mai jocă-te şi tu cu alt­ceva, că pasărea, după ce-a scăpat de la noi, le-a spus ălorlalte şî-acum s’or fi mâ­niat. Dar’ las’ că mâne oi prindem. Du ciuru ’n cămară, şi-agață-l în cuia, ca să nu cunosca mă-ta. — Îhî. — Ei, l’ai aşedat?... Nu mai eşî Ale­xandre?.... Ce facî, că te ’nchid acolo! Când să uită bătrânul, Alexandru începuse se smântenéscu oalele. Cu vocea pe jumătate, lăsând d’ocamdată ala, Ale­xandru şopti: „Moşule, moşule! hai să mâncăm o ţâr de lapte!“ — Nu, puiu moşului, că ne bate măta. — Apoi tu să n’o laşi. — Apoi mă bate și pe mine. — Las’ că n’o lasă tata. — E hei!... — Hai, moșule, numa o țâră. — Ei, du-te adă dor o lingură. Ga trăsnetul să repedi, şi ’napoi. Și când să între, bătrânul îm­pinse uşa, or Alexandru, rămâind afară, începu să plân­gă. Dar d’odată să ’nsenină, învârti cheia în uşă şi ’nene pe bătrân în cămăruţă. Acum se deschiseră ochii bătrânului. — Ce-ai făcut, Alexandre! — Scii, moşule, c’a dis tata să stai şi tu în cămăruţă? — Deschide, puiu moşului, că tu eşti cu minte! — Ba io. — Deschide, puiule! — Ba io.... Să bată ciasa, ca să se ’mplinesca; scii c’aşa­­lice tata că.... pănă bate cesu. * „Nu e de glumă“ își dise bătrânu ’n sine. — Deschide Alexandrică, puișoru moșului. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 13.—1905. Resboiul ruso-japones. Privirile lumei întregi sunt în­dreptate acum asupra evenimentelor ce se vor desfășura (filele viitore în marea chinesă. Flota ruseasca de sub comanda amiralului Rosdestvensky, compusă din 49 vase, a intrat­­filele trecute în apele Chinese de sud, cu scop de a-șî croi drum spre marea japonică și de aci mai departe spre Wladivostok. Se cfice, că amiralul japones Togo așteptă cu flota lui pe Ruşi în apropierea insulei Formosa, alegân­­du-şi portul Kelung din acestă in­sulă, ca basă de operaţiune. După o serie mai nouă, flota lui Rosdestwensky a ajuns fără de nici o piedecă pănă la insulele Anana­­lia şi ar fi ancorat nu departe spre nord-vest de grupul acestor insule, situate în marea chinesă de sud în partea dintre peninsula Malacca și insulele Borneo. O depeșă din Ba­tavia spune, că s’ar fi dat deja o luptă navală la insulele Anamba, ale cărei amănunte lipsesc încă. Acestei scriî însă nu i­ se dă crecjământ. Ea nu e confirmată din nici o parte. După o serie telegrafică din Peter­sburg, de la Rosdestwensky ar fi so­sit acolo depeşe importante, cari au produs o mare mulţumire însetatul maior rusesc. Conţinutul depeşilor e tăinuit. Un mare diai’ vienes vorbind despre şansele luptelor în marea chinesă (fice între altele, că nu este cu neputinţă, ca în lupta cea mare ce se aşteptă pe mare, Ruşilor să le suridă de astă-dată norocul. Flota lui Rosdestwensky este, în ce pri­­veste numărul vaselor de răsboiu, superioră flotei japonese. Cu toate aceste, Japonezii au pe partea lor prospecte de a câştiga şi de astă­­dată lupta pe mare. In urma victo­riilor ce le-au raportat pănă acum pe apă şi uscat, ei sunt încredjuţî în forțele lor, cunosc bine marea în care va avea să se întâmple lupta decisivă, pe când flota rusesca stă pentru prima-oră în fața grozave­ . Fiilor unui răsboiu pe un ocean ne-­ cunoscut. In cas când ar învinge Rușii și ▼ ar nimici flota japonesă, lor le vor sta deschise fermul și porturile ja­ponese, or armata japonesă din Man­ciuria n’ar mai avea legătură cu Ja­ponia și n’ar mai putea primi de aici nici ajutore noue, nicî munițiunî și provisiunî. Decî înving înse Japo­nesii, stăpânirea pe mare remâne in mâna lor, or Rușii vor trebui se se resgândeascá, décá mai are sens con­tinuarea resboiului. Orî-care ar fi résul­tatul luptelor pe mare între cele doue flote pu­ternice inimice, un lucru e neîn­doios: ele vor fi decisive în res­­boiul actual. * De pe câmpul de resboiu din Manciuria nimic nou și mai însem­nat. Se dau lupte între avantpostu­­rile inimicilor — atâta tot. Din Tokio se vestesce, că Ja­ponia face pregătiri mari pentru continuarea resboiului. Ea își va în­doi numărul trupelor convinsă fiind, că va putea cu timpul se ocupe şi Charbinul şi tot­odată se opereze con­tra Ruşilor la răsărit. Mişcarea bandelor în Macedonia. „Corespondenţa Politică“ află din Con­­stantinopol din isvor oficial turcesc, că în satul Obetwik din Macedonia, trei ser­vitori bulgari au ucis cu lovituri de to­por doi copii musulmani. Aceasta crimă co­misă din nicî un motiv și într’un sat lo­cuit numai dejm­usulma­ni, este atribuită punerilor la cale ale comitetelor bulgare revoluţionare, cari caută să irite popora­­ţiunea musulmană. Nisce comitagii au tras asupra a patru soldaţi turci, cari se duceau de la gara Strumniţa (vilaetul Salonic) în oraş şi au ucis unul. Doi băeţî între 18 şi 19 ani, care tăiau lemne în vecinătate, au fost ucişi cu topdrele de către aceiaşî rău­făcători şi un musulman numit Huseim bin Ferh­ad, care la aceeaşi oră se ducea la gara Strumniţa, a fost rănit grav. Porta a primit serii confidenţiale, după care o întrunire a şefilor comitagii­­lor ar fi avut loc acum câte­va zile în vilaetul Veskueb, într’o localitate ce nu se cunosce încă exact. Printre aceşti şefi se aflau Cernopolev, din teritoriul Strum­­niţei, şi Sandansky din munţii Perini. Şefii de bande, care pănă în present lucrau fie­care în deplină independenţă, ar fi aderat la organisaţiunea interioră, la care s’ar fi raliat şi disidenţii din districtele Perlepe (vilaetul Monastir) şi Veles (vilaetul Yes­kueb). Autorităţile turcesc­ au întrat, de cu­rând în posesiunea unei hărţi topografice a sandjacului din Ueskueb, în care se gă­­siau înscrise cu litere, cu cifre şi cu alte semne convenţionale, diviziunea zonelor şefilor de bande şi dislocaţiunea bandelor. Din Monastir se comunică patriarcha­­tului ecumenic, că autorităţile în ultimul timp fac tot ce este cu putinţă pentru a sfîrşi cu bandele bulgare. Comitagii sunt urmăriţi fără cruţare şi s’a reuşit a­ se ni­mici mai multe bande. Totuşi terorismul continuă în ţară,­dar în oraşul Monastir pri­mejdia ar fi latentă. Mitropolitul din Mo­nastir, care a primit scrisori ameninţătore din partea Bulgarilor, evită de cât­va timp de a-şî părăsi locuinţa. Notabilul bulgar Daniil Rizov a fost atacat în mijlocul stra­­dei la Monastir, fără nici un motiv, de doi greci cari au tras asupra lui cinci fo­curi de revolver şi l-au rănit grav. Ambii agresori au isbutit să dispară. Amănunte­le acestea dovedesc de o parte, că comi­tetele bulgaro-macedonene, reduse la ac­tivitate neînsemnată în interiorul princi­patului, au început o acţiune de concen­trare a forţelor răsleţe, căutând să ia con­ducerea de aproape a activităţei bandelor din Macedonia, pe care se silesc să le or­­ganiseze într’un corp disciplinat şi în ace­laşi timp irităză prin crudimî sălbatice po­pulaţia musulmană, a cărei iritaţie ar pu­te contribui la sporirea bandelor. De altă parte se observă, că patriar­­chatul are de asemenea organisat un corp de ucigaşi, cari tranşază cu revolverul seu cu cuţitul orî­ce afacere neplăcută pentru clerul grecesc. In asemenea condiţiunî, cu tfită ati­tudinea aşa de bine chibzuită a guvernu­lui şi a autorităţilor turcescî, e greu de pre­­vădut, că timpul crimelor şi crudimilor din Macedonia ar fi aproape de sfîrşit. Ceea­­ce însă în schimb e sigur, e că suprave­­ghiarea de aproape ce se exercită asupra fie­cărei mişcări turbulente, se va fini prin a face tot mai mult imposibilă organisarea de măceluri în massă, orî­ câte sforţări ar face comitetele bulgare de o parte şi pre­oţii greci de cea­laltă. Judecând încurcata situaţie din Ma­cedonia şi deprinderea populaţiei de a nu socoti condamnabil nici un mijloc de sa­tisfacerea patimilor şi urilor ce o frământă, înţelegem că nimic mai mult, decât fac autorităţile turcescî, nu se poate face în momentul de faţă şi că deci apropierea unui timp de linişte trebue aşteptată cu multă nerăbdare.

Next