Gazeta Transilvaniei, mai 1905 (Anul 68, nr. 96-119)

1905-05-01 / nr. 96

Ca la noi la nimeni. Braşov, 12 Maiti n. In aceeaşi zi, în care s’a ter­minat desbaterea adresei adese înfocată, ce-a decurs în interval de o săptă­mână în şedinţele plenare ale came­rei ungare, s’a publicat în una din sălile lateral^ ale parlamentului o de­­cisiune a ^■misiunei a IV judiciare dietale, care­ aruncă o lumină deose­bită asupra unor apariţiunî, enuncia­­ţiuni şi declaraţiunî ivite cu ocasiu­­nea acelei desbateri în ce priveste naţionalităţile şi în special pe Ro-­ mâni. Coherenţa între desbaterile din cameră şi din comisiune se esplică prin simplul fapt, că aici a fost supus ju­decăţii mandatul deputatului român al Baiei de Crişifi, care face par­te din clubul naţionalist dietal, şi care mandat a fost atacat prin peti­ţia unor şovinişti încarnaţi maghiari pe motivul, că la alegerea deputatu­lui Vasilie Damian s’a agitat în fa­vorul acestuia pe basa programului din Sibiiu de la 1881, în care se pre­tinde recunoscerea naţionalităţii ro­mâne ca individualitate politică na­­ţionai£u s crafia­ ce involva în sine „agi­taţiunea în contra unităţii naţiunei maghiare“. Dăcă în petiţia îndreptată contra alegerei numitului deputat era vorba numai de anumite ilegalităţi său alte abusuri, acesta firesce ar fi pri­vit în particular numai pe deputatul respectiv şi procederea la alegerea lui. Dar­­eim că a fost vorba de alt­ceva , de credeul politic al deputatu­lui Baiei de Crişiu şi al soţilor săi, cari l-au sprijinit la alegere. In caşul a­­cesta urmăză, după totă logica, că causa nu privesce numai pe aminti­tul deputat singur, ci tot­odată şi pe toţi soţii săi aleşi pe basa aceloraşi hotărîri ale conferenţei electorale de la Sibiiu. înainte cu o lună, când s’a fost început pertractarea acestui proces cu totul straniu şi singular în analele parlamentarismului, onoraţii membri ai comisiunei judiciare, în frunte cu kosuthistul Coloman Thaly, puteau încă să stea la îndoială, dăcă din punctul lor de vedere şi nu din al legilor şi a prabei constituţionale, nu s’a comis cumva la Baia de Criş vre­o crimă grozavă contra statului maghiar. Dar acum, după terminarea desbaterei a­­supra adresei în cameră, la care au asistat și au luat parte și membrii comisiei judiciare, ce înțeles mai avea mai are și mai poate avea, ca să se facă cercetări cu privire la credeul politic sau programul deputatului din cestiune, după ce din poziţia ce a l­uat-o clubul naţionalist, şi prin urmare şi de­putatul Baiei de Crisiu faţă cu adresa coaliţiunei şi din vorbirile membrilor români ai clubului, trebuia să le fie cu­noscut, care este credinţa politică a lor? Ori că comisiunea nu s’a putut desluşi în privinţa acăsta în destul din acele desbateri şi în deosebi din proiectul de adresă presentat de clubul naţio­nalist ? Judecând după declarările ce s’au făcut din partea vorbitorilor maghiari în cameră şi mai ales din partea vor­bitorului general al coaliţiei, contele Apponyi, şi după o declarare analogă ce şi-a permis-o la rândul său repre­­sentantul acusatorilor în procesul in­tentat contra mandatului protopopu­lui Damian, am trebui să credem, că în sînul şoviniştilor atitudinea clubu­lui naţionalist şi enunciaţiunile mem­brilor săi au făcut o impresiune ca şi când aceştia ar fi pornit în altă di­recţie decât cea indicată de hotărî­­rile conferenţei electorale din Sibiiu. Căci­ută ce dicea între altele contele I Apponyi în şedinţa dela 9 Mai, a ca­­­­merei, adresându-se cătră stimaţii săi colegi deputaţi, cari s’au constituit în grup naţionalist: „....Eu însă cu bucurie voiu saluta orî­ce semn, care arată, că în rândurile concetăţenilor noştri de limbă nemaghiară şi aceia pote, cari i-au condus păna acuma în altă direcţie, se împrietinesc cu principiile fundamentale neschimbate ale poli­ticei maghiare, ale dreptului public maghiar şi ale istoriei maghiare“. Ca şi când ar fi voit se tragă consecinţele în favorul şoviniştilor de la Baia-de-Crişin­, representantul lor a­­cis în decursul pertractării comi­siunei judiţiare, în ziua următore de 10 Mai­: „In interesul acelei părţi a Ro­mânilor, cari sunt înclinaţi a răs­punde la echitatea naţiunei maghiare cu sentimente frăţesce, trebue să se proceda contra acestor instinţe duş­mane (adecă ale celor ce-şi au isvorul în programul de la Sibiiu) pe tote te­­renele şi cu toate mijloacele.“ Şi era şi în altă ordine de idei apărătorul deputatului ales la Baia­­de-Crişm a sufevat contrazicerea ce există în faptul, că clientul său este persecutat, pentru că a fost ales pe basa hotărârilor conferenţei de la Si­biiu, pe când şese dintre soţii săi, aleşi pe aceeaşi basă, sunt deja de mult verificați. Adevărată confusiune. Adversarii programului nostru na­țional dela 1881, călcând toate legile libertății constituționale, merg cu ten­­denţele lor până a voi să declare de un delict aderarea la acest program. Der ni­ se usureaza din nenorocire acest joc diabolic prin faptul psichologic, că cei ce aveau în primul rînd să-şi apere steagul, să interpeleze şi să tune, ca să se audă în întrăga Europă pănă unde merge în călcarea libertăţii cetăţenesce în Ungaria, tac, şi prin atitudinea lor, trebue să o spunem cu durere, încurajează mai mult poftele dușmane decât le pun sta­vilă. Numai așa ne putem esplica de­­cisiunea luată în diua după termina­rea desbaterei adresei de comisiunea judiciară din cestiune, ca să se facă mai departe cercetări, deci nu s’a a­­gitat în contra principiilor fundamen­tale ale unităţii naţionale maghiare, prin aceea, că la Baia de Crişin două mii cinci­ sute de alegători români au votat pentru un conaţional al lor, care a fost candidat de conferenţa electorală din Sibiiu pe basa progra­mului naţional de la 1881. Nici­odată n’am străbătut vre­muri m­ai periculoase! Şi în ast­fel de vremuri — ironia sorţii — o fete ro­mână oficiosă activistă vine şi se provocă, a treia zi după încheierea desbaterilor asupra adresei, la faptul că apărătorul alesului de la Baia de Crisin a fost, care a declarat comisiunei judi­ciare, că „da, toţi Românii naţionalişti— astfel şi Vasile Damianu — s’au ales pe temeiul programului naţional dela 1881“, lucru care trebuia să fie clar şi neîndoios pentru toţi, amici şi ad­versari, din momentul când aceşti deputaţi s’au aşedat pe băncile ca­merei ungare. ANUL LXVIII, „gazeta“ iese in le-care pi Asionamente pentru Ausno-Ungary Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rul de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rul de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ctele poştale din întru şi din afară şi la d­nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEEACŢÎTOEA, âtministraţiunea ai­ciDomita Braşov, piaţa mare nr. 30. Norişori nefrancate nu g® primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te primesc la Adminiatraţiune în Braşov şi la urmatorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Aug­enf­eld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nackf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iulia Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­­blicari mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a a seria 20 bani Nr. 98. Braşov, Duminecă 1 (14) Maiu 1905. Braşov, 30 Aprilie v. Nou »homo regius« ? După o ultimă depeşă din Budapesta, în cercurile politice de acolo se vorbesce ca de ceva sigur, că ministrul comun de finanţe Ştefan Burrian va fi designat de homo regius. Călătoria contelui Stefan Tisza la Viena, plănuită pe zilele viitoare, stă în legătură cu acăsta. Se zice, că îndată­ ce contele Tisza va fi presentat Maj. Sub­ adresa coaliţiunei, Burrian va fi trimis la Budapesta cu mi­siunea, ca să comunice programul său cu partidele cari vrăa să-l primăscă și pe basa acestui program va întră cu eie în nego­cieri. După »Zeit« din Viena, dăcă Burm­an ar refuza să primescă sarcina de ministru președinte, se va face o nouă încercare cu contele Szögyeny-Marich. Se mai svonesce, că cei din Viena vor cu ori­ce preţ se amâne resolvarea crizei. Se afirmă chiar, că resolvarea va fi amânată pănă la tărină. Tariful vamal în camera austriacă. Came­ra deputaţilor austriaci a adoptat articolele primului grup al trifului vamal, precum şi o moţiune privită de la regulamentarea im­portului vitelor din Rusia şi Statele bal­canice, în sfîrşit a adoptat o propunere a dep. Kuler, care invită guvernul să încăpă negocieri pentru încheerea unei conven­­ţiuni de comerciu cu Rusia, cu Serbia şi cu România şi să acorde taxe de vămi mini­male numai pentru orzul neapt la fabri- I caţiunea berei, şi o taxă de 4 coroane pen­tru tot felul de orzuri de sămînţă. Agravarea situaţiei în Creta. Din Con­stantinopol se telegrafiază, că situaţiunea în insula Creta se agravăză. Consulii pu­terilor protectare cer întăriri de trupe. Gendarmii se retrag din posiţiunile lor, pentru­ ca să nu fie asaltaţi. Insurgenţii au ocupat vama din Kastli, la răsărit de Retyno, unde se află un mare deposit de mărfuri destinate unei firme comerciale din Triest. Incrucişătorul englez s’a dus acolo. Insurgenţii proiectăză să ocupe şi alte vămi ale litoralului. „Comisiunea naţionalităţilor“. 77­­ * (O reminiscenţă.) Să nu­­crădă cumva cetitorii noştri că voim să vorbim de aşa disa »secţie a naţionalităţilor« a lui Banffy«, ci voim nu­mai să facem o reamintire de interes pen­tru noi Românii în împrejurările de faţă. Voim să vorbim de propunerea baronului Iosif Eötvös, unul din creatorii legei de naţionalitate dela 1868, propunere ce a făcut e l în dieta din Pesta dela 1861, ca să se alegă o comisiune­­dietală, compusă din 27 membrii, care să fie însărcinată cu elaborarea unui proiect pentru­­dezlegarea cestiunei naţionalităţilor, asigurându-se dreptul limbei pentru fie­care din ele. Acăstă comisiune s’a ales în 26 Iu­nie 1861 şi a fost compusă din membrii luaţi din sînul Maghiarilor, Românilor,­ Germanilor, Slovacilor, Şerbilor şi Rute­nilor. Intre aceştia au fost cinci Români­, loan Faur, loan Missici, loan Papp, Aloi­­siu Vlad şi Sigismund Popovici. Intre mem­brii linguri, cari firesce şi aici formau majoritatea, era bar. Eötvös, contele Iuliu Andrassy, Ludovic Tisza, Toth, Frideric Podmaniczky (preşedintele de adi al par­tidului liberal) etc. Se mai afla între mem­brii maghiari şi unul cu numele Justh, ori preşedintele de astăzî al camerei, ori vre-un frate său rudă de a sa. Interesant este a ceti adi ceea­ ce a scris „Gazeta Transilvaniei“ dela 1861 despre problema acestei comisiunei par­lamentare. Era ce dicea atunci organul nostru: »Problema, ce are s’o deslege acea comisiune parlamentară, este importantă, mare, nobilă, măriţă, însă şi foarte grea, cu atât mai grea, cu cât este mai anevoie a despărţi cestiunea naţionalităţii şi a limbei de cestiunea teritorială. Din toţi însă cei cinci Români vor avă posiţiunea cea mai spinăsă. Ungurii se vor încleşta de legile lor dela anii 1840 şi 1848. Sârbii şi Slovacii şi alăturea cu ei Rutenii vor sta pe lângă cond­usul respectivelor congrese naţionale. Nemţii nu-şi vor bate mult capul, sămănă că ei se vor ţină de cunoscutul lor »17M bene­fici patria“. Românii însă — ei pănă acum nu au nici un mandat naţional, nici un condlus formulat pe seama lor în vre-o adunare naţională, încât ori­ce vor apăra, ţină său lăsa dânşii, va fi numai în nu­mele lor său cel mult al cercurilor elec­torale, pe cari le representă în dietă. De nu vom pută câştiga congres na­ţional, deputaţilor români din Ungaria şi Bănat (Ardealul nu era representat în dietă) anevoie le vor rămână alte îndrep­­turiurî spre a gâci voinţa naţiunei, decât Supplex libellus din 1791, protocolul de la Biaşiu din 1848 şi — în unele — cel al conferenţei din Sibiiu în 1861.« Asemenea fărie interesantă pentru asemănarea timpului de atunci cu cel de adi, este părerea ce şi-a dat mo diarul aris­tocraţiei maghiare (a antecesorilor lui Apponyi, Tisza, Banffy etc.) cu numele »Pesti Hirnök« asupra acelei comisiuni dietale. Acest ciiar scrise un articol fulmi­nant, plin de mânie contra bar. Eötvös. Ii imputa acestuia, de ce a propus înfiin­ţarea comisiunei pentru deslegarea ces­­tiunei naţionalităţilor, făcând naţionalită­ţilor, diferite speranţe, ce nu se pot împlini în veci. Tot­odată acea f­ie declara cate­goric, că în privinţa limbei nu trebue să se facă concesiuni nici cu o literă peste acelea, ce se văd în legile dela 1848. In fine, că Maghiarii nu vor renunţa odată cu capul la hegemonia lor peste celelalte naţiuni. Desbaterea adresei cătră Coronă. Şedinţa de la 11 Mai, a dietei. Milan Hodza (deputat slovac): Recu­­nosce necesitatea adresei, însă nu aprobă faptul, că în comisiunea de redactare a adresei n’a fost ales nici un deputat na­ţionalist. Regretă, că în Ungaria trebue să luptăm şi acum în văcul al două-deci­­lea pentru libertăţile publice. (Contradiceri). Proiectul de adresă nu-l primesce pentru

Next