Gazeta Transilvaniei, iunie 1905 (Anul 68, nr. 120-142)

1905-06-10 / nr. 127

Pagina 2 momentele de oportunitate. Faţă cu aces­tea, este datoria sfântă a tuturor cetăţe­nilor maghiari, »a se afirma cu puteri unite şi a persevera pe lângă evitarea neînţele­gerilor interne«, dând pept în armonie de­plină cu intrigile austriace. Eră de ce am luat cu bucurie notă de asigurarea condeputaţilor noştri croaţo­­slavoni, că nimic nu e mai străin de denşii, decât a­ se pune în calea independen­ţei maghiare şi a sforţărilor îndreptate spre paritate deplină şi constatăm cu liniştire şi mulţumire, că grupuleţul deputaţilor ma­ghiari aşa numit al naţionalităţilor nu se pune în oposiţie principială cu programul oposiţiei coalisate, ci din contră pe lângă con­­diţiunea firescă a »pregătirei trebuitoare« do­­resce şi el separaţia economică şi independen­ţa precum şi valorarea paritetică a limbei maghiare în »armata maghiară«, care al­­cătuesce o parte integrantă din totalitatea armatei. Aşa­dar acest grup cere şi el cele două puncte cardinale ale programului coa­­liţionist. Sperăm ca Mihali, Hodza şi soţii lor de principii representă fidel cugetarea şi sentimentele concetăţenilor noştri nema­­ghiari şi că simpatiile exprimate de denşii faţă cu’ postulatele noastre naţionale sunt împărtăşite şi de mandanţii lor. Decă este aievea aşa,’ atunci credem cu siguranţă că naţionalităţile nu vor mai urma orbes­­ce şi stupid indicaţiile »manei vienese«, şi tendinţele austriaco -centralistice şi abso­lutiste nu vor afla într’însele aliaţi şi nu vom trăi să mai vedem spectacolul trist, ca concetăţenii noştri de limbă străina se se ridice împotriva­ constituţiei milenare şi in­dependenţei legale a propriei lor patrii. II. Proiectul de adresă al deputaţilor na­ţionalişti n’a conţinut vr'un program şi n­’a stabilit postulate, cari se formeze pă­rete despărţitor insurmontabil între parti­dele coalisate şi naţionalităţi, chiar şi în cestiunile, cari la aparenţă conţin germe­nul contrastelor celor mai acute, puţină abnegaţie, bunăvoinţă reciprocă, şi absti­nenţă de exagerărî ne ar­­dă calea şi mij­­loacele apropierii şi a stabilirii păcii cu trup, cu suflet (!!) Tocmai fîind­că aşa stau lucrurile, n’am găsit destul de motivat faptul, că naţionalităţile n’au votat adresa coaliţiu­nei’, au »demonstrat« aşa cricend cu adresa lor separată, în loc ca se se fi alăturat cu ' -i-V ----------~ 1: r n * diX cn iî rna. lor separat de vedere în anumite ces­­ti­uni. Ia se vedem mai de aproape postula­tele esprimate în adresa naţionalităţilor şi dorinţele paralele ale coaliţiunei, seu mai bine tendinţele ei, din cari numai o parte au fost esprimate în adresa votată, care nu avea chemarea să servăscă ca program detailat. (V'a um­a) Din dieta ungară. Presentarea noului ministeriu. Şedinţa tie erî. Miercuri. Cu mare încordare s’a aşteptat de cătră tote partidele maghiare şedinţa de erî (Miercuri 21 i. c.) a dietei. In şedinţa acesta s’a presentat noul ministeriu Fe­­jervary. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Despre regicidiu. In numărul de la 15 Iunie a. c. al revistei „La Renaissance Latine“*), d. Boris de Tannenberg face o dare de samă despre susţinerea unei ţese interesante, "ce a avut loc de curând la Sorbon­­na. D-l Georges Cirot, a presentat o carte bine argumentată asupra părintelui Iesuit Mariana, a cărui scriere întitulată „Le rege“, ce conţine o apologie a regicidiului, a fost condamnată la 1610 de universitatea din Paris şi arsă în piaţa »Notre Dame« de mâna călăului. Cirot a studiat pe jesuitul spaniol Mariana în calitatea lui de istoric. Se stie, că Mariana, care a fost politi­cian, teolog şi moralist, are titlul de glorie, că şi-a dotat patria cu o „Istorie generală a­ Spaniei scrisa Intuin latinesce, căci era un fervent huma­nist, şi apoi tradusă în spaniolesce. Boris de Tannenberg îşî face darea de seama asupra acestui subiect în următorele: D-l Cirot, printr’un exces de modes­tie, n’a îndrăsnit a îmbrăţişa opera lui Ma­riana în totă întinderea sa. El a alunecat peste ideile lui Mariana şi n’a căutat a degaja din scrierile lui spiritul iniţial al societăţii lui Isus. Acesta era un punct de­licat, însă esenţial. Eu am avut curiositatea, de a ceti­­filele acestea capitolul „De Rege“, care a motivat condamnarea Sorbonnei şi care a fost de atunci în atâtea rânduri incriminat. Lectura aceasta este din cele mai sugestive. Nici odată cestiunea asasinatului politic n’a fost tratată într’un chip atât de complet şi resolvită cu o îndrăsnelă mai mare. Ma­riana este dealtmintrea un scriitor de pri­ma ordine şi vigoarea cu desăvîrşire classi­­că a stilului său coroboreză încă autoritatea argumetelor sale. Cestiunea i­ se pune cu ocasiunea asasinării lui Henri III de cătră Jacques Clement. El nu-şî disimulăză simpatia pentru tînărul călugăr, fericit de a-şî sacrifica viaţa pentru libertatea rega­tului. »Era, dice Mariana, de o inteligenţă modestă şi avea puţină vigoare fisică, dar fără îndoială o forţă superioră a făcut să augmenteze pe cea a braţului său şi i-a întărit inima.« Ce să credem despre actul lui? Unii­­ susţin, că nu e permis nici­odată a ucide­­ un rege, chiar de ar fi tiran. David n’a­­ ucis pe Saul şi a pedepsit crudei pe asa­sinul lui. Nici un creştin din primele tim­puri n’a atentat la viaţa împăraţilor, mon­ştri de crudelitate. S. Paul ordonă o re­­signaţiune necontenită. Supunerea este de­altmintrea marele mijloc de a desarma crudelitatea. Regii de cele mai de multe­­ ori nu sunt crudeli, decât fiindcă supuşii­­ lor sunt insubordonaţi. Ce respect vor ave popoarele pentru şefii lor, dacă sunt con­vinse, că au dreptul de a le pedepsi gre­şelile? In fie­care clipă, sub cel mai neîn­semnat pretext, liniştea publică va fi tul­burată. Advocaţii poporului presentă argu­­gumente tot aşa de puternice. Demnita­tea regală îşî trage originea de la voinţa republicei. Popoarele şi-au transmis regelui puterile, însă nu pe toate; ele şi-au reser­vat dreptul de a consimţi la impozite şi la legile fundamentale ale statului. Tiranul este o fiară crudelă, care prin crudelitatea sa ii pune pe ceilalţi în dreptul de a se apăra. Nu este oare vrednic de laudă acela, care cu pericolul vieţii, întreprinde de a face să dispară o calamitate publică ? Mariana se pune pe o partea opiniunei poporale. Un principe care se face stăpân pe putere prin forţa armelor, fără nici un alt drept, fără consentimentul poporului, poate fi deposedat de cătră ori­cine de co­ronă, de guvernament şi de viaţă. El este în realitate un inimic public, care provocă pentru patrie tot felul de rele, şi devenit tiran, el poate nu numai să fie lipsit de tron, dar poate fi detronat prin aplicarea aceleiaşi violenţe, pe care a întrebuinţat-o el pentru a­ se face stăpân pe o putere, care nu-i aparţi­nea. Dacă Domnitorul şi-a căpătat puterea prin ereditate sau voinţa poporului, Mariana are părere, că trebue a-l suporta, cu toate gre­şelile şi viţiile sale, numai dacă nu calcă legile regatului. Nu trebue să se schimbe uşor regele, de teama de a nu căde în toate ororile discordiei, însă deci domnitorul răs­­colesce statul, se face stăpân pe averea tu­turor, dispreţuesce legile şi religiunea re­gatului şi ţine drept virtute îngâmfarea, cutezanţa, impietatea, atunci răbdarea po­porului a ajuns la limite. Poporul n’are decât a utiliza puţina libertate, ce i-a mat *) „La R. L.“ Revue meiisuelle, littéraire et politique. Directeur: Constantin de Brancovan. 4-me année. Nr. 6. Abonamentul anual pentru streinătate 24 fr. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 127.—1905. încă de dimineţă o mare mulţime de popor se postase înaintea edificiului par­lamentului, făcând mari ovaţiuni deputaţi­lor din rîndurile coaliţiunei. Când a sosit contele Albert Apponyi, mulţimea a rupt cordonul tras de poliţie şi apropiindu-se de Apponyi, a isbucnit în nesfîrşite strigări de »eljen«. Aceleaşi ovaţiuni i­ s’au făcut lui Francisc Kossuth. La orele 10 a. m. culoarele parla­mentului sunt tixite de deputaţi. Se pre­­sentară în număr aproape complet. Galeriile erau archipline. Intrarea lui Kossuth în sala de şedinţe a fost salutată cu salve formidabile de »éljen«. Kossuth a predat notarului Szakács o hârtie, trecu apoi în mijlocul salei şi rugă pe soţii săi de prin­cipii să păstreze linişte. Presidentul Justh deschide şedinţa la orele 1012- Se citesc hârtiile şi actele intrate în decursul vacanţei. El anunţă, că Bertalan Lányi şi-a depus mandatul. Când s’a cetit raportul cu privire la anularea mandatului lui Perczel, drepta camerei a înscenat un mare sgomot. Presidentul rogă pe deputaţi să fie liniştiţi. Precis la 11 întră în sală membrii noului ministeriu. Stânga întâmpină intra­rea cabinetului Fejervary cu hohote de rîs şi cu observări ironice. Mare sgomot. Preşedintele abia cu mare greutate poate să facă ordine şi să calmeze spiritele. După potolirea sgomotului, ministrul preşedinte­lor. Fejervary predă presidentu­­lui rescriptul regal despre numirea noului cabinet. Cât timp s’a citit rescriptul, s’a păstrat liniștea. Kossuth vru să vorbeasca, dar fiind­că Fejervary se anunțase deja la cuvent, Kossuth nu poate vorbi. Sgomo­­tul isbucni din nou. După­ ce se face li­nişte, se ridică dr. Fejervary, ministru preşedinte, şi declară, că deorece nu s’a putut forma un ministeriu din sinul coaliţiunei, Majestatea Sa a desărcinat la dorinţa coaliţiunei ca­binetul de pănă acum şi a numit un nou ministeriu. Acest ministeriu, care se pre­­sentă acum­ în faţa ţării, stă în afară de partide şi se va ţine strict de legi. Noul unica lui menire este de a uşura realiza­­rea înţelegerei, a restabili ordinea şi a face tot posibilul, ca în timpul cel mai scurt să succedă numirea unui guvern din rîn­durile majorităţii. Rogă camera să alegă de urgenţă comisiunea pentru cvotă, se voteze o indemnitate budgetară pe timp de 4 luni, să voteze contingentul de re­cruţi şi să dea ch­eltuelile necesare pentru lucrările publice. In fine presentă câte­va proiecte de legi. Toţi gândeau, că Fejervary a termi­nat. De­odată însă el anunță presidentului, că a sosit un al doilea rescript regal. In momentul acesta isbucnesce din stânga un vuet și un sgomot teribil. Se aude din stânga: El vrea se amâne dieta! Presidentul Justh declară, că nu va da cetire unui nou rescript regal, pănă ce camera nu a luat spre scrie primul res­cript. (Aplause în stânga) Acest al doilea rescript nu e pus la ordinea zilei. Partidul liberal e de părere, ca res­criptul regal să se cetască imediat. A şi votat pentru acesta. Se nasce o vină dis­cuţie. Dr. Fejervary se referă la regula­mentul camerei, în virtutea căruia trebue să se cetască imediat ori­ce rescript regal. — Francisc Kossuth declară, că al doilea rescript nu se poate ceti, pănă nu este re­­solvat primul rescript. Spune în fine, că nu poate considera pe Fejervary de minis­tru președinte. — Contele Andrassy dice, că e trist, că lucrurile au ajuns așa de­parte, în­cât să fie necesitate a­ se desbate asupra unui rescript regal. — Polonyi e de părere, că nu e necesar a se ceti un al doilea rescript regal. — Rakovszky pă­­răsesce sala. Strigă-te din stânga. Pentru ce fugi? — Presidentul Justh întrebă ca­mera, dacă doresce şi admite cetirea ce­lui de al doilea rescript? Camera se es­­primă contra. Dr. Fejervary luând cuvântul spune, că de oare­ce, contrar tuturor tradiţiunilor parlamentare, nu s’a admis cetirea unui rescript regal, guvernul părăsesce sala. Membrii guvernului ies cu toţii în mijlocul unui mare sgomot înscenat de stânga. După ce s’a sfîrşit discuţia asupra primului rescript de numire a guvernului ia cuvântul, Francisc Kossuth şi în numele opo­­siţiunei unite propune vot de neîncredere faţă de guvernul­ Fejervary. Asupra propunerei lui Kossuth se încinge o viuă discuţie la care ia parte mai ales contele Tisza. Propune şi el, în numele partidului liberal, vot de neîncre­dere faţă de noul guvern, propunerea se deosebesce însă de cea a opoziţiei prin a­­ceea, că arată asupra marilor pericole ale crisei, ce a isbucnit între coronă şi actu­ala majoritate a camerei. Dr. T. Mihali declară în numele clu­bului naţionalist, că n’are încredere în noul guvern. " A * * nerea lui Kossuth, pe care camera o pri­­mesce cu mare majoritate. Presidentul predă apoi al doilea res­cript regal notarului Hammersberg spre cetire. Rescriptul se cetesce. Prin el Ma­jestatea Sa amână şedinţele dietei pănă la 15 Septemvrie n. a. c., eventual pănă la un termin mai scurt, decă va fi posibil a se forma un guvern din sînul majo­rităţii. 5 Un sgomot teribil isbucnesce. Stri­găte sălbatice, lovituri în pupitre etc. Pre­sidentul zadarnic îşî dă silinţa a face or­dine. In fine, fii silit să suspende şedinţa. După redeschidere lor, Desideriu Banffy declară, că amânarea e ilegală, că guvernul e neparlamentar, căci i­ s’a dat deja un vot de neîncredere. Presentă apoi o propunere, prin care se protestează con­tra amânărei dietei şi camera e invitată a provoca la resistenţă municipiile. Muni­cipiile şi comunele să nu se supună ordo­nanţelor ministeriale anticonstituţionale. In numele partidului liberal deputa­tul Huszagh­ declară de asemenea, că amâ­narea camerei e ilegală. In acelaşi sens vorbesce în numele partidului poporal dep. Rakov­ski şi socialistul Mezöfi. Propunerea dr. Banffy fiind pusă la vot, camera o primesce cu mare majori­tate. In mijlocul unui sgomot asurditor se autentifică procesul verbal şi şedinţa se închide la orele 2 d. a. Camera magnaţilor. Camera magnaţilor încă a ţinut erî şedinţă. Contele Aurel Desseswffy a pro­pus vot de neîncredere noului guvern, care încă s’a presentat în camera magna­ţilor, ca şi în camera deputaţilor. Propu­nerea a fost primită cu 54 contra 19 voturi. „Nu vă bucuraţi prea de timpuriu!“ Sub titlul de mai sus ,ţiarul na­ţional slovac „Narodnie Noviny“ scrie următorele la adresa şoviniştilor un­guri : ţ­iarul şovinist »Budapesti Hirlap«, care e razimul de frunte publicistic al coa­liţiunei kossuthiste-apponyiste, a scris după presentarea adresei şi după discur­surile deputaţilor naţionalişti, că actual­mente în politica naţionalistă în loc de pro­gres se remarcă un regres, şi că resisten­­ţa naţionalităţilor e mai slabă şi numărul lor mai mic, decât odinioara pe vremile lui Mileticî, Babeş etc. Foile şoviniste din Budapesta citând articolul lui Dr. Polit publicat în »Branik« die, că din acel articol resultă destul de lămurit situaţia, numai căuşele slăbirei acţiunei naţionaliste şi le esplică altcum. Şo­­viniştii maghiari susţin, că acâstă slăbire a urmat deja la 1867, când statul maghiar s’a întărit, or partidele, cari ar fi fost che­mate a nimici experimentul dualistic, s’au risipit. in dulii ui­u au nasuigat b­run­ »visurile iredentiste« în Serbia, România și Boemia. Din Serbia Ristici, al cărui ideal a fost Cavour, ar fi voit să facă un al doilea Pie­mont... In România prin răsboiu s’a întă­rit consciinţa naţională. Cestiunea naţiona­lă (sprijinită de fraţii locuitori dincoce) s’a desvoltat în cursul luptelor de partid din România. Când România s’a alăturat la tripla alianţă chiar şi politiciani, cei mai moderaţi români, cari se ţineau la distan­ţă de ideia iredentistă, au declarat, că drept preţ al acestei alianţe România se poate influinţa politica Românilor din Ungaria Politica lui Ristici a dat faliment şi în timpul din urmă şi politicianii din Bu­­curesci şi-au ars degetele şi au abandonat politica naţională. (Ce s’a întâmplat cu Slova­cii și cu Boemii, despre aceasta face foaia maghiară. Orientarea publiciștilor maghiari este atât de defectuoasa, încât în punctul­­ acesta numai despre­­unitatea ceho-slova­

Next