Gazeta Transilvaniei, iunie 1905 (Anul 68, nr. 120-142)
1905-06-10 / nr. 127
Pagina 2 momentele de oportunitate. Faţă cu acestea, este datoria sfântă a tuturor cetăţenilor maghiari, »a se afirma cu puteri unite şi a persevera pe lângă evitarea neînţelegerilor interne«, dând pept în armonie deplină cu intrigile austriace. Eră de ce am luat cu bucurie notă de asigurarea condeputaţilor noştri croaţoslavoni, că nimic nu e mai străin de denşii, decât a se pune în calea independenţei maghiare şi a sforţărilor îndreptate spre paritate deplină şi constatăm cu liniştire şi mulţumire, că grupuleţul deputaţilor maghiari aşa numit al naţionalităţilor nu se pune în oposiţie principială cu programul oposiţiei coalisate, ci din contră pe lângă condiţiunea firescă a »pregătirei trebuitoare« doresce şi el separaţia economică şi independenţa precum şi valorarea paritetică a limbei maghiare în »armata maghiară«, care alcătuesce o parte integrantă din totalitatea armatei. Aşadar acest grup cere şi el cele două puncte cardinale ale programului coaliţionist. Sperăm ca Mihali, Hodza şi soţii lor de principii representă fidel cugetarea şi sentimentele concetăţenilor noştri nemaghiari şi că simpatiile exprimate de denşii faţă cu’ postulatele noastre naţionale sunt împărtăşite şi de mandanţii lor. Decă este aievea aşa,’ atunci credem cu siguranţă că naţionalităţile nu vor mai urma orbesce şi stupid indicaţiile »manei vienese«, şi tendinţele austriaco -centralistice şi absolutiste nu vor afla într’însele aliaţi şi nu vom trăi să mai vedem spectacolul trist, ca concetăţenii noştri de limbă străina se se ridice împotriva constituţiei milenare şi independenţei legale a propriei lor patrii. II. Proiectul de adresă al deputaţilor naţionalişti n’a conţinut vr'un program şi n’a stabilit postulate, cari se formeze părete despărţitor insurmontabil între partidele coalisate şi naţionalităţi, chiar şi în cestiunile, cari la aparenţă conţin germenul contrastelor celor mai acute, puţină abnegaţie, bunăvoinţă reciprocă, şi abstinenţă de exagerărî ne ardă calea şi mijloacele apropierii şi a stabilirii păcii cu trup, cu suflet (!!) Tocmai fîindcă aşa stau lucrurile, n’am găsit destul de motivat faptul, că naţionalităţile n’au votat adresa coaliţiunei’, au »demonstrat« aşa cricend cu adresa lor separată, în loc ca se se fi alăturat cu ' -i-V ----------~ 1: r n * diX cn iî rna. lor separat de vedere în anumite cestiuni. Ia se vedem mai de aproape postulatele esprimate în adresa naţionalităţilor şi dorinţele paralele ale coaliţiunei, seu mai bine tendinţele ei, din cari numai o parte au fost esprimate în adresa votată, care nu avea chemarea să servăscă ca program detailat. (V'a uma) Din dieta ungară. Presentarea noului ministeriu. Şedinţa tie erî. Miercuri. Cu mare încordare s’a aşteptat de cătră tote partidele maghiare şedinţa de erî (Miercuri 21 i. c.) a dietei. In şedinţa acesta s’a presentat noul ministeriu Fejervary. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Despre regicidiu. In numărul de la 15 Iunie a. c. al revistei „La Renaissance Latine“*), d. Boris de Tannenberg face o dare de samă despre susţinerea unei ţese interesante, "ce a avut loc de curând la Sorbonna. D-l Georges Cirot, a presentat o carte bine argumentată asupra părintelui Iesuit Mariana, a cărui scriere întitulată „Le rege“, ce conţine o apologie a regicidiului, a fost condamnată la 1610 de universitatea din Paris şi arsă în piaţa »Notre Dame« de mâna călăului. Cirot a studiat pe jesuitul spaniol Mariana în calitatea lui de istoric. Se stie, că Mariana, care a fost politician, teolog şi moralist, are titlul de glorie, că şi-a dotat patria cu o „Istorie generală a Spaniei scrisa Intuin latinesce, căci era un fervent humanist, şi apoi tradusă în spaniolesce. Boris de Tannenberg îşî face darea de seama asupra acestui subiect în următorele: D-l Cirot, printr’un exces de modestie, n’a îndrăsnit a îmbrăţişa opera lui Mariana în totă întinderea sa. El a alunecat peste ideile lui Mariana şi n’a căutat a degaja din scrierile lui spiritul iniţial al societăţii lui Isus. Acesta era un punct delicat, însă esenţial. Eu am avut curiositatea, de a cetifilele acestea capitolul „De Rege“, care a motivat condamnarea Sorbonnei şi care a fost de atunci în atâtea rânduri incriminat. Lectura aceasta este din cele mai sugestive. Nici odată cestiunea asasinatului politic n’a fost tratată într’un chip atât de complet şi resolvită cu o îndrăsnelă mai mare. Mariana este dealtmintrea un scriitor de prima ordine şi vigoarea cu desăvîrşire classică a stilului său coroboreză încă autoritatea argumetelor sale. Cestiunea i se pune cu ocasiunea asasinării lui Henri III de cătră Jacques Clement. El nu-şî disimulăză simpatia pentru tînărul călugăr, fericit de a-şî sacrifica viaţa pentru libertatea regatului. »Era, dice Mariana, de o inteligenţă modestă şi avea puţină vigoare fisică, dar fără îndoială o forţă superioră a făcut să augmenteze pe cea a braţului său şi i-a întărit inima.« Ce să credem despre actul lui? Unii susţin, că nu e permis niciodată a ucide un rege, chiar de ar fi tiran. David n’a ucis pe Saul şi a pedepsit crudei pe asasinul lui. Nici un creştin din primele timpuri n’a atentat la viaţa împăraţilor, monştri de crudelitate. S. Paul ordonă o resignaţiune necontenită. Supunerea este dealtmintrea marele mijloc de a desarma crudelitatea. Regii de cele mai de multe ori nu sunt crudeli, decât fiindcă supuşii lor sunt insubordonaţi. Ce respect vor ave popoarele pentru şefii lor, dacă sunt convinse, că au dreptul de a le pedepsi greşelile? In fiecare clipă, sub cel mai neînsemnat pretext, liniştea publică va fi tulburată. Advocaţii poporului presentă argugumente tot aşa de puternice. Demnitatea regală îşî trage originea de la voinţa republicei. Popoarele şi-au transmis regelui puterile, însă nu pe toate; ele şi-au reservat dreptul de a consimţi la impozite şi la legile fundamentale ale statului. Tiranul este o fiară crudelă, care prin crudelitatea sa ii pune pe ceilalţi în dreptul de a se apăra. Nu este oare vrednic de laudă acela, care cu pericolul vieţii, întreprinde de a face să dispară o calamitate publică ? Mariana se pune pe o partea opiniunei poporale. Un principe care se face stăpân pe putere prin forţa armelor, fără nici un alt drept, fără consentimentul poporului, poate fi deposedat de cătră oricine de coronă, de guvernament şi de viaţă. El este în realitate un inimic public, care provocă pentru patrie tot felul de rele, şi devenit tiran, el poate nu numai să fie lipsit de tron, dar poate fi detronat prin aplicarea aceleiaşi violenţe, pe care a întrebuinţat-o el pentru a se face stăpân pe o putere, care nu-i aparţinea. Dacă Domnitorul şi-a căpătat puterea prin ereditate sau voinţa poporului, Mariana are părere, că trebue a-l suporta, cu toate greşelile şi viţiile sale, numai dacă nu calcă legile regatului. Nu trebue să se schimbe uşor regele, de teama de a nu căde în toate ororile discordiei, însă deci domnitorul răscolesce statul, se face stăpân pe averea tuturor, dispreţuesce legile şi religiunea regatului şi ţine drept virtute îngâmfarea, cutezanţa, impietatea, atunci răbdarea poporului a ajuns la limite. Poporul n’are decât a utiliza puţina libertate, ce i-a mat *) „La R. L.“ Revue meiisuelle, littéraire et politique. Directeur: Constantin de Brancovan. 4-me année. Nr. 6. Abonamentul anual pentru streinătate 24 fr. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 127.—1905. încă de dimineţă o mare mulţime de popor se postase înaintea edificiului parlamentului, făcând mari ovaţiuni deputaţilor din rîndurile coaliţiunei. Când a sosit contele Albert Apponyi, mulţimea a rupt cordonul tras de poliţie şi apropiindu-se de Apponyi, a isbucnit în nesfîrşite strigări de »eljen«. Aceleaşi ovaţiuni i s’au făcut lui Francisc Kossuth. La orele 10 a. m. culoarele parlamentului sunt tixite de deputaţi. Se presentară în număr aproape complet. Galeriile erau archipline. Intrarea lui Kossuth în sala de şedinţe a fost salutată cu salve formidabile de »éljen«. Kossuth a predat notarului Szakács o hârtie, trecu apoi în mijlocul salei şi rugă pe soţii săi de principii să păstreze linişte. Presidentul Justh deschide şedinţa la orele 1012- Se citesc hârtiile şi actele intrate în decursul vacanţei. El anunţă, că Bertalan Lányi şi-a depus mandatul. Când s’a cetit raportul cu privire la anularea mandatului lui Perczel, drepta camerei a înscenat un mare sgomot. Presidentul rogă pe deputaţi să fie liniştiţi. Precis la 11 întră în sală membrii noului ministeriu. Stânga întâmpină intrarea cabinetului Fejervary cu hohote de rîs şi cu observări ironice. Mare sgomot. Preşedintele abia cu mare greutate poate să facă ordine şi să calmeze spiritele. După potolirea sgomotului, ministrul preşedintelor. Fejervary predă presidentului rescriptul regal despre numirea noului cabinet. Cât timp s’a citit rescriptul, s’a păstrat liniștea. Kossuth vru să vorbeasca, dar fiindcă Fejervary se anunțase deja la cuvent, Kossuth nu poate vorbi. Sgomotul isbucni din nou. După ce se face linişte, se ridică dr. Fejervary, ministru preşedinte, şi declară, că deorece nu s’a putut forma un ministeriu din sinul coaliţiunei, Majestatea Sa a desărcinat la dorinţa coaliţiunei cabinetul de pănă acum şi a numit un nou ministeriu. Acest ministeriu, care se presentă acum în faţa ţării, stă în afară de partide şi se va ţine strict de legi. Noul unica lui menire este de a uşura realizarea înţelegerei, a restabili ordinea şi a face tot posibilul, ca în timpul cel mai scurt să succedă numirea unui guvern din rîndurile majorităţii. Rogă camera să alegă de urgenţă comisiunea pentru cvotă, se voteze o indemnitate budgetară pe timp de 4 luni, să voteze contingentul de recruţi şi să dea cheltuelile necesare pentru lucrările publice. In fine presentă câteva proiecte de legi. Toţi gândeau, că Fejervary a terminat. Deodată însă el anunță presidentului, că a sosit un al doilea rescript regal. In momentul acesta isbucnesce din stânga un vuet și un sgomot teribil. Se aude din stânga: El vrea se amâne dieta! Presidentul Justh declară, că nu va da cetire unui nou rescript regal, pănă ce camera nu a luat spre scrie primul rescript. (Aplause în stânga) Acest al doilea rescript nu e pus la ordinea zilei. Partidul liberal e de părere, ca rescriptul regal să se cetască imediat. A şi votat pentru acesta. Se nasce o vină discuţie. Dr. Fejervary se referă la regulamentul camerei, în virtutea căruia trebue să se cetască imediat orice rescript regal. — Francisc Kossuth declară, că al doilea rescript nu se poate ceti, pănă nu este resolvat primul rescript. Spune în fine, că nu poate considera pe Fejervary de ministru președinte. — Contele Andrassy dice, că e trist, că lucrurile au ajuns așa departe, încât să fie necesitate a se desbate asupra unui rescript regal. — Polonyi e de părere, că nu e necesar a se ceti un al doilea rescript regal. — Rakovszky părăsesce sala. Strigă-te din stânga. Pentru ce fugi? — Presidentul Justh întrebă camera, dacă doresce şi admite cetirea celui de al doilea rescript? Camera se esprimă contra. Dr. Fejervary luând cuvântul spune, că de oarece, contrar tuturor tradiţiunilor parlamentare, nu s’a admis cetirea unui rescript regal, guvernul părăsesce sala. Membrii guvernului ies cu toţii în mijlocul unui mare sgomot înscenat de stânga. După ce s’a sfîrşit discuţia asupra primului rescript de numire a guvernului ia cuvântul, Francisc Kossuth şi în numele oposiţiunei unite propune vot de neîncredere faţă de guvernul Fejervary. Asupra propunerei lui Kossuth se încinge o viuă discuţie la care ia parte mai ales contele Tisza. Propune şi el, în numele partidului liberal, vot de neîncredere faţă de noul guvern, propunerea se deosebesce însă de cea a opoziţiei prin aceea, că arată asupra marilor pericole ale crisei, ce a isbucnit între coronă şi actuala majoritate a camerei. Dr. T. Mihali declară în numele clubului naţionalist, că n’are încredere în noul guvern. " A * * nerea lui Kossuth, pe care camera o primesce cu mare majoritate. Presidentul predă apoi al doilea rescript regal notarului Hammersberg spre cetire. Rescriptul se cetesce. Prin el Majestatea Sa amână şedinţele dietei pănă la 15 Septemvrie n. a. c., eventual pănă la un termin mai scurt, decă va fi posibil a se forma un guvern din sînul majorităţii. 5 Un sgomot teribil isbucnesce. Strigăte sălbatice, lovituri în pupitre etc. Presidentul zadarnic îşî dă silinţa a face ordine. In fine, fii silit să suspende şedinţa. După redeschidere lor, Desideriu Banffy declară, că amânarea e ilegală, că guvernul e neparlamentar, căci i s’a dat deja un vot de neîncredere. Presentă apoi o propunere, prin care se protestează contra amânărei dietei şi camera e invitată a provoca la resistenţă municipiile. Municipiile şi comunele să nu se supună ordonanţelor ministeriale anticonstituţionale. In numele partidului liberal deputatul Huszagh declară de asemenea, că amânarea camerei e ilegală. In acelaşi sens vorbesce în numele partidului poporal dep. Rakovski şi socialistul Mezöfi. Propunerea dr. Banffy fiind pusă la vot, camera o primesce cu mare majoritate. In mijlocul unui sgomot asurditor se autentifică procesul verbal şi şedinţa se închide la orele 2 d. a. Camera magnaţilor. Camera magnaţilor încă a ţinut erî şedinţă. Contele Aurel Desseswffy a propus vot de neîncredere noului guvern, care încă s’a presentat în camera magnaţilor, ca şi în camera deputaţilor. Propunerea a fost primită cu 54 contra 19 voturi. „Nu vă bucuraţi prea de timpuriu!“ Sub titlul de mai sus ,ţiarul naţional slovac „Narodnie Noviny“ scrie următorele la adresa şoviniştilor unguri : ţiarul şovinist »Budapesti Hirlap«, care e razimul de frunte publicistic al coaliţiunei kossuthiste-apponyiste, a scris după presentarea adresei şi după discursurile deputaţilor naţionalişti, că actualmente în politica naţionalistă în loc de progres se remarcă un regres, şi că resistenţa naţionalităţilor e mai slabă şi numărul lor mai mic, decât odinioara pe vremile lui Mileticî, Babeş etc. Foile şoviniste din Budapesta citând articolul lui Dr. Polit publicat în »Branik« die, că din acel articol resultă destul de lămurit situaţia, numai căuşele slăbirei acţiunei naţionaliste şi le esplică altcum. Şoviniştii maghiari susţin, că acâstă slăbire a urmat deja la 1867, când statul maghiar s’a întărit, or partidele, cari ar fi fost chemate a nimici experimentul dualistic, s’au risipit. in dulii uiu au nasuigat brun »visurile iredentiste« în Serbia, România și Boemia. Din Serbia Ristici, al cărui ideal a fost Cavour, ar fi voit să facă un al doilea Piemont... In România prin răsboiu s’a întărit consciinţa naţională. Cestiunea naţională (sprijinită de fraţii locuitori dincoce) s’a desvoltat în cursul luptelor de partid din România. Când România s’a alăturat la tripla alianţă chiar şi politiciani, cei mai moderaţi români, cari se ţineau la distanţă de ideia iredentistă, au declarat, că drept preţ al acestei alianţe România se poate influinţa politica Românilor din Ungaria Politica lui Ristici a dat faliment şi în timpul din urmă şi politicianii din Bucuresci şi-au ars degetele şi au abandonat politica naţională. (Ce s’a întâmplat cu Slovacii și cu Boemii, despre aceasta face foaia maghiară. Orientarea publiciștilor maghiari este atât de defectuoasa, încât în punctul acesta numai despreunitatea ceho-slova