Gazeta Transilvaniei, august 1905 (Anul 68, nr. 169-172)
1905-08-02 / nr. 169
3EDACTITOEA, Ififflirnţiinei şi Tipornia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE primesc la Adminiatratiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena, la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lasner., Heinrich Bohalek, A. Oppelik Naehf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Cloldberger, Ekstein Bernat, Iulia Leopold (VII Erzsébet körút). PREŢUL INSERȚIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o seria 20 bani GAffl IAMA® ANUL LXVIII. „SAZBTA“ iese in Snare k Atamente iseaiin AEsPnnsgaini Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rl! de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la fote oficiale poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. •-- Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. ISO. Braşov, Luni-Marţî 2 (15) August 1005. ^--------—.......— ............. Tîrissm.. .................---------------------------- ------------------------------------------------------------------------------ Vorbe de clacă. (a) Votul universal este un postulat vechiu al Românilor din Transilvania şi Ungaria. El a fost pus în programul partidului nostru naţional înainte de asta cu un sfert de secol, când socialdemocraţii nici nu apucaseră a-şî aduce marfa în Ungaria, unii peste Latia, alţii peste Carpaţî. Bărbaţii, cari au formulat programul partidului naţional român la 1881, stiind prea bine că censul cel mare şi virilismul va fi încă mult timp o piedecă pentru valorarea poporului nostru în politică, au recunoscut nedreptatea sistemului electoral în vigore la noi şi au reclamat înlocuirea lui cu alt sistem mai democratic şi întemeiat pe valoirea individuală a cetăţenului. Ceea ce reclamă deci socialdemocraţii revoluţionari din motive internaţionale, cosmopolite — la noi este un postulat eminamente naţional. De atunci principiile socialiste au făcut progres şi în Ungaria şi massele cele mari, cari se mobilisau altădată pe străzile Budapestei contra Neamţului din Viena, astăzi nu mai sunt stăpânite şi diriguite de agitatorii naţionali maghiari, ci de Bokányi, Goldreitshahn şi Grossmann. Eră de ce crisa naţională maghiară, care dăinuieşte de doi ani, a fost până în momentul de faţă numai academică, fără tulburări şi baricade, fără vărsare de sânge şi baionete. Muncitorimea nu este în tabăra celor cu revendicaţiunile naţionale maghiare, ca la 1886 şi în atâtea rîndurî după acea dată. Din causa aceasta şefii diferitelor partide maghiare au fost nevoiţi de repeţite ori a face curte lui Bokányi et consortes, a se pune bine cu social-democraţii şi a-i ademeni cu promisiuni. Kosuthiştii li-au promis social-democraţilor înainte de alegeri votul universal, or reforma electorală pe o basă largă o au chiar în program. Banffy încă a pus acest postulat democratic în programul noului partid. Dar atât kossuthiştii, cât şi banffyştii, ajunşi în situaţia de a putea realiza ceea ce au promis, se îngrădesc cu fel de fel de cautele. Declaraţiunea comitetului coaliţiunei în cestiunea votului universal este de o duplicitate classică, or ceea ce scrie organul lui Banffy „P. Hirlap“ vom aminti mai jos. Intr’aceea însă kosutiliştilor şi banfiyştilor li s’a ivit o concurenţă primejdiosă în persona ministrului de interne Kristoffy, care mai deunădî se adresa „iubiţilor săi prietini muncitori“ cu asigurarea, că el este un aderent fără reservă al votului universal. Kristoffy vise s’a grăbit se adaugă în parantes, că densul neavend la spate majoritate, declaraţiile lui trebue considerate ca nisce enunciaţiunî academice fără se se potă trage din ele vr’o consecvenţă practică. Un rîset homeric a fost răspunsul întregei presse la aceste declaratiuni şi într’o adunare socialistă, unde Bokonyi a referat „prietinilor“ socialişti despre ceea ce i-a spus Kristoffy, ministrul de interne a fost acoperit de ocări şi huidueli. S’a găsit acum un individ român, care s’a dus la Kristoffy să-l intervieveze asupra felului cum contempleaza el votul universal cu privire la naţionalităţi. Şi Kristoffy a răspuns, după cum se vede la alt loc al diarului nostru, că el nu le cere naţionalităţilor nici o condiţiune, pe care să n’o potă împlini. Censul intelectual se referă la scrierea şi cetirea în limba maternă a fiecărei naţionalităţi, şi nu la scrierea şi cetirea în limba maghiară. Şi adecă de ce să nu dea Kristoffy asigurări cât mai largi, deci găsesce oameni naivi, cari să-l créda chiar şi după ce el spusese rendul trecut socialiştilor, că vorbele lui sunt vorbe de clacă. Ce-l costă pe Kristoffy, să asigure pe cutare interwievor, că el contempleaza votul universal fără nici o restricțiune ? El stie prea bine, că niciodată nu-i va fi dată posibilitatea de a-și împlini promisiunea. Dar vorbele late ale ministrului de interne luate de acel interwievor român ca bani buni, au dat prilej organului lui Banffy, se declare în ultimul său număr, că partidul banfist a contemplat reforma electorală intotdeauna așa, ca dreptul electoral să se acorde numai aceluia, care posedă limba maghiară în graii și în scris. Firesc e că votul universal în formulara aceasta nu mai este vot universal, dar pe de altă parte are şansele de a fi realizat, căci Banffy forte uşor se poate întempla să ajungă ca mâne omul situaţiunei. Vorbele unui Kristoffy e deci lucru inutil, ca să nu dicem ridicol, să le ia cineva în serios, sau să le atribue vr’o importanţă. Sunt vorbe de clacă şi nimic mai mult. Braşov, 14 August n. Regele Angliei despre crisa ungară. Un diplomat austro-ungar a autorizat pe un redactor de la »Fester Llyd« se scrie, că regele Eduard al Angliei a dis următărele într’o convorbire, despre situaţia momentană din Ungaria: — »In cestiunea militară suveranul austro-ungar nu poate se cedeze, căci acestă cestiune atinge prestigiul de mare putere al monarhiei. Pot să declar acesta pe faţă, căci eu apreciez atât poporul unguresc, cât şi aristrocaţia maghiară. Părerea mea, deci nu poate fi luată ca o animositate contra Ungurilor şi am dreptul să sper că vorbele mele vor fi bine înţelese de Maghiari«. Reîntorcerea neaşteptată a ministrului Fejervary, care se dusese la băile din Karlsbad, e viu comentată în cercurile politice. »Neue Freie Presse« aduce în legătură grabnica reîntorcere la Budapesta a ministrului preşedinte cu hotărîrea comitetului diriguitor al coaliţiunei privitoare la organisarea resistenţei pasive. Conflictul între guvern şi partidele aliate din opoziţie a ajuns astfel la culme, la ceea ce a contribuit şi nisce articole ale contelui Andrassy, în cari acesta arată, că guvernul e ilegal şi că poate fi pus în stare de acusare. Se crede, că guvernul va amâna din nou camera, pentru ca astfel să evite o eventuală presentare a propunerei de a fi pus în stare de acusaţiune, — ceea ce s’a decis şi în şedinţa ultimă a comitetului coaliţiunei. Acţiunea socialiştilor. Dirigenţa partidului socialdemocrat a hotărât, ca prin placate, foi volante şi meetingurî să înfiereze »tradarea săvîrşită de coaliţiune« faţă de socialişti în cestiunea votului universal, şi să provoce poporul la luptă energică. »Nu mai vreaa să slujască pe împăratul«. Ziarul „A Nap“ de la 13 August aduce scriea, că printre feciorii regimentului 32, »Maria Terezia«, a produs mare amărăciune ordinul dat de ministrul de resboiu prin care acesta dispune, ca feciorii cari împlinesc în toamna aceasta trei ani de serviciu militar, se nu fie concediaţi la 1 Octomvrie. Ordinul a fost publicat în numărul de Vineri din »Monitorul astei« Feciorilor din garnisona Budapesta li s’a cetit acăstă »poruncă« Sâmbătă după amiazî. Feciorii maghiari din regim. 32, care împlinesc serviciul de trei ani, s’au adunat, au cântat »Kossuth Lajos azt izente« şi n’au vrut să se liniştăscă nie atunci, când căpitanul li-a poruncit să fie pe pace. „Nu vom mai sluji pe împeratul“ ar fi strigat ei, „ Trăiescă comanda maghiară“. Aceeaşi fote spune, că astfel de caşuri s’au întîmplat şi în garnisoanele din Mişcolţ, Dobriţin, Arad şi Cluşiu — Si non e vere, e ben trovato. Demonstraţie franco-engleză. Din Londra se telegrafiază, că amiralul Gaillard şi ofiţerii escadrei franceze au luat parte Sâmbătă la un banchet, ce l’au dat în onoarea lor la Westminster Hall cele două camere ale parlamentului englez. La banchet au participat şi şefii partidelor oposiţionale. Ministrul-preşedinte Balfour a ţinut un toast în onoarea flotei francese. El a declarat între altele, că visita flotei francese este un eveniment, pe care întrega Anglie îl salută cu bucurie, şr evenimentele zilelor din urmă le consideră de nisce precursorii ale păcei, cari se vor întinde de la apus spre răsărit peste lumea întregă. Cele două mari naţiuni ale Europei apusene adeseori au fost despărţite în trecut, în viitor însă vor vedea, că din punct de vedere al politicei esterne interesele lor principale sunt identice şi că nu e permis să existe între ele divergenţe, ce ar pute să provoce lupte. Aceste două naţiuni sunt chemate a sever şi lucruri mari. Groaza lui Kossuth de Nemţi şi Muscali. Francisc Kossuth publică în »Magyarország« de la 12 August un articol mai lung adresat partidului liberal. Articolul are de scop a lumina pe membrii acestui partid şi a-i trage şi pe ei în »lupta pentru lege şi constituţie« şi pentru »pretensiunile naţionale«. Kossuth îşi ia, în acest scop, refugiu la niste argumente, cari rar le-am vădut accentuându-se în decursul crisei. Atrage atenţiunea conaţionalilor săi la pericolele curentului german şi slav şi dice că înfrângerile, ce le-a suferit Rusia în Extr’emul-Orient n’au sdrobit’o, ci vor Cestiunea sufragiului universal. Trebue să revenim adiî asupra declaraţiunilor şi enunciaţiunilor, ce s’au făcut in dilele din urmă cu privire la cestiunea sufragiului universal în Ungaria. S’au pronunţat asupra acestei cestiunî comitetul diriguitor al coaliţiunei, Francisc Kossuth în deosebi, şi ministrul de interne Kristoffy într’un interview ce l’a avut c’un diarist român din Budapesta. Declaraţia comitetului coaliţiei. In şedinţa sa de la 11 August, comitetul diriguitor al partidelor unite din oposiţie, ocupându-se cu reforma dreptului electoral, a adus urimtarea hotărîre: Coaliţia nu a făcut promisiuni cu ocazia alegerilor cu privire la sufragiul universal. Partidele aliate au intrat în lupta electorală fiecare pe basa programului propriu. Dintre partidele aliate, partidul independist şi noul partid (Banffy) au luat în programul lor dreptul sufragiului universal pe lângă oarecari garanţii. Majoritate au dobândit numai partidele aliate laolaltă, din care causă nu s’a putut lua în programul de activitate al coaliţiunei ce se esprimă în adresa cătră corona altceva, de cât ceea ce au primit toţi membrii ei, adecă lărgirea dreptului electoral, un pas puternic spre sufragiul universal. Comitetul diriguitor decide, că atuncî când se va pune serios la ordinea zilei cestiunea votului universal, fiecare partid al coaliţiunei va lua poziţie conform punctului seu de vedere, fără ca în schimb să jertfăscă pentru acestă reformă garantarea principiilor fundamentale ale constituţiei şi acele inştiinţe economice, social-politice şi naţionale, pentru executarea cărora a primit mandat de la naţiune. Drept aceea comitetul protestăză în contra abusurilor, ce se fac cu ideia acestei mari reforme«. Protestul acesta se referă la acţiunea mai nouă a social-democraţilor şi la declaraţiunile ministrului de interne Kristoffy. Să vedem acum ce a dis Francisc Kossuth despre votul universal. Primind o delegaţie a creştinilor sociali din Budapesta, care s’a dus la Kossuth, ca să afle din gura lui ce posiţie ia coaliţiunea faţă cu dreptul sufragiului universal şi a reformelor sociale, căpetenia coaliţiunei a declarat între altele următoarele : ...»Niciodată nu vom permite să ni se pună alternativa : a renunţa la pretensiunile naţionale şi în schimb a introduce imediat dreptul sufragiului universal. Dăcă noi renunţăm la pretensiunile naţionale, am renunţat şi la cea mai mare forţă a noastra, prin care se poate validita voinţa sili-o moralicesce a se despăgubi, bătând în Europa pe aceia, pe cari îi va pută bate mai uşor — adecă pe Austro-Ungaria.(l) Austro-Ungaria și Abisinia. Misiunea actuală în Austria a lui Abdulahi Aii Sadik, guvernatorul din Harar, poate fi considerată ca un răspuns misiunei austriace trimisă iărna trecută în Abisinia. Prin trimiterea misiunei sale, Austria a avut de scop să lege oficial raporturi politice și comerciale cu Abisinia. Guvernatorul din Harar, care a făcut mai multe vizite miniştrilor la Viena, va fi primit zilele acestea la Ischl de Mal. Sa Monarhul, care îi va remite probabil răspunsul său pentru Menelik.