Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)
1906-07-01 / nr. 144
Pagina 2. In discursul, care a durat mai bine de 2 ore, oratorul citeză românesce din fața lui Kossuth »Lumina«, unde Kossuth însuşi scria : »Trebue să dăm dreptate poporului« etc. Deputaţii fac sgomot şi strigă se cetască unguresce. Preşedintele îl întrerupe, spunând că aici numai unguresce şi croaţesce poate vorbi cineva. Ministrul de justiţie Polonyi spune însă că a cita e permis din orice limbă şi Dr. Vajda continuă a ceti românesce din »Lumina«. In şedinţa de marţi, 10 iuliu, dintre deputaţii naţionalişti a vorbit Francisc Jelilicska arătând nedreptăţile făcute poporului slovac. El după dânsul a vorbit: Dr. Aurel Vlad, care a arătat că acum sunt Curuții în majoritate, dar politica lor nu e curuțescă. Adresa majorității susține ideea de stat maghiară, er adresa noastră ideea statului de drept. Polemiseza cu Banffy asupra celor două idei, arătând, că dacă renunţăm la ideea statului de drept atunci ajungem în halul Turciei. Baronul Banffy Dezsö luând cuvântul se miră, cum de mai mulţi deputaţi se ocupă cu politica lui, cu toate că el este acum isolat şi fără partid. In cursul vorbirei sale Banffy îşi repetă povestea lui cunoscută, că în Europa nu pot să existe decât state naţionale. După baronul Banffy a urmat la cuvânt Dr. Iuliu Maniu, care declară că cel mai uşor lucru ar fi să combată cu armele adevărului invectivele baronului Banffy, care a atacat nu numai naţiunea română, dar şi pe celelalte popoare nemaghiare — dar s’a hotărît că cu Banffy nu mai stă de vorbă în chestia de naţionalitate,fiind-că Banffy n’are simţul obiectivităţii cu care un bărbat de stat trebue se fie înzestrat... Totuşi în chestia statului naţional trebue se facă unele observări. Regretă că în secolul XX, un bărbat de stat care a şedat şi în scaunul presidenţial a putut să scape din gură vorba că lui nu-i trebue stat de drept. O politică zidită pe asemenea temei îi este imorală. Adresa majorităţii este un complex de expediente, pe când cea a nostra este sinceră şi patriotică. Oratorul desfăşură cu argumente îndreptăţirea existenţei partidului naţionalităţilor şi citeză o scrisoare a clubului polon din Germania care este recunoscut. Răspundând la învinuirile referitoare la prietenia naţionaliştilor cu socialiştii, oratorul spune, că toate punctele programului socialist — afară de cele cari combat Biserica şi statul — poate să le subscrie orice om iubitor de libertate. A cerut apoi cuvântul ministrul preşedinte Wekerle, ţinând un discurs mai lung, în care a răspuns mai ales la vorbirile deputaţilor naţionalişti a polemisat în fine şi cu Banffy. După vorbirea lui, de care ne ocupăm în fruntea ziarului de adî a mai făcut o rectificare personală deputatul Dr. Vlad şi s’a încheiat desbaterea asupra adresei, având dreptul să mai vorbăscă numai cei doi raportori, Ballagi Aladar pentru adresa coaliţiunei şi Mihail Polit, raportorul adresei clubului naţionalist, Ballagi, prof. la universitate s’a ocupat mult cu adresa şi vorbirile deputaţilor naţionalişti. Mihail Polit a răspuns mai multor oratori unguri, cari au înţeles rău discursul lui dintâi, apoi lui Banffy şi ministrului preşedinte Wekerle. Polit adis între altele, că adresa minorităţii n’are nevoie de apărare, fiindcă e lămurită şi corăspunde relaţiunilor Ungariei, ba mai mult că e pătrunsă de duhul împăciuirei, moderată şi patriotică. Dacă veţi ceti adresele dinainte de 30 ani ale deputaţilor naţionalişti, vă veţi convinge, discolit, că adresa nostră de acuma e mai moderată şi mai patriotică. * * * In şedinţa de la 11 iulie a camerei ungare deputatul Iuliu Maniu a interpelat pe ministrul de instrucţiune publică Apponyi, despre cunoscutele ordonanţe ale fostului ministru Lukacs nr. 72.000 şi 72.001 din 1905, cari ordonanţe se lovesc în capete cu legea, intrebându-l: 1) dacă găsesce că se poate uni cu simţul constituţional şi cu respectul faţă de lege, ca aceste ordonanţe ale guvernului, pe care însuşi coaliţia l-a numit ilegal, să fie ţinute în vigore. 2) Mai departe întrăbă, dăcă ministrul e aplecat a retrage aceste ordonanţe ilegale şcolare? Contele Apponyi, ministrul de culte şi instrucţiune publică, a răspuns, că n’are cunoscinţă pănă acuma de aceste ordonanţe, dar dăcă ele se contradic cu legile esistente, dânsul nu numai că nu va cere esecutarea lor, dar va opri chiar pe organele sale subalterne ca să le esecute. La observarea lui Polit, că ar trebui să-i fie cunoscute acele ordonanţe, Apponyi răspunde, că de când e ministru, nimeni nu s'a plâns la el contra acestor ordonanţe. Numai din interpelaţie a aflat despre ele. Deci va veni o plângere contra o va esamina pe basa legei. luliu Maniu nu se mulţămesce, că Apponyi dă asigurări în general, că ordonanţele, cari sunt contrare legii nu vor fi esecutate. Cere deci de la ministru, ca se răspundă hotărît, dăcă nu acum, mai târziu, la întrebările din interpelaţie. Camera ia la cunoscinţă răspunsul ministrului Apponyi. »FOILETONUL GAZ. TRANS.« /*/*//*//*//+//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*/* Umbra. De Jean Madeline. In trăsura, care-i ducea de la bal acasă, Henri Morgis simţea, că soţia sa era supărată şi părea că voesce să-i ascundă ceva. El avea o încredere neclintită în tinera sa soţie, pe care o şi merita ea. După o căsătorie de opt ani ei se iubeau tot aşa ca în diua Intâia. Bogaţi, iubiţi de toţi, ei duceau o viaţă veselă şi fericită. Singura umbră, care cădea pe fericirea lor era, că nu aveau copii. El se apleca cu dragoste spre ea şi o întreba: — Ce ai Blanche? Te-ai supărat astă soră? Ea î l privi cu sinceritate, însă fără nici o zăpăcală în față. — Da Henri. — Pe Philippe Arnando? — Da. De câtva timp se purta față de mine cam îndrăsneț. N’am ținut aceasta în semă, credând că este din întâmplare. Dar îndrasneala lui crescea. Astă seră el mă urmărea în mod necuviincios, astfel încât mă compromitea înaintea oamenilor. Afară de aceea vorbea cu mine într’un ton prea familiar. Ce eram să fac? Henri Margis deveni palid. — Nerușinatul! Dar liniștindu-se, depuse o sărutare ferbinte pe ochii spărioșî ai frumoasei Blanche. — Fii liniștită, dragă, nu va mai îndrăsni, ca să se mai apropie de tine pentru a doua oră. —-------—---------— — A doua di Henry ceru socotelă la club lui Arnondo, dar fără intențiunî seriose. El îl soma să înceteze cu urmărirea soției sale. Arnondo frapat tăgădui. Lucrurile ajunseră la un schimb de cuvinte violente. Și martorii hotărîră: — Duel cu pistole, distanță de 15 pași. A doua di diminaţa ei se aflau faţă în faţă. Madame Morgis, soţia lui Henry, nu stia nimic. Ea tocmai îşi făcea toaleta, când uşa se deschise şi soţul ei întră. Ea se speria. — Henry, dragă, ce ai? El sta în faţa ei cu privirea încruntată, şi cu faţa desfigurată, fără să rostască vreo vorbă. Manile îi tremurau. Ea voi să-1 sprijinească, dar picioarele i se înmuiară. — Dumnezeule, ce ai? El nu răspunse. — Der vorbesce, dragă, vorbesce ! El o privi cu aceeași privire amărîtă. In fine răspunse încet: — Am omorît un om.... — Arnondo ? El pleca capul în semn afirmativ. Arnondo fusese lovit de glonte. Puţină spumă la gură, o contracţiune a degetelor — şi totul se sfîrşise. Secundanţii stăteau zguduiţî lângă cadavru. O mamă îşi aşteptă tremurând fiul. I se aduce cadavrul plin de sânge. Era singurul ei odor.... Oaşul fu discutat în diare, în întruniri publice la palatul justiției. După ce Henri fu eliberat din arestul preventiv o trăsură închisă îl duse la soţia sa, care-1 aştepta în haine de doliu. El o sărută pe frunte ca și în sera, când îi făgăduise, ca să o ajute, iî cuprinse gâtul cu brațele și-i dise într’un ton rugător: — Haide dragă, se plecăm de aici, haide! Era unica sa dorinţă, se rugă de rapoartele din ziare şi de întrebările curioşilor. El voia să fie singur cu soţia sa. Nici un loc nu i se părea mai potrivit pentru o viaţă retrasă ca o căsuţă, pe care o posedau în Bretagne, în mijlocul unei păduri de brad. — Ce frumos este aici! Ei își strânseră mânile și în inimile lor se ivi speranța la fericire. Pacea singurătății se lasa ca un balsam pe inima I rănită. — Blanche, nu suntem fericiți? — Da Henry suntem forte fericiți. Dar pentru ce se întrebau de atâtea ori despre acesta. Era pentru a alunga umbrele triste, cari apăsau sufletele lor? Intr’o după araiadă ei ședeau la marginea unui lac mic. Henri culesese flori și le presărase râdend pe soția sa. Dar ea ședea tăcută și cu privirea pierdută în depărtare. — Te gândesc la el ? — Da. Ei pricepură, că nu mai sunt singuri. Celălalt era cu ei și nu-i părăsea. El era acolo și le alunga bucuriile cu privirea sa de ghiață. Amândoi tremurau de frică. Dar acesta de sigur era singurătatea, care le împiedeca veselia. — Haide să plecăm de aici! Ei cutrierară Spania, Italia și Elveția. Dar umbra lui îi urmărea peste tot locul... Şi ei simţeau, că nu puteau fugi de ea, că fericirea lor era pierdută pentru totdeauna... cu totă nevinovăţia lor, cu tot amorul lor. C. GAZETA TRANSILVANIEI. Guvernul otoman şi conflictul grecoromân . Din Constantinopol se anunţă, că părerea cercurilor competente de acolo este, că ruperea relaţiunilor diplomatice între cele două state nu poate avea ceva urmări rele pentru Turcia. In urma însciinţării ce a primit din partea României, guvernul otoman a luat tote măsurile, pentru a impedeca formarea bandelor grecesc, înmulţind paza la frontiera greco-turcă. In ce priveste iradeaua în favoarea populaţiei române din Macedonia, guvernul turcesc n’a voit se ţie cont de raportul Patriarchatului ecumenic, care spunea, că în Macedonia aproape nu sunt români şi a recunoscut limba română şi bisericele românesc din Macedonia. Albanezii cer morţii reforme. — Din Scutari (Albania) se depeşază, că în curând Albanezii vor ţine mai multe congrese, unul în Alexia, pentru ţinutul Scutari, altul în Elbasan pentru ţinutul Monastir, şi al treilea în Berat pentru ţinutul Ianina. Se vor discuta reformele necesare pentru Albania. Se va cere executarea art. 23 din tratatul de Berlin. In acest articol se zice, că Turcia e datore se introducă în provinciile turcesc europene, locuite de creştini, reforme potrivite cu obiceiurile şi condiţiunile populaţiunilor fiecărei provincii. Congresele vor decide se presinte Sultanului un memoriu în care să-i aducă la cunoscinţă anarhia, ce domnesce în ţară din causa teribilei activităţi a bandelor, dintre cari unele sunt d’a dreptul organisate de guvernele mărginaşe. Nr. 144.—1906. SCIRILE DILEI. — 13 Iulie n. Festivitatea încheierii anului şcolar la şcolele secundare române din Braşov s’a făcut erî, joi, cu mare solemnitate. După celebrarea serviciului divin în biserica sf. Nicolae elevii, profesorii şi un numeros public s’a întrunit in sala festivă a gimnasiului. Serbarea s’a început cu esecutarea puternicului imn »Cu noi este Dumnedeu« esecutat în mod admirabil de codrul mixt al elevilor gimnasialî sub conducerea d-lui prof. G. Dima. A urcat apoi tribuna de director gimnasial V. Oniţiu, care a rostit un interesant şi instructiv discurs ocasional, dând preţiose indigerări şi sfaturi cu privire la cestiunea-alegerilm- carierelor, ce stau deschise elevilor români. Discursul d-lui Oniţiu, care a fost viu aplaudat, îl vom publica în unul din numerile viitoare. D-lui V. Oniţiu a răspuns preşedintele eforiei şcolare, parochul Dr. Saftu, apelând la părinţii elevilor, ca în interesul progresului elevilor părinţii să aibă încredere în profesori şi să caute a întră cât mai des în contact cu profesorii, căci numai astfel şcoala îşi va putea ajunge pe deplin scopul. A urmat apoi împărţirea premiilor. Toate premiile s’au dat în cărţi românesc!. ►V-1 Scirî din Rusia. Din Rusia sosesc erăşi dilnic scirî alarmante. In totă împărăţia fierbe şi clocotesce. Ţarul nu mai scie ce se încapă cu Duma şi pe cine să pună ministru. De mult se tot fac combinaţii ministeriale, dar crisa ministerială totuși nu se mai resolvă. Cea mai nouă scrie spune, că Ţarul ar fi înclinat a numi un guvern dintre constituționaldemocrați. Intr’aceea reacționarii lucreaza cu puteri îndoite se zadarniceasca orice încercare de a introduce serios sistemul constituțional și se delăture Duma. Se vorbesce, că se pregătesce pe ascuns organisarea unui nou pogrom (măcel) în Nicolaev. Era schile mai nouă . ziarele poloneze din Lemberg află din Viena, că în întreaga armată mseasca revolta a luat proporții forte mari. Ca urmare a acestei stări de lucru, trupele din întreg imperiul vor fi transferate între ele. Ofiţerii regimentelor din Krasnoe Selo au primit ordin să rămână la trupele lor. Nici unui soldat nu-i este permis să părăsescă lagărul şi pănă la terminarea lucrărilor câmpului starea de asediu va fi menţinută în tota provincia. »Koelnische Zeitung« află din Petersburg, că transferările ofițerilor din regimentul Proebraensky continuă. Trupele garnisoanelor au adresat fiecărui membru al Dumei telegrame, în cari protesteaza contra transferărei superiorilor lor. Regimentul 18 de cazaci din Tipus, batalioanele 10 şi 5 de pioneri din Oranienburg au adresat asemenea depeşî deputaţilor. Agenţia »Westnik« află, că alaltăerî diminăţă, pe când subdirectorul finanţelor Gasperovicî însoţit de doi guarzi, cobora scara palatului amiralităţei, având asuprăsî un portofoliu cu 25.000 ruble, mai multe persoane au tras asupra lui focuri de revolver. D. Gasperovicî şi un guard au fost răniţi la cap. Asasinii au dispărut cu portofoliul. Din Lodz se anunţă: Alaltaerisera nisce necunoscuţi au atacat o trupă de cazaci în strada Novorow. Noaptea s’a încins o luptă sângerosă între cazacîi şi grevişti. Cazacii au împuşcat mai mulţi grevişti, or pe alţii i-au rănit. In cursul şedinţei de alaltăerî a consiliului imperiului toţi oratorii s’au pronunţat în contra proiectului pentru desfiinţarea pedepsei cu morte. Consiliul imperiului a hotărît să trimită proiectul în studiul unei comisiuni de 15 membrii, dintre cari 8 sunt pentru, ei 7 sunt în contra proiectului. »Daily Mayl« află din Kronstadt, că Țarul va pleca la Liban, spre a visita flota engleză, care va sosi acolo. Este probabil, că în trecere va visita și Kronstadts.