Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)

1906-07-01 / nr. 144

Pagina 2. In discursul, care a durat mai bine de 2 ore, oratorul citeză românesce din fața lui Kossuth »Lumina«, unde Kossuth însuşi scria : »Trebue să dăm dreptate po­porului« etc. Deputaţii fac sgomot şi strigă se ce­­tască unguresce. Preşedintele îl întrerupe, spunând că aici numai unguresce şi croa­­ţesce poate vorbi cineva. Ministrul de jus­tiţie Polonyi spune însă că a cita e permis din ori­ce limbă şi Dr. Vajda continuă a ceti românesce din »Lumina«. In şedinţa de marţi, 10 iuliu, dintre deputaţii naţionalişti a vorbit Francisc Jelilicska arătând nedrep­tăţile făcute poporului slovac. El după dânsul a vorbit: Dr. Aurel Vlad, care a arătat că acum sunt Curuții în majoritate, dar po­litica lor nu e curuțescă. Adresa majori­tății susține ideea de stat maghiară, er adresa noastră ideea statului de drept. Po­­lemiseza cu Banffy asupra celor două idei, arătând, că dacă renunţăm la ideea sta­tului de drept atunci ajungem în halul Turciei. Baronul Banffy Dezsö luând cuvântul se miră, cum de mai mulţi deputaţi se ocupă cu politica lui, cu toate că el este acum isolat şi fără partid. In cursul vor­­birei sale Banffy îşi repetă povestea lui cunoscută, că în Europa nu pot să existe decât state naţionale. După baronul Banffy a urmat la cuvânt Dr. Iuliu Maniu, care declară că cel mai uşor lucru ar fi să combată cu armele adevărului invectivele baronului Banffy, care a atacat nu numai naţiunea română, dar şi pe celelalte popoare nemaghiare — dar s’a hotărît că cu Banffy nu mai stă de vorbă în chestia de naţionalitate,fiind-că Banffy n’are simţul obiectivităţii cu care un bărbat de stat trebue se fie înzestrat... Totuşi în chestia statului naţional trebue se facă unele observări. Regretă că în secolul XX, un bărbat de stat care a şedat şi în scaunul presidenţial a putut să scape din gură vorba că lui nu-i trebue stat de drept. O politică zidită pe ase­menea temei îi este imorală. Adresa majorităţii este un complex de expediente, pe când cea a nostra este sinceră şi patriotică. Oratorul desfăşură cu argumente în­dreptăţirea existenţei partidului naţionali­tăţilor şi citeză o scrisoare a clubului polon din Germania care este recunoscut. Răspundând la învinuirile referitoare la prietenia naţionaliştilor cu socialiştii, oratorul spune, că toate punctele progra­mului socialist — afară de cele cari com­bat Biserica şi statul — poate să le sub­scrie ori­ce om iubitor de libertate. A cerut apoi cuvântul ministrul pre­şedinte Wekerle, ţinând un discurs mai lung, în care a răspuns mai ales la vorbi­rile deputaţilor naţionalişti a polemisat în fine şi cu Banffy. După vorbirea lui, de care ne o­­cupăm în fruntea ziarului de adî a mai făcut o rectificare personală deputatul Dr. Vlad şi s’a încheiat desbaterea asupra a­dresei, având dreptul să mai vorbăscă nu­mai cei doi raportori, Ballagi Aladar pen­tru adresa coaliţiunei şi Mihail Polit, ra­portorul adresei clubului naţionalist, Ballagi, prof. la universitate s’a ocu­pat mult cu adresa şi vorbirile deputaţi­lor naţionalişti. Mihail Polit a răspuns mai multor oratori unguri, cari au înţeles rău discursul lui dintâi, apoi lui Banffy şi mi­nistrului preşedinte Wekerle. Polit a­dis între altele, că adresa mi­norităţii n’are nevoie de apărare, fiind­că e lămurită şi corăspunde relaţiunilor Un­gariei, ba mai mult că e pătrunsă de du­hul împăciuirei, moderată şi patriotică. Dacă veţi ceti adresele dinainte de 30 ani ale deputaţilor naţionalişti, vă veţi con­vinge, disc­­olit, că adresa nostră de acuma e mai moderată şi mai patriotică. * * * In şedinţa de la 11 iulie a camerei ungare deputatul Iuliu Maniu a interpe­lat pe ministrul de instrucţiune publică Apponyi, despre cunoscutele ordonanţe ale fostului ministru Lukacs nr. 72.000 şi 72.001 din 1905, cari ordonanţe se lovesc în ca­pete cu legea, intrebându-l: 1) dacă găsesce că se poate uni cu simţul constituţional şi cu respectul faţă de lege, ca aceste ordonanţe ale guvernu­lui, pe care însuşi coaliţia l-a numit ilegal, să fie ţinute în vigore. 2) Mai departe întrăbă, dăcă ministrul e aplecat a retrage aceste ordonanţe ile­gale şcolare? Contele Apponyi, ministrul de culte şi instrucţiune publică, a răspuns, că n’are cunoscinţă pănă acuma de aceste ordo­nanţe, dar dăcă ele se contradic cu legile esistente, dânsul nu numai că nu va cere esecutarea lor, dar va opri chiar pe orga­nele sale subalterne ca să le esecute. La observarea lui Polit, că ar trebui să-i fie cunoscute acele ordonanţe, Apponyi răspunde, că de când e ministru, nimeni nu s'a plâns la el contra acestor ordonanţe. Numai din interpelaţie a aflat despre ele. Deci va veni o plângere contra o va esa­­mina pe basa legei. luliu Maniu nu se mulţămesce, că Apponyi dă asigurări în general, că ordo­nanţele, cari sunt contrare legii nu vor fi esecutate. Cere deci de la ministru, ca se răs­pundă h­otărît, dăcă nu acum, mai târziu, la întrebările din interpelaţie. Camera ia la cunoscinţă răspunsul ministrului Apponyi. »FOILETONUL GAZ. TRANS.« /*­/*//*//*//+//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*//*/* Umbra. De Jean Madeline. In trăsura, care-i ducea de la bal acasă, Henri Morgis simţea, că soţia sa era supărată şi părea că voesce să-i as­cundă ceva. El avea o încredere neclin­tită în tinera sa soţie, pe care­ o şi merita ea. După o căsătorie de opt ani ei se iu­beau tot aşa ca în diua Intâia. Bogaţi, iubiţi de toţi, ei duceau o viaţă veselă şi fericită. Singura umbră, care cădea pe ferici­rea lor era, că nu aveau copii. El se apleca cu dragoste spre ea şi o întreba: — Ce ai Blanche? Te-ai supărat astă soră? Ea î l privi cu sinceritate, însă fără nici o zăpăcală în față. — Da Henri. — Pe Philippe Arnando? — Da. De cât­va timp se purta față de mine cam îndrăsneț. N’am ținut aceasta în semă, credând că este din întâmplare. Dar îndrasneala lui crescea. Astă seră el mă urmărea în mod necuviincios, astfel încât mă compromitea înaintea oamenilor. Afară de aceea vorbea cu mine într’un ton prea familiar. Ce eram să fac? Henri Margis deveni palid. — Nerușinatul! Dar liniștindu-se, depuse o sărutare ferbinte pe ochii spărioșî ai frumoasei Blanche. — Fii liniștită, dragă, nu va mai în­drăsni, ca să se mai apropie de tine pen­tru a doua oră. —-------—---------— — A doua di Henry ceru­ socotelă la club lui Arnondo, dar fără intențiunî se­riose. El îl soma să înceteze cu urmărirea soției sale. Arnondo frapat tăgădui. Lu­crurile ajunseră la un schimb de cuvinte violente. Și martorii hotărîră: — Duel cu pis­tole, distanță de 15 pași. A doua di diminaţa ei se aflau faţă în faţă. Madame Morgis, soţia lui Henry, nu stia nimic. Ea tocmai î­şi făcea toaleta, când uşa se deschise şi soţul ei întră. Ea se speria. — Henry, dragă, ce ai? El sta în faţa ei cu privirea încrun­tată, şi cu faţa desfigurată, fără să ros­­tască vre­o vorbă. Manile îi tremurau. Ea voi să-1 sprijinească, dar picioarele i­ se în­­muiară. — Dumnezeule, ce ai? El nu răspunse. — Der vorbesce, dragă, vorbesce ! El o privi cu aceeași privire amărîtă. In fine răspunse încet: — Am omorît un om.... — Arnondo ? El pleca capul în semn afirmativ. Arnondo fusese lovit de glonte. Pu­ţină spumă la gură, o contracţiune a de­getelor — şi totul se sfîrşise. Secundanţii stăteau zguduiţî lângă cadavru. O mamă îşi aşteptă tremurând fiul. I­ se aduce cadavrul plin de sânge. Era singurul ei odor.... Oaşul fu discutat în diare, în întru­niri publice la palatul justiției. După ce Henri fu eliberat din ares­tul preventiv o trăsură închisă îl duse la soţia sa, care-1 aştepta în haine de doliu. El o sărută pe frunte ca și în sera, când îi făgădui­se, ca să o ajute, iî cuprinse gâtul cu brațele și-i dise într’un ton ru­gător: — Haide dragă, se plecăm de aici, haide! Era unica sa dorinţă, se rugă de ra­­poartele din ziare şi de întrebările curio­şilor. El voia să fie singur cu soţia sa. Nici un loc nu i­ se părea mai potri­vit pentru o viaţă retrasă ca o căsuţă, pe care o posedau în Bretagne, în mijlocul unei păduri de brad­. — Ce frumos este aici! Ei își strânseră mânile și în inimile lor se ivi speranța la fericire. Pacea sin­gurătății se lasa ca un balsam pe inima I rănită. — Blanche, nu suntem fericiți? — Da Henry suntem forte fericiți. Dar pentru ce se întrebau de atâtea ori despre acesta. Era pentru a alunga umbrele triste, cari apăsau sufletele lor? Intr’o după araiadă ei ședeau la mar­ginea unui lac mic. Henri culese­se flori și le presăra­se râdend pe soția sa. Dar ea ședea tăcută și cu privirea pierdută în depărtare. — Te gândesc­ la el ? — Da. Ei pricepură, că nu mai sunt singuri. Celălalt era cu ei și nu-i părăsea. El era acolo și le alunga bucuriile cu privirea sa de ghiață. Amândoi tremu­rau de frică. Dar acesta de sigur era sin­gurătatea, care le împiedeca veselia. — Haide să plecăm de aici! Ei cu­­trierară Spania, Italia și Elveția. Dar um­bra lui îi urmărea peste tot locul... Şi ei simţeau, că nu puteau fugi de ea, că fericirea lor era pierdută pentru totdeauna... cu totă nevinovăţia lor, cu tot amorul lor. C. GAZETA TRANSILVANIEI. Guvernul otoman şi conflictul greco­român . Din Constantinopol se anunţă, că părerea cercurilor competente de acolo este, că ruperea relaţiunilor diplo­matice între cele două state nu poate avea ceva urmări rele pentru Turcia. In urma însciinţării ce a primit din partea României, guvernul otoman a luat tote măsurile, pentru a impedeca formarea bandelor grecesc­, înmulţind paza la frontiera greco-turcă. In ce priveste iradeaua în favoarea popula­ţiei române din Macedonia, guvernul turcesc n’a voit se ţie cont de ra­portul Patriarchatului ecumenic, care spunea, că în Macedonia aproape nu sunt români şi a recunoscut limba română şi bisericele românesc­ din Macedonia. Albanezii cer morţii reforme. — Din Scutari (Albania) se depe­­şază, că în curând Albanezii vor ţine mai multe congrese, unul în Alexia, pentru ţinutul Scutari, altul în Elbasan pentru ţinutul Monastir, şi al treilea în Berat pentru ţinutul Ianina. Se vor discuta reformele ne­cesare pentru Albania. Se va cere executarea art. 23 din tratatul de Berlin. In acest articol se zice, că Turcia e datore se introducă în pro­vinciile turcesc­ europene, locuite de creştini, reforme potrivite cu obiceiu­rile şi condiţiunile populaţiunilor fie­cărei provincii. Congresele vor decide se presinte Sultanului un memoriu în care să-i aducă la cunoscinţă anarhia, ce domnesce în ţară din causa teri­bilei activităţi a bandelor, dintre cari unele sunt d’a dreptul organisate de guvernele mărginaşe. Nr. 144.—1906. SCIRILE DILEI. — 13 Iulie n. Festivitatea încheierii anului şcolar la şcolele secundare române din Braşov s’a făcut erî, joi, cu mare solemnitate. După celebrarea serviciului divin în biserica sf. Nicolae elevii, profesorii şi un numeros public s’a întrunit in sala festivă a gim­­nasiului. Serbarea s’a început cu esecuta­rea puternicului imn »Cu noi este Dum­­nedeu« esecutat în mod admirabil de cod­rul mixt al elevilor gimnasialî sub condu­cerea d-lui prof. G. Dima. A urcat apoi tribuna d­e director gimnasial V. Oniţiu, care a rostit un interesant şi instructiv discurs ocasional, dând preţiose indigerări şi sfaturi cu privire la cestiun­ea-alegerilm- carierelor, ce stau deschise elevilor români. Discursul d-lui Oniţiu, care a fost viu aplaudat, îl vom publica în unul din nu­­merile viitoare. D-lui V. Oniţiu a răspuns preşedintele eforiei şcolare, parochul Dr. Saftu, apelând la părinţii elevilor, ca în in­teresul progresului elevilor părinţii să aibă încredere în profesori şi să caute a întră cât mai des în contact cu profesorii, căci numai astfel şcoala îşi va putea ajunge pe deplin scopul. A urmat apoi împărţirea premiilor. Toate premiile s’au dat în cărţi românesc!. ►V-1 Scirî din Rusia. Din Rusia sosesc erăşi dilnic scirî alarmante. In totă împărăţia fierbe şi clocotesce. Ţarul nu mai scie ce se încapă cu Duma şi pe cine să pună ministru. De mult se tot fac combinaţii ministeriale, dar crisa ministerială to­tuși nu se mai resolvă. Cea mai nouă scrie spune, că Ţarul ar fi înclinat a numi un guvern dintre constituțional­­democrați. Intr’aceea reacționarii lu­­creaza cu puteri îndoite se zadarniceasca ori­ce încercare de a introduce serios sistemul constituțional și se delăture Duma. Se vorbesce, că se pregătesce pe ascuns organisarea unui nou po­grom (măcel) în Nicolaev. Era sch­ile mai nouă . ziarele poloneze din Lemberg află din Viena, că în întreaga armată mseasca re­volta a luat proporții forte mari. Ca ur­mare a acestei stări de lucru, trupele din întreg imperiul vor fi transferate între ele. Ofiţerii regimentelor din Krasnoe Selo au primit ordin să rămână la trupele lor. Nici unui soldat nu-i este permis să părăsescă lagărul şi pănă la terminarea lucrărilor câmpului starea de asediu va fi menţinută în tota provincia. »Koelnische Zeitung« află din Peters­burg, că transferările ofițerilor din regi­mentul Proebraensky continuă. Trupele garnisoanelor au adresat fie­cărui membru al Dumei telegrame, în cari protesteaza contra transferărei supe­riorilor lor. Regimentul 18 de cazaci din Tipus, batalioanele 10 şi 5 de pioneri din Oranienburg au adresat asemenea depeşî deputaţilor. Agenţia »Westnik« află, că alaltăerî diminăţă, pe când subdirectorul finanţe­lor Gasperovicî însoţit de doi guarzi, co­bora scara palatului amiralităţei, având asuprăsî un portofoliu cu 25.000 ruble, mai multe persoane au tras asupra lui fo­curi de revolver. D. Gasperovicî şi un guard au fost răniţi la cap. Asasinii au dispărut cu portofoliul. Din Lodz se anunţă: Alaltaerisera nisce necunoscuţi au atacat o trupă de cazaci în strada Novorow. Noaptea s’a încins o luptă sângerosă între cazacîi şi grevişti. Cazacii au împuşcat mai mulţi grevişti, or pe alţii i-au rănit. In cursul şedinţei de alaltăerî a consiliu­lui imperiului toţi oratorii s’au pronunţat în contra proiectului pentru desfiinţarea pedepsei cu morte. Consiliul imperiului a hotărît să trimită proiectul în studiul unei comisiuni de 15 membrii, dintre cari 8 sunt pentru, ei 7 sunt în contra pro­iectului. »Daily Mayl« află din Kronstadt, că Țarul va pleca la Liban, spre a visita flota engleză, care va sosi acolo. Este pro­babil, că în trecere va visita și Kron­stadts.

Next