Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)

1906-07-22 / nr. 161

SEDACŢIEÎTEAI, AiiiiistrtţiiiM ti TiBoiriîi Braşov, piaţa mare nr. 30. foziflori noirancRt© na •* primes­c. MiUiaioTipte nu se INSERATE «o primesc la Admlnlairaţiune în Braşov şi la următor©!« BIROURI (te ANUNŢURI: In Vlena: Ia M. Dukes Kachí., Nux. Angenteld & Smeri« Lea­ner., Heinrich Sohalek. A. Op­­peiik Nacfcf., Anton Oppolik. In Budapesta 3a A. V. Uold* berger, Ekstein Bemat, _Iuliu Leopold (YII JEraBébet-körut). PREŢUL IBSERŢIUNILOR : o şe­zi© garmond pe o cdiona 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dea© după tarifă ţi învoială: — 2BGLAUS pe pagina S­a o seria 20 bani „SAZBTA“ iese în fie­care (|\ Atomate neutru Austro-ungaria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rll de Dumineci 4 cor. pe an. Patru România şi străinătate: Pe un an 40 frânei, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate o­fi­ciele poştale din întru şi din­­.taxă şi la d-nii colectori. Ateamentul pentru Braşov Administraţiunect, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. «■» Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. II. ÎB1­—Anul LXIX. Br&şov, Vineri-Sâmbătă 22 Iulie (4 August). 1906. (Număr de Duminecă 30.) Urmările „noului curent“. Când s’a ivit la noi aşa disul cu­rent nou şi când vedeam, că cei ce suflau în foile acestui curent erau atât de nerăbdători şi grăbiţi, încât nimeni nu mai putea sta de vorbă cu ei; când îi vedeam astupându-şî urechile faţă cu ori­ce li s’ar fi spus despre neapărata trebuinţă, ca ceea ce se face şi întreprinde în sînul na­­ţiunei noastre, se fie adus în conglă­­suire nu numai cu dorinţele şi inte­resele unora, ci cu interesele gene­­raie ale naţiunei şi cu scopul cel ur­măreşte ea în lupta sa pentru drept şi libertate naţională; când vedurăm tote aceste ne-am întristat şi am zis, că nu e bine aşa, nu e bine ca sub un cuvânt sau altul se se lase voie unora şi altora de a se abate cu totul del­a cărarea de pană acuma şi de-a lucra după capul şi după pofta lor. Acum iese cu încetul la lumină, că temerile noastre au fost întemeiate. Se petrec ani la noi lucruri, pe cari nu le pot înţelege Românii, cari ţin sincer şi cu curată iubire la nea­mul lor. De la deschiderea nouei diete în­cepurăm a ne deda să vedem pe de­putaţii noştrii nizutind la o înţelegere­­comună nu numai între ei, ci şi cu deputaţii naţionalişti slovaci şi sârbi în interesul causei naţionalităţilor. I-am vedut apoi ridicându-şi gla­sul şi în apărarea căuşelor poporului român şi sbiciuind multe rele, de care sufere poporul în urma păcate­lor stăpânirei şi ale nenorocitei poli­tice de maghiarizare. E de tot grea starea popoarelor nemaghiare, fiind­că adversarii exis­tenţei lor naţionale au ajuns ca în ceşti 40 de ani din urmă să-şi clă­­dăscă, prin legi şi aşezăminte nouă, o redută destul de tare, din care, din ori­ce parte ne-am apropia de ea, ne ameninţă gurile de foc îndreptate contra nostră. Au credut deputaţii români, că unindu-se cu naţionaliştii slovaci şi sârbi vor isbuti mai uşor a face să li­ se recunoscă calitatea de reprezen­tanţi naţionalişti. Dar în zadar au re­clamat cu toţii de două luni într’una să fie recunoscuţi de guvern şi de majoritate ca partid naţionalist. Li­ s’a spus că în organisaţia de stat modernă maghiara, un astfel de partid n’are loc şi că ei pot fi priviţi numai ca deputaţi maghiari de dife­rite limbi. Ce vor face şi ce vor începe în viitor nu voim să cercetăm acum. Dar o întâmplare petrecută înainte cu o săptămână în Arad, sub ochii ce­lor patru deputaţi români din acel comitat, ne face să întrebăm cu în­grijire: ce voiesc deputaţii noştrii? Unde vor să meargă şi unde să ajungă? înţelegem, că pentru isbânda causei comune deputaţii români s’au aliat cu Slovacii şi cu Sârbii în dietă; am mai înţelege şi înclinarea lor de a merge din cas în cas şi cu curen­tul socialist-democrat. Cine poate să pricepă însă ceeea­ ce fac adii Românii aradanî cu deputaţii lor, alianţa a­­cestora cu independiştii şi 48-iştii şi săritura lor în mijlocul valurilor lup­tei pentru aspiraţiile maghiare? La alegerea din Arad de adi săptămână s’au bătut între ei doi koşutişti, colţatul Barabaş cu inde­­pendistul Müller, advocat în Arad, care se laudă că-i mai koşutist decât koşutiştii de astădî, că e de cei cu­raţi dela 1848. Ei bine, Românii aradanî au dat mâna cu acesta din urmă. In frunte cu deputaţii români, cari au venit dela Pesta: Goldiş, Suciu, Oncu şi Pop, 650 de alegători români din Arad s’au grupat în jurul steagului inde­­pendist strigând : „Éljen Müller Ka­roly!“ Acesta e faptul, despre care am zis că e cu totul de neînţeles. El tre­­bue se opăcască pe ori­ce Român se­rios şi cu inima la loc şi se nască în sî­­nul lui îndoieli cu privire la atitudi­nea românască a deputaţilor noştri. Corespondentul nostru din Arad ne scrie cu privire la acesta : „Cum vom putea însufleţi pe popor pentru o frumosă luptă activistă naţională, dacă îl povăţuim să meargă cu cei mai aprigi contrari ai neamului nostru? Va mai pute ore în viitor să convingă cineva pe alegătorii români din cer­cul Siriei, Boroşineu, Iosăşel, că e un păcat a vota cu hoşutiştii contra candidatului naţional, când îi vor răspunde :„d-vostră încă aţi făcut aşa?“ „...Ne-am uitat de noi şi ne-am vândut ţinuta!“ esclamă cu durere a­­mintitul Aradan. Dar urmările pentru întreg, pen­tru spiritul național al poporului, pen­tru întraga nostră obște românâscă? Cine le-ar pute prevede toate de pe acum ? E trist dar adevărat: înainte cu câteva zile pe independistul din Arad l’au făcut să birue numai voturile ro­mâne! FOILETONUL »GAZ. TRANS.« — Basm chinezesc de V. D. Doroșevici. — Lucrul s’a întâmplat în timpurile stră­vechi, pe când nu începuseră încă a se scrie letopiseţi. Şi atunci făceau oamenii prostii, dar nu era cine să le scrie. De aceea ni s’o fi părând că răs-strănepoţii noştrii erau aşa de înţelepţi . In acele vremuri fericite şi de cari a mers pomina, s’a născut mustrarea de cuget. A făcut’o mă-sa noaptea târziu, când ori­cine şi ori­ce stă pe gânduri, dacă nu doarme. Rîul gândeşte, strălucind sub lumina lunei, papura gândeşte, iarba, cerul, tot gândeşte pe lume. De aceea o fi aşa de adâncă pace atunci. Ziua toţi şi toate fac sgomot, trăesc, noaptea însă tac duşi pe gânduri. Fiece păpuşă se gândeşte cu ce vopsele o să se împodobească, prefăcân­­du-se în flutur. Plantele născocesc la vre­me de noapte flori, priveghitorile cântece iar stelele — viitorul nostru. In astfel de noapte, când toată firea era dusă pe gânduri — s’a născut mus­trarea de cuget. Avea ochi mari ca pa­sările de noapte. Luna i-a dat obraz fără sânge în el, iar stelele i-a aprins un foc în fundul ochilor. Și umbla Mustrarea de cuget pe pământ. Nu-i mergea nici bine nici rău. Ziua nimeni nu voia să stea de vorbă cu ea. Nimeni n’avea când. Aci clădesc, dincolo dărâmă. Fiecine se apără de ea cu manile și cu picioarele. — Nu vezi ce i aici? Unul cară pie­­tri, altul lemne, uite trec niște cai. Tre­­bue să luăm seama să nu dea peste noi. Cine are când să stea de vorbă cu tine! Noaptea însă umbla Mustrarea de cuget nesupărată de nimeni. Intra în pa­latele de marmură şi-n bordeiele cele mai sărace. Clătina încet pe adormiţi. Omul se deştepta, vedea în întunerec ochii ei aprinşi şi zicea : — Ce pofteşti? — Ce ai făcut? întrebă domol mus­trarea de cuget. — Astăzi nimica deosebit, cred. — Ian gândeşte-te bine. — Poate că... Şi mustrarea de cuget pleca la altul, iar omului îi pierea somnul, nu mai ador­mea şi stătea pe gânduri toată noaptea pentru cele ce făcuse ziua. Şi multe pe cari le auzia în zgomotul zilei, le prindea acuma în tăcerea nopţii. Şi numai câţiva puteau dormi în pace. In­colo suferiau toţi dearândul de nesomn. Nici opiul, nici doftorii nu pu­teau ajuta pe cei bogaţi. Pănă şi înţelep­tul Li-Han-Dsu nu ştia cum să învingă nesomnul. Li-Han-Dsu avea mai mulţi bani, mai multe ogoare, mai multe case decât cei­lalţi. De aceea oamenii ziceau : „Dacă are de toate mai mult decât ceilalţi, o fi având şi minte mai multă. De aceea îi şi zicea înţeleptul“. Dar tocmai Li-Han-Dsu păti­mea mai amarnic de nesomn şi nu se du­merea ce să facă. Toţi îi erau datori şi toţi munciau la el ca să-şi plătească da­toriile. Pusese bine la cale lucrurile Li-Han- Dsu, înţeleptul­ înţelept fiind ştia totdeauna ce să facă. Dacă vre­un datornic îi fura ceva şi-l prindea, îl bătea cât putea mai bine, ca să le între minte în cap şi celor­lalţi. Ziua părea omul foarte înţelept, căci se temeau tare de dânsul. Noaptea însă îi umbla lui Li-Han-Dsu cu totul alte gân­duri prin cap. — „De ce fură? Pentru­ că n’are ce mânca. De ce n’are ce mânca? Pentru că n’are când câştiga ceva, căci toată ziua munceşte la mine să se plătească de datoria veche“. înţeleptului îi venea uneori şi a­ride — „Bine de tot! Oare va să zică mă fură şi tot eu de vină!“ Rîdea dar nu putea dormi. Şi atâta l’au chinuit nopţile fără somn Revista politică. Drept răspuns la măcelurile să­vârşite de bandele greceşti din Ma­cedonia în contra populaţiunei bul­­gare-macedonene s’a produs în Bul­garia o mişcare violentă contra Gre­cilor şi îndeosebi în oraşele Prlipopol şi Burgas. Biserici greceşti au fost luate în stăpânire de Bulgari, şcoale, prăvălii greceşti au fost devastate şi în Cursul tulburărilor au fost chiar­­ răniţi şi morţi. După scrrile mai nouă viceconsu­lul grecesc din Sofia a protestat la ministerul de externe bulgar în po­triva acestei mişcări, iar episcopul grec din Anchialo a cerut protecţia princi­pelui Ferdinand. Ministrul de externe bulgar Petrof a ordonat printr’o circulară telegrafică să se pună sta­vilă mişcărei. Se crede însă, că miş­carea antigrecescă în Bulgaria va con­tinua, deorece spiritele sunt forte a­­g­itate. O telegramă din Atena vesteşte că sub prezidenţia regelui s’a ţinut ori un lung consiliu de miniştri, în care s’a discutat amănunţitele rapoarte telegrafice ale respectivilor consuli asu­pra disordinelor din Filipopol, Burgas şi Stanimaka. S’a telegrafiat trimisu­■ lui la Constantinopol, Grigoris, care se află acum la Viena, să se intoarca ime­diat la post. Primul agent dela Sofia, Zalakostas, a primit ordinul de a se duce imediat la Filipopol, spre a lua informaţiile necesare la faţa locului. După consiliul de miniştri, ministrul de externe Skuzes s-a dus la toţi re­­presentanţii marilor puteri spre a pre­­senta rem­onstranţe precise, făcând gu­vernul bulgar răspunzător de cele în­tâmplate. Skuzes a adăugat, că Grecia cere despăgubiri de 5 milioane pentru pagubele suferite de supuşii ei, cărora li­ s’au dărîmat şi devastat prăvăliile, fabricile şi casele. ♦ 1f In urma disolvărei Dumei ruseşti grupul foştilor deputaţi socialişti a început o vină agitaţiune, cu scop de a provoca o revoltă generală în Ru­sia. Acesta li-a şi succes în parte, căci după ştirile mai nouă au isbuc­­nit în mai multe oraşe ale Rusiei revolte militare. In fortărâţa Sveaborg (Finlanda) s’a dat o straşnică luptă între trupele răsculate şi între cele cari au rămas fidele Ţarului. După o luptă mare, rescula a fost reprimată. 110 mateloţi şi 11 civili au fost în­chişi. Forturile au fost ocupate de trupe. Se asigură, că sunt mulţi morţi şi răniţi. După ştirile private, lupta din jurul fortului a durat pănă dimi­­neţa la orele 9. Soldaţii au pus mâna pe toţi ofiţerii şi i-au condamnat la morte, alegând un comandant al lor. Un vapor a deschis focul contra ca­­zarmelor în care se aflau răsculaţii şi au ocupat comunicaţiunea între Helsingfors şi Sweaborg. Răsculaţii au răspuns cu cele 40 de guri de tunuri ale fortului. Se dice, că cea mai mare parte a ofiţerilor au fost asasinaţi. Mulţi civili armaţi şi lucrători au fă­cut causă comună cu răsculaţii. In cele din ur­ma a sosit dela Reval flota comandată de un mare duce, care a ajutat pe cei cari nu se unise cu res­­culaţii se ia fortul cu asalt. Situaţiu­­nea nu este încă normală. Primarul din Helsingfors a adresat un apel po­pulaţiunei. Comandantul corpului 22 de armată a plecat la Helsingfors.

Next