Gazeta Transilvaniei, octombrie 1906 (Anul 69, nr. 217-240)
1906-10-01 / nr. 217
SEDACTIUHEAI, liiiaiitraniifies si Tipomfii JSt&sov, piata mare nr. 30. Siîrf»pri nsî'ranoaîe an ks pitice»o. Kft&BJtszipit na «e î**i4v*îî, INSERATE ',y fîlmeae ia Autonul«tf#'i!Mfl* 2n îratov »i 2a aisaăto-Bl® BIROURI HO ANUNȚURI: li\ ilana: 1» M. Dnkos Sfachi., ?J ;■ i:. Auit Harald * Knierin Ijc»' îi»« .. Heinrich Sokalek, A, Op«i.aiî Hapsi., Anion Oppenik, la Badapett* Ia A. V. Soldboijfer. Sknnein Bemat. Inii» luxjpold (YH irrxsebst-körtsi), riiETUL INSEHȚIUNILOR : o a»' ;t‘ ganaondpe o solină 10 asini pentru o publicare. Publicări mai date după tarifă pi învoială. — B3SCLAAEK p» pasin» 8-o o Benă ăl bani .GAEKTA' iese îb le-uarsi; AioflsmentE îsjiirî Aistic-HEiarii Pe un an 1W cor., pe tese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Mtre Mânia și străinătats: Pe un an 40 frânei, pe şese luni 20 ir., pe trei Ituii 10 £r. ft-nil de Dumineci 8 fr. pe an, 8© premmeră la toate oiloiel© postal© din intru şi din afară și la d-nii colectorL AcoaaineatTil pentru Brasov Adminificat lunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu 1.: Pe un an 20 cor., p© şase luni 10 cor., p© trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şos© luni 12 cor., pe trei luni 11 cor. ^ Un er,empitir 10 bani. — Atât abonamentele cât și insorțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 217. Braşov, Duminecă 1 14 Octomvrie 1906, ANUL LXIX. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx^ abona r LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octoravrie st. v. 1906 se deschide nou abonament, la care invităm pe toți amicii și sprijinitorii feței noastre. Prețul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe sese lunî 12 corone, pe trei lunî 6 coroane, pe o lună 2 corone. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe sese lunî 20 franeî, pe trei luni 10 franeî, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. XXXXXXXXXXXXX-XXXXXXXXXXXXXV,XXX ~ Politica culturală. Aşa este întitulat unul din capitolele espozeului ministrului preşedinte unguresc asupra budgetului statului pentru 1907. Lucru curios ! de ce nu se mai aude în espozeurile budgetare din parlamentele altor state de o politică culturală și de o ideiă de stat după care să se îndrepteze aceasta politică ? Am vrea să știm unde se mai cetesce despre o politică culturală a statului d. e. în Austria, în Bavaria, în Italia, Franţa, Belgia, Elveţia ş. a. Singura politică sănătoasă, când e vorba de înaintarea pe terenul instrucţiunei publice în aceste ţări civilizate este îngrijirea cât mai mare a guvernelor lor pentru libera desvoitare culturală a popoarelor sub controlul parlamentului. Progresul în cultură al unei ţări e ce-i drept condiţionat de starea ei politică, dar numai aici în Ungaria e admisă confundarea politicei cu cultura şi cu marele ei probleme umanitare, numai aici se aude şi se ştie că ministrul şcoalelor, atunci când vrea să-şi împlinească datoria şi chemarea faţă cu trebuinţele culturale ale statului şi ale poporaţiunei sale, trebue să facă totdeodată şi politică militantă pentru o ideie de stat, care restrânge libertatea de a se cultiva şi de a progresa a cetăţenilor săi. Ministrul preşedinte Wekerle a vorbit mult ori de politica culturală maghiară ce-şi află espresiunea în budgetul ministeriului de culte şi instrucţiune publică arătând: • că în favorul acestei politice se prevăd de rândul acesta în amintitul budget cifre mai ridicate ca ori şi când. Pactul cu Austria încă nu este încheiat, raporturile de drept public între cele două state dualiste sunt mai şubrede ca ori şi când, angajamentele, pe baza cărora a ajuns la putere coaliţia, sunt încă în cea mai mare parte neîmplinite, grava cestiune a organizaţiei armatei imperiale mai încurcată ca vreodată, şi totuşi iată că porţile noului vileag kossuthist se deschid pentru sărmanele popoare contribuabile, căci aşa s’a hotărît în sfatul glorioşilor şefi ca pentru 1907 aceşti contribuabili să asude cu 5 milioane coroane mai mult pentru a sprijini politica culturală naţională a ministrului Apponyn. Ce nu s’a putut până acuma ajunge prin prigoniri, intimidări, pressiuni, intrigi şi tot felul de versaţiuni, să se ajungă în viitor prin corupere cu bani sistematică şi în stil mare! Astă vară în espozeul bugetar întârziat pentru 1906, Wekerle se scuza, că guvernul lui abia ajuns la putere n’a putut face încă nimic pentru cultura cetăţenilor de pe globul unguresc. Astăzi vine deja cu hotărârea aceluiaşi guvern, ca să chieltuiască cinci milioane mai mult ca pănă acum în anul ce vine din visteria statului. 369 mii vor căpăta mai mult institutele de învăţământ superioare, în deosebi universităţile. 693 mii coroane se vor da mai mult pentru şcoalele cundare. Din această sumă cea mai mare parte vor să o întrebuinţeze pentru subvenţionarea şcoalelor secundare susţinute de confesiuni şi comune. „Vă dăm, ca să ne daţi!“ Şi ce ne pot cere ei alta, decât ceea ce le zace pe inimă. Dovadă că majoritatea a aplaudat puternic această hotărâre a guvernului. Urmează şcoalele poporale pentru a căror trebuinţe s’au preliminat un milion trei sute şapte mii coroane. Bani, nu glumă! Şi totuşi un şovinist a fost atât de precaut a striga în faţa aplauzelor: „Nici aceasta nu-i de ajuns !“ — Dar veţi vedea, că nici de dece ori atâta nu va fi de ajuns pentru realizarea unor visuri absurde ca ale lor. Pentru instrucţiunea poporală sunt preliminate în total 2 milioane 250 mii coroane. In aceasta sumă sunt cuprinse şi 70 mii coroane pentru inspecţiunea şcoalelor. Inspectorii trebue să se înmulţească ca se potă controla cu ce succes se vor chieltui banii meniţi pentru înaintarea politicei culturale. In realitate efectul practic va fi, că se vor înmulţi funcţiunile pentru şovinişti şi renegeţi. S’au prevădut subvenţiuni şi pentru comune. „Kisdedovurile“ nu sunt uitate. Guvernul propune înfiinţarea de 80 de aziluri de copii nouri. S’au prevădut apoi un plus de peste 500.000 pentru îmbunătăţirea lefilor învăţătoreşti la şcoalele poporale, inferioare superioare şi la preparandii, iar un milion 215 mii coroane s’a prevăzut ca plus pentru subvenţiunile bisericeşti, din cari 1 milion numai pentru bisericele protestante. Iată cifrele politicei culturale ale guvernului coaliţiei Ce însemnează ele o ştim şi o simţim cu toţii. Să ştim numai a fi şi Români cu inima la loc. Regularea proprietăţii fonciate în Ardeal In chestiunea regulării proprietăţii fonciare din Ardeal, s’a ţinut la 11 Octomvrie o conferenţă cu un număr răstrâns de participanţi, sub preşedinţa ministrului de justiţie Polonyi. S-a hotărât a se convoca o conferenţă specială pe ziua de 12 Noemvrie, la care ministrul a invitat pe următorii domni: Fr. Gyárfás şi Dominic Todorffy, membrii la Curtea de Cassaţie, Simon Avedig, judecător la Curtea de Apel, Al. Fekete şi Bela Ternovsky, preşedinţi la Curtea de apel, Anton Bochkor, Eva. Papp, Rudolf Jakab, N. Horvath, Vasile Rossu şi Fr. Kulim judecători la Curtea de apel, Coloman Mayler, Dom. László, Edm. Bodor, jud. de tribunal, Paul Elekes, Uhui Kailay, Albert Farkas şi Acus Ugran, tişpani, Iuliu şi Alex. Szacsvay, proprietari, mai departe , camerele advocaţiaie din M. Oşorheiu, Sirbiiu şi Cluj şi societăţile agricole din Ungaria şi din Ardeal. FOILETONUL »CAZ. TRANS.« Ştiinţa şi cugetarea omenească. Conferenţă ţinută de Camiile Flammarion doi în 20 Sept. n. în Ateneul Român din Bucureşti, cu prilejul inaugurărei congresului internaţional al proprietăţii literare şi artistice. — Traducere după originalul francez. — — Fine — Scumpi amici români, fraţi ai rassei noastre latine, crescuţi în literatura franceză, aţi cetit toţi sau aţi răsfoit Dicţionarul filosofic, al lui Voltaire, aţi cetit pe al lui Micromegas, Filosofia lui cea Newtoniană, povestirile lui pline de spirit; aţi consultat câteodată marea Enciclopedie a lui Diderot şi a lui d’Alembert, cunoaşteţi pe autorii noştri nemuritori. Oare nu aţi ghicit nici-odată între rânduri prin textele precursorilor Revoluţiunei franceze, acea revoluţiona care a transformat lumea şi căreia va trebui în sfârşit să se supună şi Rusia, căci evangelia modernă este declaraţiunea drepturilor omului — n’aţi băgat oare de seamă, zic, nici-odată principiul acestei independenţe, acestei descătuşări a cugetărei, care se desface întocmai ca un fluture din chrisatda antică, de teocraţie seculară sub care sufletul era închis ca într’un mormânt! Ei bine! domnilor, dacă n’aţi băgat de seamă acest principiu inspirator al lui Voltaire, al lui Diderot, d’Alembert, vă rog sa-mi daţi voie să vi-l semnalez aci: este luminarea spiritelor celor mari a secolului al optsprezecelea, este făclia astronomiei, aprinsă de Copernic şi ţinută în mâni de Galileu. Cetiţi Filosofia lui Newton şi nu uitaţi că singura traducere franceză a operei lui Newton s’a făcut de Marchiza de Chatelet, prietina lui Voltaire. Sistemul geocentric şi antropocentric al universului absorbea cugetarea. Urania modernă i-a dat aripi. Dacă nu ar exista Astronomia, dacă e atmosfera în fundul căreia trăim, ar ră mânea într’una acoperită de nori,reperaţia ar domni vecinie, fără de leac, asupra con- I ştiinţelor. Omul n’ar şti nimic, n’ar avea i nici o idee despre focul care îl ocupă în univers, ba nici chiar de existenţa univer■ surii. Specia omenească ar fi asemenea I cu aceea a rasei moluscilor cari vegetează I în fundul marilor. Ignoranţa absolută ne-ar învălui în aripele ei negre, şi trăind subjugul elementelor, în starea de frică perpetuă, în faţa necunoscutului, la care am j* fi condamnaţi, convinşi în mod fatal, că I pământul represintă în el însuşi toată creaţiunea, că dânsul e scopul, că dânsul e I tot — am fi rămas vecinie sub dominaţia guvernului teocratic primitiv pe care nil arată istoricul la începutul tuturor socie- I taţilor omeneşti. Avem însă astronomia. Atmosfera e transparentă. Observaţiunea ne arată în spaţiu lumi analoge cu a noastră, gravitând armonios împrejurul Soarelui, şi calculul ne învaţă că stelele sunt Sori, cari planează la distanţe incomensurabile. Bolta aparentă a cerurilor este sfărâmată în bucăţi. E golul imens, fără sfârşit, populat de milioane, de miriade de sisteme solare sburând cu iuţeli cosmice în toate direcţiunile şi succedându-se în infinit. Ce este pământul? Un atom, cu mai mult de un milion de ori mai mic decât soarele! Ce este soarele? Un atom, mai mult de un milion de ori mai mic decât Canopus. Ce este Canopus? Un atom în aglomeraţia noastră siderală. Şi ce este grămada nostră siderală ? O insulă imperceptibilă în oceanul nemărginit. Şi domnilor, care o fi adevărul, care o fi frumosul, care o fi măreţul în aceste globuri cari nu sunt decât atome? E spiritul. Tot restul e nimic, restul trece restul n’are nici o valoare. Spiritul, iată ce dă valoarea atomului terestru. In loc de a fi tot, acest atom nu e nimic. Insă el poartă flacăra cugetărei şi această flacără arde în universul întreg, în fie care stea, în fie-care fiinţă, în fiece floare, în orice fir de iarbă, fără a se stinge niciodată. Dânsul este, spiritul, care susţine atici în golul vecinic, care conduce lumea pe temeiul legilor matematice ale lui Kepler, care se manifestă în instinctul plantelor şi animalelor, care arde în inteligenţa omului, care trăieşte în natura toată. Acest spirit ni-l arată ştiinţa, sentimentul îl face să palpite în inimile noastre ; este viaţa universală răspândită în vecii vecilor prin toate lumile cari populează infinitul; este cugetarea eternă. a De unde să-l iau, din Dunăre? Alaltăeri a fost la ministrul de comerciu Francisc Kossuth o deputăţie a unor muncitori dela calea ferată din gara Gyoma. Deputăţia a cerut în numele a cincizeci impiegaţi muncitori de la această gară cari intraseră în grevă, ca cei douăzeci de bani ce li s’au retras din simbria zilnică de 1 coroană, 20 bani, să li se dea îndărăt. Rău dispus cum l’ar fi aflat pe Kossuth, acesta a răspuns trimişilor lucrătorilor de gară cari asudă vara şi iarna muncind câte 16 ore peste zi şi noapte cam iritată. »Iarăşi mi se cer bani? De unde să-i iau, din Dunăre ? Supărarea ministrului poate ar fi fost la loc în faţa altor multor cereri ce i se adresează zilnic, dar pentru diferenţa de douăzeci bani simbrie a unor muncitori ca vai de ei nu era de loc justificată. Nu s’ar potrivi oare mai bine întrebarea de mai sus, formulată întors, faţă cu multe cheltuieli de milioane, ce s’au preliminat în proiectul de budget pentru anul viitor? Oare milioanele ce le cere contele Apponyi, ministrul instrucţiunei publice.