Gazeta Transilvaniei, octombrie 1906 (Anul 69, nr. 217-240)

1906-10-01 / nr. 217

SEDACTIUHEAI, liiiaiitraniifies si Tipomfii JSt&sov, piata mar­e nr. 30. Siîrf»pri nsî'ranoaîe an ks pitice»o. Kft&BJtszipit na «e î**i4v*îî, INSERATE ',y fîlmeae ia Autonul«tf#'i!Mfl* 2n îratov »i 2a aisaăto-Bl® BIROURI HO ANUNȚURI: li\ ilana: 1» M. Dnkos Sfachi., ?J ;■ i:. Auit Harald * Knierin Ijc»' îi»« .. Heinrich Sokalek, A, Op­­«i.aiî Hapsi., Anion Oppenik, la Badapett* Ia A. V. Sold­­boijfer. Sknnein Bemat. Inii» luxjpold (YH irrxsebst-körtsi), r­iiETUL INSEHȚIUNILOR : o a»' ;t‘ ganaond­­pe o solină 10 asini pentru o publicare. Pu­blicări mai date după tarifă pi învoială. — B3SCLAAEK p» pasin» 8-o o Benă ăl bani .GAEKTA' iese îb le-uars­i; Aioflsmen­tE îsjiirî Aistic-HEi­arii Pe un an 1W cor., pe tese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Mtre Mânia și străinătats: Pe un an 40 frânei, pe şese luni 20 ir., pe trei Ituii 10 £r. ft-nil de Dumineci 8 fr. pe an, 8© premmeră la toate oil­­oiel© postal© din intru şi din afară și la d-nii colectorL AcoaaineatTil pentru Brasov Admin­i­fic­at lun­ea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu 1.: Pe un an 20 cor., p© şase luni 10 cor., p© trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un­ an 24 cor., pe şos© luni 12 cor., pe trei luni 11 cor. ^ Un er,em­­pitir 10 bani. — Atât abona­mentele cât și insorțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 217. Braşov, Duminecă 1 14­ Octomvrie 1906, ANUL LXIX. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx^ abona r LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octoravrie st. v. 1906 se deschide nou abonament, la care invităm pe toți amicii și sprijinitorii feței noastre. Prețul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe sese lunî 12 corone, pe trei lunî 6 coroane, pe o lună 2 corone. Pentru România și străinătate: Pe un an 4­0 franci, pe sese lunî 20 franeî, pe trei luni 10 franeî, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. XXXXXXXXXXXXX-XXXXXXXXXXXXXV,XXX ~ Politica culturală. Aşa este întitulat unul din capi­tolele espozeului ministrului preşe­dinte unguresc asupra budgetului sta­tului pentru 1907. Lucru curios ! de ce nu se mai aude în espozeurile budgetare din parlamentele altor state de o politică culturală și de o ideiă de stat după care să se îndrepteze aceasta politică ? Am vrea să știm unde se mai cetesce despre o politică culturală a statului d. e. în Austria, în Bavaria, în Italia, Franţa, Belgia, Elveţia ş. a. Singura politică sănătoasă, când e vorba de înaintarea pe terenul in­­strucţiunei publice în aceste ţări ci­­vilizate este îngrijirea cât mai mare a guvernelor lor pentru libera des­­voitare culturală a popoarelor sub controlul parlamentului. Progresul în cultură al unei ţări e ce-i drept condiţionat de starea ei politică, dar numai aici în Ungaria e admisă confundarea politicei cu cul­tura şi cu marele ei probleme uma­nitare, numai aici se aude şi se ştie că ministrul şcoalelor, atunci când vrea să-şi împlinească datoria şi chemarea faţă cu trebuinţele culturale ale sta­tului şi ale poporaţiunei sale, trebue să facă totdeodată şi politică mili­tantă pentru o ideie de stat, care restrânge libertatea de a se cultiva şi de a progresa a cetăţenilor săi. Ministrul preşedinte Wekerle a vorbit mult ori de politica culturală maghiară ce-şi află espresiunea în budgetul ministeriului de culte şi in­strucţiune publică arătând: • că în fa­vorul acestei politice se prevăd de rândul acesta în amintitul budget ci­fre mai ridicate ca ori şi când. Pactul cu Austria încă nu este încheiat, raporturile de drept public între cele două state dualiste sunt mai şubrede ca ori şi când, angaja­mentele, pe baza cărora a ajuns la putere coaliţia, sunt încă în cea mai m­are parte neîmplinite, grava ces­­tiune a organizaţiei armatei imperiale mai încurcată ca vreodată, şi to­tuşi iată că porţile noului vileag ko­­ssuthist se deschid pentru sărmanele popoare contribuabile, căci aşa s’a h­otărît în sfatul glorioşilor şefi ca pentru 1907 aceşti contribuabili să asude cu 5 milioane coroane mai mult pentru a sprijini politica cultu­rală naţională a ministrului Apponyn. Ce nu s’a putut până acuma ajunge prin prigoniri, intimidări, pressiuni, in­trigi şi tot felul de versaţiuni, să se ajungă în viitor prin corupere cu bani sistematică şi în stil mare! Astă vară în espozeul bugetar întârziat pentru 1906, Wekerle se scuza, că guvernul lui abia ajuns la putere n’a putut face încă nimic pen­tru cultura cetăţenilor de pe globul unguresc. Astăzi vine deja cu hotă­rârea aceluiaşi guvern, ca să chieltu­­iască cinci milioane mai mult ca pănă acum în anul ce vine din visteria statului. 369 mii vor căpăta mai mult institutele de învăţământ superioare, în deosebi universităţile. 693 mii co­­roane se vor da mai mult pentru şcoa­­lele cundare. Din această sumă cea­­ mai mare parte vor să o întrebuin­ţeze pentru subvenţionarea şcoalelor secundare susţinute de confesiuni şi comune. „Vă dăm, ca să ne daţi!“ Şi ce ne pot cere ei alta, decât ceea ce le zace pe inimă. Dovadă că majori­tatea a aplaudat puternic această ho­tărâre a guvernului. Urmează şcoalele poporale pen­tru a căror trebuinţe s’au preliminat un milion trei sute şapte mii coroane. Bani, nu glumă! Şi totuşi un şovi­­nist a fost atât de precaut a striga în faţa aplauzelor: „Nici aceasta nu-i de ajuns !“ — Dar veţi vedea, că nici de dece ori atâta nu va fi de ajuns pentru realizarea unor visuri absurde ca ale lor. Pentru instrucţiunea poporală sunt preliminate în total 2 milioane 250 mii coroane. In aceasta sumă sunt cu­prinse şi 70 mii coroane pentru in­­specţiunea şcoalelor. Inspectorii tre­bue să se înmulţească ca se potă con­trola cu ce succes se vor chieltui banii meniţi pentru înaintarea politi­cei culturale. In realitate efectul prac­tic va fi, că se vor înmulţi funcţiunile pentru şovinişti şi renegeţi. S’au prevădut subvenţiuni şi pen­tru comune. „Kisdedovurile“ nu sunt uitate. Guvernul propune înfiinţarea de 80 de aziluri de copii nouri. S’au prevădut apoi un plus de peste 500.000 pentru îmbunătăţirea lefilor învăţăto­­reşti la şcoalele poporale, inferioare superioare şi la preparandii, iar un milion 215 mii coroane s’a prevăzut ca plus pentru subvenţiunile biseri­ceşti, din cari 1 milion numai pentru bisericele protestante. Iată cifrele politicei culturale ale guvernului coaliţiei Ce însemnează ele o ştim şi o simţim cu toţii. Să ştim numai a fi şi Români cu inima la loc. Regularea proprietăţii fonciate în Ar­deal In chestiunea regulării proprietăţii fonciare din Ardeal, s’a ţinut la 11 Octom­­vrie o conferenţă cu un număr răstrâns de participanţi, sub preşedinţa ministrului de justiţie Polonyi. S-a hotărât a se con­voca o conferenţă specială pe ziua de 12 Noemvrie, la care ministrul a invitat pe următorii domni: Fr. Gyárfás şi Dominic Todorffy, membrii la Curtea de Cassaţie, Simon Avedig, judecător la Curtea de Apel, Al. Fekete şi Bela Ternovsky, preşedinţi la Curtea de apel, Anton Bochkor, Eva. Papp, Rudolf Jakab, N. Horvath, Vasile Rossu şi Fr. Kulim judecători la Curtea de apel, Colo­­man Mayler, Dom. László, Edm. Bodor, jud. de tribunal, Paul Elekes, Uhui Kailay, Albert Farkas şi Acus Ugran, tişpani, Iuliu şi Alex. Szacsvay, proprietari, mai departe , camerele advocaţiaie din M. Oşorheiu, Si­­r­biiu şi Cluj şi societăţile agricole din Un­garia şi din Ardeal. FOILETONUL »CAZ. TRANS.« Ştiinţa şi cugetarea omenească. Conferenţă ţinută de Camiile Flammarion doi în 20 Sept. n. în Ateneul Român din Bucureşti, cu prilejul inaugurărei congresului internaţional al proprietăţii literare şi artistice. — Traducere după originalul francez. — — Fine — Scumpi amici români, fraţi ai rassei noastre latine, crescuţi în literatura fran­ceză, aţi cetit toţi sau aţi răsfoit Dicţio­narul filosofic, al lui Voltaire, aţi cetit pe al lui Micromegas, Filosofia lui cea New­toniană, povestirile lui pline de spirit; aţi consultat câte­odată marea Enciclopedie a lui Diderot şi a lui d’Alembert­, cunoaş­teţi pe autorii noştri nemuritori. Oare nu aţi ghicit nici-odată între rânduri prin textele precursorilor Revoluţiunei franceze, acea revoluţiona care a transformat lumea şi căreia va trebui în sfârşit să se supună şi Rusia, căci evangelia modernă este de­­claraţiunea drepturilor omului — n’aţi băgat oare de seamă, zic, nici-odată prin­cipiul acestei independenţe, acestei descă­tuşări a cugetărei, care se desface întocmai ca un fluture din chrisat­da antică, de teocraţie seculară sub care sufletul era închis ca într’un mormânt! Ei bine! domnilor, dacă n’aţi băgat de seamă acest principiu inspirator al lui Voltaire, al lui Diderot, d’Alembert, vă rog sa-mi daţi voie să vi-l semnalez aci: este luminarea spiritelor celor mari a secolului al opt­spre­zecelea, este făclia astronomiei, aprinsă de Copernic şi ţinută în mâni de Galileu. Cetiţi Filosofia lui Newton şi nu uitaţi că singura traducere franceză a operei lui Newton s’a făcut de Marchiza de Chatelet, prietina lui Voltaire. Sistemul geocentric şi antropocen­tric al universului absorbea cugetarea. Urania modernă i-a dat aripi. Dacă nu ar exista Astronomia, dacă e atmosfera în fundul căreia trăim, ar ră­­­ mânea într’una acoperită de nori,reperaţia­­ ar domni vecinie, fără de leac, asupra con- I ştiinţelor. Omul n’ar şti nimic, n’ar avea i nici o idee despre focul care îl ocupă în­­ univers, ba nici chiar de existenţa univer­­■ surii. Specia omenească ar fi asemenea I cu aceea a rasei m­oluscilor cari vegetează I în fundul marilor. Ignoranţa absolută ne-ar­­ învălui în aripele ei negre, şi trăind sub­­jugul elementelor, în starea de frică per­­­­petuă, în faţa necunoscutului, la care am j* fi condamnaţi, convinşi în mod fatal, că I pământul represintă în el însuşi toată­­ creaţiunea, că dânsul e scopul, că dânsul e I tot — am fi rămas vecinie sub dominaţia­­ guvernului teocratic primitiv pe care ni­­l arată istoricul la începutul tuturor socie- I taţilor omeneşti. Avem însă astronomia. Atmosfera e transparentă. Observaţiunea ne arată în­­ spaţiu lumi analoge cu a noastră, gravi­tând armonios împrejurul Soarelui, şi cal­culul ne învaţă că stelele sunt Sori, cari planează la distanţe incomensurabile. Bolta aparentă a cerurilor este sfărâmată în bu­căţi. E golul imens, fără sfârşit, populat de milioane, de miriade de sisteme solare sburând cu iuţeli cosmice în toate direc­ţiunile şi succedându-se în infinit. Ce este pământul? Un atom, cu mai mult de un milion de ori mai mic decât soarele! Ce este soarele? Un atom, mai mult de un milion de ori mai mic decât Canopus. Ce­­ este Canopus? Un atom în aglomeraţia­­ noastră siderală. Şi ce este grămada nostră­­ siderală ? O insulă imperceptibilă în oceanul nemărginit. Şi domnilor, care o fi adevărul, care o fi frumosul, care o fi măreţul în aceste globuri cari nu sunt decât atome? E spi­ritul. Tot restul e nimic, restul trece restul n’are nici o valoare. Spiritul, iată ce dă valoarea atomului terestru. In loc de a fi tot, acest atom nu e nimic. Insă el poartă flacăra cugetărei şi această flacără arde în universul întreg, în fie­ care stea, în fie-care fiinţă, în fie­ce floare, în ori­ce fir de iarbă, fără a se stinge nici­odată. Dânsul este, spiritul, care susţine atici în golul vecinic, care conduce lumea pe temeiul legilor matematice ale lui Kepler, care se manifestă în instinctul plantelor şi animalelor, care arde în in­teligenţa omului, care trăieşte în natura toată. Acest spirit ni-l arată ştiinţa, sen­timentul îl face să palpite în inimile noastre ; este viaţa universală răspândită în vecii vecilor prin toate lumile cari po­pulează infinitul; este cugetarea eternă. a De unde să-l iau, din Dunăre? Alal­tăeri a fost la ministrul de comerciu Fran­­cisc Kossuth o deputăţie a unor muncitori dela calea ferată din gara Gyoma. Depu­tăţia a cerut în numele a cincizeci impie­gaţi muncitori de la această gară cari in­traseră în grevă, ca cei douăzeci de bani ce li s’au retras din simbria zilnică de 1 coroană, 20 bani, să li se dea îndărăt. Rău dispus cum l’ar fi aflat pe Kossuth, acesta a răspuns trimişilor lucrătorilor de gară cari asudă vara şi iarna muncind câte 16 ore peste zi şi noapte cam iritat­ă. »Ia­­răşi mi se cer bani? De unde să-i iau, din Dunăre ? Supărarea ministrului poate ar fi fost la loc în faţa altor multor cereri ce i se adresează zilnic, dar pentru diferenţa de douăzeci bani simbrie a unor muncitori ca vai de ei nu era de loc justificată. Nu s’ar potrivi oare mai bine între­barea de mai sus, formulată întors, faţă cu multe cheltuieli de milioane, ce s’au preli­minat în proiectul de budget pentru anul viitor? Oare milioanele ce le cere contele Apponyi, ministrul instrucţiunei publice.

Next